InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Covasna

Exceptie necompetenta materiala

(Decizie nr. 58/A/2011 din data de 15.11.2011 pronuntata de Tribunalul Covasna)

Domeniu Competenta materiala | Dosare Tribunalul Covasna | Jurisprudenta Tribunalul Covasna

R O M A N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECTIA CIVILA

      
Dosar nr. 326/ 119/ 2011

DECIZIA CIVILA NR. 58/A/2011

Sedinta publica din data de 15 noiembrie 2011
      
      
                 Pe rol pronuntarea asuspra apelurilor formulate de catre paratii D. I., cu domiciliul situat in ....si reclamanta S.C. ..... S.A., cu sediul in...., in contradictoriu cu paratii D. C., domiciliata in...., S.A. si S.A.C.L., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocatura "MAN & SARBU", cu sediul profesional in...., P.M.E. si P.D., ambele domiciliate in..., impotriva sentintei civile nr. 7124 din data de 28 mai 2008 pronuntata de catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul civil nr. 17394/299/2006, avand ca obiect revendicare imobiliara - REJUDECARE LA DOSAR NR 17394/299/2006.
                 La apelul nominal, facut in sedinta publica de astazi, partile sunt lipsa.
                 S-a facut referatul oral al cauzei de grefierul de sedinta, dupa care:
           Dezbaterile in cauza civila de fata au avut loc in sedinta publica din data de 08 noiembrie 2011, cand partile prezente prin aparatorii alesi au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta de la acel termen de judecata, care face parte integranta din prezenta, iar instanta, in temeiul dispozitiilor art. 146 cod procedura civila, pentru a da posibilitatea tuturor partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru data de astazi cand, in aceeasi compunere, a decis urmatoarele:
      
T R I B U N A L U L 

                        Constata ca prin Decizia civila a Curtii de Apel Brasov nr. 1370/R pronuntata in dosar nr. 17934/299/2006 s-a dispus, dupa admiterea recursurilor, casarea deciziei civile nr. 21/A din 24 aprilie 2010 a Tribunalului Covasna cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante. Prin decizia desfiintata s-au solutionat apelurile declarate de paratii, D.I. si reclamanta SC _ SA Bucuresti impotriva Sentintei civile nr. 7124 din 28 mai 2008 a Judecatoriei Sector 1 Bucuresti.
                        Se mai retine ca, actiunea introductiva asupra careia s-a pronuntat Sentinta civila nr. 7124 din 28 mai 2008, a fost inregistrata la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti sub nr. 17934/299/2006 si a fost formulata de reclamantele: P.D. si P.M.E., in contradictoriu cu paratii: S. A., S. A. C. L., D. I. si D. C., avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare nr.: 592 din 7.03.2002 autentificat de BNP_., in valoare de 5.000 lei, 534 din 28.02.2002, in valoare de 17.000 lei, autentificat de acelasi BNP, acest ultim contract purtand asupra mansardei si a apartamentului nr. 2 de la etajul I al imobilului situat in mun. __ precum si a actelor subsecvente celor doua contracte si anume contractele autentificate sub nr. 170 din 22.06.2006 in valoare de 350 euro si nr. 171 din aceiasi data, in valoare de 150.000 euro, vizand acelasi imobil amintit anterior.
                       Actiunea initiala a fost modificata printr-o cerere completatoare depusa la 10 decembrie 2007 prin care s-a solicitat a se constata si nulitatea absoluta  a contractelor de vanzare cumparare autentificate nr. 1074 din 17.04.2002, in valoare de 10.000 lei privind instrainarea demisolului aceluiasi imobil si a actului subsecvent acestuia, contractul de vanzare cumparare autentificat sub  nr. 169 din 22 iunie 2006, vizand demisolul.
                        Reclamantele au argumentat ca paratul S. A. a semnat in mod fraudulos actele de vanzare cumparare mentionate in sensul ca nu a avut procura speciala pentru respectivele tranzactii.
                        Imputernicirea acordata a fost limitata la dreptul de reprezentare pentru revendicarea imobilelor din str. __.. si pentru vanzarea imobilului apartament nr. 2, insa inscrisul a fost utilizat pentru toate tranzactiile efectuate.
