Obligatia de a face

DOSAR NR.1600/254/2008

R O M A N I A
JUDECATORIA MANGALIA
SENTINTA CIVILA NR. 1562/C
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE  19.05.2010
                                  PRESEDINTE :  NAL
                                  GREFIER        :    OC Pe rol fiind solutionarea actiunii civile avand ca obiect :"obligatia de a face ",formulata de reclamantul   CS in contradictoriu cu parata S.C.  S.A. si chematul in garantie  SN -.
           Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta publica din data de 12.05.2010 si au fost consemnate in incheierea de amanare a pronuntarii din acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat  pronuntarea la data de 19.05.2010, data la care s-a pronuntat.

I N S T A N T A

            Asupra cauzei civile de fata, constata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia sub nr. 1600/254/2008 din data de 03.07.2008 reclamantul CS a chemat in judecata pe parata - solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratei la vanzarea catre reclamant, in baza prevederilor Legii nr. 85/1992 si ale Decretului-Lege nr. 61/1990, a garsonierei situate in -, obligarea paratei la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi de la data ramanerii definitive a hotararii ce se va pronunta in cauza si pana la incheierea contractului de vanzare-cumparare si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca in anul 2003 i-a fost repartizata si inchiriata garsoniera in litigiu.
In anul 2008, a aratat reclamantul, a incheiat cu parata contractul de inchiriere nr. 382/20.05.2008, pe un termen de 4 ani, garsoniera fiind-i inchiriata ca  locuinta de serviciu.
Reclamantul  a aratat ca blocul C1 a fost construit din fondurile statului intre anii 1974-1975 si dat in folosinta in anul 1975 insa parata, in ciuda demersurilor numeroase facute de reclamant in mod verbal si scris dar si prin intermediul sindicatului, refuza sa ii vanda locuinta inchiriata.
S-a mai aratat de catre reclamant faptul ca garsoniera in litigiu  reprezinta o locuinta de serviciu iar nu locuinta de interventie din urmatoarele considerente: reclamantul este un simplu muncitor si nu indeplineste nicio functie care sa necesite prezenta permanenta sau de urgenta in cadrul societatii, achita lunar cheltuielile de chirie si de intretinere aferente contractului de inchiriere, locuinta nu este situata in incinta sau in apropierea sediului paratei.
Reclamantul a mai aratat faptul  ca la momentul cand a ocupat garsoniera aceasta era intr-o stare deplorabila si cu acordul paratei a efectuat mai multe imbunatatiri: indreptat si izolat pereti, zugravit, amenajat bucatarie si baie, montat gresie si faianta in baie si bucatarie, usa si ferestra.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1, 7 si 19 din Legea nr. 85/1992, Decretul-Lege nr. 61/1990, art. 1082 Cod civil si art. 274 Cod procedura civila.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Cererii i-au fost anexate copii de pe urmatoarele inscrisuri : contractul de inchiriere nr. 521/2005 incheiat cu parata, procesul-verbal de predare-primire a locuintei, certificatul de casatorie al reclamantului.
Societatea parata a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului motivat de imprejurarea ca nu mai este salariatul sau, a solicitat respingerea cererii reclamantului intrucat parata este organizata in forma unei societati mixte pe actiuni cu capital roman si strain, capitalul social fiind constituit din 53.000.000 USD, aport in numerar al societatii coreene DSME, care ii confera o cota de participare de 51%,  precum si din aportul exclusiv in natura adus de partenerul roman, S.C. -,   cu o cota de participare de 49%, aport ce consta si din caminul din care face parte garsoniera in litigiu.
S-a aratat ca locuinta in litigiu este de fapt o camera de camin si nu reprezinta o unitate locativa in sensul Decretului Lege 61/1990 intrucat a fost complet modificata de catre S.C. - S.A. in perioada 1992-1993 si de catre parata, dupa anul 1997, astfel cum rezulta dintr-un raport de expertiza intocmit intr-o cauza similara: din trei camere alaturate s-au format doua camere, cea din mijloc fiind transformata in bucatarie si folosita in indiviziune de catre chiriasii invecinati, s-au construit bai si s-au efectuat racorduri la utilitati.
