REINCREDINTARE MINOR

TIP SPETA: SENTINTA CIVILA
TITLU: REINCREDINTARE MINOR
NR. 1043
DATA: 11 AUGUST 2010
AUTOR: JUDECATORIA LUDUS
DOMENII ASOCIATE:
J U D E C A T O R I A,

Deliberand asupra actiunii de fata, constata urmatoarele:
       Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de ***, sub nr. ***, reclamantul ***, in contradictoriu cu parata ***, a solicitat instantei urmatoarele:
- incuviintarea cererii de a avea legaturi cu minora ***, dupa cum urmeaza: stabilirea de a avea legaturi personale cu minora, astfel:
o in fiecare prima si a treia (sau a doua si a patra) week-end prelungit, incepand cu ziua de vineri, de la orele 16:00 pana duminica la orele 20:00, prin ridicare si readucere acasa la ora 20:00;
o la sarbatorile de Pasti si de Craciun, in mod alternativ, o data va sta cu reclamantul si o data cu parata;
o de Revelion minora, in mod alternativ, va sta o data cu reclamantul si o data cu parata;
o in fiecare vacanta de vara, cate o luna, in perioada 15 iunie - 15 septembrie;
o in fiecare vacanta de iarna, cate o saptamana, in perioada 20 decembrie - 10 ianuarie;
- cu cheltuieli de judecata, ocazionate de proces, pentru urmatoarele motive:
In fapt, reclamantul a fost casatorit cu parata, din casatorie rezultand minora ***, care prin sentinta civila nr. ***, pronuntata de Judecatoria Ludus a fost incredintata spre crestere si educare mamei sale.
La acel moment neopunandu-se mama minorei de a avea legaturi personale cu aceasta, divortand de altfel intr-un mod amiabil, reclamantul nu a solicitat program de vizitare, insa incepand cu luna aprilie a anului 2010 nu-i mai permite minorei sa aiba legaturi personale cu reclamantul.
Reclamantul sustine ca parata ii interzice sa aiba legaturi personale cu minora, desi la momentul divortului partile s-au inteles pe cale amiabila ca minora poate veni la tatal ei ori de cate ori vrea dupa program de vizita de comun acord stabilit, motiv pentru care reclamantul a fost determinat sa introduca prezenta actiune.
Reclamantul doreste sa fie implicat in tot ceea ce o priveste pe minora, respectiv in pregatirea acesteia, sa se consulte mama acesteia cu privire la scoala care urmeaza sa o frecventeze si mai mult decat atat sa nu aiba parte de statutul unui parinte decazut din drepturile parintesti cata vreme nu se afla in acea situatie.
Reclamantul arata ca minora sufera si interesul copilului este de a avea legaturi cu tatal sau, reclamantul dorind sa participe la cresterea si educarea acesteia. Faptul ca minora este incredintata mamei, nu poate duce la intarzierea de a se vedea cu reclamantul, cata vreme nu este decazut din drepturile parintesti, reclamantul avand obligatia platii pensiei de intretinere dar si drepturi.
De altfel in cadrul ocrotirii parintesti, deplina egalitate in drepturi a parintilor in ceea ce priveste exercitarea drepturilor si indatoririlor fata de copiii minori reprezinta unul dintre principiile de baza ale Codului familiei, prevazut de art. 97 alin. 1, iar ca o expresie a acestuia art. 98 alin. 1 Codul familiei dispune ca : "masurile privitoare la persoana copilului (_) se iau de catre parinti de comun acord", ceea ce in cazul de fata nu are aplicabilitate.
In vederea mentinerii contactului cu minora, drept ce are in vedere si existenta unei legaturi afective intre parinte si minor; in cauza Keegan c.Irlandei - hotararea din 26 mai 1994 - Curtea a statuat faptul ca statele au obligatia pozitiva de a nu impiedica tatii sa stabileasca legaturi cu copilul daca doresc sa faca acest lucru.
In drept, reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 43 alin. 3, raportat la art. 97 Codul familiei si art. 274 Cod procedura civila.
In sustinerea cererii, reclamantul depune la dosar: copia sentintei civile nr. *** si copia certificatului de nastere a minorei.
       La primul termen de judecata din data de ***, reclamantul a depus la dosar precizare si modificare de actiune solicitand, in principal: sa-i fie reincredintata minora *** spre crestere si educare; obligarea paratei la plata pensiei de intretinere pentru minora in suma de ¼ din venitul net realizat, incepand cu data promovarii cererii si pana la majoratul minorei; cu cheltuieli de judecata, iar in subsidiar : in fiecare prima si a treia (sau a doua si a patra) week-end prelungit, incepand cu ziua de vineri, de la orele 16:00 pana duminica la orele 20:00, prin ridicare si readucere acasa la ora 20:00; la sarbatorile de Pasti si de Craciun, in mod alternativ, o data va sta cu reclamantul si o data cu parata; de Revelion minora, in mod alternativ, va sta o data cu reclamantul si o data cu parata; in fiecare vacanta de vara, cate o luna, in perioada 15 iunie - 15 septembrie; in fiecare vacanta de iarna, cate o saptamana, in perioada 20 decembrie - 10 ianuarie; cu cheltuieli de judecata, ocazionate de proces.
