Pretentii banesti

Dosar nr. xxx/222/2013                                                                                     pretentii banesti

ROMANIA
JUDECATORIA DOROHOI JUDETUL BOTOSANI
Sentinta civila 
Sedinta publica din 
Presedinte - 
Grefier - 
La ordine judecarea actiunii civile, formulata  de reclamanta S.C. xx S.A. - societate in faliment cu sediul in Botosani, Str. /, nr. /, jud. Botosani, prin lichidator judiciar DC, in contradictoriu cu paratul A.C. cu domiciliul in /, str. / nr. /, jud Botosani avand ca obiect pretentii banesti.
La al primul apel nominal facut in sedinta publica, la prima strigare ora 10,38  -  nu se prezinta partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Avand in vedere dispozitiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti potrivit carora "in cazul in care nici una dintre parti nu se prezinta la strigarea cauzei, dosarul va fi lasat la sfarsitul sedintei cand, dupa o noua strigare, in ordinea listei, se va proceda conform dispozitiilor procedurale", instanta, constatand ca lipsesc partile, va lasa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal facut in sedinta publica la a doua strigare a cauzei ora 12,25 -  se constata lipsa partilor.        
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care arata: obiectul cauzei "pretentii banesti", cauza se afla la al primul termen de judecata.
Instanta arata ca a fost verificata competenta generala, materiala si teritoriala si se declara competenta sa judece prezenta cauza in conformitate cu art. 1 pct. 1 si  art. 5 alin. 1 teza I Cod procedura civila dupa care se arata ca reclamanta a solicitat judecarea in lipsa a cauzei in temeiul dispozi?iilor art. 242 alin. 2 Cod procedura civila.
Vazand ca nu sunt alte probe concludente de administrat, instanta, in temeiul dispozi?iilor art. 137 alin. 2 Cod procedura civila constata cauza in stare de judecata si retine cauza pentru solutionare pe excep?ia prescrip?iei extinctive a penalita?ilor solicitate precum ?i pe fondul cauzei.
Instan?a retine cauza pentru solutionare pe excep?ie si pe fond.

JUDECATA
Asupra actiunii civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta cu nr. xxx/222 din 31.01.2013, reclamanta S.C. xx S.A. - societate in faliment prin lichidator judiciar  D.C. a chemat in judecata pe paratul A.C. cu domiciliul in /, str. /, nr. /, jud Boto?ani solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta,  sa dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 238,37 lei din care suma de 134,98 lei reprezentand c/v facturilor pentru serviciile de furnizare apa prestate si neachitate in perioada 28.09.2009 - 30.09.2010; suma de 68,39 lei reprezentand penalitati de intarziere pentru perioada 28.09.2009 - 30.09.2010; 35 lei contravaloare notificare.
In motivarea actiunii arata ca paratul a beneficiat de serviciile de alimentare apa furnizate de xx SA, ca necontestarea facturilor emise lunar este de natura a dovedi indirect acceptarea de catre parata a facturilor, ca utilizarea serviciilor prestate de SC xx SA este dovedita de inexistenta unei solicitari scrise de debransare din partea paratei. Mai arata ca a incercat solutionarea litigiului cu paratul pe cale amiabila prin conciliere directa insa fara rezultat.
Cu privire la majorarile de intarziere arata ca acestea au fost calculate in baza prevederilor art. 42 alin. 10 din Legea 51/2006 si ale art. 30 alin. 4 din Legea 241/2006, respectiv 0,10 % pentru fiecare zi de intarziere pana la data de 30.06.2010, de 0,05 % de la 01.07.2010 si de 0,04% de la 04.04.2011 de la data la care obligatiile au devenit exigibile.
