Cerere de revizuire. Intelesul sintagmei "descoperirea unor fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei.

Cerere de revizuire. Intelesul sintagmei "descoperirea unor fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei.

- art.394 al.1 lit.a  Cod procedura penala

JUDECATORIA OLTENITA - SENTINTA PENALA nr.12 DIN 19.01.2012 

      Revizuientul condamnat CN a formulat  doua  cereri de revizuire  a sentintei penale  nr.  300/17.12.2010, a Judecatoriei Oltenita  definitiva prin decizia penala nr. 1361/23.06.2011 a Curtii de Apel Bucuresti - sectia I-a penala.
      Astfel, prin cererea inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria Oltenita la 28 octombrie 2011,  revizuientul a aratat ca  atat el cat si DS sunt nevinovati  si ca nu au nici o vina in legatura cu fapta,  intrucat au semnat o hartie in alb,  fara sa stie  ce va face TM  cu semnaturile lor , respectiv  cu cele  8/10 persoane  care au complotat sa-l aduca la Galbinasi pe SN si sa-l oblige sa faca o chitanta de mana.  A solicitat sa se faca o expertiza grafologica a celor doua semnaturi de pe chitanta de mana pentru a se constata ca are dreptate.
      Prin cererea  inregistrata la acelasi parchet la data de 14.12.2011, revizuientul CN,  a solicitat  din nou, efectuarea unei expertize grafologice a chitantei de mana pentru a se constata ca acest act nu contine semnatura sa.  A sustinut ca el nu era de fata cand  a fost incheiata chitanta  de catre cei doi  si ca in realitate el nu este vinovat   fiind condamnat pentru o fapta care nu a savarsit-o. In realitate,  TM este vinovat  intrucat  l-a pus ca martor pe chitanta de mana si a depus marturie mincinoasa, pentru ca sa le scape pe  cele 8 persoane, care au facut fapta.  Revizuientul sustine  ca  ceea ce a recunoscut  nu priveste chitanta de la Bucuresti care a fost facuta  la alta data calendaristica  si cu alta persoana nu cu SN, el neavand  nici o legatura cu chitanta de la Galbinasi.
      Prin concluziile  formulate de procuror,  se propune  respingerea  cererii de revizuire formulata de condamnatul CN ca neintemeiata.
      Procurorul sustine ca  din actele dosarului,  rezulta ca CN, DS si TM nu au recunoscut  savarsirea faptei, sustinand atat in fata organelor de urmarire penala cat si in fata instantei , ca chitanta a fost scrisa la 15.11.2007  la domiciliul lui Toma TM,  unde SN  prieten mai vechi al acestuia, venise sa solicite un imprumut, primii  doi semnand-o in calitate de martori.
      Procurorul  retine ca cererea de revizuire, este intemeiata pe cazul prev. de art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p.  insa,  doar schimbarea declaratiilor condamnatului , care intelege sa formuleze o noua aparare, printr-o  cale extraordinara de atac, desi a participat in procesul penal finalizat prin pronuntarea sentintei nr. 300/2010,  fiind audiat de instanta,  nu are valoarea unei fapte sau imprejurari noi. Totodata, semnatura de pe chitanta contestata (fila 16 dosar urmarire penala)  este in mod vizibil similara celor   de pe declaratiile date in cursul urmaririi penale de catre revizuient,  declaratii aflate la filele 51 - 53 in dosarul de urmarire penala.
      Instanta  examinand  dosarul cauzei, retine urmatoarele :  Prin sentinta penala  nr. 300 din  17.12.2010 pronuntata de  Judecatoria Oltenita,  inculpatii  TM, DS si CN, au fost condamnati  la cate o pedeapsa de cate 7 ani inchisoare, cu  executare in regim de detentie, pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod  ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 C.p. in stare de recidiva post condamnatorie prev. de art. 37 lit. a C.p.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut:
      Prin rechizitoriul nr.2232/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Oltenita, inregistrat la aceasta instanta sub nr./269/2010 au fost trimisi in judecata in stare de libertate, inculpatii TM, DS si CN pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate prev. de art.189 al.2 C.penal, retinandu-se in actul de sesizare a instantei  urmatoarea situatie de fapt:
      La data de 20.11.2007 numitul SN a sesizat Politia Budesti cu privire la faptul ca, in seara zilei de 19.11.2007 (intr-o zi de luni potrivit calendarului), in timp ce se afla pe raza com. Galbinasi, jud. Calarasi, a fost sechestrat timp de doua ore de un grup de  circa 8 barbati si constrans prin violenta  sa scrie o chitanta prin care recunostea ca ar fi imprumutat de la inculpatul TM, unul dintre rapitori, suma de 6000 euro.
