DIVORT CU MINORI. CULPA COMUNA IN DESFACEREA CASATORIEI. DREPTUL SOTULUI DIVORTAT LA INTRETINERE - art. 389 C.Civ

Partile s-au casatorit la 25.10.2003 in Dr.Tr.Severin, din casatoria acestora rezultand minorul MDG, ns. la 10.11.2006.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza  rezulta ca partile s-au inteles bine, dar pe parcursul casatoriei  intre acestia au aparut neintelegeri  pe fondul lipsurilor materiale cu care se confruntau, ceea ce a dus la  destramarea relatiei de incredere si respect reciproc, reclamantul avand un comportament rece si distant fata de parata, parata devenind suspicioasa cu privire la comportamentul acestuia, ceea ce a determinat adeseori certuri intre parti.
Este de netagaduit ca partile sunt separate in fapt, reclamantul plecand de acasa in urma cu aproximativ 6 luni.
Avand in vedere disp. art.373 alin.1 lit.b din Legea nr.287/2009 potrivit carora divortul poate avea loc atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila si art.379 alin.1 potrivit carora "In cazul prevazut la art. 373 lit. b), divortul se poate pronunta daca instanta stabileste culpa unuia dintre soti in destramarea casatoriei.Cu toate acestea, daca din probele administrate rezulta culpa ambilor soti, instanta poate pronunta divortul din culpa lor comuna, chiar daca doar unul dintre ei a facut cerere de divort" si cum, in speta, este netagaduit ca sotii sunt despartiti in fapt si ca nu este posibila reluarea convietuirii din culpa ambelor parti, instanta apreciaza ca sunt indeplinite dispozitiile mentionate, motiv pentru care urmeaza a se dispune desfacerea casatoriei din culpa comuna.
Cu privire la capatul de cerere privind incredintarea minorului spre crestere si educare instanta retine urmatoarele:
Noul cod civil reglementeaza autoritatea parinteasca ce inlocuieste notiunea de incredintare a minorului din codul familiei.
Autoritatea parinteasca este prevazuta de art.483 si urmatoarele din noul cod civil si este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti. Regula este aceea ca dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, iar exceptia, in situatia in care exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, autoritatea parinteasca va fi exercitata numai de catre unul dintre parinti, situatie in care celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului in care copilul este crescut si educat, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.
Potrivit art. 2 alin. 1 si 3 din Legea 272/2004 orice act juridic emis sau, dupa caz, incheiat in domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
Interesul superior al copilului este acela de a se asigura o continuitate a mediului in care a crescut si a fost ingrijit, in care se bucura de un confort adecvat, beneficiind astfel de conditii mai bune de crestere, educare si dezvoltare a personalitatii sale.
Pe de alta parte potrivit art. 30 (1), art. 31 (1) si art. 33 din Legea 272/2004 copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai. Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor. Copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei, impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege si numai daca acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
In speta, din probele administrate rezulta ca  nu exista motive temeinice pentru ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti, astfel  ca se apreciaza ca este in interesul minorului ca exercitarea autoritatii parintesti sa se faca in comun de ambii parinti.
Conform art. 400 C.civ "In lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu  pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic. Daca pana la divort  copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste  locuinta la unul dintre ei, tinand  seama  de interesul sau superior."
Din probele administrate in cauza (anchete psihosociale, martori, inscrisuri), rezulta ca minorul a fost crescut de catre mama sa, in ciuda afectiunii medicale de care sufera, fiind ajutata si sustinuta in cresterea minorului de reclamant, care a muncit cu contract de munca, pana la despartirea in fapt cei trei locuind impreuna intr-o locuinta sociala inchiriata, conform contractului de inchiriere nr.1XX/2009(fila 46-48), unde minorul a beneficiat de conditii optime de crestere si dezvoltare(ancheta psihosocala-fila 51) si unde minorul si mama sa locuiesc si in prezent.
 Din probele administrate rezulta ca parata-reclamanta este diagnosticata cu "epielpsie focala distono-diskinezie membru stang", fiind sub tratament zilnic, incadrata in grad de handicap accentuat conform  certificatului de incadrare in grad de handicap nr. 4xx/2004 si in evidenta medicului neurolog, este apta pentru cresterea copilului conform adeverintei nr. 6xxx/2012 a CMI Dr. XX, merge regulat la control medical si respecta in de aproape  prescriptiile medicale.