In dovedirea actiunii a depus la dosar: Incheierea Tribunalului Botosani nr. xx/2011 pronuntata in dosarul nr. xxx/140/2010/a1 (file 4-5), contractul de furnizare nr. 93 din 30.06.2004 (file 6-8), actele intocmite pentru efectuarea procedurii concilierii directe (file 9-10, 12), factura fiscala nr. 9702 din 02.04.2012 (fila 11), situatia centralizata a datoriilor (fila 13-14), centralizator calcul penalitati (fila 15),  calcul penalita?i (file 16-17),  facturi fiscale (filele 18-26),.
In drept invoca prevederile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1531, 1535 Cod civil, art. 43 din Codul comercial, Legea 51/2006, Legea 241/2006, Legea 210/2005, OUG 39/2010, art. 7201 C.pr.civ., art. 77 din Legea 85/2006
Potrivit art. 77 din Legea nr. 85/2006 prezenta actiune este scutita de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
Paratul nu a depus intampinare ?i nici nu a solicitat administrarea unor probe.
I. Analizand cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste penalitatile de intarziere pentru perioada 30.03.2009 - 31.12.2009, instanta constata urmatoarele:
In temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedura civila instan?a se va pronun?a mai intai asupra excep?iilor de fond ?i asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Potrivit art. 201 din Legea 71/2011 prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a noului Codul civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege iar potrivit art. 3, alin.1 si art.7, alin.1 din acelasi act normativ, termenul de prescriptie este de 3 ani si incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.
Art. 18 din Decretul nr. 167 din 1958, arata ca “Instanta judecatoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, sa cerceteze daca dreptul la actiune sau la executarea silita este prescris".
In cauza, termenul de prescriptie al dreptului reclamantului de a cere obligarea paratului la plata penalita?iilor de intarziere calculate prin facturile fiscale susmen?ionate ?i reprezentand daune interese pentru plata cu intarziere a unor facturi fiscale emise in perioada 30.03.2009 - 31.12.2009 a inceput sa curga de la data scaden?ei acestor facturi respectiv 30 de zile de la emitere (pct. 7.7 contract).
Instan?a observa ca prin facturarea serviciilor de livrare apa in perioada 28.09.2009 - 30.09.2010 reclamanta a facturat penalita?i de intarziere aferente unei perioade cuprinse intre 30.03.2009 - 31.12.2009  dupa cum urmeaza:
- prin factura fiscala nr. 1623/2009 s-au facturat penalita?i de intarziere raportate la facturi fiscale emise in perioada 30.03.2009 - 31.12.2009 in cuantum de 17,32 lei;
- prin factura fiscala nr. 1752/2009 s-au facturat penalita?i de intarziere raportate la facturi fiscale emise in perioada 30.03.2009 - 31.12.2009 in cuantum de 26,60 lei;
- prin factura fiscala nr. 2323/2010 s-au facturat penalita?i de intarziere raportate la facturi fiscale emise in perioada 30.03.2009 - 31.12.2009 in cuantum de 7,07 lei;
- prin factura fiscala nr. 2380/2010 s-au facturat penalita?i de intarziere raportate la facturi fiscale emise in perioada 30.03.2009 - 31.12.2009 in cuantum de 4,17 lei;
- prin factura fiscala nr. 2707/2010 s-au facturat penalita?i de intarziere raportate la facturi fiscale emise in perioada 30.03.2009 - 31.12.2009 in cuantum de 1,36 lei;
- prin factura fiscala nr. 3085/2010 s-au facturat penalita?i de intarziere raportate la facturi fiscale emise in perioada 30.03.2009 - 31.12.2009 in cuantum de 3,08 lei;
- prin factura fiscala nr. 3476/2010 s-au facturat penalita?i de intarziere raportate la facturi fiscale emise in perioada 30.03.2009 - 31.12.2009 in cuantum de 3,08 lei;
- prin factura fiscala nr. 3806/2010 s-au facturat penalita?i de intarziere raportate la facturi fiscale emise in perioada 30.03.2009 - 31.12.2009 in cuantum de 1,57 lei;
Instan?a re?ine faptul ca penalita?ile solicitate de catre reclamanta sunt calculate asupra unor facturi fiscale scadente inainte de data de 31.01.2013 respectiv ca accesorii a unor facturi fiscale prescrise.
