Pretentii

ROMANIA
JUDECATORIA    CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Dosar civil nr 9126/212/2007
SENTINTA CIVILA NR 2907
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 18.02.2009 Pe rol judecarea actiunii civile formulata de reclamanta MC, in contradictoriu cu  paratul RR, , avand ca obiect pretentii.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se  prezinta pentru reclamanta avocat  EP, lipsa fiind paratul.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care:
Aparatorul reclamantei depune la dosar interogatoriul pentru a fi administrat paratului.
Instanta constata ca desi legal citat, paratul nu se prezinta pentru administrarea probei cu interogatoriu..
Nemaifiind alte probe de administrat, instanta, din oficiu, pune in discutia partilor caracterul abuziv al clauzei penale cuprinsa in art. 6.1 din conditiile generale anexate la contractul de furnizare a serviciilor de telefonie mobila, in raport de dispozitiile art. 4 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori si de disproportia vadita dintre cuantumul penalitatilor si prejudiciul efectiv, urmand ca reclamanta sa se refere la acest aspect pe fondul cauzei.
Avand cuvantul pe fond, reprezentantul reclamantei solicita admiterea actiunii astfel cum a fost modificata, cu cheltuieli de judecata. In ceea ce priveste dispozitiile Legii nr 193/2000, instanta nu este investita de parte cu o cerere in sensul art 14 din Lege, iar controlul respectarii dispozitiilor acestei legi se realizeaza de organele ablitate.

