Actiune in anulare antecontract.

Antecontractul de vanzare - cumparare nu a avut ca efect transmiterea in patrimoniul paratului a dreptului de proprietate asupra imobilelor, avand in vedere ca acest act nu a fost incheiat in forma prevazuta de art. 2 alin. 1 din Titlul X din Legea 247/2005, respectiv forma autentica. Antecontractul de vanzare - cumparare incheiat a dat nastere doar unui drept de creanta si a creat in sarcina partilor obligatia de a face, respectiv de a incheia contractul de vanzare - cumparare in forma autentica.
In urma incheierii acestui act nu i-a fost transmis paratului dreptul de proprietate asupra imobilelor iar acesta nu a devenit proprietar in acel moment.
In baza antecontractului s-a pronuntat o sentinta civila prin care s-a constatat valabila conventia sub semnatura privata si s-a mentionat ca aceasta sentinta tine loc de contract de vanzare-cumparare, insa actul prin care s-a realizat transferul proprietatii si care are consecinte juridice in ceea ce priveste transmiterea dreptului de proprietate este aceasta hotarare constitutiva de drepturi si nu antecontractul.
In aceste conditii este neintemeiata cererea de constatare a nulitatii antecontractului de vanzare-cumparare ca act sub semnatura privata, deoarece prin intermediu acestui act nu s-a realizat transferul proprietatii. Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 14.06.2010, sub nr. de dosar 1656/184/2010, reclamanta T A a chemat in judecata paratul T I D, solicitand instantei ca  prin hotararea ce o va pronunta sa constate nulitatea absoluta a antecontractului de vanzare-cumparare (actul sub semnatura privata intitulat "chitanta") incheiat la data de 15.10.2006 si autentificat prin sentinta civila nr. 1691 din data de 06.06.2007 pronuntata de Judecatoria Bals in dosarul nr. 1479/184/2007, sa oblige paratul sa-i restituie bunurile vandute si sa plateasca cheltuielile de judecata ocazionate de acest proces.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la data de 15.10.2006 a incheiat un act sub semnatura privata impreuna cu sotul sau decedat, prin care i-au vandut paratului de 786 mp. situat in intravilanul comunei Oboga in T 24 P 4.
In continuare, reclamanta a mentionat ca acest act este nul deoarece ii lipseste un element esential pentru valabilitatea sa, respectiv consimtamantul, deoarece intelegerea a fost in sensul de a se instraina imobilele in schimbul intretinerii. In aceste conditii reclamanta a aratat ca intervine nulitatea pentru eroare asupra naturii juridice a actului, existand o neconcordanta intre vointa interna, reala si vointa exprimata in actul juridic, in aceste conditii lipsind consimtamantul iar sanctiunea fiind nulitatea absoluta.
Reclamanta a mai specificat faptul ca o perioada de timp nu au existat probleme intre parti, insa ulterior, paratul a plecat din tara si a incuiat intreaga casa si in acel moment a aflat ca actul incheiat nu era cu clauza de intretinere ci un simplu contract de vanzare-cumparare.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 948 pct. 2 din Codul civil.
Reclamanta a aratat ca dovada actiunii o va face cu proba cu inscrisuri, interogatoriu si martori.
In conformitate cu dispozitiile art. 112 din Codul de procedura civila, la cererea de chemare in judecata s-a atasat in copie urmatoarele inscrisuri: inscrisul sub semnatura privata intitulat "chitanta" incheiat la data de 15.10.2006 (fila nr. 6), sentinta civila nr. 1691 din data de 06.06.2007 pronuntata de Judecatoria Bals in dosarul nr. 1479/184/2010 (filele nr. 8-9) si actul de identitate al reclamantei (fila nr. 10),
Prin incheierea din Camera de Consiliu din data de 07.07.2010, instanta a admis cererea reclamantei de acordare a ajutorului public judiciar si a dispus scutirea de la plata taxei de timbru.
Paratul T I D  a depus la dosarul cauzei intampinare in sedinta publica din data de 08.07.2010, prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin intampinare paratul a aratat ca nu este adevarat ca intelegerea cu reclamanta ar fi fost in sensul ca ii va acorda intretinere, mentionand ca in dosarul nr. 1479/184/2010 in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 1691 din data de 06.06.2007, cu ocazia interogatoriului administrat reclamanta a recunoscut ca i-a vandut imobilul si a primit pretul.
Paratul a mai aratat ca nu se poate anula actul sub semnatura privata aratat de reclamanta deoarece nu este translativ de proprietate, iar hotararea judecatoreasca beneficiaza de puterea lucrului judecat, fiind irevocabila, deoarece reclamanta nu a folosit calea de atac a recursului.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 115-118 din Codul de procedura civila.
In sedinta publica din data de 09.09.2010, in baza art. 167 alin. 1 din Codul de procedura civila, instanta a incuviintat pentru reclamanta si pentru parat, proba cu inscrisuri, interogatoriu si doi martori si a respins exceptia prescriptiei introducerii actiunii invocata de parat pe motiv ca in cauza a fost invocata o eroare asupra naturii juridice a unui act juridic, care este o eroare obstacol ce reprezinta mai mult decat un viciu de consimtamant si echivaleaza cu lipsa consimtamantului iar sanctiunea ce intervine este nulitatea absoluta, actiunea fiind prin urmare imprescriptibila.
Alizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
La data de 15.10.2006, intre reclamanta T A si sotul sau decedat T Ion si paratul T I D a fost incheiat un inscris sub semnatura privata intitulat "Chitanta", prin care reclamanta si sotul acesteia s-au obligat sa vanda paratului casa de locuit din patru camere si anexe gospodaresti situate in comuna Oboga, judetul Olt si suprafata de teren de 786 mp. teren intravilan incadrat in categoria de folosinta "curti constructii" situata in T 24 P 4, in comuna Oboga, judetul Olt, pretul stabilit fiind de 5000 lei care s-a mentionat ca a fost achitat in intregime o data cu semnarea actului.
In dosarul nr. 1479/184/2007, care a fost atasat prezentului dosar, instanta a pronuntat sentinta civila nr. 1691 din data de 06.06.2007 prin care a constatat valabila conventia sub semnatura privata incheiata la data de 15.10.2006 si s-a mentionat ca aceasta sentinta tine loc de act de vanzare-cumparare.
Cu ocazia interogatoriului administrat numitei T A de instanta in acest dosar (fila nr. 14), aceasta a mentionat ca impreuna cu sotul sau a vandut nepotului T I D imobilele indicate mai sus si este de acord ca acesta sa devina proprietar.
Cu ocazia interogatoriului administrat reclamantei in prezentul dosar, reclamanta a recunoscut semnatura sa de pe interogatoriul administrat in dosarul nr. 1479/184/2007 insa a aratat ca la acel moment nu stia ca nu a incheiat un contract de intretinere precum si faptul ca nu s-a interesat de hotararea pronuntata de instanta si nu a primit o astfel de hotarare.
Din declaratia martorelor T M si I M rezulta ca reclamanta locuieste in continuare in locuinta vanduta paratului, care este plecat in Italia. Aceste martore au declarat de asemenea ca de la reclamanta cunosc faptul ca aceasta ar fi dorit sa incheie cu paratul un contract de intretinere. Instanta retine si faptul ca din declaratia martorei I M rezulta ca la momentul la care a fost incheiat actul dintre parti, reclamanta era in deplinatatea facultatilor mintale, aspect constatat in mod personal.
Martorul T Nicolae, parte in dosarul nr. 1479/184/2007, a mentionat ca a observat ca in hotarare nu este specificat nimic cu privire la intretinere si ca stia acest aspect, insa a fost de acord cu actiunea paratului T I D deoarece fratele sau, tatal paratului ii promisese ca va avea grija ulterior de reclamanta.
Instanta va inlatura declaratia martorei Vasile JA, apreciind-o nesincera si nerelevanta, deoarece se refera la momentul semnarii unei chitante in forma olografa, iar in cauza actul sub semnatura privata care a stat la baza pronuntarii hotararii judecatoresti este un act tehnoredactat.
Chiar daca paratul nu s-a prezentat in instanta pentru administrarea probei cu interogatoriu, instanta nu va considera aceasta imprejurare ca o marturisire deplina sau ca un inceput de dovada, avand in vedere ca nu se poate corobora cu alte probe administrate in cauza.
In conditiile spetei, instanta apreciaza ca devin incidente urmatoarele dispozitii legale: art. 2 alin. 1 si art. 5 alin. 2 din Titlul X Circulatia Juridica a Terenurilor din Legea 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei precum si alte masuri adiacente si art. 948 - 968 din Codul civil.
Potrivit dispozitiilor art. 2 alin.1 din Titlul X Circulatia Juridica a Terenurilor din Legea 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei precum si alte masuri adiacente, "terenurile cu sau fara constructii, situate in intravilanul si extravilan, indiferent de destinatia sau intinderea lor, pot fi instrainate sau dobandite prin acte juridice intre vii, incheiate in forma autentica sub sanctiunea nulitatii absolute".
dupa incheierea unui antecontract cu privire la un teren, cu sau fara constructii, una din parti refuza ulterior sa incheie contractul, partea care si-a indeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract"
In conformitate cu dispozitiile art. 948 - 968 din Codul civil orice contract  trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale  de validitate  ale unui act juridic respectiv cele referitoare la capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil, obiectul determinat si cauza licita.
Instanta specifica de asemenea ca la momentul incheierii actului sub semnatura privata, instrainarea imobilelor constructii era guvernata de principiul consensualismului, in conformitate cu care, simpla manifestare de vointa era nu numai necesara ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil, pentru producerea efectelor juridice nefiind necesar ca actul sa imbrace o forma speciala, nefiind necesara intocmirea actului in forma autentica. Instanta arata insa ca prin acordul de vointa a partilor prin actul sub semnatura privata din 15.10.2006 s-a stabilit ca fiind necesara forma autentica.
Instanta retine si faptul ca un act juridic civil poate fi afectat de o eroare asupra naturii juridice a actului ce se incheie, o eroare obstacol, care reprezinta mai mult decat un viciu de consimtamant, avand in vedere ca partea nu si-a dat efectiv consimtamantul pentru incheierea actului in cauza, aceasta falsa reprezentare a realitatii putand fi probata prin orice  mijloc de proba.