                       Actul nu este autentic, atesta numai identitatea si domiciliul persoanei de catre un functionar al autoritatii locale. Traducerea nu este reala si nu cuprinde atributia de a consimti la stabilirea pretului, incasarea acestuia si semnarea contractelor in numele mandantului.
                       Procura prezentata nu are apostila prevazuta de Conventia de la Haga, obligatorie pentru valabilitatea acesteia in Romania.
                       Contractul nr. 305 si 169 priveste numai subsolul imobilului si terenul aferent imobilului, spatii aflate in coproprietate, deci ne aflam in ipostaza de vanzare a lucrului altuia.
                       Mai mult, cumparatoarea imobilelor este sotia mandatarului, deci in fapt acesta detine atat calitate de cumparator cat si de vanzator, situatie care conduce spre sanctiunea nulitatii relative.
                       Un alt element edificator este si pretul derizoriu platit, caz in care intervine nulitatea absoluta a tuturor actelor perfectate.
                       Paratii D. au dat dovada de rea credinta din moment ce cunosteau situatia litigioasa declansata intre reclamante si ceilalti parati.
                       In drept s-au indicat dispozitiile art.948, 1306, 1308 si 111 Cod civil.
                       Pentru dovedirea pretentiilor reclamantele au depus inscrisuri constand in, contractele de vanzare cumparare nr. 592/2002, 534/2002, 170/2006, 171/2006, incheierea CF nr. 5061/2006 si 5060/2006, 1074/2002 si alte extrase de carte funciara.
                       Ulterior reclamantele in 31 mai 2007 procedeaza la cesiunea drepturilor litigioase  catre SC __ SA Bucuresti, astfel in calitate procesuala activa s-a substituit cesionara, care la 14 mai 2008 si-a manifestat vointa in acest sens.
                       Instanta de fond a admis in parte actiunea privind pe reclamanta, SC ___. SA Bucuresti in contradictoriu cu paratii, S. A., S.A. C. L. si D. C. si a constatat  nulitatea absoluta a contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr. 592/2002, nr. 171/2006, nr. 169/2006, nr. 534/2002 si nr. 170/2006.
                       S-au respins capetele de cerere vizand constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 305/2006 si a procurii nr. 2/2001, emisa de Primaria Santa Marinella, Provincia Roma, Italia.
                       Partile au fost repuse in situatia anterioara in sensul ca s-a restituit catre reclamanta, SC ___ SA Bucuresti imobilele care fac obiectul contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr. 534/2002, nr. 592/2002, nr. 170/2006, nr. 171/2006 si 169/2006 si s-a respins cererea de repunere in situatia anterioara cu privire la imobilul care face obiectul contractului de vanzare cumparare autentificat nr. 305/2006.
                       Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut, in esenta ca, prin Dispozitia PMB nr. 333/2002 s-a restituit in natura reclamantelor, P. M. E. si P. D. imobilul situat in _.. compus din constructie si teren in suprafata de 276,32 mp. cu exceptia apartamentelor vandute in baza contractelor de vanzare cumparare nr. 3349/30506(1997, nr. 3962/20324/1997 si nr. 4394/19484/1997 impreuna cu terenul aferent precum si apartamentul nr. 2, toate acestea au fost transmise RAAAPPS.
                       Reclamantele in calitate de mostenitoare a numitei E. P.(nascuta M.), in temeiul procurei nr. 2 din 28 ianuarie 2001, atestata de Primaria Santa Marinella, Provincia Roma l-au mandatat pe paratul, S. A. sa vanda apartamentul nr. 2 din imobilul aflat in ___
                       La data de 28 februarie 2002, mandatarul reclamantelor, folosind procura mentionata, a procedat la vanzarea cumpararea catre parata, A. C. L. a apartamentului nr. 2, compus din 2 camere, hol sufragerie, birou, bucatarie, baie, vestibul,, 2 oficii, WC serviciu, camara, boxa subsol, terasa, balcon, impreuna cu dependintele corespunzatoare si partile comune alaturi de dreptul de folosinta asupra terenului in suprafata de 16,19 mp.
                       In 7 martie 2002, pe baza  aceleiasi procuri perfecteaza cu A. C. L., reprezentata de mandatarul acesteia, M. C., conform procurii autentificate nr. 429/2002, contractul de vanzare cumparare nr. 592 avand ca obiect mansarda imobilului in cauza, alcatuita din 3 camere, camara, bucatarie, hol, baie, terasa, pod si cota indiviza de 17,70% din partile si dependintele comune si dreptul de folosinta asupra terenului in suprafata de 31,15 mp.