      In urma primelor acte de cercetare efectuate in baza acestei sesizari (conducere in teren si prezentare pentru recunoastere dupa plansa foto) a fost localizat imobilul din com. Galbinasi in care parte vatamata a fost lipsita de libertate, stabilindu-se ca apartine numitului BM, si s-a confirmat ca TM a participat la activitatea infractionala, ulterior dovedindu-se existenta unei legaturi intre aceste doua persoane.
      Cat priveste modul in care s-au derulat faptele sesizate, urmarirea penala a relevat ca, in virtutea ocupatiei sale, SN care presteaza servicii de transport persoane in regim de taxi pe raza mun. Bucuresti, le cunostea destul de bine pe martorele TF si TR, sotia si respectiv fiica inculpatului TM. In dupa-amiaza de 19.11.2007 la serviciile sale a apelat TR care i-a solicitat sa o transporte in com. Galbinasi, jud. Calarasi, la domiciliul unei prietene de la care trebuia sa ridice un pachet trimis de mama sa din Italia. Au ajuns la destinatie, respectiv locuinta martorului BM, in jurul orei 17,00, TR fiind intampinata de o tanara in varsta de aproximativ 25 de ani cu care a intrat in casa. In timp ce isi astepta clienta, SN a pus autoturismul in miscare cu intentia de a efectua o manevra de intoarcere. Drumul i-a fost insa blocat de alte doua autoturisme care s-au apropiat din sens opus, iar in incercarea de a le ocoli masina partii vatamate a ramas suspendata in sant. Ocupantii celor doua autoturisme, circa 7-8 barbati intre care inculpatul TM, l-au inconjurat  pe SN coborandu-l cu forta din masina si conducandu-l in casa in care intrase si TR. Aici l-au imobilizat legandu-i mainile cu un cablu si au inceput sa-l loveasca,  TM cerandu-i  suma de 200 milioane lei despre care afirma ca reprezinta pretul cu care partea vatamata si martora TF ar fi vandut o cisterna ce-i apartinea. In pofida faptului ca SN a negat primirea banilor, a continuat sa fie lovit si amenintat, in cele din urma, in conditiile in care nu dispunea de resursele necesare efectuarii de indata a platii, TM cerandu-i sa scrie o chitanta din care rezulta ca la 15.11.2007 ar fi primit de la acesta, cu titlu de imprumut,  6000 euro, suma pe care se angaja sa o restituie pana la data de 30.11.2007 (f.16). La solicitarea lui TM chitanta a fost apoi semnata, in calitate de martori de doi dintre participantii la activitatea infractionala, respectiv inculpatii DS si CN, dupa care partii vatamate i s-a permis sa plece.
      SN a revenit in Bucuresti, in jurul orei 21,00  prezentandu-se la I.N.M.L. "Mina Minovici" unde a fost examinat, constatandu-se ca prezinta echimoze si excoriatii la nivelul capului, al membrelor superioare si inferioare, leziuni in legatura cu care s-a concluzionat ca pot data din 19.11.2007, au fost produse prin lovire cu  si de corpuri dure si necesita pentru vindecare 3-4 zile de ingrijiri medicale.
      Rechizitoriul Parchetului a fost intocmit in baza urmatoarelor mijloace de proba: - plangere si declaratii parte vatamata -f.8-15; declaratii  invinuiti - f.26-27,29, 31-32, 45, 50, 52-53; proces-verbal de conducere in teren - f. 59; proces-verbal de confruntare-f. 65-68; proces-verbal de recunoastere dupa plansa foto-f.60-64; declaratii martori-f.54-58; procese-verbale de redare in forma scrisa a inregistrarilor audio-f.77-84; certificat medico-legal-f.17.
      In cursul cercetarii judecatoresti au fost audiati cei trei inculpati, care nu au recunoscut savarsirea infractiunii pentru care au fost trimisi in judecata.
      Analizand si coroborand probele administrate pe parcursul procesului penal instanta de fond a constatat ca situatia de fapt expusa in rechizitoriu corespunde adevarului, din probe rezultand indubitabil ca in data de 19.11.2007 inculpatii, impreuna cu alte persoane ramase neidentificate l-au lipsit de libertate pe partea vatamata SN, conditionand eliberarea sa de intocmirea unei chitante menite sa faca dovada unui presupus imprumut acordat acestuia de inculpatul TM.