Parata a mai aratat ca actiunea reclamantul ar fi fost admisibila daca locuinta ar mai fi apartinut Santierului  insa nu mai poate fi primita dupa instrainarea catre parata fara incalcarea flagranta a Protocolului nr. 1 la Conventia Europeana.
Cu privire la cererea de obligare la plata de daune cominatorii, parata a invocat exceptia inadmisibilitatii, exceptie motivata prin dispozitiile art. 5803 Cod procedura civila.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 85/1992 si Decretul-Lege nr. 61/1990.
Parata a formulat cerere de chemare in garantie a SC. solicitand obligarea acesteia la plata contravalorii locuintei ocupate de reclamant in situatia in care actiunea reclamantului va fi admisa.
S-a motivat ca societatea - s-a infiintat ca societate mixta pe actiuni, cu capital roman si strain, capitalul social fiind constituit din aportul in numerar al DSME si in natura al partenerului roman.
S-a aratat ca  aportul in natura al chematei in garantie cuprinde si caminul in care se afla garsoniera inchiriata reclamantului iar in cazul admiterii actiunii societatea chemata in garantie urmeaza sa suporte consecintele pierderii unei parti din bunurile aduse ca aport in natura.
Cererea de chemare in garantie nu a fost motivata in drept.
Cererii i-a fost anexat extras din contractul de societate incheiat de parata cu  S.C. Santierul - S.A. si anexa nr. IV la acest contract.
Prin precizarile scrise depuse la dosarul cauzei la datat de 10.12.2008 parata a aratat ca solicita obligarea societatii chemate in garantie la plata sumei de 58973 lei reprezentand diferenta dintre valoarea de circulatie a imobilului in litigiu si valoarea de vanzare potrivit Legii nr. 85/1992.
Cererea de chemare in garantie a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, potrivit ordinului de plata depus la dosarul cauzei, fila 72.
Societatea comerciala chemata in garantie a formulat intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Mangalia in solutionarea cererii, exceptie motivata prin clauza arbitrala inserata in dispozitiile art. 17 din contractul de societate incheiat cu parata, exceptia nulitatii cererii de chemare in garantie, motivata prin aceea ca este semnata de catre o alta persoana decat reprezentantul legal al societatii parate, si exceptia netimbrarii cererii de chemare in garantie, motivata prin aceea ca parata nu a achitat taxa judiciara de timbru aferenta acestei cereri.
Cu privire la fondul cererii de chemare in garantie s-a aratat ca aceasta nu este fondata si s-a solicitat a fi respinsa, cu cheltuieli de judecata, pentru urmatoarele motive: de la momentul incheierii contractului de societate, parata este singura raspunzatoare de modul de administrare al caminelor preluate ca aport social si care au devenit proprietatea societatii parate, imobilul in litigiu nu era grevat de vreo sarcina, legea nr. 85/1992 era in vigoare si ii era cunoscuta societatii parate, aceasta din urma a incheiat contractul de inchiriere invocat de reclamant in sustinerea cererii iar prin admiterea cererii de chemare in judecata in patrimoniul societatii parate urmeaza a intra pretul garsonierei in litigiu.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 115 si art. 60 Cod procedura civila si Legea nr. 31/1990.
Intampinarii i-a fost anexat extras din contractul de societate incheiat cu parata.
Parata a invocat prin intampinare exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 din Legea 85/1992.
Prin incheierea pronuntata in sedinta publica din data de 05.01.2009, in temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 instanta a dispus sesizarea Curtii Constitutionale pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate invocata de catre parata si, in conformitate cu dispozitiile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, a dispus suspendarea judecatii cererii de chemare in judecata si a cererii de chemare in garantie pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
Prin decizia nr. 1312 din 13.10.2009 pronuntata de Curtea Constitutionala, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 din Legea 85/1992 a fost respinsa.
