Pensie de intretinere - Norma de hrana ce se acorda militarilor angajati, intra in calcul la stabilirea pensiei de intretinere in virtutea dispozitiilor art. 409 lit. a din Codul de procedura civila

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Racari  reclamanta  PI l-a chemat in judecata pe paratul NF, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei NCM.
Motiveaza reclamanta ca a avut o relatie cu paratul, relatie din care a rezultat minora CM, iar paratul desi si-a recunoscut paternitatea a refuzat sa contribuie la suportarea cheltuielilor de crestere si ingrijire a copilului.
Prin sentinta civila nr. 1137/06.11.2012, Judecatoria Racari a admis actiunea si a obligat pe parat la plata unei pensii de intretinere in suma de 347 lei le lunar in favoarea minorei, incepand cu data introducerii actiunii  si pana la majoratul acesteia.
Pentru a pronunta aceasta sentinta civila, instanta de fond a retinut ca reclamanta si paratul au impreuna un copil nascut la data de 03.11.2010, ca paratul nu contribuie la suportarea cheltuielilor privind intretinerea si educarea minorei, desi aceasta obligatie le revine in mod egal ambilor parinti si ca art. 525 din Codul civil statueaza ca minorul are dreptul sa ceara intretinere, aflandu-se in stare de nevoie care-i permite sa formuleze o astfel de solicitare, iar art. 529 din acelasi cod stabileste ca intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui ce o cere si cu mijloacele celui indatorat si ca, alineatul al doilea al acestui ultim text de lege enunta si modul de calcul al cuantumului intretinerii.
Impotriva sentintei civile a declarat recurs paratul sustinand ca prima instanta a gresit cuantumul pensiei de intretinere pe care o datoreaza minorei, ca nu a avut in vedere faptul ca din  remuneratia pe care o primeste lunar i se opreste hrana, rata la banca, ca reclamanta l-a indus in eroare intrucat stabilise initial cu reclamanta o suma de 150 lei lunar reprezentand pensie de intretinere, ca posibilitatile sale materiale sunt limitate momentan si ca suma stabilita in sarcina sa este mare comparativ cu ceea ce ii ramane din salariul lunar.
In termen legal intimata reclamanta a formulat intampinare solicitand respingerea recursului, aratand ca sustinerile recurentului nu corespund realitatii, ca acesta nu s-a ocupat niciodata in mod efectiv de copil si nici nu a contribuit la cresterea si educarea acestuia, ca numai in mod sporadic  viziteaza copilul si ca  fata de afectiunea grava de care sufera minora suma stabilita de instanta este insuficienta.
Examinand sentinta civila in raport de motivele de recurs, de actele si lucrarile dosarului ca si de dispozitiile legale incidente in cauza, tribunalul va respinge recursul pentru urmatoarele considerente:
Conform dispozitiilor art. 529 Cod civil, intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui ce o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati, iar cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil.
In raport  de dispozitiile de mai sus  si cu veniturile realizate de recurentul parat potrivit adresei nr. A 1855/02.11.2012, instanta de fond a stabilit in mod corect cuantumul pensiei de intretinere datorata de catre acesta.
Sustinerea recurentului in sensul ca din veniturile realizate i se opresc ratele pentru un credit la banca pe care l-a contractat impreuna cu reclamanta intimata nu poate fi retinuta pe de o parte intrucat nu s-a facut nicio dovada in acest sens, iar pe
de alta parte cuantumul pensiei de intretinere se raporteaza la venitul lunar net al debitorului obligatiei de intretinere.
Nici imprejurarea potrivit careia ar fi convenit cu reclamanta intimata ca pensia de intretinere sa fie in cuantum de 150 lei lunar nu poate constitui temei pentru admiterea recursului intrucat cuantumul intretinerii se stabileste asa cum s-a aratat mai sus in conformitate cu dispozitiile art. 529 alin. 2 Cod procedura civila.
Cat priveste sustinerea ca din  remuneratia pe care o primeste lunar i se opreste bonificatia de masa si ca aceasta nu reprezinta un venit impozabil,  nici aceasta situatie nu poate fi retinuta neavand relevanta ca nu reprezinta venit impozabil de vreme ce in categoria de mijloace ale debitorului intra toate posibilitatile materiale de care dispune acesta, adica atat mijloacele sale au  caracter periodic dar si orice alte sume platite de angajator in temeiul raporturilor de munca si care au caracter de continuitate.
Sumele de bani reprezentand contravaloarea normei de hrana se acorda militarilor angajati atunci cand nu beneficiaza de  alimente, asadar, aceste sume au caracter permanent.
Chiar daca reprezinta echivalentul hranei ce nu se acorda in natura militarilor angajati nu exista fundament pentru a nu fi considerate  si aceste sume ca avand caracter stabil in conditiile in care oricarui debitor al obligatiei de intretinere ce nu face parte din categoria persoanelor la care face referire art. 4 din O.G. nr. 26/1994 i se stabileste cuantumul pensiei de intretinere la care este obligat prin raportare la toate veniturile cu caracter permanent inclusiv sumele pe care le aloca alimentelor.
Prin urmare norma de hrana intra in calculul la stabilirea pensiei de intretinere avand in vedere si dispozitiile art. 409 Cod procedura civila fiind inclusa in categoria de salarii si alte venituri periodice realizate din munca, destinate asigurarii mijloacelor de intretinere a debitorului obligatiei de intretinere.
Fata de considerentele de mai sus, tribunalul in temeiul art. 312 Cod procedura civila a respins recursul.