                       Intre aceleasi parti la 17 aprilie 2002 se incheie si contractul nr. 1074 privind demisolul imobilului, compus din 2 camere, debara, boxa, bucatarie, WC si o cota de 5,18% din dependintele comune, impreuna cu dreptul de folosinta asupra terenului de 9,10 mp.
                       Paratii, A. S. si A. C. L. la 22 iunie 2006, vand la randul lor  apartamentul nr. 2 si mansarda catre paratii, D. I. si D. C. potrivit contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr. 170/2006 si 171/2006.
                       La aceiasi data conform contractului autentificat nr. 169 instraineaza acelorasi parati si demisolul imobilului.       
                       Reclamantele, la data de 23 martie 2006, prin mandatar, B.M. I., potrivit procurii din 4 aprilie 2005, autentificata de notar si apostilata sub nr. 695 din 5 aprilie 2005 vand acelorasi 2 parati, D. I. si D. C., in temeiul contractului autentificat sub nr. 305 constructia utila compusa din culoar, uscatorie, camera, magazie si terenul aferent de 276,32 mp(dupa masuratori 268,31 mp.).
                       Privitor la petitul vizand nulitatea procurii pe considerentul ca nu este autentificata, instanta de fond a apreciat ca nu poate primi o astfel de critica intrucat din punct de vedere al formei pentru vanzarea unei constructii contractul nu trebuie autentificat, fiind suficient ca actul juridic sa contina manifestarea de vointa a partilor, deci nici mandatul dat pentru o astfel de operatiune nu trebuie autentificat.
                       Procura a fost intocmita de o autoritate locala straina, care dupa sustinerile reclamantelor este competenta sa  emita astfel de acte care sa contina consimtamantul unei persoane referitor la unele acte sau fapte juridice.
                       Nu s-a primit nici apararea legata de lipsa apostilei in considerarea dispozitiilor art. 3 din Conventia de la Haga adoptata la data de 5 octombrie 1961 care specifica faptul ca, apostila reprezinta o formalitate care se cere pentru atestarea veridicitatii semnaturii, calitatea persoanei care a semnat, dupa caz identitatea sigiliului sau a stampilei aplicate pe act.
                       Asadar, lipsa apostilei, nefiind obligatorie nu poate duce la nevalabilitatea acesteia mai ales ca reclamantele au recunoscut ca si-au dat consimtamantul in fata autoritatii straine emitente.
                       Procura numita declaratie substitutiva pentru act de notorietate exprima vointa reclamantelor de mandatare a paratului S. A. de a vinde apartamentul nr. 2 din imobil iar faptul ca in continutul actului nu s-a specificat pretul si alte elemente care sa fie avute in vedere de mandatar nu conduce la nulitatea acesteia.
                       In legatura cu  contractul autentificat sub nr. 592 din 7.03.2003 avand ca obiect mansarda imobilului, cum mandatarul, paratul S. A. nu a avut imputernicirea titularelor dreptului de proprietate, de a vinde, evident ca intervine nulitatea absoluta a inscrisului.
                      Apararile formulate de parati ca ulterior acest contract a fost ratificat si ca ar fi existat un mandat aparent au fost inlaturate.
                        Sanctiunea nulitatii absolute a fost retinuta si cu privire la podul in suprafata de 73,30 mp. deoarece acest bun are natura juridica de bun comun, apartinand tuturor proprietarilor coindivizari cea ce inseamna ca de aflam in situatia vanzarii bunului altuia. Se putea vinde, eventual cota parte ideala din pod, nicidecum intregul bun in materialitatea sa.
                        Si contractul autentificat sub nr. 171 din 22 februarie 2006, incheiat intre paratii S. si D., avand caracter de act subsecvent este nul din moment ce dreptul de proprietate nu le-a apartinut vanzatorilor, acestia nu puteau vinde cea ce nu aveau.
                        De nulitate absoluta este lovit si contractul autentificat sub nr. 1074 din 17 aprilie 2002, acesta fiind semnat de acelasi parat S. A. in baza procurii 2/2001, deci cu depasirea limitelor mandatului acordat.