Potrivit art. 137 alin 1 c.pr.civ. "Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de  fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii", astfel vor fi solutionate exceptiile invocate in cauza.
In vederea solutionarii exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantului invocata de parata prin intampinare, din analiza inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanta retine ca cererea de chemare in judecata a fost formulata la data de 03.07.2008, decizia privind inlocuirea contractelor de inchiriere incheiate de societatea  parata  cu salariatii sau titularii contractelor de inchiriere a fost adoptata la data de 10.06.2008, societatea parata a intreprins demersuri pentru notificarea reclamantului cu privire la decizia nr.10/10.06.2008, contractul de inchiriere incheiat de parti dateaza din 20.05.2008, contractul de munca al reclamantului la societatea parata a incetat in anul 2008.
Fata de cele retinute si avand in vedere clauzele contractului de inchiriere incheiat de parti sub nr. 382/D/2008, care nu mentioneaza rezilierea de drept in cazul incetarii raporturilor de munca dintre parti, imprejurarea ca reclamantul a fost notificat de catre parata in vederea incheierii contractului de comodat in locul celui de inchiriere, potrivit deciziei nr.10/10.06.2008, invitatie valabila pana la 31.07.2008, iar parata nu a facut dovada rezilierii contractului de inchiriere incheiat cu reclamantul sau dovada notificarii concediului, instanta apreciaza ca la data formularii cererii de chemare in judecata reclamantul avea calitatea de chirias in imobilul litigios.
Avand in vedere considerentele anterior expuse si dispozitiile legale invocate de reclamant in sustinerea cererii, instanta apreciaza ca exista identitate intre persoana reclamantului si titularul dreptului in raportul juridic dedus judecatii, astfel ca exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de parata nu este intemeiata si o va respinge.
Deliberand asupra exceptiei necompetentei materiale a Judecatoriei Mangalia in solutionarea cererii de chemare in garantie instanta apreciaza ca nu este intemeiata, avand in vedere dispozitiile art.3434 al.2 lit.b Cod pr.civila si dispozitiile art.17 si art.63 Cod pr.civila, dar si imprejurarea ca, din copia contractului de societate depus la dosar rezulta ca, clauza arbitrala vizeaza litigiile privind contractul de societate iar nu celelalte litigii.
Fata de cele retinute si avand in vedere obiectul cererii de chemare in garantie si al cererii de chemare in judecata in cadrul careia s-a formulat aceasta cerere de chemare in garantie, instanta apreciaza ca inoperanta clauza arbitrala si respinge ca neintemeiata exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Mangalia in solutionarea cererii de chemare in garantie.
Referitor la exceptia netimbrarii cererii de chemare in garantie instanta apreciaza ca nu este intemeiata si o respinge, avand in vedere ca societatea parata a facut dovada achitarii  taxei judiciare de timbru aferenta cererii de chemare in garantie.
Deliberand asupra exceptiei nulitatii cererii de chemare in garantie instanta apreciaza ca nu este intemeiata si o respinge, avand in vedere inscrisul depus la dosar la acest termen de judecata din care rezulta imputernicirea semnatarului cererii de chemare in judecata, MG, de a formula cereri de chemare in judecata, chemare in garantie ori alte cereri, imputernicire data de vicepresedintele SC -.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii cererii de obligare a paratei la plata daunelor cominatorii instanta apreciaza ca mu este intemeiata si o respinge, avand in vedere Decizia XX/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii, potrivit careia dispozitiile art.5803 Cod pr.civila reglementeaza un mijloc de constrangere pentru a infrange rezistenta manifestata de debitor la executarea obligatiei de a face sau de a nu face cuprinsa intr-un titlu executoriu si nu exclude folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, cat timp prin nicio dispozitie legala nu este inlaturata o astfel de posibilitate.
