Ordonanta presedintiala - restituire bunuri confiscate

Ordonanta presedintiala - restituire bunuri confiscate - sentinta civila nr. 1228/27.09.2010 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc
      
        Prin cererea adresata Judecatoriei Campulung Moldovenesc, reclamanta SC BH SRL a solicitat pe calea ordonantei presedintiale ca prin hotararea ce o va pronunta instanta sa dispuna restituirea cantitatii de 36,32 metri cubi de cherestea de rasinoase, confiscata la data de 04.09.2010 de catre intimata, cu plata cheltuielilor de judecata. In fapt, reclamanta a aratat ca la data de 04.09.2010 a fost sanctionata de ITRSV Suceava, prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei dispunandu-se ca sanctiune complementara si confiscarea cantitatii de cherestea precizata, proprietatea societatii reclamante conform borderoului de achizitie intocmit de CF, vanzatorul acestui material lemnos. Reclamanta considera aceasta masura ca netemeinica si nelegala, invocand aparari de fond impotriva procesului verbal cum ar fi lipsa vinovatiei, fapta nu exista.  Intrucat potrivit dispozitiilor legii speciale, art. 36 din Legea nr. 171/2010, exista posibilitatea ca materialul lemnos confiscat sa fie valorificat de catre intimata pana la solutionarea definitiva si irevocabila a plangerii contraventionale, iar reclamanta are in derulare o serie de contracte pentru executarea carora este absolut necesar materialul lemnos confiscat, considera reclamanta ca sunt date conditiile de admisibilitate ale cererii de ordonanta presedintiala.
        In drept au fost invocate dispozitiile art. 581 C. proc. civ.
        Prin intampinarea depusa la dosar, intimata ITRSV Suceava a invocat in primul rand, nerespectarea dispozitiilor procedurale prin faptul ca nu au fost chemate in calitate de parate O.S. Pojorata, Directia Silvica Suceava, Postul de Politie Fundu Moldovei - IPJ Suceava, Postul de Politie Breaza - IPJ Suceava, dar nu a solicitat si introducerea acestora in calitate de parti. De asemenea, intimata a solicitat respingerea cererii ca nefondata intrucat reclamanta nu a dovedit prin probele propuse si administrate in cauza ca actiunea ei respecta procedura prevazuta de dispozitiile art. 581 C. proc.civ. S-a sustinut astfel faptul ca reclamanta nu are un drept de proprietate asupra materialului lemnos in discutie, care sa ii fie pagubit prin intarziere, deoarece borderoul prezentat in instanta nu poate tine loc de act de proprietate intrucat nu indeplineste conditiile prevazute de dispozitiile HG nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienta, circulatia si comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spatiilor de depozitare a materialelor lemnoase si al instalatiilor de prelucrat lemn rotund.  De asemenea, reprezentantul intimatei a mai invocat oral in fata instantei ca prin aceasta cerere s-ar incalca conditia vremelniciei masurii intrucat se tinde la restituirea definitiva a materialului lemnos in vederea prelucrarii si exportarii acestuia, conform contractelor de executie depuse la dosarul cauzei.
        Prin sentinta civila nr. 1228/27.09.2010 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc  a fost respinsa cererea ca nefondata, retinandu-se ca potrivit dispozitiilor art. 581 C. proc. civ. instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Fata de aceste dispozitii legale rezulta ca pentru admisibilitatea cererii de ordonanta este necesar a fi intrunite cumulativ conditia urgentei, a caracterului vremelnic al masurii si conditia neprejudecarii fondului.
        Apararile reclamantei in sensul ca prin luarea masurii confiscarii se provoaca o paguba acesteia fiind astfel indeplinita conditia urgentei sunt considerate de instanta ca nefondate. Astfel, pana la desfiintarea printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, procesul verbal de contraventie se bucura de  prezumtia de legalitate si temeinicie. Prin urmare, rezulta ca, la momentul de fata, in cauza nu este indeplinita conditia urgentei, intrucat prejudiciul pe care l-ar incerca reclamantul este o consecinta ce decurge din aplicarea in conditii de legalitate si temeinicie a unei sanctiuni prevazuta de lege ca urmare a savarsirii unei fapte contraventionale de chiar cel care invoca apararea legii. Bunurile retinute in vederea confiscarii, trebuie sa ramana la dispozitia autoritatii publice care a dispus masura, ca o garantie ca bunul confiscat, in cazul in care masura confiscarii este mentinuta de instanta cu titlu definitiv si irevocabil, sa poata fi valorificat in interesul si beneficiul Statului Roman, pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin fapta contraventionala imputata. Restituirea pe cale de ordonanta presedintiala a altor bunuri decat cele care sunt de uz personal si de stricta necesitate, este nefondata.
     Fata de caracterul vremelnic al masurii, instanta retine ca nu se poate lua o masura de restituire pe cale de ordonanta tocmai datorita faptului ca aceasta ar putea deveni o masura definitiva, intrucat bunul mobil ar putea fi scos din patrimoniul reclamantei, autoritatile statului fiind ulterior in imposibilitatea de a aplica definitiv masura confiscarii.
     In ceea ce priveste neprejudecarea fondului instanta apreciaza ca prin analizarea criticilor reclamantei s-ar realiza tocmai o antamare a fondului, astfel ca instanta ar depasi cadrul procedurii speciale a ordonantei presedintiale. Reclamanta aduce in discutie pe cale de ordonanta presedintiala aspecte ce tin exclusiv de fondul dreptului cum ar fi spre exemplu lipsa vinovatiei, inexistenta vreunei fapte ilicite in sarcina reclamantei, aspecte asupra carora instanta nu se poate pronunta in aceasta procedura. Pipaind fondul, fata de dispozitiile art. 19 alin 1 lit. b din Legea nr. 171/2010 conform carora transportul materialelor lemnoase fara avizele de insotire ori fara documentele comunitare echivalente acestora, prevazute de normele privind circulatia materialelor lemnoase in vigoare constituie contraventii silvice si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000 lei pana la 5.000 lei si confiscarea materialelor lemnoase in cauza, instanta retine ca aparenta dreptului este in favoarea paratului si nu a reclamantului. Astfel, reclamanta a aratat ca dreptul ce i s-ar pagubi prin intarziere este dreptul de proprietate asupra materialului lemnos, drept pe care il justifica doar cu borderoul de achizitie aflat la fila 9 dosar, document care, privit in mod singular, asa cum a fost el depus, nu respecta prevederile HG nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienta, circulatia si comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spatiilor de depozitare a materialelor lemnoase si al instalatiilor de prelucrat lemn rotund, pentru a putea fi considerat act doveditor al proprietatii.
     Fata de caracterul obligatoriu al masurii complementare,instanta apreciaza ca singura instanta competenta sa dispuna inlaturarea aceste sanctiuni este instanta de fond dupa verificarea legalitatii si temeiniciei actului de constatare si sanctionare.
     In ceea ce priveste pericolul ca materialul lemnos sa fie valorificat pana la solutionarea definitiva si irevocabila a plangerii contraventionale, reclamanta are la indemana alte mijloace procedurale pentru a suspenda procedura de valorificare prevazuta de dispozitiile art. 36 din Legea nr. 171/2010. Pe de alta parte, instanta apreciaza ca pretinsele prejudicii determinate de lipsa de folosinta a materialului lemnos s-ar putea realiza adecvat prin introducerea unei actiuni de drept comun nefiind astfel incalcat dreptul reclamantei.