                        Si actul subsecvent acestuia este nul, respectiv contractul autentificat sub nr. 169/2006, incheiat intre S. A. si paratii D.
                        De asemenea s-a mai retinut si nulitatea contractului autentificat sub nr. 534 din 28 februarie 2002, avand ca obiect apartamentul nr. 2, apreciind ca, actul s-a intocmit cu sine insusi, avand in vedere ca parata S. A. C. L., cumparatoare este sotia  vanzatorului, S. A., mandatarul reclamantelor iar conform art. 35 din Codul Familiei, sotii sant considerati ca se reprezinta reciproc in actele juridice incheiate pentru achizitionarea de bunuri.
                        Acest aspect nu a fost cunoscut de mandante, nefiind mentionat in procura prezentata, cea ce denota ca premeditat s-a dorit fraudarea intereselor reclamantelor iar pe de alta parte nu s-a facut dovada platii efective a pretului.
                       Sub sanctiunea nulitatii absolute, prevederile art. 1308, pct.2 cod civil, instituie interdictia dobandirii bunurilor apartinand mandantului de catre mandatar pentru a se preintampina lezarea intereselor mandantului prin obtinerea unui pret cat mai mic sau alte asemenea consecinte negative.
                       Procura nr. 2/2001 acordata paratului S. A. nu indeplineste conditia autenticitatii conform art. 58 lit. d din L. 36/1995, desi este speciala nu s-a facut dovada ca functionarul emitent avea dreptul de a autentifica astfel de acte juridice.
                       Critica vizand imposibilitatea de dobandire de catre paratul, A. A. a imobilelor pe teritoriul Romaniei, fiind cetatean germen s-a inlaturat pentru ca nici o reglementare legala nu dispune o astfel de prohibitie.
                       Deci nesocotirea obligatiei de loialitate fata de mandant si a conditiilor de forma autentica a procurii nu se pot contesta.
                       Contractul nr. 170 din 22 februarie 2006 fiind subsecvent contractului nr. 534/2002 nu poate avea decat acelasi tratament juridic, respectiv constatarea nulitatii absolute.
                       Legat de contractul autentificat sub nr. 305/23 martie 2006 s-a constatat ca demisolul care s-a instrainat in baza acestuia, in speta nu s-a facut dovada ca este in indiviziune, ca atare aceasta sustinere nu a fost primita.
                       Terenul in suprafata de 276,32 mp. este proprietatea reclamantelor, dispozitia de retrocedare, titlul vanzatoarelor stipuleaza si asupra dreptului de proprietate a acestui bun.
                       Potrivit principiului restitutio in integrum, instanta a repus reclamantele in situatia anterioara, respectiv a hotarat restituirea imobilelor care au facut obiectul contractelor anulate.
                       Impotriva acestei sentinte civile a primei instante investite a declarat apel paratul, D. I., aducandu-i critici de nelegalitate si netemeinicie cu solicitarea admiterii apelului cu consecinta anularii hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
                        In motivele de apel se arata ca in fata instantei de fond a ridicat exceptia retractului litigios fata de noua reclamanta, SC _. SA Bucuresti  prin care a sustinuta ca intelege sa plateasca " pretul real al cesiunii, spezele contractului si dobanda din ziua in care cesionarul a platit pretul cesiunii", in raport de dispozitiile art. 1402 cod civil.
                        Paratul dintr-un proces in care pozitia reclamantului este subrogata de un cesionar de drepturi litigioase poate sa stinga litigiul platind pretul real al cesiunii, spezele contractului si dobanda din ziua in care acesta a platit pretul.
                       Desi instanta era tinuta de aceste prescriptii normative, exceptia a fost respinsa cu motivarea ca se intentioneaza tergiversarea judecatii iar pe de alta parte nu s-a dat curs cererii formulate de a dispune societatii cesionare sa comunice la dosarul cauzei pretul real al drepturilor achizitionate.
                       S-a respins fara motivare si cererea de suspendare a judecatii motivata pe imprejurarea ca pe rolul Tribunalului Bucuresti se afla dosarul nr. 10338/3/2008 ce are ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de drepturi litigioase intervenit intre SC .. SA si reclamantele, surorile P.
