Pretentii.Constatarea caracterului abuziv al unor clauze prevazute in contractul de credit de consum incheiat intre consumator si o institutie financiara nebancara.

R O M A N I A
JUDECATORIA MOTRU Pretentii

Constatarea caracterului abuziv al unor clauze prevazute in contractul de credit de consum incheiat intre consumator si o institutie financiara nebancara. Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante  sub nr. dosar _../263/2013, reclamanta R. P. a chemat in judecata parata SC C. I. SA , solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta  sa se  constate caracterul abuziv  al clauzelor prevazute  in contractul de credit  de consum  nr. __/26.11.2009 punctele 2.8, 2.9, 2.12 si pe cale de consecinta  sa fie inlaturate aceste  clauze  din contractul  mentionat. De asemenea sa fie obligata  parata sa-i restituie suma de 3385,80 lei  incasata cu titlu de  comision de  administrare , pe care a achitat-o  in baza acestor  clauze abuzive, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii , reclamanta a aratat ca  in baza contractului  de consum mai sus mentionat  a convenit cu parata  sa achizitioneze  bunuri de consum  de la vanzatoarea SC R. I. SRL M. , in baza facturii fiscale  seria RBZ  nr__. din 27.11.2009 in suma de 3399,98 lei pe o perioada de  rambursare  de 63  de luni , urmand sa achite o rata lunara de 159,38 lei  cat si comision de  administrare 0,00 lei , comision lunar 56,43 lei , dobanda  anuala fixa 18,80%, DAE 49,74%.
Ca,  intrucat a sesizat faptul ca a platit  o suma  mai mare fata  de cea stabilita  prin contractul  de credit , a solicitat  paratei  emiterea graficului de rambursare  in care a observat ca desi nu era stipulat in  contract  comisionul de administrare  , parata  il percepea  lunar , incasand  total 3385,80 lei  precum si alte  sume incasate  nejustificat  in baza clauzelor  abuzive a caror eliminare  se impune.
Ca,  acest comision este  nelegal  din moment ce  nu a fost  prevazut  in mod expres  la data incheierii  contractului de credit.
A mai aratat reclamanta ca , acest comision  de administrare a fost  redenumit  astfel  prin implementarea  OUG 50/2010, fiind  in realitate  comision de risc, eliminarea sa impunandu-se  prin prisma faptului  ca  nu  sunt  precizate  concret circumstantele  care sa determine plata unui asemenea comision , el fiind  de fapt  o dobanda anuala.
In drept , cererea a fost motivata pe dispozitiile  Legii 193/2000 , OUG 50/2010 privind  contractele de  credit pentru consumatori.
In dovedire , reclamanta a  depus la dosar inscrisuri , filele 6-10.
Legal citata, parata  a formulat intampinare prin care a  solicitat  respingerea cererii ca  neintemeiata, iar pe cale de exceptie  a invocat  exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata.
S-a aratat prin intampinare ca , reclamantei i-au fost  aduse la cunostinta , in mod clar si corect , caracteristicile  creditului de consum  solicitat , precum si valoarea dobanzii  si a comisionului de 56,43 lei  ce urmau a fi inserate in  contract , iar subsecvent  reclamanta si-a manifestat dorinta de a incheia contractul .
Ca,  contractul  este guvernat  de prevederile  Legii  nr. 289/2004 privind regimul  juridic al  contractelor  de credit  pentru consum  destinate consumatorilor , persoane fizice .
Ca, dupa  intrarea in vigoare a OUG 50/2010  comisionul de 56,43  lei a fost  asimilat  ca fiind un   comision de  administrare  ce se  circumscrie prevederilor  art. 36  din ordonanta.
La  data de 02.10.2013, reclamanta a depus la dosar o precizare la actiune  in sensul ca  solicita  instantei,  in completarea cererii  de chemare in judecata  modificarea  Conventiei  de credit  nr__./26.11.2009 si a actului  aditional  la aceasta , in sensul  eliminarii clauzelor  abuzive  ce fac obiectul  atat al punctelor 2.8, 2.9, 2.12 cat si  al punctelor 2.13, 2.14  si a actului aditional  la contractul  de credit __/26.11.2009, anexa 1 , precum si restituirea  prestatiilor  executate  in baza clauzelor abuzive.