INSTANTA

      Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
      Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 9126/212/ 08.06.2007, creditoarea MC a solicitat, in cadrul procedurii somatiei de plata, obligarea debitorului RR la plata sumelor de: 99,59 USD, echivalent in lei la data platii, reprezentand contravaloarea serviciilor telefonice neachitate, 1.820,41 lei reprezentand penalitati conventionale in cuantum de 0,5%/zi de intarziere aferente debitului principal neachitat calculate de la scadenta fiecarei facturi anexate si data de 15.06.2007; contravaloarea penalitatilor conventionale in cuantum procentual de 0,5%/zi de intarziere aferente debitului restant calculate in continuare respectiv, de la data de 16.06.2007 si data platii efective, dobanda legala aferenta debitului principal, de la scadenta fiecarei sume care il compune, pana la plata efectiva, precum si obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecata.
      In motivarea cererii, creditoarea a aratat, in esenta, ca are calitatea de cesionara a creantelor detinute de VR asupra debitorului. S-a mai mentionat ca debitorul a luat cunostinta de cesiune ca urmare a notificarii conform art. 1393 Cod civil. Cedenta a prestat debitorului servicii de telefonie mobila din al caror pret a ramas neachitata suma de 334,61 lei (99,59 USD), desi scadenta a fost depasita. Cesionara a precizat faptul ca a efectuat procedura prealabila a concilierii.
      In drept, au fost invocate dispozitiile O.G. nr. 5/2001.
      In dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, in conformitate cu originalul, un set de inscrisuri: contract pentru prestarea serviciilor de catre M model conditii generale; facturile emise in contul debitorului; contract de cesiune de creanta; notificarea cesiunii; invitatie la conciliere directa si confirmarea de primire a acesteia.
      Prin precizarile depuse prin serviciul registratura in data de 27.11.2008 - comunicate debitorului odata cu citarea pentru termenul din data de 14.01.2009 -, creditoarea a inteles sa solicite obligarea debitorului la plata plata sumelor de: 99,59 USD, echivalent in lei la data platii, reprezentand contravaloarea serviciilor telefonice neachitate, 1.820,41 lei reprezentand penalitati conventionale in cuantum de 0,5%/zi de intarziere aferente debitului principal neachitat calculate de la scadenta fiecarei facturi anexate si data de 15.06.2007; contravaloarea penalitatilor conventionale in cuantum procentual de 0,5%/zi de intarziere aferente debitului restant calculate in continuare respectiv, de la data de 16.06.2007 si data platii efective, pe calea dreptului comun.
      Cererea a fost legal timbrata cu suma de 178,36 lei taxa judiciara de timbru si cu 3 lei timbru judiciar.
      Paratul, desi legal citat, nu a depus intampinare si nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
      In cauza, instanta a administrat, proba cu inscrisuri. In ceea ce priveste proba cu interogatoriul paratului, instanta a constatat imposibilitatea administrarii acestei probe datorita lipsei nejustificate a partii in discutie la termenul din data de 18.02.2009.
      Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
      Conform contractului de prestari servicii si a conditiilor generale depuse la dosar, la data de 22.12.2003, intre parat si M s-a incheiat contractul seria POS nr. 01093840, avand ca obiect furnizarea de servicii de telefonie mobila C Prin conditiile generale anexate contractului si care fac parte din acesta, M . s-a obligat sa presteze servicii de comunicatii electronice (art. 1), iar paratul s-a obligat sa plateasca tariful pentru aceste servicii, in termen de cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de catre reclamanta (art. 5).
      In temeiul contractului mentionat anterior, M a emis, in contul paratului, facturile fiscale atasate la dosarul cauzei, neachitate de parat, desi scadenta a fost cu mult depasita.
      In cursul anului 2006, M si-a modificat actul constitutiv al societatii, prin act aditional, in sensul schimbarii denumirii firmei in V Instanta retine ca acest fapt este notoriu, astfel incat nu mai este necesara atasarea la dosarul cauzei a incheierii judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti cu privire la inregistrarea acestor mentiuni.
      Din contractul depus la filele 21 - 24 in dosar reiese ca M . a cesionat creanta avuta asupra paratului din prezenta cauza catre reclamanta. Potrivit inscrisurilor depuse la dosar, cesiunea de creanta a fost notificata paratului, fiind respectate dispozitiile art. 1393 alin. 1 Cod civil.
      De asemenea, din inscrisurile depuse la dosar instanta retine ca reclamanta si-a indeplinit obligatiile prevazute la art. 720 ind. 1 si urm. C.proc.civ., in ceea ce priveste incercarea concilierii directe, demersurile sale ramanand, insa, fara rezultat.
      Examinand obiectul prezentei cereri in contextul aratat, instanta retine ca reclamanta a facut dovada existentei conventiei incheiate intre parti. Fiind vorba de un contract sinalagmatic si cu executare succesiva, ca urmare a dovedirii raporturilor initiale se naste prezumtia de neexecutare a obligatiilor de catre parat, precum si prezumtia de culpa a acestuia in neexecutarea obligatiei asumate, fiind in sarcina paratului probarea executarii obligatiei. In acest sens, art. 969 C.Civ. prevede obligativitatea respectarii conventiilor legal facute intre partile contractante. In caz contrar, este antrenata raspunderea contractuala a partii care si-a nesocotit obligatiile.
      Avand in vedere considerentele expuse, dat fiind ca s-a facut dovada, conform art. 1169 C.civ. si art. 129 alin. 1 texa finala C.proc.civ., de catre reclamanta a existentei obligatiei paratului de a plati suma de 99,59 USD, echivalent in lei la data platii, iar acesta din urma nu a facut dovada platii acestei sume, instanta, urmeaza sa admita primul capat al cererii referitor la debitul principal.
      Referitor, insa, la capatul de cerere privind acordarea penalitatilor de intarziere conventionale, instanta retine ca prin clauza nr. 6.1 din contratul incheiat intre parat si cesionara, paratul s-a obligat ca, pentru sumele neplatite la termen, sa achite penalitati conventionale de 0,5%/zi de intarziere - precizandu-se totodata expres ca totalul acestor penalitati poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate.
      Analizand legalitatea acestei clauze in raport cu disp. art. 4 alin. 1 si 2 din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 65/2002, instanta o apreciaza ca fiind o clauza abuziva, intrucat nu a fost negociata direct, ci cuprinsa in conditiile generale contractuale stabilite unilateral de cedenta - fiind stabilita in detrimentul consumatorului si creand un dezechilibru evident intre drepturile si obligatiile partilor, prin cuantumul exagerat al acestor penalitati. Astfel, instanta apreciaza ca aceasta clauza se circumscrie ipotezei reglementate de lit. i) a Anexei la Legea nr. 193/2000, intrucat obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant. Pentru calificarea ca abuziva a acestei clauze contractuale, instanta are in vedere si amploarea si continuitatea ce caracterizeaza activitatea comerciala a cedentei, imprejurare ce exclude un prejudiciu de marimea celui pretins prin prezenta cerere de catre reclamanta, mai ales ca debitul principal si implicit penalitatile sunt calculate ca echivalent al unei sume exprimate in valuta, reclamanta fiind astfel la adapost de riscul inflational.
