Plangere contraventionala

Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul acestei instante, la data de 05.07.2013, petentul CN, a solicitat in contradictoriu cu intimatul ITM Olt, anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei, intocmit la data de 26.06.2013, de catre intimat, prin care i s-a aplicat sanctiunea amenzii in cuantum de 40.000 lei, ca fiind nelegal si netemeinic, cu cheltuieli de judecata..
In motivarea plangerii, petentul a aratat ca impreuna cu sotia sa, a cumparat un imobil cu terenul aferent, situat in orasul Corabia, Jud. Olt, prin contract de vanzare-cumparare autentificat iar ulterior in baza unei autorizatii de construire, a demolat imobilul cumparat si a inceput construirea unui alt imobil cu destinatie de locuinta si spatiu comercial.
Pentru aceasta constructie, petentul a incheiat o conventie cu o persoana specializata si autorizata in lucrari de construire, care a inceput de indata sa construiasca fiind ajutata, de alte trei persoane, cu care lucra in echipa.
Petentul mai invedereaza ca in luna iunie 2014, la adresa mai sus mentionata, s-au prezentat in control ITM, iar mesterul si cele trei persoane cu care acesta lucra s-au sustras controlului "fugind de la locul respectiv desi fusesera fotografiati de inspectori de munca".
Petentul arata, ca la momentul controlului nu era prezent, insa ulterior ca urmare a notificarii, s-a prezentat fiind informat, totodata sa se prezinte a doua zi la sediul intimatului cu actele de control, solicitare careia petentul ia dat curs, fiind incunostintat ca in urma verificarilor s-a constatat ca a angajat persoane, la locul de munca, fara a avea incheiate documentele legale.
Cu toate ca a informat inspectorii, ca petentul are calitate de proprietar caruia i se construieste un imobil cu destinatie de locuinta si spatiu comercial si nu are nicio legatura cu munca prestata "la negru", inspectorii i-au intocmit un proces-verbal de contraventie, desi persoanele care trebuiau sanctionate, potrivit faptelor retinute, trebuiau sa fie antreprenorul si oamenii sai.
De asemenea, petentul mai mentioneaza ca fara nicio legatura cu obiectul controlului, s-a retinut in anexa de constatare a procesului-verbal ca petentul detine o firma- SC N SRL in cadrul careia lucreaza 12 angajati, intrucat potrivit Certificatului de Inregistrare al societatii, activitatea principala a acesteia consta in "comert cu amanuntul in magazine nespecializate, cu vanzare predominanta de produse alimentare, bauturi si tutun", fara sa aiba vreo legatura cu construirea de imobile.
Astfel, fara sa se faca distinctie intre un raport juridic ce se naste in raporturile de munca si raportul juridic civil ce se naste in cadrul unui contract de antrepriza, in mod vadit nelegal, s-a intocmit procesul-verbal de contraventie si s-a aplicat o sanctiune contraventionala, fata de o persoana care nu avea nimic in comun, cu munca prestata fara forme legale.
In dovedirea cererii sale, petentul a solicitat, iar instanta a incuviintat in baza art. 255 NCPC rap. la art.258 NCPC, ca admisibila si concludenta solutionarii cauzei, proba cu inscrisuri: procesul-verbal de constatare a contraventiei si anexele sale, contractul de vanzare-cumparare autentificat , autorizatie de construire , certificat de inregistrare S.C.  N S.R.L, statutul S.C.  N S.R.L si proba testimoniala cu martorul CCG
In drept, au fost invocate dispozitiile  O.G. nr.2/2001.
Plangerea contraventionala a fost legal timbrata.
Intimatul legal citat, a depus la data de 23.09.2013, intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii, ca neintemeiata si mentinerea procesului-verbal atacat, intrucat la data de 25.06.2013, inspectorii de munca au efectuat un control, la domiciliul petentului unde au identificat la lucru patru persoane care desfasurau activitati de constructii, fara sa aibe documente legale, fiind identificat numai numitul ZCC, celelalte trei persoane fugind de la locul unde iti desfasurau activitatea, desi fusesera fotografiate de catre inspectorii de munca.
