PENAL-Pedeapsa prea mica , care nu corespunde gradului concret de pericol social al faptei.

          
                       .

 Decizia penala nr. 31/27.01.2010 pronuntata in apel in dosar nr. 1369,1/283/2008 de Tribunalul Dambovita (definitiva prin  decizia instantei de recurs)

Prin sentinta penala nr.153/9 iunie 2009, pronuntata de Judecatoria Pucioasa in dosarul nr.1369/283/2008, in baza disp. art. 197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a si b Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului T.L. la pedeapsa de 3 ani inchisoare (parte vatamata I.I.).
In baza art. 197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a si b Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiasi inculpat la o pedeapsa de 3 ani inchisoare (parte vatamata B.B.).
In baza art. 194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41,42 Cod penal si art. 37 lit. a b Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiasi inculpat la o pedeapsa de 1 an inchisoare.
In baza art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite si s-au aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare.
In baza art. 61 alin.1 Cod penal, s-a revocat liberarea conditionata pentru restul ramas neexecutat de 400 zile, din pedeapsa de 1857 zile inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 596/2007 a Judecatoriei Moreni, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicata in prezenta cauza, inculpatul avand de executat in final pedeapsa de 3 ani inchisoare.
S-a facut aplicarea dispozitiilor art. 71,64 alin.1 lit. a teza a II si lit. b Cod penal.
In baza art. 350 alin.1 Cod proc. penala, s-a mentinut arestarea preventiva a inculpatului, dispusa prin incheierea de sedinta din 11.07.2008 (dosarul nr.1292/283/2008) in baza careia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr. 13/2008.
In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii si a arestarii preventive de la 10.07.2008 la zi.
In baza art.14, 15 si 346 Cod proc. penala, s-au admis in parte pretentiile civile formulate de partile vatamate constituite parti civile I.I.  si B.M.B. si a fost obligat inculpatul la plata catre acestea a sumei de 2000 lei, daune morale pentru fiecare parte civila.
  Impotriva acestei solutii au declarat apel in termen legal Parchetul de pe langa Judecatoria Pucioasa si inculpatul T.L., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, astfel:
      Procurorul critica netemeinicia hotararii ,  sub aspectul duratei pedepselor aplicate , care trebuiau orientate pentru a-si atinge scopul de la mediu la maximul lor si nu spre minim cum a facut prima instanta , cat timp inculpatul este multirecidivist, condamnat  inca din 1995  pentru infractiuni variate, dintre care violul si santajul, cat timp victimele sale in prezenta cauza au fost 2 persoane minore,  a incercat sa le influenteze pe minore si pe martori prin intermediul persoanelor apropiate , totodata a avut o atitudine procesuala nesincera si aroganta.
    S-a solicitat admiterea apelului declarat, modificarea sentintei apelate in senul majorarii pedepselor aplicate inculpatului.
    Inculpatul asa cum a sustinut oral in dezbateri si prin aparatorul desemnat din oficiu se declara nevinovat fata de acuzatiile aduse de parchet, aparatorul sustinand  achitarea  acestuia  in baza art. 10 lit. d Cod procedura penala, intrucat din probatoriu rezulta ca partile vatamate se complaceau sa intretina relatii sexuale contra unor sume de bani, deci mergeau la locul de munca al inculpatului  fara a fi constranse sa intretina relatii sexuale, aveau foarte multe absente la scoala, ceea ce confirma  ocupatia lor.
    S-a solicitat , in subsidiar,  reindividualizarea pedepselor aplicate , in sensul micsorarii lor.
    Examinand cauza in baza actelor si lucrarilor dosarului, in raport de motivele de apel formulate si sustinute, de disp. art. 371 si 378 Cod procedura penala, tribunalul constata ca fiind fondat apelul declarat de catre procuror si nefondat apelul declarat de catre inculpat , dupa cum urmeaza:
    Prima instanta a stabilit in mod corect si complet situatia de fapt , a retinut in mod just vinovatia inculpatului si a dat incadrarea juridica legala si temeinica faptelor comise de acesta.