Din probele administrate (declaratiile martorilor), rezulta ca in ciuda afectiunilor medicale aceasta se ocupa si s-a ocupat singura de treburile gospodaresti si de supravegherea minorului atat in timpul casatoriei cat si dupa despartirea in fapt  si nu a pus in pericol niciodata viata acestuia, crizele pe care le sufera in cadrul bolii fiind minore si foarte rare.
Inca din copilarie exista capacitati afective infantile si materne de atasament si de creare a unei legaturi speciale. Aceasta forta precoce de interactiune corespunde unei pulsiuni de afiliere autonoma si primitiva care permite dezvoltarea sanatoasa atat a comportamentului copilului mic cat si a comportamentului matern si se continua prin dezvoltarea comportamentului social.
De asemenea, instanta apreciaza ca in spiritul bunei-credinte si al intelegerii, principial, ambii parinti trebuie sa manifeste o disponibilitate maxima si o cooperare deplina, fiind excluse sicanele, de asa maniera incat minorul sa se bucure de prezenta, afectiunea si grija ambilor parinti.
Interesul superior al copilului este acela de a se asigura o continuitate a mediului in care a crescut si a fost ingrijit, in care se bucura de un confort adecvat, beneficiind astfel de conditii mai bune de crestere, educare si dezvoltare a personalitatii sale.
Pentru aceste considerente instanta apreciaza ca este in interesul minorului in varsta de 6 ani sa locuiasca in continuare cu mama sa, de care este foarte atasat si care are capacitatea si vointa de a se ocupa in de aproape si zilnic de cresterea si educarea acestuia.
In baza art 400 C.civ. va stabili locuinta minorului  MDG la mama.
Avand in vedere ca nu a intervenit o invoiala a partilor in sensul pastrarii numelui dobandit prin casatorie de catre parata, instanta urmeaza sa faca aplicarea disp. art.383 alin.3 C.civ. sa incuviinteze ca aceasta sa revina la numele avut anterior casatoriei acela de "XXX"
  In baza art. 402  C.civ. va obliga  reclamantul parat  sa plateasca  in favoarea minorei o pensie de intretinere lunara  de 150 lei  incepand cu  data pronuntarii prezentei  sentinte, 29.11.2012 pana la majoratul minorului.
Conform art. 389 alin 1 C.civ. obligatia de intretinere intre soti inceteaza prin desfacerea casatoriei.
Conform art 389 alin 2 C.civ. sotul divortat are dreptul la intretinere, daca se afla in nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de casatorie sau in timpul casatoriei.
Conform art. 389 alin 3 C.civ. intretinerea datorata conform alin 2 se stabileste pana la o patrime din venitul net al celui obligat, la plata ei, in raport cu mijloacele sale si cu starea de nevoie a creditorului. Aceasta intretinere impreuna cu intretinerea datorata copiilor, nu va putea depasi jumatate din venitul net al celui obligat la plata.
Conform certificatului de incadrare in grad de handicap nr. 4XX/2004 (fila 42), rezulta ca parata reclamanta este incadrata in grad de handicap accentuat , nerevizuibil si are capacitate de munca redusa la 25%.
Conform certificatului de incadrare in grad de handicap nr. 1XX/2001 (fila 10) handicapul paratei reclamantei a aparut la 6 ani , fiind permanent.
Vazand ca sunt intrunite conditiile art. 389 C.civ instanta va admite cererea paratei reclamante cu privire la stabilirea in beneficiul sau si in sarcina reclamantului parat a unei pensii de intretinere, raportat si la veniturile acestuia evidentiate in adeverinta nr. 6XX/2012 (fila 25). Va obliga reclamantului -parat MC la plata unei pensii de intretinere in beneficiul paratei reclamante MM in cuantum de 100 lei lunar  pana la intervenirea unei cauze prevazute de lege privind incetarea obligatiei.
In baza art.276 C.proc civ instanta va compensa cheltuielile de judecata.