Reclamanta a formulat totodata note de sedinta si concluzii scrise.
La randul sau, parata a depus la dosar concluzii scrise.
Prin incheierea de sedinta din 02.10.2013 instanta a apreciat ca precizarea la actiune depusa de reclamanta la dosar la al doilea termen de judecata, respectiv in sedinta publica din 02.10 2013, prin care se solicita sa se constate caracterul abuziv si al prevederilor de la punctele 2.13, 2.14 din contractul de credit si al prevederilor actului aditional  la contractul  de credit _../26.11.2009, anexa 1, precum si restituirea  prestatiilor  executate  in baza acestor clauze abuzive, reprezinta o modificare a actiunii, tardiv formulata, in raport de dispozitiile art.204 alin. 1 din Codul de pr. civila potrivit cu care reclamantul poate sa-si modifice cererea si sa propuna noi dovezi, sub sanctiunea decaderii, numai pana la primul termen la care acesta este legal citat. Prin urmare, instanta a decazut reclamanta din dreptul de a-si modifica cererea de chemare in judecata, avand in vedere si opozitia paratei exprimata expres in fata instantei prin aparator, la acelasi termen de judecata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata si retine urmatoarele:
Prin cererea de fata, reclamanta a solicitat sa se  constate caracterul abuziv  al clauzelor prevazute  in contractul de credit  de consum  nr. _../26.11.2009 punctele 2.8, 2.9, 2.12, sa fie inlaturate aceste  clauze  din contract si sa fie obligata  parata sa-i restituie suma de 3385,80 lei  incasata cu titlu de  comision de  administrare , pe care a achitat-o  in baza acestor  clauze abuzive.
Potrivit art.248 C.p.civ. instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiei netimbrarii cererii de chemare in judecata invocata de parata.
Conform art. 15 alin. 1 lit. j din Legea nr. 146/1997 in vigoare la data introducerii cererii de chemare in judecata, sunt scutite de taxe judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac referitore la protectia consumatorilor, atunci cand persoanele fizice si asociatiile pentru protectia consumatorilor au calitatea de reclamant impotriva agentilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor.
 Prin urmare, vazand ca prin prezenta actiune, reclamanta a chemat in judecata societatea parata tocmai pentru protejarea drepturilor si intereselor sale de consumator impotriva abuzurilor savarsite de parata prin introducerea in contractul de credit incheiat intre parti a unor clauze care ar fi condus la un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, instanta va respingere exceptia netimbrarii cererii formulata de parata.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca, intre reclamanta, in calitate de imprumutat si SC C. IFN  in calitate de imprumutator, s-a incheiat contractul de credit  de consum  nr__../26.11.2009 prin care institutia financiara nebancara  a acordat imprumutatului un credit in suma de 3.399,98 lei, pe un termen de  63 de luni, care include o perioada de gratie de 3 luni, pentru achizitionarea de bunuri de consum.
La punctul 2.8. din contract a fost mentionat comision de administrare de 0,00%, respectiv  de 0,00 lei, iar la punctul 2.9 din contract s-a prevazut un comision lunar de 1,66%, respectiv de 56,43 lei aplicat la suma finantata si inclus in anuitate. La art. 2.12 din contractul de credit a fost  mentionata o dobanda anuala efectiva (DAE) de 49,74%.
Conform dispozitiilor art. 1, alin. 1 din Legea nr. 193/2000 "orice contract incheiat intre comercianti si consumatori, pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate".
In alineatul 2 din acelasi articol, se arata ca " in caz de dubiu asupra  interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului".
Conform alineatului 3 din acelasi articol "se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii".
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, "o clauza contractuala care nu a fost  negociata direct cu consumatorul, va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor".
