Ordonanta presedintiala -vizita minor. Principiului interesului superior al copilului. Compensare cheltuieli de judecata

ROMANIA
JUDECATORIA MANGALIA
SENTINTA CIVILA NR. 583/C DIN DATA DE 13.03.2008

Ordonanta presedintiala -vizita minor. Principiului interesului superior al copilului. Compensare cheltuieli de judecata.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia reclamantul P.C. a chemat-o in judecata pe parata P.E. pentru ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta si pe calea ordonantei presedintiale, sa stabileasca in favoarea sa un program de vizita a minorului P.C. in prima si a treia saptamana a fiecarei luni, de vineri de la orele 1600 pana duminica la orele 1800, cu posibilitatea luarii minorului la domiciliul reclamantului, sa dispuna obligarea paratei la respectarea acestui program pana la ramanerea irevocabila a sentintei de divort si sa oblige parata la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca sunt casatoriti de patru ani, dar relatiile dintre soti nu au fost niciodata bune, astfel ca, in prezent, pe rolul instantei se afla actiunea de divort, care poate dura luni de zile in toate fazele procesuale, perioada in care parata, fiind separati in fapt, ii ingradeste cu stiinta dreptul legitim de a avea o relatia apropiata cu copilul, de a-l vedea, de a-i vorbi sau de a-i oferi ceva.
Mai mult, a sustinut reclamantul, parata il indeparteaza pe copil de el, ii spune lucruri neadevarate despre el si parintii lui in asa fel incat minorul sa inceapa sa il evite si chiar sa il urasca.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 581 din Codul de procedura civila.
Parata a formulat intampinare in care a invocat, pe cale de exceptie, lipsa de interes a reclamantului in promovarea cererii, intrucat acesta isi viziteaza copilul saptamanal si ea nu se opune acestor vizite.
Pe fondul cauzei, parata a aratat ca este de acord ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul P.C. insa numai la domiciliul ei sau intr-un alt loc, dar nu la domiciliul acestuia.
In motivarea pozitiei sale procesuale, parata a precizat ca reclamantul are un psihic labil, deoarece a avut mai multe tentative de suicid cand ii spunea ca il paraseste si ia copilul cu ea, iar aceste incercari de a-si lua viata au avut loc in prezenta copilului.
Un alt motiv pentru care se opune lasarii minorului la domiciliul reclamantului, a mai sustinut parata, este acela ca, la data de 25.06.2006, cand ea a lipsit de acasa, reclamantul a schimbat yala la usa si a dus copilul la parintii lui, reusind sa-l mai vada doar cu concursul organelor de politie; or, daca instanta ar admite programul de vizita prin luarea minorului la domiciliul reclamantului, ea s-ar confrunta cu aceeasi situatie de acum doi ani.
A mai aratat parata ca, prin sentinta civila nr. 1331 din 29.08.2006 a Judecatoriei Mangalia, s-a admis cererea formulata de ea si i-a fost incredintat minorul pe calea ordonantei presedintiale, ca, data fiind varsta frageda a copilului (4 ani), acesta este foarte atasat de mama, cu care doarme in fiecare noapte, si ca luarea la domiciliul reclamantului l-ar afecta pe minor, in sensul ca acesta va plange daca nu este in preajma mamei.
Parata a mai precizat ca, in fiecare saptamana, merge in parc cu minorul pentru ca reclamantul sa-l vada, iar sustinerile acestuia in sensul ca ii ingradeste dreptul de a avea o relatie apropiata cu copilul sau ca nu ii poate oferi minorului bunuri sunt neintemeiate.
Intampinarii i-au fost anexate, in copie, sentinta civila nr. 1331 din 29.08.2006 a Judecatoriei Mangalia si certificatul medico - legal eliberat de SML Constanta.
Din oficiu, instanta a dispus efectuarea anchetei sociale la domiciliile partilor.
Instanta a unit cu fondul exceptia lipsei de interes invocata de parata.
In sustinerea cererii, reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, a probei cu interogatoriul paratei si a probei cu un martor, probe care, fiind pertinente si utile, au fost admise de instanta, iar pentru administrarea probei cu inscrisuri a depus la dosar, in copie, intampinarea si cererea reconventionala din dosarul de divort, certificatul de nastere al minorului si certificatul de casatorie al partilor, precum si un certificat de rol, in original.
In combaterea cererii, parata a propus proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului si proba cu martora S M, probe care, fiind pertinente si utile, au fost incuviintate de instanta.
Instanta a procedat la administrarea probei cu interogatoriile partilor si la audierea martorei S M si a luat act de renuntarea reclamantului la administrarea probei testimoniale incuviintate.
Analizand cererea dedusa judecatii, prin prisma probei administrate in cauza si a dispozitiilor legale aplicabile, instanta constata urmatoarele:
Reclamantul P.C. si parata P.E. s-au casatorit in 2004, iar din casatorie a rezultat un copil, in prezent minor, si anume P.C., nascut in 2003, astfel cum rezulta din certificatul de casatorie si din certificatul de nastere depuse la dosar.