                        In fine s-a mai invocat si faptul ca, cererile sale nu puteau fi calificate ca fiind modalitati de tergiversare a cauzei fiind intemeiate in fapt si drept si se inscriau in drepturile cetateanului la aparare si de a beneficia de un proces echitabil si corect, drepturi garantate de Constitutia Romaniei si Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
                       Ca temeiuri de drept s-a facut trimitere la art. 297 alin.(1), art. 27, art. 96 C.pr.civ. si art. 1402 cod civil.
                       Prin cererea depusa pentru termenul din 13 noiembrie 2008 motivele de apel au fost completate(f. 41-48), precizandu-se ca, in partea finala a procurii nr. 2/2001 este consemnat ca, dl S. " este imputernicit sa vanda, in contul nostru, mansarda, apartamentul nr. 1 si demisolul din str. _, achizitionate de catre dl. D. M.".
                       Deci constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare nr. 592/2002 si a celui subsecvent nr. 171/2006, nu se justifica.
                       In obiectul acestui contract s-a cuprins si podul, asupra caruia proprietara detine numai o cota parte indiviza de 17,79%
                       Concluzia depasirii mandatului si in cazul constatarii nulitatii contractului autentificat nr. 1074 din 17.04.2002 si a celui subsecvent nr. 169 din 22 februarie 2006 la fel este incorecta.
                       Sentinta atacata s-a dat si cu gresita aplicare a legii in privinta constatarii nulitatii contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr. 534 din 28.02.2002 si 170/22.02.2006, intrucat la data incheierii acestor acte casatoria dintre sotii S. A. si S. C. L. nu era recunoscuta pe teritoriul Romaniei, transcrierea operata in registrul starii civile de la Primaria sector 6, Bucuresti nu poarta nici o data.
                        In dosar nu s-a facut dovada ca la data de 28 februarie 2002, data primului contract cei doi aveau calitatea de soti, in intelesul legilor romane cu toate ca, in Germania casatoria a avut loc la 14 decembrie 2001.
                        Asadar, in virtutea acestui argument nu se poate retine nici incidenta prevederilor art. 1308 pct.2 cod civil care nu permit dobandirea de catre mandatar a bunurilor apartinand mandantului.
                        Totodata, instanta de fond si-a depasit si limitele investirii prin concluzia retinuta ca nu s-a platit pretul vanzarii, o astfel de pretentie nu a fost formulata de partile cauzei.
                        Apelantul mai sustine ca interdictia vanzarii dintre soti nu este prevazuta de lege cu exceptia donatiei.
                        Probele administrate demonstreaza ca, vanzarile dintre cei doi soti parati au fost confirmate de reclamante, mandatul acordat a fost ratificat  de acestea atat in mod expres cat si tacit, element confirmat si de mandatul special dat paratei S. A. C. L. de vanzare a terenului aferent constructiei(vila).
                        Ca atare, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a hotararii prin respingerea petitelor cuprinzand constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr. 592/2002, nr. 171/2006, nr. 1074/2002 si nr. 169/2006.
                        In mod eronat s-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat cu toate ca s-au produs dovezi suficiente in acest sens.
                        Eronat s-a respins si exceptia insuficientei timbrari pe motiv ca reclamantele nu au cerut repunerea in situatia anterioara, cea ce in final s-a infirmat prin sentinta data.
                        S-a mai invederat ca hotararea atacata s-a dat de o instanta necompetenta atata timp cat s-a formulat o cerere de recuzare in dosar.
                        Drept temeiuri de drept s-au mai mentionat dispozitiile art. 295 - 297 C.pr.civ. iar in dovedire pe langa inscrisuri s-a solicitat pe langa acte si proba cu martori pentru a demonstra ratificarea mandatului, faptul real al platii.
                        Si SC _ SA Bucuresti a declarat apel fata de Sentinta civila nr. 7124 din 28.05.2008 pe motive de nelegalitate si netemeinicie cu pretentia de a se dispune modificarea hotararii, in parte vizand capatul de cerere referitor la constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 305 din 23.03.2006, avand ca obiect instrainarea terenului in suprafata de 276,32 mp. si a unor spatii comune din imobilul in cauza.
                        S-au solicitat si cheltuieli de judecata.
                        Terenul amintit, uscatoria, camera, magazia, culoarele de acces si terenul aferent imobilului sant bunuri care au regimul coproprietatii fortate a tuturor proprietarilor de apartamente din respectivul edificiu astfel nu puteau forma obiectul contractului 305/2006.
