Individualizare pedepse. Aplicabilitatea art.8 din CEDO in aprecierea pedepsei aplicate inculpatului. Acordarea de daune morale

Prin sent.pen. nr.1010 din 8 dec.2006 a Judecatoriei Caracal,  a fost condamnat in baza art.307 alin 1 Cp  inculpatul V.F., pentru savarsirea infractiunii de nerespectare a masurilor privind incredintarea minorului la pedeapsa de 3 luni inchisoare.
In baza art.180 alin 2 Cp a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de  3.000 lei amenda penala pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente.
In baza art.192 alin 1 Cp a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu.
In baza art.33 lit.a Cp raportat la art.34 lit.e Cp  s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea aceea de 6 luni inchisoare
In baza dispozitiilor art.861Cp s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe o durata de 3 ani si 6 luni ce constituie termen de incercare pentru inculpat conform art.862 Cp
In  baza  art.170 Cpp,  s-a dispus restabilirea   situatiei   anterioare
    savarsirii infractiunii, respectiv obliga inculpatul sa restituie minora Visan Ionuta Amalia, partii vatamate Ilie Mihaela.
In baza art.346 alin 1 raportat la art.14 si art.15 Cpp,  a fost admisa in parte actiunea civila formulata de partea civila I.M., inculpatul  fiind obligat sa-i plateasca suma de 4000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunta aceasta sentinta s-a retinut ca:
 Inculpatul a avut in perioada 1997-1999 o relatie de concubinaj cu partea vatamata, din aceasta relatie rezultand minora V.I.A.. Aceasta relatie de concubinaj a luat sfarsit in anul 1999, intre inculpat si partea vatamata desfasurandu-se mai multe litigii civile, litigii prin care s-a discutat incredintarea minorei. Definitiv si irevocabil prin decizia civila nr.3131/ 7 oct.2003 a Curtii de Apel Craiova s-a decis ca minora sa ramana incredintata mamei sale, partea vatamata I.M.. Dupa acest moment, timp in care minora a ramas in domiciliul tatalui sau,mama sa a facut numeroase demersuri pentru a reusi sa puna in executare respectivele hotarari judecatoresti, tatal minorei, inculpatul V.F. refuzand constant sa dea fetita, desi s-au facut numeroase demersuri prin intermediul executorilor judecatoresti. In cele din urma, mama a reusit sa ia fetita in domiciliul sau.
Desi stia, ca exista hotarare definitiva si irevocabila prin care fetita i-a fost incredintata mamei, inculpatul fara a mai uzita de caile legale, fara drept a hotarat sa rapeasca minora.
Pentru a-si pune in practica planul, a plecat in dimineata zilei de 05.07.2006 din localitatea Calarasi, unde domiciliaza, impreuna cu martorii O.F. si S.J. in localitatea unde domiciliaza partea vatamata impreuna cu minora . Ajunsi in respectiva localitate in jurul orelor 6.00, au stat in masina pe o ulita alaturata asteptand ca partea vatamata sa ramana singura in domiciliu, respectiv ca sotul sau sa plece la serviciu.
In jurul orelor 8.30, inculpatul a  patruns in curtea  partii vatamate, unde dupa ce a avut o serie de discutii cu aceasta a lovit-o, dupa care cu forta a luat fetita, a urcat-o in masina si a plecat.
Considerand a fi indeplinite conditiile cerute  de lege pentru existenta celor trei infractiuni instanta a dispus condamnarea inculpatului.
La alegerea pedepsei, instanta a avut in vedere in primul rand faptul ca minora era bolnava, suferind de insuficienta mitrala, sindrom hiperkinetic, boli in baza carora a fost incadrata intr-un grad de handicap mediu. Din probele administrate a reiesit ca inculpatul nu avea cunostinta de bolile de care sufera minora, iar dupa ce aluat copilul abuziv din domiciliul mamei, a refuzat sa accepte faptul ca fetita este bolnava si implicit sa-i acorde tratamentul medical adecvat.