      In declaratiile pe care le-au dat atat in faza de urmarire penala cat si in faza cercetarii judecatoresti inculpatii au negat savarsirea infractiunii, aparandu-se in sensul ca acea chitanta a fost intocmita la data de 15.11.2007, la domiciliul inculpatului TM, din Bucuresti, unde partea vatamata, prieten mai vechi al acestuia, venise pentru a-i solicita un imprumut.
      De asemenea, in declaratia data in faza urmaririi penale martora TR a negat ca s-ar fi deplasat impreuna cu partea vatamata in Galbinasi la data de 19.11.2007, iar BA, fiica lui BM, a negat de asemenea faptele sustinand ca in perioada respectiva s-ar fi aflat in vizita la soacra sa in jud. Braila, com. Oprisenesti, de unde a revenit pe data de 23.11.2007 (fapt infirmat insa de VM care sustine ca fiul sau si prietena sa A au vizitat-o pentru numai doua ore, in luna decembrie 2007), iar in lipsa parintilor sai plecati la munca in Italia, fratele sau si locuinta au ramas in grija unei vecine. In ceea ce il priveste pe  TM, este o cunostinta a tatalui sau si i-a vizitat in decembrie 2007, in preajma sarbatorii Craciunului.
      Inregistrarile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul TM incepand cu data de 20.11.2007, in care se face referire in acelasi context la "taximetrist", "chitanta", suma de "6000 de euro", data de "19.11.2007"  sau "30.11.2007" coroboreaza insa declaratiile partii vatamate cu privire la motivele si conditiile in care a fost incheiata chitanta, infirmand apararea inculpatilor si declaratiile martorilor propusi de acestia. Instanta de fond a retinut ca aceste convorbiri releva ca inculpatul  TM era interesat de recuperarea unei sume de bani reprezentand echivalentul unor valori (aur, diverse bunuri intre care si o cisterna), in posesia carora partea vatamata ar fi intrat prin intermediul sotiei sale, TF ( a se vedea in acest sens procesul-verbal de redare in forma scrisa a inregistrarilor din 17.12.2007, convorbirea din 23.11.2007 intre TM si SP, convorbirea din 25.11.2007 dintre TM si TI; procesul verbal de redare din 29.02.2008, convorbirile din 30.11.2007 si 03.12.2007 dintre TM si TI)  ca  inculpatul si partea vatamata nu erau prieteni si nu se cunosteau anterior datei de 19.11.2007 (procesul-verbal de redare in forma scrisa a inregistrarilor din 17.12.2007, convorbirea din 23.11.2007 intre TM si SP),  ca inculpatul si TR au fost la locuinta familiei  B, pe data de 19.11.2007 (procesul verbal de redare in forma scrisa a inregistrarilor din 17.12.2007,  convorbirea din 22 noiembrie 2007,  intre TM  si o persoana numita M) si  de asemenea ca  chitanta a fost intocmita  urmare  constrangerii exercitate asupra partii vatamate  care a fost lipsita de libertate in acest scop , la actiunea orchestrata de TM , participand circa 10 persoane (procesul verbal de redare in forma scrisa a inregistrarilor din 17.12.2007,  convorbirea din 23.11.2007, intre TM si SP ) instanta de fond redand apoi continutul acestor convorbiri.
      Luand cunostinta de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice cu prilejul prezentarii materialului de urmarire penala, inculpatul TM a recunoscut ca acestea il privesc pe SN sustinand insa ca cele rezultate din continutul lor reprezinta o "fabulatie" prin care a urmarit sa-l faca de ras pe SN "cu care aveam unele probleme mai vechi".Instanta de fond a aratat ca nu se justifica insa un asemenea efort depus in acest scop, mai ales ca inculpatul a intentionat sa puna partea vatamata intr-o astfel de lumina fata de persoane cu care aceasta nu avea legatura.
      In drept, instanta de fond a retinut ca fapta inculpatilor astfel cum a fost descrisa intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prev. de art.189 al.2 cp.
      Sub aspectul laturii subiective, din probele administrate a rezultat ca inculpatii au actionat cu vinovatie sub forma intentiei directe, avand reprezentarea faptelor, urmarilor produse, urmarind producerea rezultatului, instanta dispunand condamnarea inculpatilor la cate o pedeapsa cu inchisoare privativa de libertate.
      La individualizarea pedepselor aplicate, instanta a avut in vedere criteriile generale prev. de art.72 C.pen., dispozitiile partii generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea savarsita,  gradul de pericol social apreciat in concret, rezultat din modul savarsirii acesteia, circumstantele reale ale savarsirii faptei, persoana inculpatilor, conduita acestora pe tot parcursul procesului penal concretizata intr-o atitudine nesincera si in contradictie cu toate celelalte probe administrate in cauza, antecedentele penale ale acestora precum si de celelalte aspecte de fapt retinute, care contureaza personalitatea inculpatilor.