       In motivarea precizarii, reclamantul arata ca, potrivit art. 44 alin. 1 din Codul familiei, instanta poate modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale dintre parintii divortati si copii, atunci cand au survenit schimbari in imprejurarile care au determinat luarea masurii.
       Pe de alta parte, conform dispozitiilor Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, toate masurile luate fata de minor trebuie sa se subordoneze principiului superior al acestuia.
       Interesul superior al copilului nu poate fi apreciat in conceptia legiuitorului fara a se lua in considerare opinia acestuia, caci potrivit art. 24 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul sa fie ascultat iar opiniile sale trebuie luate in considerare in raport cu varsta si gradul sau de maturitate.
       Reclamantul considera ca imprejurarile care au dus la incredintarea spre crestere si educare a minorei *** la mama sa s-au schimbat radical, iar in acest sens arata urmatoarele:
       Minora ***, si-a exprimat dorinta de a locui cu reclamantul de nenumarate ori, intre minora si reclamant exista o stransa legatura afectiva ca si intre minora si bunicii paterni din partea tatalui; reclamantul dispune de conditii apte si potrivite cresterii si intretinerii minorei; cum parata obisnuieste sa lipseasca din tara si minora este nemultumita de viata pe care o duce, fiind lasata singura intr-un apartament zile in sir, solutia nu poate fi alta decat reincredintarea copilului la tatal reclamant; minora s-a plans ca mama ei nu se ocupa de ea si de multe ori o neglijeaza, in detrimentul tatalui ei vitreg; limitarea nejustificata a vizitelor minorei la reclamant nu este in interesul superior al acestuia, aratand in acest sens ca vizitele minorei la reclamant nu sunt de natura a pune in primejdie cresterea si dezvoltarea sa, iar reclamantul nu si-a exercitat abuziv drepturile; de o mare perioada de timp minora refuza comunicarea normala cu mama sa, relatiile de afectiune dintre aceasta si minora fiind vizibil deteriorate datorita faptului prin care parata intelege sa ii interzica minorei tot felul de activitati; mentinerea minorei la mama sa ar avea consecinte daunatoare asupra bunei dezvoltari fizice si morale; in prezent minora este eleva in clasa a -X- a, iar datorita relatiei pe care parata intelege a o avea cu minora, rezultatele scolare au de suferit.
Legal citata cu mentiunea personal la interogatoriu si sa formuleze intampinare, parata si-a formulat aparari, in sensul ca, a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului, mentinerea programului de vizita actual pe timpul vacantelor si in timpul scolii - doua sambete pe luna pe timp de zi cu ridicarea si aducerea minorei, cu cheltuieli de judecata ocazionate de proces.
La ***, minora a fost audiata in Camera de Consiliu, fila 24.
La *** se depune ancheta sociala de la  locuinta  actuala a reclamantului, care atesta conditii materiale adecvate  in vederea stabilirii domiciliului copilului minor si confirma existenta unei relatii mama-fiica in curs de deteriorare.
La *** se depune ancheta sociala efectuata la domiciliul mamei parate din Iernut, rezultand existenta unor conditii materiale optime pentru cresterea unui copil.
S-a mai depus  o caracterizare din partea dirigintelui minorei care releva  participarea si preocuparea mamei pentru situatia scolara a  fetitei si  imprejurarea ca nu a fost inregistrat vreun interes din partea tatalui cu  privire la formarea scolara a minorei ***.
Se mai depune dovada veniturilor mamei parate.
La termenul din ***, se depune la dosar de catre parata un raspuns la cererea de chemare in judecata prin care aceasta arata ca, accepta reincredintarea minorei ***, cu precizarea ca pentru programul de vizitare al acesteia se va adresa judecatoriei ulterior. Totodata, parata mai arata ca se obliga la plata pensiei de intretinere.
In raport de dispozitiile art. 271 Cod procedura civila, coroborate cu dispozitiile art. 42 din Codul Familiei si cu dispozitiile art. 2 din Legea nr.272/2002, instanta considera cererea intemeiata.
Instanta remarca mai intai faptul ca relatia dintre cele doua parti si copilul lor intra in sfera vietii de familie, in sensul art. 8 din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
   Posibilitatea parintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar masurile care stanjenesc aceasta posibilitate reprezinta o ingerinta in dreptul protejat de art. 8 .   