    Din ansamblul probator administrat in cauza s-a retinut ca in perioada martie-mai 2008 pe raza orasului Pucioasa, judetul Dambovita, inculpatul TL, prin constrangere,  a intretinut mai multe raporturi sexuale (3-4 cu prima victima Iancu si 2 cu cea de a doua victima B. cu minorele I.I.A. , in varsta de 16 ani si B.M.B.  in varsta de 15 ani si 4 luni , prin violente si amenintari directe si indirecte  a constrans-o pe prima victima minora (I.I.A.) sa-i achite suma de 400 lei , pretinsa contravaloare a telefonului mobil Nokia , vandut acesteia cf. chitantei de la fila 117 dos. u.p.
    Insa, aceeasi instanta de fond, a evaluat si valorificat insuficient  in procesul individualizarii pedepselor aplicate inculpatului T.L., elementele subiective specifice cazului , aplicand acestuia o sanctiune prea mica  in raport de criteriile continute de art. 72 Cod penal, in scopul prevazut de art. 52 Cod penal.
    Sub aspectul infractiunii de viol , mai ales asupra unor minore, se cunoaste  in practica judiciara  ca nu are relevanta juridica , conduita victimelor (impotrivirea sau nu a partilor vatamate, daca au mai intretinut sau nu raporturi sexuale), ci exercitarea constrangerii care poate fi de natura fizica sau morala (psihica).
    Existenta constrangerii, adica a capacitatii  fortei fizice sau amenintarilor folosite , de a conduce la rezultatul dorit (raportul sexual) se stabileste in raport de imprejurarile concrete in care s-a comis fapta, iar victimele , cu atat mai mult minore fiind , realizand  in raport de aceleasi imprejurari concrete ca orice impotrivire (rezistenta) este inutila , fapta chiar astfel comisa  , intruneste elementele constitutive ale infractiunii de viol.
    Asadar, cele mai sus relatate  sunt imprejurari realmente semnificative si care trebuie sa se regaseasca corespunzator in procesul stabilirii tratamentului penal , in scopul unei valorificari realiste si  armonioase a criteriilor continute de disp. art. 72 Cod penal (este de retinut ca retragerea plangerilor prealabile de catre victime minore, chiar in cazul prevazut de art. 197 alin.1 Cod penal, nu produce efectele prevazute de art. 131 Cod penal , actiunea penala se pune in miscare si din oficiu, iar actele materiale prin care minorele au fost lipsite de libertate in mod ilegal sunt absorbite  in continutul constitutiv al infractiunii prev.de art. 197 alin.1 Cod penal).
    Mai mult, circumstantele reale si personale ale cauzei date de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, imprejurarile in care s-au savarsit (actele materiale de abordare a victimelor minore, persoane provenite din familii modeste material si educational, victima Iolanda avand si o sanatate  precara , acutizata de un traumatism cranian sever lezionar, de la varsta de 14 ani, cf. actelor medicale de la dosar),  antecedenta realmente periculoasa a inculpatului (din cazierul judiciar, fila 33-34 dos.u.p. rezulta ca acesta a mai fost condamnat  de 2 ori cate 4 ani inchisoare pentru art. 20 rap. la art. 197 alin.2 Cod penal si 5 ani inchisoare pentru art. 201 Cod penal, cf. s.p. 63/20.04.1995 a Tribunalului Dambovita apoi condamnat la 10 ani inchisoare pentru art. 197 alin.2 Cod penal  si 4 ani inchisoare pentru art. 20 rap. la art. 197 alin.2 Cod penal si 1 an si 6 luni inchisoare pentru art. 26 rap. la art. 181 Cod penal, cf. s.p. nr. 90/25.06.1997 a Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti , apoi condamnat la 2 ani si 6 luni inchisoare pentru art. 194 alin.2 Cod penal cf. s.p.nr. 303 din 12.07.2006 a  Judecatoriei Pucioasa, cu un rest neexecutat de 400 zile inchisoare  din pedeapsa de 1857 zile inchisoare aplicata prin s.p. nr.596/2007 a Judecatoriei Moreni, dar si pentru mai multe fapte de furt calificat) - toate acestea determinand marirea duratei pedepselor aplicate .
     Drept urmare, sub acest aspect, (al infractiunii de viol) , tribunalul apreciaza ca se impune o justa reindividualizare a pedepselor aplicate, in sensul majorarii duratei lor, de la cate 3 ani la cate 5 ani inchisoare , in acest mod punandu-se in valoare si capatand  eficienta legiuitoare scopul coercitiv educativ si preventiv al savarsirii de fapte penale , prev. de  disp. art. 52 Cod penal.
    Fata de aceste imprejurari , tribunalul constata ca in cauza  sunt temeiuri de admitere a apelului procurorului, criticile formulate prin motivele scrise de apel fiind fondate, si, pentru aceleasi considerente nu sunt temeiuri de achitare sau de  micsorare a pedepsei aplicate inculpatului, criticile formulate nefiind fondate.
1