Alizand situatia de fapt expusa prin prisma dispozitiilor legale incidente in speta, instanta constata cererea reclamantei ca fiind neintemeiata pentru urmatoarele argumente:
Instanta constata ca actul juridic incheiat intre reclamanta,  sotul sau si parat la data de 15.06.2010 si intitulat « chitanta », este un antecontract de vanzare - cumparare care nu a avut ca efect transmiterea in patrimoniul paratului T I D a dreptului de proprietate asupra imobilelor mai sus mentionate, avand in vedere ca acest act nu a fost incheiat in forma prevazuta de art. 2 alin. 1 din Titlul X din Legea 247/2005, respectiv forma autentica. Chiar daca pentru imobilele constructii nu era necesara forma autentica pentru instrainare, instanta are in vedere ca vointa partilor a fost in sensul de a se realiza transmiterea proprietatii dupa incheierea actelor in forma autentica.
Antecontractul de vanzare - cumparare incheiat a dat nastere doar unui drept de creanta in patrimoniul paratului T I D si a creat in sarcina partilor obligatia de a face, respectiv de a incheia contractul de vanzare - cumparare in forma autentica.
In urma incheierii acestui act nu i-a fost transmis paratului dreptul de proprietate asupra imobilelor iar aceasta nu a devenit proprietar in acel moment.
Instanta arata ca intr-adevar in baza antecontractului din data de 23.10.2008 Judecatoria Bals a pronuntat sentinta civila nr. 1691 din data de 06.06.2007, prin s-a constatat valabila conventia sub semnatura privata incheiata la data de 15.10.2006 intre parata reclamanta T A, sotul sau T Nicolae si paratul T D I si s-a mentionat ca aceasta sentinta tine loc de contract de vanzare-cumparare, insa actul prin care s-a realizat transferul proprietatii si care are consecinte juridice in ceea ce priveste transmiterea dreptului de proprietate este aceasta hotarare constitutiva de drepturi si nu antecontractul din data de 15.10.2006.
In aceste conditii instanta arata ca este neintemeiata cererea de constatare a nulitatii antecontractului de vanzare-cumparare din data de 15.10.2006, ca act sub semnatura privata, deoarece prin intermediu acestui act nu s-a realizat transferul proprietatii si prin urmare nu se poate pune in discutie eroarea asupra naturii juridice a actului incheiat ca fiind un contract de intretinere si nu un contract de vanzare - cumparare.
Instanta apreciaza ca actul care era susceptibil de a fi atacat pentru ca a condus la transmiterea unui drept de proprietate care nu se afla in patrimoniul vanzatorului este sentinta civila nr. 1691 din data de 06.06.2007, insa aceasta sentinta putea fi atacata doar prin intermediul cailor de atac si in termenele prevazute de lege.
Instanta arata ca chiar daca s-ar considera ca reclamanta poate solicita constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare cuprins in hotarare pe motiv ca  hotararea ce se pronunta in astfel de actiuni tine loc de act autentic de vanzare-cumparare, actiunea este de asemenea neintemeiata.
Instanta arata ca reclamanta nu a facut dovada ca la momentul la care s-a prezentat in instanta in dosarul in care s-a pronuntat hotararea care tine loc de act autentic s-a aflat in eroare cu privire la natura actului juridic pe care dorea sa il incheie in sensul ca urmarea incheierea unui contract de intretinere si nu un contract de vanzare-cumparare, din declaratiile martorelor audiate rezultand doar faptul ca acestea stiau ca reclamanta dorea sa incheie un contract de intretinere, insa nefiind de fata la momentul realizarii acordului de vointa dintre parti, acest aspect nu este relevant pentru dovedirea vointei reale a partilor.
Instanta arata ca asa cum a rezultat la prezentarea situatiei de fapt reclamanta era in deplinatatea facultatilor mintale la momentul incheierii antecontractului. Acest act a fost semnat de reclamanta si prin urmare a fost insusit de aceasta, faptul ca reclamanta a declarat ca nu vedea bine nefiind relevant in cauza deoarece aceasta nu trebuia sa semneze actul fara a avea cunostinta de continutul acestuia.
Pe de alta parte instanta arata ca prin interogatoriul administrat de instanta in dosarul nr. 1479/184/2007 reclamanta a declarat ca "a vandut" imobilele paratului si ca "este de acord ca acesta sa devina proprietar", nementionand nimic cu privire la intretinerea pe care urma sa i-o datoreze paratul.
Fata de aceste imprejurari, instanta urmeaza sa respinga cererea reclamantei ca fiind neintemeiata.
Cu privire la cererea paratului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata efectuate in prezentul dosar, instanta constata ca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila, deoarece reclamanta "a cazut in pretentii" si urmeaza sa admita in parte aceasta cerere si sa oblige reclamanta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei reprezentand onorariu avocat conform chitantei nr. 0000058 din data de 22.09.2010, aflata la dosarul cauzei.

Data publicarii pe site:  31.05.2011