Prezenta cerere de chemare in judecata avand ca obiect obligarea paratului la plata penalita?iilor de intarziere a fost introdusa de reclamanta la data de 31.01.2013 ?i pe cale de consecin?a facturile fiscale ale caror scaden?a este anterioara datei de 31.12.2009 au dreptul material la ac?iune prescris.
Intru-cat dreptul la ac?iune aferent facturilor fiscale la care s-au calculat penalita?i este prescris in virtutea principiului "accesorium seqitur principale" ?i dreptul material la ac?iune avand ca obiect penalita?ile de intarziere este prescris.
Mai mult, revenea reclamantei sa faca dovada intervenirii unor cauze de suspendare sau de intrerupere a termenului de prescriptie, potrivit art. 1169 din C.civ., dovada ce nu a fost administrata.
In consecinta, instanta va admite exceptia si va constata ca prescris dreptul reclamantei de a solicita obligarea paratei la plata penalita?ilor de intarziere in cuantum de 64,25 lei aferente perioadei 30.03.2009 - 31.12.2009.
II. Analizand cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului material la ac?iune in ceea ce prive?te facturile fiscale nr. 1623/28.09.2009 ?i 2009/27.11.2009, instanta constata urmatoarele:
In baza contractului nr. 93 din 30.06.2004 societatea reclamanta a furnizat paratului servicii conform Anexei nr. 1 la contract insa aceasta nu a achitat contravaloarea acestora in perioada 28.09.2009 - 31.12.2009, acumuland un debit in suma de 50,45 lei.
Prin facturile fiscal susmen?ionate, reclamanta a procedat la facturarea serviciilor prestate in perioada 28.09.2009 - 31.12.2009 dupa cum urmeaza:
- prin factura fiscala nr. 1623/28.09.2009 s-au facturat servicii efectuate in valoare de 48,62 din care au ramas de achitat servicii in cuantum de 39,64 lei;
- prin factura fiscala nr. 2009/27.11.2009 s-au facturat servicii efectuate in valoare de 10,81 lei;
Potrivit art. 201 din Legea 71/2011 prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a noului Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege iar potrivit art. 3, alin.1 si art.7, alin.1 din acelasi act normativ, termenul de prescriptie este de 3 ani si incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.
Art. 18 din Decretul nr. 167 din 1958, arata ca “Instanta judecatoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, sa cerceteze daca dreptul la actiune sau la executarea silita este prescris".
In cauza, termenul de prescriptie al dreptului reclamantului de a cere obligarea paratului la plata facturile fiscale nr. 1623/28.09.2009 ?i 2009/27.11.2009 a inceput sa curga la 30 zile de la data emiterii facturii ini?iale (art. 7.7 contract). Actiunea de fata a fost introdusa la 31.01.2013.
Revenea reclamantei sa faca dovada intervenirii unor cauze de suspendare sau de intrerupere a termenului de prescriptie, potrivit art. 1169 din C.civ., dovada ce nu a fost administrata.
In consecinta, instanta va admite exceptia si va constata ca prescris dreptul reclamantei de a solicita obligarea paratului la plata facturilor fiscale nr. 1623/28.09.2009 ?i 2009/27.11.2009.
III. Analizand materialul probator administrat in cauza in ceea ce prive?te contravaloarea serviciilor de furnizare apa instan?a re?ine urmatoarele:
Avand in vedere faptul ca dreptul material la ac?iune pentru obligarea paratei la plata serviciilor in cuantum de 50,45 lei aferente facturilor fiscale nr. 1623/28.09.2009 ?i 2009/27.11.2009 este prescris, instan?a va urma a analiza problematica obligarii paratei la plata serviciilor facturate ?i neprescrise.