Intimatul mai invedereaza ca in urma controlului s-a constatat ca petentul nu a fost in masura sa prezinte un contract de antrepriza din care sa rezulte un eventual raport civil avand ca obiect construirea unui imobil.
De asemenea, intimatul invoca exceptia inadmisibilitatii dovedirii cu martorii a actului juridic, a carei valoare este mai mare de 250 lei, potrivit art.308 alin.2 NCPC.
La termenul din data 18.1l.2013, la dosar a fost depus de catre reclamant contractul de prestari servicii-constructie imobil nr.1.
Instanta la termenul din data de 24.02.2014, a respins exceptia inadmisibilitatii dovedirii cu martorii a actului juridic, a carei valoare este mai mare de 250 lei invocata de catre intimat, intrucat dispozitiile art.309 alin.2 NCPC nu sunt aplicabile in prezenta cauza.
Astfel procesul verbal de contraventie, fiind intocmit de un agent al statului aflat in exercitiul functiunii, beneficiaza de o prezumtie relativa de veridicitate si autenticitate, care permite proba contrara, indiferent de valoarea sanctiunii contraventionale aplicate.
Mai mult, in cuprinsul procesului-verbal se relateaza faptele constatate de catre inspectorii de munca, iar art.309 NCPC, consacra principiul admisibilitatii probei testimoniale, astfel ca inadmisibilitatea trebuie sa fie expres prevazuta de lege.
La termenul din data 15.12.2013 si 24.02.2014, au fost audiati martorii ZCC SI CCG.
Analizand  actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor invocate, a apararilor expuse si a probelor administrate, instanta  retine  urmatoarele :
Prin procesul-verbal de contraventie, intocmit la data de 26.06.2013, de catre  ITM Olt, petentul CN, a fost sanctionat contraventional cu 40.000 lei amenda, retinandu-se ca, in data de 25.06.2013, in urma unui control efectuat de catre inspectorii din cadrul ITM , la un imobil, proprietatea petentului, au depistat patru persoane care desfasurau activitatii de constructii, la acel imobil, cu destinatie de locuinta si spatiu comercial, fara ca vreuna din acele persoane sa aibe incheiat contract individual de munca.
Astfel, s-a constatat incalcarea prevederilor art.16 din Legea nr.53/2003, republicata, fapta sanctionata de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, republicata.
Instanta, fiind investita cu solutionarea prezentei cereri, in temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului in care a fost introdusa plangerea, constatand ca plangerea a fost promovata cu respectarea termenului de 15 zile, prevazut de art. 31 alin.1 din Ordonanta mentionata mai sus..
Sub aspectul legalitatii, instanta constata ca procesul-verbal a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzand toate mentiunile prevazute sub sanctiunea nulitatii.
Sub aspectul temeiniciei instanta constata ca, din probatorile administrate in prezenta cauza, nu rezulta o alta stare de fapt decat cea retinuta, in procesul-verbal de contraventie.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku c. Frantei, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni c. Frantei, hotararea din 7 septembrie 1999).
Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/ 2001) in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca, situatia de fapt retinuta in procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel c. Romaniei, hotararea din 4 octombrie 2007, cauza Neata c. Romaniei, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Avand in vedere aceste principii, instanta constata ca desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul-verbal de contraventie face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept, pana la proba contrara.
Mai mult, instanta retine ca procesul verbal de contraventie, fiind intocmit de un agent al statului aflat in exercitiul functiunii, beneficiaza de o prezumtie relativa de veridicitate si autenticitate, permisa de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cat timp petentului i se asigura de catre instanta conditiile specifice de exercitare efectiva a dreptului de acces la justitie si a dreptului la un proces echitabil.
Prezumtia avand un caracter relativ, dispenseaza pe intimat de sarcina probei, insa este susceptibila de a fi combatuta prin proba contrara de catre petent, imprejurare pe care nu o retinem in prezenta cauza.