Pe rolul Judecatoriei Mangalia se afla dosarul civil avand ca obiect desfacerea casatoriei partilor, iar, in cadrul acelui dosar, reclamantul (care are calitatea de parat) a depus cerere reconventionala prin care solicita incuviintarea dreptului de a avea legaturi personale cu minorul P.C., potrivit certificatului de rol si copiei de pe cererea reconventionala depuse la dosar.
Pana in decembrie 2007, cei doi soti au locuit impreuna cu minorul intr-o camera inchiriata, insa, la acea data, s-au separat in fapt si locuiesc la adrese diferite; reclamantul a ramas in continuare la domiciliul comun, in vreme ce parata s-a mutat cu chirie tot in municipiul Mangalia, minorul ramanand in ingrijirea acesteia din urma, astfel cum reiese din ancheta sociala efectuata la domiciliile partilor si din declaratia martorei.
Martora a mai afirmat ca, saptamanal, partile discuta la telefon si convin asupra unei modalitati de a se intalni in oras pentru ca reclamantul sa petreaca un timp cu minorul, insa a declarat ca nu a asistat la niciuna din aceste intalniri si nu poate preciza reactia copilului fata de tatal sau. Martora a aratat, insa, ca minorul ar fi putin speriat de comportamentul reclamantului, din cauza unor intamplari petrecute in urma cu circa doi ani.
La interogatoriu parata a declarat ca nu ii permite reclamantului sa il vada pe copil decat in prezenta ei si ca recunoaste ca minorul trebuie sa aiba legaturi stranse cu tatal sau.
Potrivit dispozitiilor art. 581 alin. (1) din Codul de procedura civila "instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari", iar art. 6132 din Codul de procedura civila prevede ca "instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice cu privire la incredintarea copiilor minori, la obligatia de intretinere, la alocatia pentru copii si la folosirea locuintei".
In conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 "prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, dupa caz, incheiat in acest domeniu se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului", iar alineatul al treilea al aceluiasi articol prevede ca "principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti".
De asemenea, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament.
Desi incuviintarea dreptului unui parinte de a avea legaturi personale cu minorul nu este prevazuta printre masurile vremelnice asupra carora se poate statua, pe calea ordonantei presedintiale si pe parcursul procesului de divort (conform art. 6132 din Codul de procedura civila), instanta a apreciat ca o asemenea cerere este admisibila.
Astfel, in masura in care legea permite luarea unei masuri vremelnice de incredintare a copilului catre unul sau altul dintre parinti in timpul procesului de divort, instanta apreciaza ca negarea dreptului parintelui caruia nu i-a fost incredintat copilul de a avea, tot cu caracter vremelnic, legaturi personale cu acesta, in aceeasi perioada de timp, ar constitui o grava incalcare a drepturilor acestui parinte, dar si a principiului interesului superior al copilului, care trebuie sa mentina relatii personale si contacte directe cu ambii parinti.
Mai mult decat atat, instanta apreciaza ca o astfel de cerere este admisibila si in situatia in care minorul nu este incredintat prin hotarare vremelnica unuia dintre parinti, ci se afla in ingrijirea de fapt a acestuia, iar parintele la care se afla copilul ingradeste sau restrange in orice mod, pe durata procesului de divort, dreptul celuilalt parinte de a avea relatii personale cu acel copil.
Pe de alta parte, instanta considera ca, din interpretarea coroborata si sistematica a dispozitiilor legale anterior mentionate, se desprinde concluzia ca si luarea unei masuri provizorii (pe calea ordonantei presedintiale si pe timpul procesului de divort) de stabilire a unui program de vizitare a copilului, ca si materializare a dreptului unui parinte de a avea legaturi personale cu acesta, trebuie sa se subordoneze exclusiv principiului interesului superior al copilului.
Printre conditiile speciale de admisibilitate a ordonantei presedintiale este prevazuta si aceea a urgentei care se justifica atunci cand masura ce urmeaza a fi adoptata este necesara, printre altele, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere ori pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Modalitatile concrete de exercitare a dreptului unui parinte de a avea legaturi personale cu copilul constau in vizitarea copilului la locuinta parintelui caruia i-a fost incredintat sau in grija caruia se afla, lasarea copilului in vizita la locuinta celuilalt parinte, vizitarea copilului la scoala, etc.
De asemenea, dreptul de a avea legaturi personale cu copilul trebuie realizat in asa fel incat sa nu aiba o influenta negativa asupra cresterii copilului, iar exercitarea acestui drept nu trebuie stingherita, eventual, de prezenta obligatorie a celuilalt parinte sau a altor persoane, comunicarea dintre parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul si acel copil urmand sa aiba loc in mod firesc, fara nicio restrangere.
In cauza, instanta apreciaza ca dreptul reclamantului de a avea legaturi personale cu minorul P.C, valorificat doar in limitele permise de parata si concretizat in intalniri saptamanale de scurta durata, in locurile publice din municipiul Mangalia si, mai ales, in prezenta acesteia, nu este de natura sa asigure, pe durata procesului avand ca obiect desfacerea casatoriei partilor, dezvoltarea unei relatii armonioase intre reclamant si minor.