In baza contractului nr. 93 din 30.09.2004 societatea reclamanta a furnizat paratei servicii conform Anexei nr. 1 la contract insa aceasta nu a achitat contravaloarea acestora in perioada 01.01.2010 - 30.09.2010, acumuland un debit in suma de 84,53 lei.
Conform dispozitiilor art. 7 alin. 7 din contractul mai sus mentionat, paratul se obliga sa plateasca reclamantului serviciile prestate in termen de 30 de zile de la emiterea facturilor.
De asemenea, potrivit dispozi?iilor art. 14 alin. 1  din contractul mai sus mentionat este prevazuta obligatia paratului de a plati in cazul intarzierii la plata a penalitatilor la nivelul dobanzii datorate pentru neplata obliga?iilor bugetare pentru fiecare zi de intarziere, calculate la suma datorata.
Din cuprinsul facturilor depuse la dosarul cauzei instanta retine ca parata a acumulat un debit in suma totala de 84,53 lei pentru apa/canal livrate de reclamanta in perioada 01.01.2010 - 30.09.2010.
Conform dispoz. art. 969 Cod civil, contractele legal incheiate sunt obligatorii pentru parti avand forta juridica similara unei legi.
Ele trebuie executate cu buna credinta avand in vedere si dispozi?iilor art. 1073 Cod civil potrivit careia creditorul are dreptul la executarea  intocmai a obligatiei de catre debitor, iar in caz contrar are dreptul la despagubiri.
In cadrul raporturilor juridice obligationale, creditorului care invoca obligarea debitorului la indeplinirea unei anume obligatii ii revine sarcina de a dovedi existenta creantei, respectiv a raportului juridic care a dat nastere dreptului sau subiectiv.
Odata facuta aceasta proba, paratul este obligat sa iasa din pasivitate si in aparare sa faca dovada fie a ineficientei raportului juridic obligational in baza caruia creditorul isi intemeiaza dreptul sau de creanta, fie a executarii obligatiei invocata de catre creditor.
In prezenta cauza se constata ca reclamanta S.C. xx S.A a facut dovada prin administrarea probei cu inscrisuri a existentei raportului juridic obligational avand in vedere contract de prestarii servicii nr. 93 din 30.06.2004  incheiat de parti si facturile emise in baza acestuia.
Parata nu a administrat nici o proba din care sa rezulte executarea obligatiei care ii incumba, si prin intampinare a recunoscut implicit existenta creantei solicitand esalonarea la plata a debitului.
Conform dispozi?iilor art. 969 Cod civil vechi ?i a art. 1270 NCC contractele legal incheiate sunt obligatorii pentru parti avand forta juridica similara unei legi.
Ele trebuie executate cu buna credinta avand in vedere si dispoz. art. 1073 Cod civil ?i art. 1556 NCC potrivit careia creditorul are dreptul la executarea  intocmai a obligatiei de catre debitor, iar in caz contrar are dreptul la despagubiri.
In cadrul raporturilor juridice obligationale, creditorului care invoca obligarea debitorului la indeplinirea unei anume obligatii ii revine sarcina de a dovedi existenta creantei, respectiv a raportului juridic care a dat nastere dreptului sau subiectiv.
Odata facuta aceasta proba, paratul este obligat sa iasa din pasivitate si in aparare sa faca dovada fie a ineficientei raportului juridic obligational in baza caruia creditorul isi intemeiaza dreptul sau de creanta, fie a executarii obligatiei invocata de catre creditor.
Obligarea paratului la plata contravalorii energiei livrate ?i a contravalorii lucrarilor efectuate corespunde prevederilor art. 969 Cod civil si 1073 Cod civil, care stipuleaza principiul obligativitatii actelor juridice legal incheiate si principiul dreptului creditorului la executarea intocmai a obligatiei de catre debitor.
De asemenea, conditia referitoare la necesitatea existentei unei creante certe, lichide si exigibile este indeplinita cuantumul crean?ei fiind de 84,53 lei.