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si a probei cu interogatoriul societatii parate.
Pentru combaterea cererii de chemare in judecata si pentru dovedirea cererii de chemare in garantie, parata a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantului si al societatii chemate in garantie si a probei cu expertiza tehnica imobiliara.
Societatea chemata in garantie a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Apreciind ca probele solicitate de parti sunt pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei si vazand dispozitiile art. 167 Cod procedura civila, instanta le-a incuviintat.
Parata a renuntat la administrarea probei cu expertiza tehnica imobliliara.
Au fost administrate probele cu interogatorii si inscrisuri: autorizatia de construire nr. 34/2007 eliberata de Primaria Municipiului Mangalia, proces-verbal de receptie la terminarea lucrarilor incheiat la data de 05.03.2008, contract de antrepriza nr. 956 din 15.01.2007 incheiat de parata cu SC Tracon SRL, devize si centralizatoare de lucrari modernizare Camin C1, fluturasi de salariu ai reclamantului, carnetul de munca al reclamantului, contractul de societate incheiat de parata cu societatea chemata in garantie, liste cu cheltuieli de intretinere pentru Caminul C1, lista mijloace fixe, procesul-verbal de receptie a mijloacelor fixe nr. 52 din 30.09.2003, contractul nr. 12018 din 11.04.2002 incheiat de parata cu SC - S.R.L. Bucuresti si anexele la acest contract, centralizator modernizari camine, certificate de urbanism nr. 838/2006 si nr. 358/2007 eliberate de Primaria -, proces-verbal de receptie incheiat la 07.05.2008, proces-verbal de receptie incheiat la 08.11.2007,  certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.3258 din 29.10.1996 eliberat de Ministerul Industriilor, proces-verbal de receptie incheiat la data de 16.05.1996 cu Consiliul Judetean -, incheierea nr. 1225/2003 pronuntata de Judecatoria Mangalia- Biroul de Cate Funciara.
Din analiza materialului probator administrat in cauza, in vederea solutionarii cererii de chemare in judecata si a cererii de chemare in garantie formulata de catre parata, instanta retine urmatoarea situatie de fapt.
Reclamantul locuieste in camera nr. 18 situata in mun. - incepand din anul 2003 si din 2008, in baza  contractului de inchiriere nr. 382/20.05.2008 incheiat cu societatea parata  pe un termen de 4 ani, contract anexa la contractul de munca.
Garsoniera in litigiu este situata la parterul caminului si se compune dintr-o camera de locuit cu grup sanitar dar fara  bucatarie.
Blocul C1 in care se afla si  imobilul litigios face parte dintr-un complex de cazare compus din  mai multe camine, cantina  si o centrala termica proprie si a avut initial destinatia de camin de nefamilisti.
Caminul C1 a fost construit si dat in folosinta in anul 1975 cu destinatia de camin muncitoresc pentru nefamilisti, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, respectiv  lista mijloacelor fixe, procesul-verbal de receptie incheiat la data de 16.06.1996.
Caminul C1 si a fost preluat in anul 1990 de SC  - S.A.  de la fosta intreprindere de stat " ", reorganizata ca societate comerciala in baza dispozitiilor Legii nr. 15/1990.
Terenul aferent intregului complex de cazare, in suprafata de 21 789 mp, este proprietatea Santierului , proprietate atestata prin certificatul seria MO3 nr. 3258/29.10.1996 emis de Ministerul Industriilor pe baza documentatiei intocmite potrivit H.G. nr. 834/1991.
In anul 1996, S.C. - S.A. a participat la constituirea societatii mixte SC S.A. Mangalia aducand aport in natura la capitalul social mai multe mijloace fixe printre care si Caminul muncitoresc pentru nefamilisti C1, astfel cum rezulta din contractul de societate si anexele acestui contract, depuse la dosarul cauzei.