                        Intr-un imobil unde apartamentele constituie proprietatea mai multor persoane, fiecare dintre acestea are o cota parte ideala, abstracta din dreptul de proprietate fortata pe care nu o va putea instraina.
                        Prin contractul precitat s-a instrainat, in intregul lor culoarul de acces de 13,38 mp., uscatoria de 6,64 mp, camera de 22,76 mp., magazia de 25,93 mp. si intregul teren aferent imobilului de 268,31 mp.(in scripte de 276,32 mp), astfel ne aflam in prezenta vanzarii bunurilor altuia, cea ce atrage nulitatea absoluta a actului pentru fraudarea legii.
                        Buna credinta a paratilor, D. nu poate fi retinuta, acestia fiind in cunostinta de cauza despre situatia litigioasa, vanzarile avand loc dupa efectuarea notarii in cartea funciara a imobilului.
                        In probatiune s-au solicitat inscrisuri iar in drept s-a specificat art.282 si urm. C.pr.civ.
                        Paratul D. I. a formulat intampinare la apelul formulat de SC _SA Bucuresti(f. 48 - 49) prin care a solicitat respingerea pentru motivul ca cele doua surori, reclamantele initiale nu au avut niciodata un drept de proprietate aspra terenului pe care este amplasata constructia, eventual un drept de folosinta.
                        Intampinare la apelul paratului, D. I. a depus si SC _ SA Bucuresti(f. 50-52).
                        A sustinut netemeinicia criticilor apelantului, considerand, in esenta ca, prevederile art. 96 C.pr.civ nu au un caracter imperativ, instanta are dreptul de a aprecia asupra  cererilor de amanare a judecatii pentru studierea actelor dosarului. De altfel pe timpul solutionarii dosarului, conduita procesuala a apelantului a fost una de tergiversare a finalizarii judecatii prin orice cai si mijloace.
                        Probele au fost puse in discutie la termenul din 20 februarie 2008, paratul avand la dispozitie timp suficient pentru a produce probele care ii erau folositoare.
                        Exceptia retractului litigios, respinsa de instanta in mod judicios, speta fiind o actiune in constatare o astfel de exceptie este inadmisibila.
                        Si cererile de recuzare au fost respinse intemeiat de instanta, acestea fiind facute tot pentru trenarea pronuntarii solutiei.
                        La fel s-a procedat si cu cererea de suspendare, instanta in virtutea dreptului de apreciere a respins-o.
                        Reclamantul din dosarul indicat nu este parte a contractului atacat neavand deci nici un interes pentru anularea acestuia.
                        In rejudecare dupa casarea Deciziei civile nr. 21/A din 27 aprilie 2010, cauza s-a inregistrat la 19 ianuarie 2011 sub nr. dosar 326/119/2011 asupra careia retine urmatoarele:
                        D. I. in apelul sau a solicitat instantei sa constate ca instanta de fond a fost necompetenta material pentru solutionarea litigiului avand in vedere natura juridica a cauzei si valoarea obiectului dedus judecatii.
                        S-a mai invederat ca motivarea instantei de fond este contradictorie fata de pretentiile partilor si s-a dat o interpretare eronata a legii in privinta exceptiei autoritatii de lucru judecat, a cererii de acordare a unui nou termen de judecata pentru administrarea probei cu inscrisuri; totodata a anulat gresit contractul de vanzare cumparare nr. 592/2002 pentru considerentul ca s-a depasit mandatul si s-a retinut gresit ca paratii S. erau casatoriti, atata timp cat casatoria perfectata in Germania nu a avut valabilitate in Romania.
                        Reclamanta, SC _ SA prin apelul declarat a pretins anularea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 305/2006, respingerea cererii de apel a paratului D. I. si obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de purtarea procesului.
                       A motivat ca, reclamantele nu erau indreptatite de a vinde spatii care aveau regim comun datorita cooproprietatii fortate si perpetue prin destinatie si mod de dobandire.
                       Cat priveste motivele de apel ale paratului D. I. le apreciaza neintemeiate din perspectiva partilor din proces care au calitatea de persoane juridice intrucat chiar daca drepturile litigioase au fost preluate de o alta persoana, aceasta subrogandu-se in pozitia procesuala a vanzatoarelor reclamante, natura juridica a pricinii nu poate fi schimbata si nici competenta materiala a instantei de fiind.