Art. 379 alin. 3 din Codul de procedura civila, prevede ca o este certa creanta "a carei existenta rezulta din insasi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau insusite de dansul". Instanta constata ca, in cauza, creanta a carei valorificare se urmareste rezulta din contractul mai sus-mentionat, care atesta conventia incheiata intre parti existenta sa fiind neindoielnica.
Cu privire la caracterul lichid al creantei, art. 379 alin. 4 din Codul de procedura civila prevede ca o creanta "este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este deteminabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui (...)".
Instanta constata ca, in speta, aceasta conditie este indeplinita, deoarece catimea creantei este determinata in cuprinsul facturilor fiscale nr. 2323/2010, 3085/2010, 3476/2010 ?i 3806/2010.
In privinta exigibilitatii creantei, o creanta este exigibila sau scadenta daca termenul prevazut in favoarea debitorului s-a implinit sau, in conditiile legii, debitorul este decazut din beneficiul termenului. Astfel, in speta, la art. 7 alin. 7 din contractul mai sus mentionat, paratul se obliga sa plateasca reclamantului serviciile prestate in termen de 30 de zile de la emiterea facturilor .
In ceea ce priveste ultima conditie ce se urmareste a fi indeplinita, referitoare la existenta unui inscris constatator al creantei, instanta constata ca intre parti exista, asa cum s-a aratat, contractul de livrare nr. 93 din 30.06.2004 in baza caruia au fost emise facturile fiscale nr. 2323/2010, 3085/2010, 3476/2010 ?i 3806/2010.
Fata de aceasta reglementare legala, instanta apreciaza ca sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru plata serviciilor de livrare apa intru-cat contractul de livrare este semnat ?i asumat de ambele parti.
IV. Analizand materialul probator administrat in cauza in ceea ce prive?te obligarea paratei la plata penalita?ilor de intarziere instan?a re?ine urmatoarele:
Instanta retine in primul rand ca, in cererea formulata, creditoarea a pretins si calculat penalitati in baza prevederilor art. 42 alin. 10 din Legea 51/2006 si ale art. 30 alin. 4 din Legea 241/2006, respectiv 0,10 % pentru fiecare zi de intarziere pana la data de 30.06.2010, de 0,05 % de la 01.07.2010 si de 0,04% de la 04.04.2011 de la data la care obligatiile au devenit exigibile.
Cuantumul penalita?iilor facturate de catre creditoare se ridica la suma de 68,39 lei din care 64,25 lei aferente perioadei 30.03.2009 - 31.12.2009 la care dreptul material la ac?iune este prescris ?i 4,14 lei reprezinta penalita?i la care dreptul material la ac?iune nu este prescris.
Avand in vedere faptul ca dreptul material la ac?iune pentru obligarea paratei la plata penalita?ilor de intarziere in cuantum de 64,25  lei aferente perioadei 30.03.2009 - 31.12.2009 este prescris, instan?a va urma a analiza problematica obligarii paratei la plata penalita?ilor de intarziere neprescrise.
Potrivit art. 4 din Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 65/2002, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Potrivit literei i) din anexa, este considerata clauza abuziva clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza pe care instanta apreciaza ca se regaseste in cauza.
Penalitatile calculate de creditoare depasesc cuantumul dobanzii legale insa nu se afla intr-o disproportie vadita cu orice prejudiciu ce ar putea fi in mod rezonabil presupus, incluzand costurile pentru recuperarea creantei.
Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pana la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila in raport cu prejudiciul cauzat. Sanctiunea nulitatii are caracter virtual, dar rezulta in mod neindoielnic din modul in care este redactata dispozitia legala, ca si din ratiunea si scopul acesteia.
Avand in vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii, iar Romania si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, in raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare, numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, in cuprinsul unor conditii generale impuse acestora.