      Sub aspectul antecedentelor penale, din actele dosarului instanta a retinut ca toti inculpatii au savarsit fapta in stare de recidiva postcondamnatorie. Astfel, TM a fost condamnat pentru infractiuni de furt calificat, inselaciune, tainuire si amenintare in intervalul 2000-2005. Prin sentinta nr. 1407/31.08.2005 a Jud. Deva definitiva prin decizia nr. 537/A/15.12.2005 a Tribunalului Hunedoara, a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 5 ani inchisoare pentru furt calificat. In baza art. 83 CP s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei pronuntata prin s. p. 360/2000 urmand sa execute 6 ani inchisoare. Prin sentinta nr. 2985/11.09.2006 a Jud. Sector 5 Bucuresti aceasta pedeapsa a fost contopita cu pedepsele pronuntate prin sentintele nr. 2697/2005, nr. 3324/2004 si nr.358/2001 urmand sa execute 7 ani inchisoare. A fost arestat la 18.07.2001 si liberat la 10.11.2006 ramanand de executat un rest de 483 zile inchisoare. Fapta retinuta in sarcina sa in prezenta cauza a fost savarsita inainte de executarea acestei pedepse in stare de recidiva post condamnatorie prev. de art. 37 lit. a CP.
      Intrucat din actele medicale prezentate in cursul urmaririi penale a rezultat ca prezinta afectiuni psihice, a fost supus examinarii medico-legale psihiatrice. Conform raportului nr. 419/E/II/18.11.2009 intocmit de S.M.L. Giurgiu, inculpatul prezinta tulburare de personalitate de tip antisocial si avea discernamant atat la data examinarii (24.11.2009) cat si la data comiterii faptei (19.11.2007);
      DS a fost condamnat intre anii 1993-2004 pentru furt calificat, violare de domiciliu, talharie si o infractiune privind viata sexuala. Prin sentinta nr. 494/28.10.2003 a jud. Oltenita, definitiva prin decizia nr. 25/12.02.2004 a Tribunalului Calarasi a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 5 ani si 6 luni inchisoare pentru furt calificat. Aceasta condamnare a fost contopita prin sentinta penala nr. 969/07.06.2004 a Jud. Slobozia urmand sa execute 8 ani inchisoare. A fost arestat la  16.05.2002 si liberat la 05.10.2007, ramanand de executat un rest de 953 zile inchisoare.  Fapta retinuta in sarcina sa in prezenta cauza a fost deci savarsita in stare de recidiva prev. de art. 37 lit. a CP.;
      CN a fost condamnat pentru furt calificat, violare de domiciliu,  talharie in mod repetat. Prin sentinta nr. 494/28.10.2003 a Jud. Oltenita, definitiva prin decizia nr. 25/12.02.2004 a Tribunalului Calarasi a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 5 ani si 6 luni inchisoare pentru furt calificat. Prin sentinta nr. 1862/11.10.2004 a Judecatoriei Slobozia definitiva prin neapelare, pedeapsa a fost contopita cu pedeapsa pronuntata prin sentinta nr. 1591/2003 urmand sa execute 7 ani si 3 luni inchisoare. S-a mentinut liberarea conditionata pentru restul de 608 zile inchisoare ramas neexecutat din pedeapsa pronuntata prin sentinta nr. 120/1998, respectiv pentru restul de 1830 zile inchisoare ramas neexecutat din pedeapsa pronuntata prin sentinta nr. 434/1989. A fost liberat conditionat la 31.03.2006 ramanand de executat un rest de 872 zile. Fapta retinuta in sarcina sa in prezenta cauza a fost deci savarsita in stare de recidiva prev. de art. 37 lit. a CP.
      Avand in vedere criteriile generale de individualizare instanta, in baza art.189 al.2 C.pen. cu aplic.art.37 lit. a) Cod penal a condamnat pe inculpati la cate o pedeapsa de 7 (sapte) ani inchisoare si in baza art.61 C.pen. a mentinut liberarea conditionata a acestora pentru restul de pedeapsa ramas neexecutat din pedepsele anterioare. Instanta a apreciat ca nu se impune retinerea dispozitiilor art.71 C.pen., intrucat a dat eficienta acestor imprejurari cu prilejul aplicarii dispozitiilor art.72 C.pen.