    Obligatiile pozitive impuse de art. 8 includ luarea masurilor in vederea asigurarii reunirii parintelui cu copilul sau , iar in chestiuni ce tin de reunirea copiilor cu parintii lor, caracterul adecvat al unei masuri trebuie evaluat si prin prisma rapiditatii executarii sale, astfel de cazuri necesitand solutionarea in procedura de urgenta, avand in vedere faptul ca trecerea timpului poate avea consecinte iremediabile asupra relatiilor dintre copii si parintele care nu locuieste cu acestia .
       Atat dispozitiile art. 42 din Codul familiei cat si cele din Legea nr.272/2004 converg spre ideea  ca interesele copilor sunt vitale in astfel de cazuri.
In cauzele in care a fost condamnata Romania ( Ignaccolo-Zenide si altele) opinia a fost in sensul ca autoritatile nationale au obligatia de a depune  eforturi rezonabile pentru a impune  respectarea vietii de familie garantat de art. 8 din conventie.
       Art. 8 din conventie incearca in principal sa apere individul impotriva ingerintelor arbitrare din partea autoritatilor publice, el implica, de asemenea, si unele obligatii pozitive inerente "respectarii" efective a vietii de familie. Si intr-un caz si in celalalt trebuie avut in vedere raportul de proportionalitate care trebuie sa existe intre interesul persoanei si cel al societatii, in ansamblul ei; de asemenea, in ambele ipoteze statul se bucura de o anume marja de apreciere (Hotararea Keegan impotriva Irlandei din 26 mai 1994, seria A nr. 290, pag. 19, alin. 49).
    Fiind vorba de obligatia statului de a dispune masuri pozitive,  art. 8 implica dreptul parintelui de a beneficia de masuri adecvate din partea statului pentru a fi alaturi de copilul sau, precum si obligatia autoritatilor nationale de a dispune aceste masuri (a se vedea, de exemplu, hotararile Eriksson impotriva Suediei din 22 iunie 1989, seria A nr. 156, pag. 26 - 27, alin. 71, Margareta si Roger Andersson impotriva Suediei din 25 februarie 1992, seria A nr. 226-A, pag. 30, alin. 91, Olsson impotriva Suediei (nr. 2) din 27 noiembrie 1992, seria A nr. 250, pag. 35 - 36, alin. 90, si Hokkanen impotriva Finlandei din 23 septembrie 1994, seria A nr. 299-A).
    Cu toate acestea, obligatia autoritatilor nationale de a lua masuri in acest scop nu este absoluta, deoarece este posibil ca reluarea convietuirii cu minorul care au locuit un timp cu celalalt parinte sa nu se realizeze atat de usor, sa nu se poata face imediat si sa necesite unele masuri pregatitoare. Natura si anvergura acestora depind de circumstantele fiecarei cauze, dar intelegerea si cooperarea din partea tuturor persoanelor vizate constituie intotdeauna un factor important. Daca autoritatile nationale trebuie sa se straduiasca sa faciliteze o astfel de colaborare in acest domeniu, obligatia lor de a recurge la coercitie nu poate fi decat limitata: acestea trebuie sa tina seama de interesele si de drepturile si libertatile acelor persoane si in special de interesele superioare ale copilului si de drepturile sale, stipulate in art. 8 din conventie. In ipoteza in care contactele cu parintii risca sa ameninte aceste interese sau sa incalce drepturile respective, autoritatile nationale trebuie sa vegheze la stabilirea unui raport de proportionalitate intre ele (Hotararea Hokkanen mai sus citata, pag. 22, alin. 58).
Pentru aceste motive, prin incheierea din *** s-a dispus incredintarea provizorie a minorei tatalui.
    Obligatiile pozitive impuse de art. 8 din conventie statelor contractante, in materie de reunire a unui parinte cu minorii, trebuie interpretate in lumina Conventiei de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale rapirii internationale de copii (Conventia de la Haga). Aceasta este cu atat mai valabil in cauza de fata, deoarece statul parat este si el parte la acest instrument, al carui articol 7 contine o lista de masuri ce trebuie luate de state pentru asigurarea reincredintarii imediate a copiilor.
    "Rezulta (...) ca trebuie stabilit, in functie de circumstantele fiecarei cauze si in special de gravitatea masurilor ce urmeaza a fi luate, daca parintii au putut sa aiba in procesul de decizie, considerat ca un intreg, un rol atat de important pentru a li se acorda protectia ceruta de interesele lor. In caz contrar, a existat o incalcare a dreptului la respectarea vietii de familie, iar incalcarea rezultata nu poate fi considerata <<necesara>> in sensul art. 8 (Hotararea W. impotriva Regatului Unit din 8 iulie 1987, seria A nr. 121-A, pag. 28 si 29, alin. 62 si 64)."
