PRETENTII. ASIGURARI AUTO. Despagubiri

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instan?e la data de 07.06.2013, reclamantul C.F.a solicitat, in contradictoriu cu para?ii C.L.?i S.C. A.T. SA., obligarea acestora la plata sumei de 16979,08 lei reprezentand prejudiciul cauzat prin accident auto.
Analizand actele ?i lucrarile dosarului, instan?a re?ine urmatoarele:
In fapt, la data de 01.02.2013, pe raza municipiului Constan?a a avut loc un eveniment rutier in urma caruia a fost avariat autoturismul marca Audi A4, aspect dedus din formularul de constatare amiabila (fila 86) ?i sus?inerile reclamantului ?i ale intervenientului for?at.
Instan?a inlatura concluziile raportului de expertiza extrajudiciara potrivit caruia avariile produse la autoturismul proprietatea reclamantului nu s-au produs in urma unui accident rutier in condi?iile descrise de ?oferii implica?i, intrucat acestea sunt contrazise de celelalte mijloace de proba administrate in cauza, respectiv inscrisul men?ionat anterior, precum ?i raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat in cauza.
Pagubele produse in urma accidentului rutier au fost evaluate utilizandu-se sistemul informatic AUDATEX la 16979,08 lei.
In drept, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Astfel, pentru a fi angajata raspunderea asiguratorului, este necesar ca in persoana asiguratului sa fie intrunite condi?iile raspunderii civile delictuale, iar suplimentar, acesta sa de?ina o poli?a de asigurare valabila.
Din probatoriul administrat in cauza reiese ca sunt intrunite condi?iile raspunderii civile delictuale, deduse din art. 1357 Cod civil. Fapta ilicita a intervenientului consta in nerespectarea regulilor privind circula?ia pe drumurile publice, respectiv efectuarea unei manevre de schimbare a sensului de mers fara a se asigura. Prejudiciul consta contravaloarea repara?iilor autovehiculului reclamantului, avariat in urma accidentului auto. Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita ?i prejudiciu reiese din probatoriul administrat, in lipsa conduitei necorespunzatoare in trafic a intervenientului nu s-ar fi produs paguba in patrimoniul reclamantului. Vinova?ia intervenientului imbraca forma culpei, neaten?ia acestuia in timpul conducerii autoturismului determinand producerea accidentului.
Totodata, instan?a constata ca acesta de?inea, la momentul intervenirii evenimentului, o poli?a valabila de asigurare auto pentru autoturismul pe care il conducea, incheiata la parata SC A-? SA, cu seria RO/07/R7/YD nr. 114232228 (fila 87), in sensul art. 15 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011, care prevede ca se considera ca un vehicul este asigurat, daca proprietarul acestuia are incheiat un contract de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu valabilitate in limitele teritoriale prevazute la art. 11 pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral, denumit in continuare asigurarea obligatorie de raspundere civila auto sau asigurarea obligatorie RCA.
Cu privire la cuantumul despagubirii, instan?a constata ca limitele acestuia sunt cuprinse in art. 50 din Ordinul CSA nr. 14/2011 (in vigoare la data producerii evenimentului). Alineatul 12 al acestui articol stabile?te mai multe limite ale despagubirii, dupa cum urmeaza: Despagubirile nu pot depasi: a)cuantumul despagubirii, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului si nici limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA, in cazul unei daune totale, in situatia in care pagubitul face dovada repararii vehiculului; b)cuantumul despagubirii, diferenta dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului si valoarea ramasa si nici limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA, in cazul unei daune totale, in situatia in care pagubitul nu face dovada repararii vehiculului, si in cazul daunelor partiale.
Pentru a stabili care dintre aceste limite sunt aplicabile spe?ei de fa?a, este necesar a se determina, mai intai, daca este vorba de o dauna totala sau par?iala, precum ?i daca pagubitul face sau nu dovada repararii vehiculului in regie proprie.
Dauna totala este definita la alin. 13 ca fiind situatia in care cuantumul pagubei (_) depaseste 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.
In cauza instan?a constata, pe de o parte, ca reclamantul nu a facut dovada repararii autoturismului (nedepunand facturi sau chitan?e in acest sens, ci doar un deviz estimativ, eliberat de catre SC T. COM SRL - filele 8-10 -, care nu face o atare dovada), iar pe de alta parte ca paguba este de 16979,08 lei, in timp ce valoarea autoturismului la momentul producerii evenimentului este, potrivit suplimentului de expertiza (fila 183) de 18261,15 lei. Din aceste date rezulta ca valoarea pagubei depa?e?te 75% din valoarea autoturismului (13695,8625). De asemenea, este de men?ionat ca nu sunt aplicabile dispozi?iile alin. 14 ?i 15 din acela?i Ordin, intrucat dauna majora este dauna pentru care cuantumul despagubirii stabilit de asigurator pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea daunelor auto depaseste 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului. Or, in spe?a, asiguratorul a respins cererea de despagubire, neevaluand cuantumul acestora prin sisteme de specialitate.
Fa?a de acestea, instan?a constata ca in spe?a sunt aplicabile limitele de despagubire prevazute la lit. b a art. 13, respectiv cuantumul despagubirii (pagubei), diferenta dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului si valoarea ramasa si nici limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA.
Suplimentul de expertiza efectuat in cauza (fila 183) a stabilit ca valoarea maxima de despagubire este de 14608,92 lei, aceasta fiind suma pe care parata urmeaza a fi obligata sa o plateasca reclamantului.
Dupa cum se observa din dispozi?iile legale prezentate anterior, pagubitul are posibilitatea de a primi de la asigurator fie intreg cuantumul pagubei, in situa?ia in care face dovada repararii autoturismului, fie diferen?a dintre cuantumul pagubei ?i valoarea pieselor neavariate, cuprinsa intre 0,1% ?i 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului. Aceasta limitare legala confera insa pagubitului posibilitatea de a solicita imputarea diferen?ei dintre valoarea maxima de despagubire ?i valoarea estimata a repara?iilor in sarcina intervenientului.
Limitarea despagubirilor in acest sensul aratat este impusa pentru a evita o imboga?ire fara justa cauza a pagubitului. Daca i s-ar acorda despagubiri in cuantumul estimat prin deviz ?i solicitat prin cererea introductiva de instan?a, iar acesta ar valorifica ?i par?ile neavariate din autovehicul, ar dobandi o suma mai mare decat valoarea autoturismului fara avarii la data producerii evenimentului, ceea ce reprezinta o solu?ie absurda, contrara ra?iunii legii.
In consecin?a, instan?a considera ca este neintemeiata solicitarea reclamantului de obligare a intervenientului la diferen?a dintre suma la care va fi obligata parata ?i suma rezultata din devizul estimativ, cererea urmand a fi admisa in parte, numai cu privire la obligarea paratei SC A-? SA.
Potrivit art. 453 Cod procedura civila, partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea par?ii care a ca?tigat, sa ii plateasca acesteia cheltuielile de judecata.
In considerarea acestei dispozi?ii legale, avand in vedere ?i solu?ia ce urmeaza a fi pronun?ata in cauza, instan?a va obliga parata SC A-? SA sa plateasca reclamantului C.F. suma de 2730 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in taxa judiciara de timbru in cuantum de 1130 lei (fila 36), onorariu expert in cuantum de 800 lei (fila 109) ?i onorariu avocat in cuantum de 800 lei (filele 123-124).