Cladirea caminului C1 are o suprafata construita de 596 mp,  este compusa din parter, patru etaje si subsol tehnic, fiecare nivel fiind prevazut cu cate 20 de camere iar parterul cu 19 camere, dispuse cate 10 de fiecare parte a holului comun de acces, astfel cum rezulta din raportul de expertiza tehnica depus la dosarul cauzei.
La fiecare dintre nivele au fost  rezervate un numar de 4 camere in care erau amenajate cabine w.c., dusuri comune, oficiu si depozit de lenjerie, astfel cum rezulta din raportul de expertiza tehnica intocmit in cauza.
Fiecare camera a fost  dotata initial cu un  singur lavoar, nu era prevazuta cu baie si bucatarie si nici macar cu vas de toaleta  si era destinata cazarii unui numar de 4 persoane.
In anii 2007-2008, pe baza autorizatiei de construire nr. 34 din 08,02.2007 eliberata de Primaria , s-au executat lucrari de modernizare a caminului C1, lucrari constand in: compartimentari in solutie usoara pentru crearea de grupuri sanitare si utilitati proprii fiecarei incaperi, cosuri de ventilatie pentru spatiile amenajate care nu au aerisire directa, refacere hidroizolatie terasa, termoizolare fatade pe trei laturi, amenajarea cate unui apartament pe fiecare etaj, in zona dusurilor, refacerea instalatiilor in conformitate cu noua configuratie a spatiilor.
Camera de camin ocupata de reclamant in baza contractului de inchiriere incheiat cu societatea parata a fost prevazute cu grup sanitar propriu abia ca urmare a modernizarilor efectuate in anii 2007-2008.
Camera ocupata de reclamant nu este prevazuta cu bucatarie, reclamantul fiind acela care a amenajat in camera un loc special cu aceasta destinatie.
Suprafata actuala a camerei ocupate de catre reclamant este aceeasi cu suprafata initiala construita  a unei camere de camin, respectiv 22 mp, suprafata care figureaza si in fisa suprafetei locative.
Prepararea apei calde si furnizarea agentului termic este administrata de departamentul de specialitate al societatii parate, care nu ofera servicii catre terti.
Lucrarile de modernizare au fost finantate din fonduri proprii ale societatii parate.
Avand in vedere situatia de fapt retinuta instanta apreciaza ca nu sunt intrunite cerintele legale pentru admiterea cererii formulate de reclamant.
In drept, potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 85 din 22 iulie 1992,  in forma sa initiala de la data intrarii in vigoare cat si in forma republicata la data de  15 iulie 1998 "Locuintele construite din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, altele decat locuintele de interventie, vor fi vandute titularilor contractului de inchiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau in rate a pretului, in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi."
Examinarea textului legal citat impune urmatoarele considerente :
Dispozitia legala reprezinta o norma de justitie sociala, dand posibilitatea chiriasilor sa cumpere locuintele la construirea carora au contribuit direct sau indirect in vechiul sistem statal-juridic, avand astfel si legitimitate economica, sociala si morala.
Aceasta dispozitie legala a instituit astfel posibilitatea chiriasilor de a dobandi dreptul de proprietate asupra locuintelor construite anterior anului 1992 din fondurile unitatilor economice si bugetare si care, potrivit legislatiei din acea vreme, nu putea fi decat inchiriate si nicidecum vandute persoanelor fizice.
Norma de drept in cauza extinde practic si asupra altor locuinte beneficiul dreptului de proprietate privata instituit prin Decretul-lege nr. 61/1990, al carui obiect erau locuintele construite anterior din fondurile statului si care faceau parte din fondul locativ al acestuia, inchiriat persoanelor fizice.
Dispozitiile  art. 7 alin.1 din Legea nr. 85 din 22 iulie 1992 fac trimitere expresa la conditiile reglementate de prevederile  Decretului-lege nr. 61/1990.
Astfel, potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 61/1990, "Prin locuinta, in sensul prezentului decret-lege, se intelege suprafata locativa care cuprinde una sau mai multe camere, baie, bucatarie si alte dependinte, formand o unitate de sine statatoare, determinata ca atare prin constructia sa".