Analizand continutul procesului-verbal, instanta retine ca fapta pentru care a fost sanctionat petentul, intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute si sanctionate de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, republicata.
Astfel,din probatoriul administrat, respectiv inscrisurile depuse in cauza si declaratia martorului CCG , instanta retine ca petentul a incheiat o conventie verbala cu o persoana in vederea construirii unui imbil, cu destinatie de locuinta si spatiu comercial, persoana care a fost ajutata de catre alte trei persoane, iar in data de 25.06.2013, inspectorii de munca au efectuat un control, la domiciliul petentului unde au surprins patru persoane care desfasurau activitati de constructii, fara sa aibe incheiate forme legale de angajare, respectiv contracte individuale de munca.
Astfel, raportand cele expuse la art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, rep., petentul avea obligatia ca mai intai sa incheie si sa le prezinte spre semnare, celor patru persoane care efectuau lucrari de construire, la imobilul sau cu destinatie de locuinta si spatiu comercial, contracte individuale de munca, si abia apoi sa permita efectuarea lucrarilor, in caz contrar activitatea acestora desfasurandu-se in afara cadrului legal.
Prin urmare, primirea la munca, chiar si pentru o perioada de proba, fara incheierea in forma scrisa a unui contract individual de munca, este o incalcare a dispozitiilor art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003, rep. si constituie contraventie, potrivit art.276, alin.1  lit."e" din aceeasi lege.
Raportat la cele mentionate de martorul ZCC, care declara ca nu-l cunoaste pe petent si ca nu a lucrat pentru acesta, instanta apreciaza aceasta declaratie ca nesincera intrucat in urma controlului, potrivit Tabelului nominal cu persoanele care desfasurau activitatea in data de 25.06.2013, inspectorii l-au  identificat pe  ZCC, fara a putea insa sa le identifice si pe celelalte trei persoane care desfasurau activitati de constructii, acestea fugind, fiind insa fotografiate de catre inspectorii de munca .
De asemenea, instanta va inlatura apararea petentului, privind faptul ca in mod gresit s-a retinut prin procesul-verbal, existenta unui raport de munca si nu un raport juridic civil ce se naste in cadrul unui contract de antrepriza.
Astfel, art. 10 din Codul muncii defineste contractul de munca ca fiind "contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu".
 Art. 1874 C.civ. arata ca prin contractul de antrepriza, antreprenorul, se obliga sa execute lucrari care, potrivit legii, necesita eliberarea autorizatiei de construire.
Potrivit, celor de mai sus pentru existenta unui raport de munca, trebuie ca o persoana sa primeasca o alta, la munca, indiferent daca cel ce s-a angajat sa o presteze o va face in fabrica, atelier, birou sau la domiciliu, iar in cazul raportului juridic civil avand ca izvor un contract de antrepriza, trebuie ca un antreprenor autorizat sa desfasoare activitati de construire, se obliga sa execute lucrari fata de client.
Din cele expuse in prezenta cauza, reiese ca petentul nu a putut face dovada existentei unui raport juridic civil, avand ca temei un contract de antrepriza incheiat cu o persoana specializata in activitati de construire.
Astfel, prin primirea de catre petent, la munca a patru persoane, fara sa incheie contracte individuale de munca, acesta ia privat pe salariatii  respectivi de drepturile ce li se cuvin.
Mai mult, petentul, in urma controlului inspectarilor de munca si in baza recomandarii acestora, la data de 01.07.2013, a incheiat un contract de prestari servicii-constructie imobil, cu S.C. MS S.R.L.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii contraventionale aplicate, in raport cu dispozitiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, instanta retine ca amenda contraventionala aplicata este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, de numarul persoanelor primite la munca fara forme legale la acelasi angajator, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului.
Fata de considerentele aratate mai sus, instanta, in temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmeaza a respinge, plangerea contraventionala formulata de catre petentul CN , in contradictoriu cu intimatul  ITM Olt, impotriva procesului verbal de contraventie, intocmit la data de 26.06.2013, ca neintemeiata.