      Pe tot parcursul procesului penal inculpatii au sustinut ca nu l-au lipsit de libertate pe partea vatamata, iar chitanta din care rezulta ca acesta din urma a imprumutat de la TM suma de 6.000 euro cu obligatia restituirii pana la data de 30.11.2007, a fost incheiata la domiciliul inculpatului la data de 15.11.2007 in prezenta a doi martori, respectiv inculpatii CN si DS.
      In privinta inregistrarii convorbirilor telefonice inculpatul TM, in declaratia data in faza cercetarii judecatoresti s-a aparat in sensul ca nu priveau pe partea vatamata, dupa ce in faza de urmarire penala a declarat ca a vrut numai sa il faca de ras pentru ca avea unele probleme mai vechi.
      Apararile inculpatului TM au fost inlaturate de instanta de fond deoarece acestea  sunt infirmate de probele  administrate in cauza, probe din care rezulta modalitatea si conditiile in care a fost intocmita acea chitanta, conform careia partea vatamata a imprumutat suma de 6.000 euro si termenul de restituire, astfel ca nu se poate retine ca fapta de lipsire de libertate nu exista.
      De asemenea si apararile inculpatilor CN si DS au fost inlaturate, fiind infirmate de probele administrate. Acestia au recunoscut faptul ca au fost de fata la incheierea chitantei si au semnat in calitate de martori insa au sustinut ca,  acea chitanta a fost intocmita in alte imprejurari decat cea retinuta in actul de sesizare, fara a produce insa nici o proba in acest sens. A aratat instanta de fond ca in conformitate cu dispozitiile art.66 al.2 C.pr.pen. cand exista probe de vinovatie, inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie si a aratat ca in speta, inculpatii au sustinut o situatie de fapt contrara celei retinute in actul de sesizare, fara a produce nici o proba care sa o sustina.
      In ceea ce priveste pedepsele accesorii, instanta a retinut ca natura faptei savarsite si ansamblul circumstantelor personale ale inculpatilor conduc, la concluzia unei nedemnitati in exercitarea dreptului de natura electorala prev. de art.64 lit. a) si b) C.pen.
      Pe latura civila a cauzei, instanta a respins cererea de despagubiri civile formulata de partea civila SN, ca nefondata, acesta neproducand nici o dovada din care sa rezulte cuantumul sumei solicitate.
      Impotriva acestei sentinte au declarat recurs inculpatii, criticand hotararea sub aspectul legalitatii si temeiniciei, acestia  solicitand in principiu achitarea  pentru ca nu au savarsit fapta de care sunt acuzati, motivul achitarii fiind aratat ca cel prev. de art. 10 lit. a) Cod procedura penala.
      Prin decizia penala  nr. 1361/23.06.2011,  Curtea de Apel Bucuresti - sectia I-a Penala, a admis  recursurile inculpatilor  si a casat in parte sentinta penala,  doar in ceea ce priveste pedepsele accesorii aplicate celor  trei inculpati,  sens in care a facut aplic. art. 71 si 64 alin. 1 lit. a  teza II-a C.p.  ca pedeapsa accesorie in ceea ce priveste pe fiecare din cei 3 inculpati si a mentinut sentinta penala recurata sub  toate celelalte aspecte.
      Din considerentele deciziei,  rezulta ca analizand actele dosarului si sentinta penala recurata prin prisma motivelor invocate si din oficiu sub toate aspectele de drept si de fapt, in conformitate cu disp. art. 385 indice 6 alin. 3 Cod procedura penala, Curtea a retinut urmatoarele:
      Instanta de fond a analizat temeinic probele administrate in cauza si a retinut in mod corect atat situatia de fapt cat si incadrarea juridica a faptelor savarsite de inculpati, cu un singur amendament. A retinut ca din  plangerea si declaratiile partii vatamate, declaratiile inculpatilor date pe tot parcursul procesului penal, procesul-verbal de conducere in teren, procesul-verbal de confruntare, procesul-verbal de recunoastere dupa plansa foto, declaratiile martorilor TR, BA, care analizate prin coroborare atesta atat caracterul neadevarat al sustinerilor inculpatilor cat si al propriilor sustineri, ale martorei VM, care a contesta sustinerile martorei BA, dovedind odata in plus ca aceasta nu