Anulare decizie de instituire masura asiguratorie de catre organul fiscal.Conditii cerute pentru admisibilitatea instituirii acestei masuri.

SENTINTA CIVILA Nr. 2592 din 06.07.2011

Anulare decizie de instituire masura asiguratorie de catre organul fiscal.Conditii cerute pentru admisibilitatea instituirii acestei masuri.

INSTANTA

      Deliberand asupra cauzei civile de fata retine urmatoarele:
      Prin cererea introdusa la aceasta instanta la data de 22.06.2011 si inregistrata sub nr. 4418/202/2011 contestatoarea S.C. I S.A cu sediul in c a formulat contestatie impotriva  Deciziei de  instituire  a masurilor  asiguratorii  nr. 1411/31.05.2011  emisa de Agentia Nationala de Administrare Fiscala si a Popririi asiguratorii instituita  in baza  acesteia, solicitand anularea  acestora.
      In  motivarea  contestatiei  contestatoarea  a aratat  ca la data de 09.06.2011  a primit Decizia de  instituire  a masurilor  asiguratorii  nr. 1411/ 31.05.2011   prin care s-a  dispus  instituirea de  masuri asiguratorii  pentru  obligatiile de  plata  in suma de 154 493 lei stabilite prin actul administrativ fiscal nr. F-CL-278 din 30.05.2011 ,act ce   nu a  fost  comunicat pana in prezent societatii, aceasta  neavand  cunostinta  de modul final de calcul  si valoarea TVA-ului stabilit suplimentar de  plata  de  catre  organul de inspectie fiscala.
      Invedereaza ca  in timpul controlului  i s-a comunicat initial ca  s-a stabilit de plata suma de 21 029 lei reprezentand TVA si majorari de intarziere suma ce a fost achitata de societate prin Ordinul de plata nr. 167/27.05.2011, pentru ca ulterior cu ocazia discutiei finale sa i se comunice ca TVA -ul de plata aferent perioadei ianuarie 2008-decembrie 2010 este mai mare, fara insa a-l aduce la cunostinta societatii.
      Invedereaza ca intimata a emis  cu incalcarea  prevederilor art.129 din Codul de procedura fiscala Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr.1411/31.05.2011 intrucat potrivit prevederilor art.129 alin. 2  aceste masuri se dispun " cand exista pericolul ca debitorul sa se sustraga , sa isi ascunda ori sa isi risipeasca  patrimoniul , periclitand sau ingreunand  considerabil colectarea".
      Totodata potrivit art.129 alin.5  rezulta ca decizia trebuie sa cuprinda care sunt  indiciile sau pericolul ca debitorul sa se sustraga  sau sa-si ascunda patrimoniul, cerinta obligatorie ce rezulta si din cuprinsul punctului 5.6 litera f din Procedura/21.10.2010 de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de O.G. nr.92/2003.
      Invedereaza ca de-a lungul existentei sale societatea nu a  inregistrat restante la plata datoriilor catre stat , are achitate la zi aceste datorii si nu este o societate care sa se sustraga de la plata datoriilor legal stabilite.
       Astfel  din documentele societatii se poate  observa ca  in anii supusi  controlului  societatea a avut profit,  a platit  impozit  aferent si TVA, din fisa contului putandu-se observa ca a achitat TVA in cuantum de peste 1300000lei.
      Raportat la sumele platite anterior  suma stabilita ca reprezentand TVA stabilit suplimentar , din care deja s-a achitat o parte,   reprezinta o suma modica care nu transforma societatea intr-o societate rau-platnica.
      A aratat contestatoarea ca este o societate  comerciala care are ca activitate principala cultivarea si producerea cerealelor iar in momentul introducerii  actiunii  este in plina campanie agricola   avand  nevoie de  lichiditati pentru  a-si  acoperi cheltuielile  curente privind  recoltarea culturii de  toamna.
      Invedereaza ca practica organului de control de a obliga agentii economici sa plateasca in timpul controlului sumele stabilite  de plata este ilegala atata timp cat legiuitorul a prevazut un termen de plata a acestora si adat posibilitatea dea contesta aceste sume.