Pe de alta parte avand in vedere dispozitiile art.8 din CEDO instanta a dispus analizarea faptei inculpatului de a nu respecta masurile dispuse de instantele de judecata cu privire la minor si sub acest aspect. Astfel, in virtutea acestui articol, s-a considerat ca statului ii revin obligatii pozitive in cazul executarii hotararilor judecatoresti prin care sunt stabilite drepturile parintesti, art. 8 implicand dreptul parintelui de a beneficia de masuri adecvate din partea statului pentru a fi alaturi de copilul sau. In jurisprudenta CEDO sunt numeroase cazurile in care dupa ce unul din parinti a obtinut un drept parintesc, de regula printr-o hotarare a unei instante nationale, intampina dificultati in exercitarea dreptului respectiv, ceea ce inseamna si o nerespectare a hotararilor judecatoresti. In asemenea cazuri s-a decis ca statului ii revin si unele obligatii pozitive, inerente respectarii efective a vietii de familie, chiar si in sfera relatiilor intre indivizi.  In aceste cazuri trebuie avut in vedere in primul rand interesul superior al copilului, procedurile legate de executarea hotararilor judecatoresti, necesitand urgenta, deoarece trecerea timpului poate avea consecinte ireparabile asupra relatiilor intre copil si parintele care nu locuieste cu el. In astfel de situatii ii revine statului obligatia de a lua toate masurile necesare, inclusiv coercitive asupra parintelui ce se face vinovat de incalcarea acestor drepturi, masuri care sa duca la ocrotirea efectiva a acestor valori.
Cum in cazul de fata s-a constatat un refuz constant al inculpatului de a respecta hotararile judecatoresti dispuse impotriva sa, cu privire la incredintarea minorei, instanta a apreciat ca se impune aplicarea unei pedepse egale cu maximul special prevazut de lege pentru infractiunea prev. si ped. de art.307Cp, respectiv de 3 luni.
Desi, inculpatul a recunoscut savarsirea acestei infractiuni, acest aspect nu a fost retinut de instanta ca si circumstanta atenuanta, dat fiind faptul ca intrucat minora se afla chiar in acel moemnt la dansul, fara ca acesta sa aiba vreun titlu legal in virtutea caruia sa o retina, era putin posibil sa nege savarsirea acestei fapte.
Conform art.170 Cpp, instanta poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare savarsirii infractiunii, cand schimbarea acestei situatii a rezultat in mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila. In baza acestui temei legal s-a dispus ca inculpatul sa fie obligat sa-i inapoieze partii vatamate minora.
In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei rezultante, instanta a considerat ca se impune suspendarea executarii sub supraveghere.
A fost admisa in parte actiunea civila formulata de partea civila, inculpatul fiind obligat sa plateasca suma de 4000 lei cu titlu de daune morale, justificate atat de suferinta fizica  produsa partii vatamate, dar mai ales suferinta psihica, legata de imposibilitatea partii civile de a-si lua fata inapoi, mai ales stiind-o bolnava, iar pe de alta parte prejudiciul moral produs acesteia prin nerespectarea unor hotarari judecatoresti, de violarea domiciliului sau, despagubirile avand rolul de a indulci aceste suferinte.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul criticand-o pentru netemeinicie atat sub aspectul retinerii in sarcina sa a infractiunilor de violare de domiciliu si lovire, cat si sub aspectul pedepselor aplicate, considerate a fi prea grele, precum si sub aspectul laturii civile.
Tribunalul Olt, prin decizia penala nr.407/13 sept.2007 a respins recursul inculpatului, considerand ca instanta de fond in mod corecta apreciat ca inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis in judecata.
S-a apreciat ca instanta de fond a facut o justa individualizare a pedepselor atat sub aspectul cuantumului acestora, cat si sub aspectul modalitatii de executare.
In mod corect a fost apreciata si latura civila a cauzei sub aspectul daunelor morale acordate.

Postat 5.11.2007