In ce priveste conditia lipsei negocierii directe a clauzei, optiunea consumatorului de a incheia sau nu contractul cu reclamanta nu inlatura in nici un fel realitatea ca, in masura in care doreste sa beneficieze de apa curenta pe o piata dominata doar de SC xx SA ce practica in esenta conditii generale similare, trebuie sa accepte in bloc conditiile prestabilite de acesta, incheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza. 
Faptul ca nu exista monopol pe piata nu este de natura sa inlature caracterul abuziv al clauzei, intrucat art. 4 din Legea nr. 192/2000 nu impune conditia inexistentei unei optiuni pentru alt comerciant care vinde produse ori presteaza servicii similare, nefiind asadar necesar ca clauzele abuzive cuprinse intr-un contract prestabilit (de adeziune) sa fie intrebuintate de un comerciant care detine un monopol pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Ceea ce sanctioneaza legea este ca, in masura in care consumatorul doreste sa beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie sa accepte in bloc conditiile generale practicate de acesta, materializate intr-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive in sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, sau sa renunte cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii.
Aceasta optiune nu poate fi considerata multumitoare, intrucat legislatia pentru protectia consumatorului urmareste sa-l puna pe consumator in situatia de a beneficia fara restrictii de produsele sau serviciile oferite pe o anumita piata, fara a fi nevoit sa accepte clauze care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul sau si contrar cerintelor bunei-credinte.
De aceea, luarea la cunostinta a conditiilor generale de prestare a serviciului nu inlatura nici aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei, motivat in considerentele anterioare.
In concluzie, instanta constata ca penalita?iile calculate asigura un echilibru just si legal intre drepturile si obligatiile partilor.
In aceste conditii, debitoarea va fi obligata la plata unor penalitati de intarziere in cuantum de 4,14 lei .
V. In privinta cheltuielilor de judecata instanta retine urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 274 C.pr.civ. rezulta ca partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata. La baza obligatiei de restituire sta culpa procesuala a partii care a cazut in pretentii.
Reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 35 lei reprezentand contravaloarea unei notificari ?i a depus in proba?iune dovezi privind efectuarea acestei cheltuieli judiciare.
Avand in vedere culpa procesuala a paratului, instan?a urmeaza  a admite capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata
Pentru aceste motive,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la plata penalita?ilor de intarziere in cuantum de 64,25 lei aferente perioadei 30.03.2009 - 31.12.2009.
Admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la plata facturilor fiscale nr. 1623/28.09.2009 ?i 2009/27.11.2009.
Respinge capatul de cerere formulat de reclamanta S.C. xx S.A. - societate in faliment cu sediul in Botosani, Str. / nr. /, jud. Botosani, prin lichidator judiciar  DC avand ca obiect obligarea paratului A.C. cu domiciliul in /, str. /, nr. / jud Boto?ani  cu privire la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 64,25 lei aferente perioadei 30.03.2009 - 31.12.2009 ca fiind prescris.
Respinge capatul de cerere formulat de reclamanta S.C. xx S.A. - societate in faliment cu sediul in Botosani, Str. /, nr./, jud. Botosani, prin lichidator judiciar  DC ca obiect obligarea paratului A.C. cu domiciliul in /, str. /, nr. /, jud. Boto?ani cu privire la plata facturilor fiscale nr. 1623/28.09.2009 ?i 2009/27.11.2009 ca fiind prescris.
Admite in parte actiunea civila formulata de reclamanta S.C. xx S.A. - societate in faliment cu sediul in Botosani, Str./, nr. /, jud. Botosani, prin lichidator judiciar DC, in contradictoriu cu paratul A.C. cu domiciliul in /, str./, nr. /, jud Boto?ani  si in consecinta:
Obliga paratul A.C. sa achite reclamantei suma de 123,67 lei din care suma de 84,53 lei reprezentand c/v livrarilor de apa/canal iar suma de 4,14 lei reprezentand penalitati de intarziere, suma de 35 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica 
PRESEDINTE                                                                                             GREFIER,
  Red. 
Thred. 
Ex. 4