                       Deci Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a fost legal investita in raport cu dispozitiile legale aplicabile la data investirii instantei.
                       Tinand cont de data inregistrarii cererii introductive, anul 2006, formulata de cele doua reclamante, surorile P. si care ulterior au instrainat drepturile litigioase societatii amintite, prin care s-a cerut constatarea nulitatii absolute a unor contracte civile, competenta apartine judecatoriei conform art. 1 alin.(1) C.pr.civ, fiind o actiune neevaluabila in bani, drept pentru care si taxa judiciara de timbru a fost stabilita la o suma fixa.
                       Ca atare prevederile art.2 alin.(1) C.pr.civ nu sant incidente.
                       Decizia nr. 32/2008 a ICCJ, constituita in Sectiile Unite statueaza asupra taxelor judiciare de timbru privitoare la actiunile si cererile evaluabile in bani.
                       Urmare a acestei Decizii s-a emis OUG nr. 212/2008 in care se prevede ca sant actiuni evaluabile in bani cele care vizeaza declararea nulitatii, anularea, rezolutiunea si rezilierea unui act juridic evaluabil in bani, indiferent daca s-a cerut repunerea partilor in situatia anterioara precum si a cererilor privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial.
                       In continuare sustine ca celelalte motive de apel ale paratului D. I. sant nefondate.
                       Prin concluziile scrise depuse la solutionarea pe fond a apelului, cei doi apelanti au reiterat aceleasi motive in aparare.
                       Mai mult, paratii intimati, S. A. si S. A. C. L. au solicitat prin intermediul concluziilor scrise(f. 55-61) admiterea exceptiei de necompetenta materiala a instantei de fond atat pentru motivul de ordine publica referitor la natura juridica a cauzei cat ti in raport de valoarea obiectului pricinii si avand in vedere prevederile art. 2 alin.(1) lit. b) C.pr.civ.
                       Valoarea imobilului, a contractelor care fac obiectul litigiului este peste 500.000 lei, deci competenta materiala apartine tribunalului, la data inregistrarii actiunii toate actiunile cu o valoare de peste limita amintita cad in sarcina acestor instante.
                       Tribunalul, in conformitate cu dispozitiile art. 137 alin.(1) C.pr.civ. va examina cu precadere exceptia necompetentei materiale invocate asupra careia retine urmatoarele:
                       Actiunea reclamantelor surori, P. s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei Sector 1 Bucuresti sub nr. 17934/299/2006.
                       S-a solicitat a se constata nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare, enuntate mai sus in valoare de 5.000 lei, 17.000 lei, a actelor subsecvente acestora in valoare de 350.000 euro si 150.000 euro, 10.000 lei, 100.000 euro si respectiv 20.000 euro.
                       Instanta a statuat, conform celor consemnate in incheierea de sedinta din 8 noiembrie 2011 ca litigiul de fata are natura civila.
                        Valoarea  contractelor a caror nulitate absoluta s-a solicitat este de peste 500.000 lei iar lipsa stipulatiei in contractul de vanzare a drepturilor litigioase catre SC _ SA Bucuresti, in mod separat a pretului instrainarii nu poate influenta natura juridica a cauzei.
                        Dispozitiile Ordinului nr. 760/1999 la art. 6 statornicesc ca sant considerate evaluabile in bani si cererile pentru restituirea prestatiilor efectuate in temeiul unor acte juridice pentru care s-a cerut constatarea nulitatii absolute, anularea, rezilierea, rezolutiunea sau revocarea.
                        Constatarea nulitatii absolute a contractelor care fa obiectul cauzei au un scop patrimonial, respectiv intoarcerea imobilului in patrimoniul proprietarului vanzator, drept pentru care litigiul nu poate fi calificat altfel decat evaluabil in bani.
                        Tot in aceasta ordine de idei, se mai constata ca si ICCJ, constituita in Sectiile Unite pentru a crea o practica unitara in materia actiunilor evaluabile in bani, prin Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a admis recursul in interesul legii declarat de Procurorul General a stabilit ca cererile privind nulitatea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, chiar daca nu se solicita repunerea partilor in situatia anterioara sant cereri evaluabile in bani.