      Apreciaza ca instituirea masurii asiguratorii este abuziva  si prin modalitatea in care acestea s-au instituit intrucat prin punctul 5.8 din Procedura de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii se revede expres si ordinea de instituire a masurilor asiguratorii, indisponibilizarea conturilor bancare  fiind printre ultimele masuri .
      In drept,  se invoca prevederile Codului de procedura fiscala , Procedura din 21.10.2010 de palicare efectiva a masurilor asiguratorii .
      In dovedirea contestatiei a propus administrarea dovezii cu inscrisuri si a  depus la dosar decizia  de instituire  a masurilor asiguratorii nr. 1411  emisa  la  31.05.2011 filele9-10 ordine de plata, situatia activelor si datoriilor proprii  la , bilanturi prescurtate ale societatii  (filele  9-38),  deconturi TVA din anii anteriori probatoriul cu inscrisuri fiind completat  cu inscrisurile  ce se regasesc la  filele  44-69,respectiv dovada achitarii TVA lunar in anul 2009-2010, registrul imobilizarilor  filele65-69 .
      La data de 05.07.2011 intimata a formulat in cauza intampinare - fila 41  prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare  formulata  de  contestatoare.
      In motivarea intampinarii arata ca organul fiscal a luat aceasta masura  intrucat cuantumul sumelor stabilite suplimentar este substantial acesta  fiind  de 154 493 lei, iar din analiza  documentelor  societatii, exista pericolul ca  societatea sa se sustraga de  la urmarire sau  sa isi risipeasca patrimoniul.
      Invedereaza ca reclamanta nu dovedeste in ce consta prejudiciul suferit ca urmare a acestei masuri, instituirea masurii asiguratorii fiind o prerogativa legala  la indemana inspectorilor fiscala ce pot dispune poprirea asiguratorie si sau sechestrul asigurator asupra bunurilor pentru ca recuperarea creantelor sa se faca mai usor in urma finalizarii controlului efectuat la contribuabil si a stabilirii unor sume suplimentare.
      Anularea deciziei de instituire a masurii asiguratorii nu conduce la anularea obligatiei de plata  insotite de majorarile aferente acestora, apararile invocate tinand de fondul cauzei si nefiind veritabile argumente  de natura sa atraga anularea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii.
      In cauza instanta a incuviintat si administrat pentru contestatoare proba cu inscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei.
      Analizand materialul probator administrat in cauza instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
      La data de 31.05.2011 a fost emisa de Agentia Nationala de Administrare Fiscala  in temeiul art.129 alin.4 din O.G. nr.  92/2003 decizia de instituire a masurilor asiguratorii  la  contribuabilul S.C. I S.A.   fata de care s-a constatat  existenta unei obligatii de plata stabilite prin actul administrativ fiscal nr. F-CL 278/30.05.2011  in suma totala de 154 493 lei reprezentand T.V.A. si accesorii T.V.A., instituindu-se masura indisponibilizarii conturilor de disponibilitati si de depozite ale acestei societati deschide la Raiffeisen Bank, BANCA Transilvania, Trezoreria Calarasi .
      In motivarea dispunerii masurilor asiguratorii s-a retinut:" neachitarea sumelor stabilite suplimentar  in timpul controlului" .
      In baza acestei decizii  intimata a efectuat la data de 08.06.2011 si adrese de infiintare a popririi asiguratorii asupra disponibilitatilor banesti ale contestatoarei catre BDR,  banca Transilvania, astfel cum rezulta din inscrisurile aflate la filele 44-45.
      In drept, instanta retine ca potrivit prevederilor art. 129 alin.2 din O.G. nr.  92/2003     se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