a declarat adevarul cu privire la data de 19.11.2007,procesele-verbale de redare in forma scrisa a inregistrarilor audio dintre inculpatul TM si alte persoane, numitii "D" si "M", respectiv SP si  TI, acestea facand referiri explicite la intrevederea avuta intre inculpati, respectiv TM si partea vatamata, taximetrist, in data de 19.11.2007 si contextul in care inculpatul a impus partii vatamate sa ii dea suma de 6000 de Euro, certificatul medico-legal care atesta ca partea vatamata s-a prezentat la Serviciul medico-legal chiar in acea seara si pe baza constatarilor s-a concluzionat ca aceasta a suferit echimoze si excoriatii la nivelul capului, membrelor superioare si inferioare care puteau data din 19.11.2007, fiind produse prin lovire cu si de corpuri dure si necesita pentru vindecare 3-4- zile de ingrijiri medicale rezulta ca in seara zilei de 19.11.2007 (intr-o zi de luni potrivit calendarului), in timp ce se afla pe raza com. Galbinasi, jud. Calarasi, partea vatamata a fost luat cu forta din autoturismul sau si dus in locuinta inculpatului TM, unde se aflau si coinculpatii si martorele TR si BA, sechestrat timp de doua ore si constrans prin violenta  sa scrie o chitanta prin care recunostea ca ar fi imprumutat de la inculpatul TM suma de 6000 euro, fapta inculpatilor intrunind atat sub aspectul laturii obiective cat si sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prev. de art.189 al.2 Cod penal.  Amendamentul la care s-a facut referire anterior fiind unul care tine de acuratetea juridica a incadrarii faptei, cu privire la care se impunea retinerea si a dispozitiilor prev,. de art. 189 alin. 1 Cod penal, care sanctioneaza forma simpla a infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, alin. 2 facand trimitere in mod natural la alin. 1, Curtea aratand insa ca in calea de atac a inculpatilor nu mai putea retine si acest aliniat care, cel putin teoretic, ar fi putut fi asimilata cu o agravare a situatiei inculpatilor in propria cale de atac, dat fiind ca presupune retinerea a 2 aliniate fata de unul singur, chiar daca practic, aceasta este doar o chestiune de acuratete juridica, asa cum s-a aratat, fara nici o consecinta sub aspectul pedepsei, caci alin. 2 este forma agravata a faptei, iar acesta a fost retinut in mod corect de catre instanta de fond si a reclamat aplicarea unei pedepse in cuantumul prevazut de aceasta agravanta.
      Instanta de recurs a retinut ca inculpatii au fost audiati in cursul urmaririi penale, in fata instantei de fond si a instantei de recurs, cu exceptia inculpatului CN, care nu s-a prezentat  la ultimul termen de judecata in fata Curtii si  in tot cursul procesului penal, acestia nu au recunoscut savarsirea faptelor, aratand ca s-au aflat la locuinta inculpatului TM, insa  la data de 15.11.2007 si nu au constrans pe partea vatamata sa semneze chitanta in sensul cerut de inculpatul TM, ci partea vatamata efectiv a imprumutat de la acest inculpat suma de 6000 de euro. Curtea a apreciat ca in mod corect instanta de fond a inlaturat sustinerile inculpatilor fata de neconcordantele dintre acestea in cursul procesului penal, inculpatii modificand diverse detalii in mod deosebit in ceea ce priveste circumstantele in sine in care au ajuns sa se afle la acea data la locul in care s-a semnat chitanta, aspecte esentiale de altfel in raport de natura infractiunii pentru care acestia au fost trimisi in judecata, Curtea retinand ca nici unul dintre cei 3 inculpati nu a contestat nici un moment faptul ca partea vatamata a fost prezenta impreuna cu inculpatii in acelasi loc (altul decat cel retinut ca fiind cel al savarsirii faptei) si a semnat o chitanta care atesta ca ar datora lui TM suma de 6000 de Euro, chitanta fiind semnata de inculpati, aceste aspecte nefiind contestate. Elementele asupra carora inculpatii si partea vatamata au declaratii diferite sunt cele referitoare la locatia unde a fost semnata chitanta si data la care s-a semnat acea chitanta, respectiv contextul in sine care a determinat semnarea acelei chitante.