       Intr-adevar, procedurile legate de exercitarea autoritatii parintesti, inclusiv executarea hotararilor pronuntate, necesita urgenta, deoarece trecerea timpului poate avea consecinte ireparabile asupra relatiilor dintre copii si parintele care nu locuieste cu ei. In speta, acest fapt este cu atat mai adevarat cu cat procedura initiata de reclamanta s-a finalizat printr-o ordonanta presedintiala. Or, esenta unei asemenea actiuni este de a apara individul impotriva oricarui prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla scurgere a timpului.
Pentru motivele de fapt si de drept expuse se va  actiunea asa cum a fost precizata privind pe reclamantul *** si pe parata ***, avand ca obiect "reincredintare minor".
       Va incredinta la tatal reclamant - ***, spre crestere si educare pe minora ***, nascuta la data de *** in ***.
       O persoana este indreptatita la intretinere numai daca indeplineste, cumulativ, doua cerinte [art. 86 alin. (2) C.fam.]: se afla in stare de nevoie; cauza starii de nevoie in care se gaseste este incapacitatea sa de a munci.
       Starea de nevoie a creditorului intretinerii  evoca neputinta unei persoane, fie si partiala, de a-si procura prin mijloace proprii cele necesare traiului zilnic, adica alimente, imbracaminte, locuinta, medicamente si alte asemenea. Se afla in aceasta situatie cel care nu obtine venituri dobandite prin munca ori produse de bunurile sale si nici nu detine bunuri de care, potrivit traiului obisnuit, s-ar putea dispensa valorificandu-le.
       Starea de nevoie este, in ultima analiza, o chestiune de fapt ce trebuie analizata si apreciata de la caz la caz, in functie de situatia concreta in care se gaseste cel care pretinde intretinere, nivelul de trai al partilor, pastrandu-se echilibrul intre standardul de viata al creditorului si cel al debitorului intretinerii.
       Unele particularitati sunt de remarcat legat de continutul notiunii de "stare de nevoie a descendentului minor". Dupa cum spune art. 86 alin. (3) C.fam., "descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla", ceea ce inseamna ca, in cazul copilului, creditor in raport cu parintele sau, singura cerinta impusa pentru a beneficia de intretinere este starea de nevoie 4 , iar aceasta conditie (a starii de nevoie a descendentului minor) este prezumata iuris tantum. Pe scurt, starea de nevoie a descendentului minor se prezuma pana la proba contrara. Ca urmare, in cadrul actiunii avand ca obiect stabilirea pensiei de intretinere in favoarea sa, descendentul minor va fi protejat de aceasta prezumtie, in sensul ca va fi scutit de a proba starea de nevoie.
       In cuprinsul art. 94 C.fam. legiuitorul a fixat regula de principiu potrivit careia intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati.
       Articolul 89 C.fam. stabileste ordinea imperativa in care se datoreaza intretinerea, deci creditorul nu are un drept de optiune in privinta debitorului care-i va acorda intretinere, ci este nevoit sa se indrepte impotriva celor virtual obligati potrivit art. 86 C.fam. in succesiunea riguros indicata prin art. 89 C.fam.
Fundamentul legal al obligatiei de intretinere ce revine paratului se regaseste in dispozitiile art.86 al.1 si 107 al.1 C.fam,reglementari ce statueaza obligatia personala a parintilor,de intretinere a copiilor lor, cat priveste cheltuielile de crestere si ingrijire,obligatie ce are un caracter succesiv,de natura a satisface nevoile actuale si obiective ale acestora.
       Parata fiind pus de drept in intarziere, instanta  va dispune obligarea acesteia sa plateasca reclamantului, pentru minora, suma de *** lunar, cu titlu de pensie de intretinere, incepand cu data de ***, pana la schimbarea conditiilor date, suma stabilita in raportul de venitul minim garantat pe economie si de imprejurarea ca parata nu este in incapacitate speciala de a munci.
       La stabilirea posibilitatilor materiale ale debitorului se va tine seama, alaturi de resursele propriu-zise ale acestuia, si de sarcinile carora trebuie sa le faca fata, cum ar fi alte obligatii de intretinere, cheltuieli impuse de nevoile personale - inclusiv pentru ingrijirea sanatatii -, costurile gospodariei sale etc., fiindca nici in aceasta materie nu se poate da satisfactie absoluta dreptului unei persoane (dreptul la intretinere al creditorului) impovarand peste masura o alta persoana, periclitand dreptul debitorului intretinerii de a-si asigura siesi mijloace rezonabile pentru un trai decent.
Fata de imprejurarea ca minora ***  este incredintata tatalui reclamant , nu mai subzista temeiurile avute in vedere la  data pronuntarii sentintei civile  nr.*** si urmeaza a se dispune sistarea obligatiei de intretinere  stabilita in sarcina debitorului ***, incepand cu ***
Se ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
1