Se mai retine ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens."
Contractul de credit incheiat intre parti intra in campul de aplicare al Legii nr. 193/2000, fiind incheiat intre un profesionist (comerciant), in cadrul activitatii sale profesionale autorizate, si un consumator (persoana fizica) care a incheiat un contract in afara activitatii sale profesionale (art.2).
Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta a clauzelor contractuale in discutie.
Ceea ce sanctioneaza legea este ca in masura in care consumatorul doreste sa beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie sa accepte in bloc conditiile generale practicate de acesta, materializate intr-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive in sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, sau sa renunte cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii. Aceasta optiune nu poate fi considerata multumitoare si nici in concordanta cu principiul libertatii de vointa a partilor, intrucat legislatia pentru protectia consumatorului urmareste sa-l puna pe consumator in situatia de a beneficia fara restrictii de produsele sau serviciile oferite pe o anumita piata, fara a fi nevoit sa accepte clauze care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul sau si contrar cerintelor bunei-credinte.
In ceea ce priveste comisionul lunar de 56,43 lei, prin intampinarea formulata, parata a aratat ca acest comision a fost asimilat  ca fiind un comision de administrare ce se circumscrie prevederilor art. 36 din OUG nr.50/2010, fapt pe care l-ar fi adus la cunostinta consumatorului. Se constata ca in contractul de credit de consum s-a prevazut comision de administrare 0,00%.
Conform listei anexa la Legea nr. 193/2000 sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract.
Prin urmare, instanta apreciaza ca dispozitiile de la art.2.8, 2.9 si 2.12 din contract privitoare la comisionul de administrare, comisionul lunar si D.A.E. sunt clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul, deoarece fac parte dintr-un contract standard utilizat de institutia financiara, reclamanta neavand alta posibilitate decat sa le accepte in bloc. In acest sens, instanta considera ca nu are relevanta faptul ca reclamanta, la incheierea conventiei,  a luat cunostinta si a acceptat drepturile si obligatiile ce ii revin conform clauzelor din contract, intrucat parata trebuia sa dovedeasca faptul ca aceste clauze preformulate au fost negociate direct cu consumatorul.   Instanta apreciaza ca aceste clauze pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, in sensul ca ofera paratei dreptul discretionar de a incasa comisioane fata de clienti.
 Conventiile incheiate de parti au putere de lege, intr-adevar, insa acestea trebuie sa fie legale si in nici un caz abuzive. Parata nu explica in nici un mod scopul solicitarii acestor comisioane astfel incat clientul sa inteleaga de ce i se solicita , mai mult , acestea se achita lunar prin raportare la intreg imprumutul si nu la soldul ramas astfel incat clientii care achita lunar conform graficului de rambursare al creditului sunt dezavantajati fata de cei rau platnici, fiind obligati sa achite sume de bani pentru care nu au nicio culpa.
Raporturile comerciale trebuie sa se bazeze pe incredere si colaborare iar partile sa-si asigure un echilibru in aceste relatii si nu sa transforme o relatie comerciala intr-o afacere abuziva numai in favoarea unei parti.
Fata de considerentele aratate,  in baza art.4 si urmatoarele din Legea 193/2000 instanta va respinge exceptia  netimbrarii cererii de chemare in judecata  invocata de parata , va admite in parte actiunea, va constata  caracterul  abuziv al prevederilor  de la punctele 2.8, 2.9, si prin urmare si de la punctul 2.12  din contractul de  credit de  consum  nr. _.. din 26.11.2009 incheiat intre parti, va obliga parata  la restituirea  comisionului  de administrare  in cuantum de 3.103,65 lei si va respinge capatul de cerere privind  cheltuielile de  judecata , ca nefondate.
Referitor la  capatul de cerere privind plata cheltuielilor de judecata, in baza art. 452 Cod pr.civ., instanta va respinge acest capat de cerere intrucat reclamanta nu a facut dovada suportarii unor astfel de cheltuieli.