Din coroborarea dispozitiilor legale anterior mentionate rezulta fara putinta de tagada imprejurarea ca pot fi vandute titularilor contractului de inchiriere doar suprafetele locative compuse din una sau mai multe camere, baie, bucatarie si alte dependinte si care, prin constructia lor, anterioara anului 1992, formeaza unitati locative de sine statatoare.
Tot astfel, din coroborarea acelorasi dispozitii legale rezulta ca acestea  vizeaza doar unitatile locative de sine statatoare iar nu suprafetele locative din fostele camine muncitoresti de nefamilisti, suprafete care, prin constructie, nu erau prevazute cu dependinte proprii astfel ca beneficiarii aveau acces la dependinte comune ( cabine de dus, bai si toalete comune, cantina etc).
  Din probele administrate in cauza a rezultat ca destinatia initiala a caminului in care este situat imobilul litigios nu a fost aceea de bloc de "locuinte" ci de camin muncitoresc de nefamilisti iar "camera" in care in prezent locuieste reclamantul era destinata cazarii unui numar de 4 persoane, nu era dotata cu grup sanitar propriu si cu bucatarie si nu constituia o unitate locativa de sine statatoare determinata ca atare prin constructia sa.
Mai mult, din probele administrate in cauza a rezultat ca nici in prezent camera inchiriata reclamantului de catre societatea parata nu este prevazuta cu baie, bucatarie sau alte dependinte ci beneficiaza de un grup sanitar propriu abia ca urmare a modernizarilor efectuate in anii 2007-2008 pe cheltuiala paratei, instalatia sanitara fiind reproiectata si inlocuita in totalitate.
 Fata de aceste considerente de fapt si de drept, instanta apreciaza ca asa-zisa "garsoniera" inchiriata de societatea parata reclamantului in anul 1991 (2005) nu poate fi  calificata  drept " locuinta" ce intra sub incidenta art. 7 alin.1 din Legea nr. 85/1992.
Astfel, imobilul in litigiu a rezultat din transformarea si schimbarea destinatiei, pe cheltuiala paratei, a unei camere dintr-un camin muncitoresc de nefamilisti, camera destinata initial cazarii unui numar de 4 persoane si care nu era si nu este prevazuta, prin constructie,  cu baie, bucatarie si alte dependinte.
Sustinerile reclamantului in sensul ca a realizat prin mijloace proprii grupul sanitar cu care in prezent este prevazuta camera inchiriata de la societatea parata nu sunt de natura sa conduca la alta concluzie ci, dimpotriva, vin sa intareasca ideea ca imobilul in litigiu nu reprezenta la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 85/1992 si nu reprezinta nici in prezent o unitate locativa de sine statatoare, determinata ca atare prin constructia sa.
Sustinerile reclamantului in sensul ca imobilul in litigiu reprezinta o "locuinta" intrucat i-a fost inchiriat de catre parata cu aceasta destinatie nu pot fi primite.
Astfel, dispozitiile  art. 7 alin.1 din Legea nr. 85 din 22 iulie 1992 fac trimitere la conditiile reglementate de prevederile  Decretului-lege nr. 61/1990 iar art. 2 din acest din urma act normativ defineste notiunea de "locuinta" facand referire expresa la elemente intrinseci care  vizeaza destinatia primita de imobil prin "constructie" iar nu destinatia  ulterioara pe care ar primi-o prin prisma intereselor actualului proprietar.
Mai mult, acceptarea sustinerilor reclamantului, cu consecinta obligarii paratei la micsorarea patrimoniului propriu contrar vointei sale si facand abstractie de interpretarea sistematica si teleologica a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 coroborate cu art. 2 din Decretul-lege nr. 61/1990, ar constitui o grava incalcare atat a dispozitiilor art. 480 Cod civil care definesc prerogativele dreptului de proprietate cat si a dispozitiilor art. 136 din Constitutie, dispozitii potrivit carora "Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice".