Aceasta intrucat relatiile tensionate existente intre cei doi soti pe durata divortului se pot rasfrange intr-un mod negativ asupra comunicarii dintre tata si fiul sau in masura in care mama va fi prezenta intotdeauna la aceste intalniri si aceasta poate cenzura, in lipsa unui program concret stabilit de instanta, dreptul reclamantului, fie sub aspectul limitelor exercitarii sale, fie din punct de vedere al intinderii acestuia.
Pentru aceste considerente, fata de imprejurarea ca partile sunt separate in fapt, ca minorul se afla in grija mamei si ca, desi asigura reclamantului posibilitatea de a se intalni cu minorul, parata poate oricand sa limiteze dreptul reclamantului de a avea relatii personale cu copilul, instanta a apreciat ca exceptia lipsei de interes invocata de aceasta este neintemeiata.
Temerile paratei in sensul ca, in masura in care instanta ar recunoaste reclamantului dreptul de a-l lua pe copil la domiciliul sau, acesta ar putea sa refuze inapoierea minorului la sfarsitul programului de vizita sau sa-l duca la parintii sai, asa cum s-a intamplat in urma cu doi ani, nu pot conduce, prin ele insele, la restrangerea considerabila a dreptului reclamantului de a avea legaturi personale cu copilul.
Astfel, instanta constata ca incidentul prezentat de parata si confirmat de martora S M s-a petrecut in urma cu doi ani, dupa acel incident partile au continuat sa locuiasca impreuna (imprejurare care denota faptul ca insasi parata a minimalizat consecintele acestuia), iar din probele administrate in cauza nu reiese ca reclamantul ar fi facut vreun rau copilului cu acea ocazie, ci doar ca l-a dus la parintii lui, in conditiile in care relatiile dintre soti (care stateau atunci intr-o locuinta formata dintr-o singura camera) erau foarte tensionate, dupa cum a afirmat chiar parata.
Mai mult decat atat, instanta retine ca parata nu a sustinut niciun moment ca reclamantul ar fi avut vreodata un comportament necorespunzator la adresa minorului. Sustinerile acesteia in sensul ca reclamantul ar avea un psihic labil, ca ar fi avut mai multe tentative de suicid cand ii spunea ca il paraseste si ia copilul cu ea si ca incercarile de a-si lua viata au avut loc in prezenta copilului, oricum nedovedite, vizeaza, in opinia instantei, exclusiv relatiile personale si de afectiune dintre soti.
Pentru aceste motive, instanta considera ca dreptul reclamantului de a avea legaturi personale cu minorul P.C. poate fi si trebuie exercitat in afara domiciliului paratei (parintele in grija caruia se afla copilul) pentru realizarea deplina a acestui drept.
Cat priveste programul de vizita solicitat de reclamant, respectiv in prima si a treia saptamana a fiecarei luni, de vineri de la orele 1600 pana duminica la orele 1800, instanta apreciaza ca, fata de varsta minorului (4 ani si 7 luni), de imprejurarea ca, dupa separarea in fapt a partilor, minorul s-a aflat in ingrijirea exclusiva a paratei si de faptul ca reclamantul nu a dovedit ca are conditii locative optime ori informatii certe despre necesitatile si programul concret al copilului pentru ca acesta sa poata ramane pe timpul noptii la locuinta sa, se impune limitarea programului de vizita doar pe parcursul unei singure zile de la sfarsitul saptamanii.
In aceste conditii, instanta a apreciat ca exercitarea de catre reclamant a dreptului de a avea legaturi personale cu minorul P.C. in ziua de sambata din prima si a treia saptamana a fiecarei luni, intre orele 0900 - 1800, in toate cazurile cu posibilitatea luarii minorului de la domiciliul paratei (fie la locuinta reclamantului, fie in locurile publice din municipiul Mangalia, insa fara prezenta paratei), corespunde nevoilor tatalui de a dezvolta o relatie armonioasa cu fiul sau, dar si, mai ales, interesului superior al copilului de a mentine legaturi de atasament cu tatal sau, fara prezenta stanjenitoare a mamei.
Pentru considerentele expuse, instanta a admis in parte cererea si a incuviintat ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul P.C., nascut la data de 30.07.2003, in ziua de sambata din prima si a treia saptamana a fiecarei luni, intre orele 0900 - 1800, in toate cazurile cu posibilitatea luarii minorului de la domiciliul paratei.
Totodata, fata de caracterul vremelnic al acestei masuri, instanta  a obligat pe parata sa respecte programul de vizita stabilit, pana la ramanerea irevocabila a hotararii ce va fi pronuntata in dosarul avand ca obiect desfacerea casatoriei partilor.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata efectuate de parti, fata de dispozitiile art. 276 din Codul de procedura civila si de imprejurarea ca pretentiile fiecarei parti au fost admise in parte, instanta a procedat la compensarea acestora.