      Totodata potrivit art.2.1 din Ordinul nr.2065/2010 emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, punctul     5.1.1.,  in situatia in care organul de control, in timpul actiunii de control, efectuata dupa procedurile prealabile de documentare pentru control, si in urma analizei dosarului fiscal, situatiilor financiare, declaratiilor fiscale sau a altor documente si a informatiilor pe care le detine, constata ca exista suficiente informatii ca debitorul nu si-a declarat materia impozabila si totodata apreciaza ca exista pericolul iminent sa se sustraga de la plata obligatiilor la bugetul general consolidat sau sa prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitand sau ingreunand in mod deosebit colectarea, va dispune luarea masurilor asiguratorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii impreuna cu organul de control."
      Din cuprinsul textelor de lege anterior enuntate rezulta, deci ca pentru a se justifica instituirea acestei masuri,  organul de control, respectiv intimata,  trebuie sa  aprecieze ca exista pericolul ca debitorul sa  sustraga de la urmarire sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul.
      Aprecierea acestui pericol nu este insa subiectiva, ci trebuie justificata prin raportare la continutul declaratiilor fiscale si   a situatiei financiare a debitorului de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentantilor legali si al asociatilor/actionarilor majoritari (mod de declarare si plata, situatii de atragere a raspunderii solidare, situatii de insolventa sau de insolvabilitate etc ( astfel cum rezulta din prevederile punctului 5.1.1 si 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605/ emis de A.N.A.F.
      In fapt, in cuprinsul deciziei de instituire a masurii asiguratorii contestat sI care face obiectul prezentei cauzei,  instanta retine ca desi in cuprinsul deciziei de instituire este redat continutul art.129 alin.2 din OG 92/2003, in motivarea instituirea masurii asiguratorii, aceasta este justificata pe considerente  ce nu conduc la stabilirea existentei pericolului  de sustragere  de la plata impozitelor si taxelor datorate catre Bugetul de Stat, a risipirii patrimoniului  sau de ascundere sustragere a acestuia sau a situatiei financiare a debitoarei   trecute sau prezente.
      Singura justificare  a dispunerii acestei masuri este aceea ca s-au stabilit cu ocazia controlul sume suplimentare de plata, iar debitoarea nu le-a achitat in timpul controlului.
      In cauza, contestatoare a  achitat    in timpul efectuarii controlului  fiscal a unei sume importante de bani din totalul datoriei catre bugetul de stat, respectiv 21 029 lei, astfel cum rezulta din ordinul de plata nr. 167/27.05.2011 -fila 12, iar prin inscrisurile depuse la filele 49-62 a facut dovada indeplinirii  lunar a obligatiilor legale de plata a TVA  in anii 2009-2010, astfel ca  raportat la acestea  este evident ca istoricul comportamentului fiscal al debitoarei nu conduce la ideea unei incercari viitoare de sustragere de la plata obligatiilor fiscale stabilite in mod suplimentar.
      Raportat la aceste considerente precum si la  prevederile  O.G. nr. 92/2003 potrivit carora contribuabilul are obligatia sa indeplineasca masurile prevazute in actul intocmit cu ocazia inspectiei fiscale, in termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala, iar termenul de plata pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile fiscale accesorii stabilite potrivit legii, este, potrivit art.111 din OG nr.92/2003,  data de 5 a lunii urmatoare(  daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 1 - 15 din luna) , respectiv  pana la data de 20 a lunii urmatoare( daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16 - 31 din luna) , instanta apreciaza ca in mod gresit s-a dispus instituirea masurii asiguratorii prin indisponibilizarea conturilor debitoarei - contestatoare, organul fiscal neavand nici un temei legal  pentru a justifica aceasta masura, cu atat mai mult cu cat aceasta masura  este una subsidiara fata de alte masuri asiguratorii aflate la dispozitia organului fiscal de control si care pot garanta indeplinirea de catre debitor a obligatiilor astfel cum rezulta din punctul 5.8 din Ordinul nr.2608/2010 al A.N.A.F.
      

   

1