      Astfel, in pofida sustinerilor aparatorilor inculpatilor in sensul ca s-a pronuntat o solutie de condamnare fara a fi bazata pe vreo proba, Curtea a apreciat  ca din probele administrate in cauza rezulta, fara nici o indoiala, ca autorii infractiunii sunt inculpatii, iar locul in care s-a semnat chitanta de catre partea vatamata a fost comuna Galbinasi, jud. Calarasi, la martora BA, o prietena a martorei TR, fiica inculpatului TM, confirmarea acestei imprejurari fiind dovedita pe de o parte de continutul convorbirilor telefonice redate de instanta de fond in sentinta, la care Curtea s-a rezumat  doar sa faca trimitere, acestea fiind elocvente sub aspectul faptului esential al datei si locatiei in care inculpatii  i-au ceruit partii vatamate sa semneze chitanta, caracterul violent al solicitarii rezultand explicit din continutul acestor convorbiri, in care inculpatul TM arata fata de numitii TI si PS ca  a intrebuintat violente fata de SN pentru a-l determina pe acestea sa ii predea o suma de 6000 de Euro, pe care, aprecia inculpatul, ca partea vatamata i-ar fi datorat-o dintr-o tranzactie asupra unei masini facuta de partea vatamata cu fosta sa sotie, aspecte care si daca ar fi reale, nu au fost dovedite si sunt nerelevante fata de caracterul violent al solicitarii facute partii vatamate in contextul lipsirii acesteia de libertate pe perioada obligarii sale de a semna chitanta in sensul cerut de inculpat. Pe de alta parte, Curtea constata ca sustinerile martorelor TR si BA nu pot fi retinute, data fiind natura relatiilor de tata fiica dintre martora TR si inculpat, si in mod deosebit veridicitatea declaratiei celeilalte martore este pusa la indoiala de declaratia martorei VM, care a aratat ca la data la care s-a semnat chitanta, (martora B invocand lipsa sa de la domiciliu la acel moment) aceasta nu s-a aflat la locuinta sa, Curtea constatand astfel ca sustinerile prin care inculpatii au incercat sa plaseze locul si data intalnirii cu partea vatamata in alt moment si alta locatie decat cele in care s-au petrecut faptele, nu au fost dovedite cu nici un mijloc de proba care sa poata fi retinut.
      Astfel, fata de probele in sustinerea acuzatiilor, la care s-a facut referire anterior, Curtea a  constat ca inculpatii nu au putut proba lipa de temeinicie a acestora, fiind dovedita vinovatia pentru fapta pentru care au fost trimisi in judecata si condamnati, Curtea constatand - la momentul audierii in fata instantei de recurs - ca inculpatii CN si DS nu au putut oferi nici o justificare macar a imprejurarii pentru care s-ar fi aflat la domiciliul inculpatului TM  in luna noiembrie 2007, in contextul in care au aratat explicit ca nu au mai fost acasa la acesta de 12 ani, si doar pentru ca nu au mai gasit un mijloc de transport catre comuna in care locuiau, in seara de 15.11.2007, fara sa anunte in prealabil, dupa 12 ani in care nu s-au mai intalnit, au hotarat brusc sa mearga sa doarma la inculpatul TM, sustinere evident neveridica, pentru a nu o cataloga in alti termeni, inculpatii avand dreptul de a se apara prin orice mijloace si prin orice declaratii.
      Conform art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala, probele nu au valoare mai dinainte stabilita iar aprecierea fiecarei probe se face de catre organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului, art. 66 aratand ca invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, nefiind obligat sa-si probeze nevinovatia.
      Curtea a  apreciat  insa ca, din  probele administrate in cauza in toate fazele procesuale, atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii in fond si recurs, asa cum au fost analizate anterior, prin raportare inclusiv la criticile apararii, rezulta fara nici o urma de indoiala, faptul ca inculpatii sunt autorii acestei infractiuni, Curtea retinand ca toate considerentele instantei de fond  sunt concludente, la retinerea unor indicii sau unor probe indirecte contribuind nu doar coroborarea acestora intre ele si cu fiecare alta proba directa sau indirecta, dar si tehnicile de interpretare juridica, pe care instanta de fond le-a aplicat in mod corect si asupra carora Curtea apreciaza ca nu se impune a reveni, criticile limitandu-se la a arata ca nu se poate dispune o solutie de condamnare pe baza unor indicii coroborate.
      Curtea a mai apreciat  ca instanta  a  facut o aplicare corecta a disp. prev. de art. 72 Cod penal referitor la criteriile de individualizare a pedepselor aplicate, avandu-se in vedere atat circumstantele personale cat si cele reale, pedepsele fiind in masura sa satisfaca rolul lor preventiv educativ, Curtea retinand pe de alta parte ca nu s-a solicitat  reindividualizarea pedepselor aplicate,  si apreciaza ca oricum nu se impune fata de limitele inferioare ale pedepselor aplicate de instanta de fond in contextul in care inculpatii nu au recunoscut in nici o faza savarsirea faptelor, fiecare dintre acestia fiind recidivisti  in forma recidivei postcondamantorii prev. de art. 37 lit. a) Cod penal, instanta de fond dand dovada de clementa la aplicarea pedepsei minime  si mentinand pentru fiecare dintre cei 3 inculpati beneficiul liberarii conditionate, fiecare dintre acestia suferind anterior multe alte condamnari, astfel incat reducerea pedepselor nici nu se poate dispune decat prin retinerea de circumstante atenuante, care nu sunt incidente in cauza, asa cum am aratat.