      In ceea ce priveste invocarea, din oficiu a caracterului abuziv al clauzei penale cuprinsa in art. 6.1 din conditiile generale anexate la contractul de furnizare a serviciilor de telefonie mobila, in raport de dispozitiile art. 4 din Legea nr.193/2000, instanta constata ca trebuie avut in vedere faptul ca actul normativ mentionat anterior a fost adoptat pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii, iar Romania si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, in raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare. Astfel, numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, in cuprinsul unor conditii generale impuse acestora. In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana de Justitie (C.E.J.), in repetate randuri, stabilind ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 presupune ca instanta nationala sa poata verifica, din oficiu, daca o clauza a contractului dedus judecati are sau nu caracter abuziv.
      In acest sens, in cauza Murciano Quintero (C - 240/98) C.E.J. a stabilit ca “Obiectul urmarit prin articolul 6 al Directivei nr. 93/13, care impune statelor membre sa prevada ca aceste clauze abuzive nu ii leaga pe consumatori, nu ar putea fi atins daca acestia din urma ar trebui sa se gaseasca in fata situatiei de a invoca ei insisi caracterul abuziv al acestor clauze. In litigiile a caror valoare este deseori limitata, onorariile avocatilor pot fi superioare sumei in discutie, ceea ce-l poate descuraja pe consumator de a se apara impotriva aplicarii unei clauze abuzive.[..] In consecinta, protectia efectiva a consumatorului nu poate fi asigurata decat in masura in care judecatorului national i se recunoaste posibilitatea de a aprecia din oficiu o asemenea clauza."
      Fata de aceste aspecte, instanta apreciaza ca nu pot fi primite sustinerile reclamantei potrivit carora cenzurarea clauzelor contractuale se realizeaza, in aplicarea legii nr. 193/2000, numai in contextul controlului judecatoresc asupra actelor administrative intocmite pentru sanctionarea contraventionala a comerciantului. O astfel de interpretare ar lipsi, practic, de efecte legea amintita.
      Reclamanta invoca, in esenta, faptul ca desi instanta de judecata are deplina competenta in controlarea actelor administrative intocmite de agentii constatatori pentru sanctionarea contravenientilor, conform dispozitiilor cuprinse in O.G. nr. 2/2001, nu se poate retine ca ar putea, din oficiu, sa constate ea insasi savarsirea unei atare contraventii.
      Desi instanta are rezerve fata de opinia exprimata de reclamanta in aceasta materie, constata ca nu este aceasta ipoteza incidenta in cauza. Astfel, analizandu-se dispozitiile legii mentionate, inclusiv cele cuprinse in capitolul III, se poate observa ca procesele - verbale incheiate de organele de control nu sunt unele de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii.
      Ca atare, organele de control incheie aceste procese - verbale prin care doar se constata anumite imprejurari de fapt. Nu se poate nici macar retine ca aceste procese - verbale sunt numai de constatare a contraventiei, sanctiunea urmand a fi aplicata de instanta, din moment ce, astfel cum reiese din art. 12 din Legea nr. 193/2000, procesul - verbal incheiat se trimite automat instantei de judecata, care decide daca respectivele dispozitii contractuale sunt sau nu abuzive.
      In domeniul analizat, astfel cum reiese chiar din dispozitiile legii, instanta de judecata este singura indreptatita sa constate ca o anumita clauza este abuziva sau nu.
      In ceea ce priveste solicitarea reprezentantului reclamantei de a face aplicarea in cauza a art. 225 C.proc.civ. - cu referire la imprejurarea neprezentarii nejustificate a paratului la administrarea probei cu interogatoriu - instanta retine ca acest articol reprezinta o prezumtie simpla pe care legea doar o recomanda judecatorului, fara, insa, a o impune.
      Instanta nu va face aplicarea acestei prezumtii in cauza de fata avand in vedere ca imprejurarea neprezentarii nejustificate a paratului la administrarea probei cu interogatoriu nu se coroboreaza cu niciun al mijloc de proba administrat in cauza. Mai mult, in ceea ce priveste intrebarea cu nr. 2 din interogatoriul propus de reclamanta, instanta retine ca nu se poate da vreo relevanta juridica neprezentarii nejustificate a paratului la interogatoriu din moment ce este de notorietate - nefiind, deci, necesara vreo dovada in acest sens - faptul potrivit caruia clauzele cuprinse in conditiile generale anexate la contractul de furnizare a serviciilor de telefonie mobila nu se negociaza. Acestea fac parte dintr-un contract cadru - de adeziune - cu un continut prestabilit, consumatorul neavand posibilitatea expunerii punctului de vedere. Din moment ce contractele in discutie au un continut prestabilit, consumatorul nu are decat posibilitatea semnarii acestuia in forma impusa, in masura in care doreste sa beneficieze de serviciile respective. 
      Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca fiind echitabila plafonarea acestor daune moratorii la nivelul cuantumului debitului principal - acest criteriu bucurandu-se de o consacrare legala in art. 4 al. 3 din Legea nr. 469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale.
      Fata de aceste considerente, instanta va admite in parte cererea reclamantei si va dispune obligarea paratului la plata sumelor de 99,59 USD, echivalent in lei la data platii, reprezentand contravaloarea serviciilor telefonice neachitate si 99,59 USD, echivalent in lei la data platii, cu titlu de penalitati de intarziere.
      Avand in vedere prevederile art. 274 C.pr.civ., instanta va admite si cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecata si va dispune obligarea paratului la plata catre reclamanta a sumei de 245,01 lei cu acest titlu.


PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:


Admite in parte cererea modificata, formulata de reclamanta C , in contradictoriu cu  paratul RR  Obliga paratul la plata sumei de 99,59 USD - echivalent in lei la data platii -  lei reprezentand pret al serviciilor de telefonie mobila - debit principal.
Obliga paratul la plata sumei de 99,59 USD - echivalent in lei la data platii -  reprezentand penalitati de intarziere.
Obliga paratul la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 245,01 lei.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 18.02.2009.
Red / dact jud ATE:  27.03.2009
4 exemplare