                         Drept urmare, instanta socoteste ca in cauza sant aplicabile prevederile art. 2 alin.(1) lit. b) C.pr.civ., astfel va admite exceptia lipsei de competenta materiala a Judecatoriei Sector 1 Bucuresti cu constatarea ca litigiul cade in sarcina Tribunalului Covasna, sectia civila, in prima instanta, conform si a incheierii de stramutare precum si a art. 297 alin(2) C.pr,civ., astfel apelurile vor fi admise, potrivit dispozitivului de mai jos.
                          Legat de celelalte motive de apel invocate instanta apreciaza ca de prisos a le analiza avand in vedere ca prima instanta s-a pronuntat asupra pricinii cu nesocotirea normelor imperative, de ordine publica si pe care partile nu le pot inlatura, in acceptiunea art. 159 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:

                    Admite apelurile declarate de reclamanta, SC _ SA Bucuresti si paratul, D. I.,  impotriva sentintei civile nr. 7124 din 28 mai 2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, pe care o anuleaza si trimite cauza spre competenta solutionare, in prima instanta, Tribunalului Covasna - sectia civila.
                    Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la data comunicarii.
                    Pronuntata in sedinta publica, astazi 15 noiembrie 2011.

Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Competenta materiala

Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Dare in plata a unui imobil ipotecat. Competenta materiala in apel apartine sectiei a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului - Decizie nr. 178 din data de 08.03.2017
Desbagubiri solicitate pentru neindeplinirea clauzelor unui contract de servicii turistice. Necompetenta materiala a instantei sesizate - Sentinta civila nr. 78 din data de 26.01.2010
Litigiu de munca. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 1118 din data de 04.12.2009
Inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu cerere preliminara. Cererea formulata de reclamant, referitoare la sesizarea CJUE pentru a stabili aplicarea directa a dreptului comunitar in materia activitatilor de im... - Hotarare nr. 691/R din data de 11.04.2011
Vicii ascunse. Conditii pentru a fi considerate astfel. - Decizie nr. 212/Ap din data de 19.11.2007
Competenta materiala. Competenta de solutionare a cauzei in despagubiri rezultate din actiunea fundamentata pe dispozitiile cuprinse in art. 404 ind.1 cod procedura civila. - Rezolutie nr. I N C H E I E R E din data de 06.05.2011
Anulare hotarare prin care s-a solutionat o cauza canonica in baza unor dispozitii din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale B.O.R. Necompetenta generala a instantelor judecatoresti. - Decizie nr. 1429 din data de 25.10.2016
Cooperare judiciara internationala in materie penala. Recunoasterea si executarea sanctiunilor pecuniare. - Decizie nr. 10 din data de 20.01.2014
Competenta materiala. Stabilirea competentei instantei atunci cand actiunea cuprinde doua capete de cerere principale. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 17 Cod procedura civila. - Decizie nr. 410 din data de 13.09.2012
Competenta materiala a instantei competente sa judece cererea de ordonanta presedintiala atunci cand o actiune pe fondul dreptului este deja inregistrata pe rolul unei instante. - Decizie nr. 705 din data de 09.10.2009
Competenta materiala a Sectiei de litigii de munca a Tribunalului - Decizie nr. 111 din data de 30.01.2008
Competenta materiala a instantei de fond funciar. - Decizie nr. 270 din data de 05.03.2007
Legea nr.272/2004. Competenta materiala - Decizie nr. 141 din data de 28.11.2006
Tutela. Competenta materiale in cauzele privind tutela - Decizie nr. 632 din data de 09.05.2006
Competenta materiala. Cerere de investire cu formula executorie a unei hotarari arbitrale. - Decizie nr. 41/F din data de 18.05.2006
Cauzele avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a actelor de instrainare de imobile ce intra sub incidenta Legii nr. 10/2001 - Decizie nr. 115 din data de 08.02.2006
Competenta materiala a instantei de contencios administrativ - Decizie nr. 2118 din data de 07.11.2005
Exceptia necompetentei si exceptia netimbrarii. Ordinea solutionarii lor - Decizie nr. 815 din data de 07.10.2005
Recunoasterea statutului de magistrat pensionar si stabilirea drepturilor cuvenite. Competenta materiala. - Decizie nr. 803 din data de 22.11.2004