Potrivit art. 480 Cod civil, "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege".
In concret, parata S.C. - S.A. Mangalia a dobandit dreptul de proprietate asupra Caminului muncitoresc C1 in anul 1996, acesta fiind  adus de S.C. - S.A. ca  aport in natura la capitalul social, alaturi de mai multe mijloace fixe, si a inteles ulterior, potrivit propriilor interese economice, sa il inchirieze salariatilor care nu dispuneau de locuinte proprii.
Acceptarea sustinerilor reclamantului, in sensul ca prin inchirierea cu titlu de locuinta de serviciu a camerelor din fostul camin muncitoresc de nefamilisti acestea intra in sfera de aplicare a Legii nr. 85/1992, echivaleaza practic cu o ingerinta grava, nejustificata de  interesul public si neprevazuta de lege  in dreptul de proprietate al societatii parate in conditiile in care orice alta destinatie pe care ar fi acordat-o fostului camin de nefamilisti nu ar fi atras incidenta actului normativ invocat de reclamant in sustinerea cererii.
Or, dispozitiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 reprezinta o norma de justitie sociala, dand chiriasilor posibilitatea  sa cumpere locuintele la construirea carora au contribuit direct sau indirect in vechiul sistem statal-juridic iar nu posibilitatea de a cumpara orice imobil caruia, ulterior intrarii in vigoare a legii, proprietarul ii da, potrivit propriilor interese economice, destinatia de spatiu de locuit.
De asemenea, instanta apreciaza ca infrangerea principiului autonomiei de vointa si obligarea paratei la a vinde imobilul litigios in conditiile in care reclamanta nu a dovedit imprejurarea ca acesta reprezinta o locuinta in sensul art. 2 din Decretul-lege nr. 61/1990 ar constitui o grava atingere a dispozitiilor art. 1 alin. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dispozitie potrivit careia " nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international."
Fata de ansamblul considerentelor de fapt si de drept anterior expuse, instanta apreciaza ca cererea formulata de reclamant in contradictoriu cu parata S.C.  - S.A. nu este intemeiata si o va respinge.
Avand in vedere solutia pronuntata asupra cererii formulate de catre reclamant si vazand si dispozitiile art. 60 Cod procedura civila, instanta va respinge ca lipsita de obiect cererea de chemare in garantie formulata de parata in contradictoriu cu S.C. -  S.A.
Fata de dispozitiile art. 274 Cod procedura civila si avand in vedere solutia pronuntata instanta va obliga reclamantul la plata catre parata a sumei de 476 lei reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu aparator ales).
In conformitate cu dispozitiile art. 274 Cod procedura civila si avand in vedere solutia pronuntata asupra cererii de chemare in garantie, instanta va obliga pe parata S.C. - S.A. la plata catre chematul in garantie S.C. - S.A. a sumei de 500 RON reprezentand cheltuieli de judecata ( onorariu aparator ales). PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLE LEGII
HOTARASTE

Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active, invocata de parata.
Respinge exceptiile necompetentei materiale, nulitatii cererii de chemare in garantie si netimbrarii, invocate de  chematul in garantie S.C.  - S.A.
Respinge ca nefondata cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul C S domiciliat in - in contradictoriu cu parata S.C. - S.A. cu sediul in -
Respinge ca lipsita de obiect cererea de chemare in garantie formulata de parata in contradictoriu cu S.C. - S.A. cu sediul in-.
Obliga reclamantul la plata catre parata a sumei de 476 lei reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu aparator ales).
Obliga pe parata S.C. - S.A. la plata catre chematul in garantie S.C. - S.A. a sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu aparator ales).
Cu apel in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 19.05.2010.

               PRESEDINTE,                                                   GREFIER,
       NAL                                                                            OC
Tehnored.jud.A.L.N/22.07.2010
Ex. 5.