      Referitor insa la pedeapsa accesorie aplicata fiecarui inculpat in sensul interzicerii si a dreptului de a alege, Curtea a  constat  ca aceasta nu a fost motivata de instanta de fond, fiind aplicata "ope legis" in pofida condamnarilor anterioare ale Romaniei de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului sub aceste aspecte, astfel incat, apreciind ca nu se impune interzicerea acestui drept, infractiunea savarsita nefiind una care sa reclame in sine o asemenea interdictie, Curtea a admis  sub acest aspect recursurile inculpatilor.
      Analizand  in cauza de fata cererea de revizuire formulata de revizuientul CN, sub aspectul  admisibilitatii ei in principiu , conf. art. 403 alin. 1 C.p.p. astfel cum a fost modificat  prin Lg. 202/2010, instanta constata ca ea  se intemeiaza  pe dispoz. art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p., comb. cu alin. 2  al aceluiasi articol  care prevede ca  revizuirea poate fi ceruta  cand   s-au  descoperit fapte si imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei,  daca sunt de natura sa dovedeasca  netemeinicia hotararii de condamnare .
      Din analiza acestui caz de revizuire, rezulta ca acesta stabileste urmatoarele conditii pentru admisibilitatea ei :  1).  s-au descoperit fapte sau imprejurari noi; 2).  faptele si imprejurarile invocate in revizuire trebuie sa fie noi pentru instanta de judecata , in sensul ca nu au fost cunoscute de instanta care a pronuntat hotararea definitiva ; 3). faptele si imprejurarile noi dovedesc netemeinicia hotararii de condamnare .
      Se constata ca revizuientul  CN,  invoca  ca fapt nou,  imprejurarea ca  el  nu a semnat  chitanta de mana,  (aflata la fila 16 din  dosarul de urmarire penala )  care  a  fost analizata  ca mijloc de proba  ce a stat la baza hotararii de condamnare , desi  in faza urmaririi penale ,  inclusiv prin declaratia data in fata procurorului cand i s-a prezentat materialul de urmarire penala, CN   a aratat ca  a semnat acea chitanta,  iar cu privire la imprejurarile in care a semnat acea  chitanta datata 15.11.2007, a facut doar precizarea ca nu a vazut  daca TM i-a dat cei 6.000 euro lui SN. Si prin declaratia data in fata instantei de fond la data de 5 octombrie 2010,  CN si-a mentinut declaratiile date anterior in cauza,  recunoscand ca  a semnat in chitanta de mana  facuta de  SN  care atesta ca a imprumutat de la TM  6.000  de euro. De asemenea,  semnatura  revizuientului  de pe chitanta de mana este in mod vizibil similara  celor de pe  declaratiile  sale date in faza urmaririi penale, revizuientul fiind  asistat de avocat ales pe parcursul judecatii in fond a cauzei si nici un moment nu s-a invocat in aparare  ca semnatura  de pe chitanta de mana nu-i apartine.
      Instanta constata  ca  noul fapt invocat de revizuient  reprezinta in realitate o noua aparare  prin negarea pozitiei pe care a avut-o in faza urmaririi penale si a judecatii .  Se constata  ca aceasta imprejurare invocata in cererea de reviziure  nu constituie in realitate un fapt nou ,  in sensul celor  prevazute de art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p,   intrucat instanta de judecata,   s-a pronuntat asupra faptului invocat ca nou  in sensul ca a negat existenta lui, astfel ca nu se mai poate trage concluzia ca era necunoscuta pentru instanta. Astfel, instanta de recurs   a statuat  ca nici unul din cei 3 inculpati nu a contestat nici un moment faptul ca partea vatamata a fost prezenta impreuna cu inculpatii in acelasi loc, (altul decat cel retinut ca fiind cel al savarsirii faptei) si a semnat o chitanta  care atesta ca ar datora lui TM suma de 6.000 de euro, chitanta fiind semnata de inculpati,  si ca  elementele asupra carora inculpatii si partea vatamata au avut  declaratii diferite, sunt cele referitoare la locatia unde a fost semnata chitanta si data la care s-a semnat acea chitanta, respectiv  contextul in sine care a determinat semnarea acelei chitante. Instanta a analizat astfel toate declaratiile partilor si a stabilit prin coroborarea  intregului material probator,  ca acea chitanta datata 15.11.2007  a fost  scrisa de SN  la data de 19.11.2007  in locatia din com. Galbinasi, fiind semnata   de SN (imprumutat), TM  (imprumutator ) , CN si DS in calitate de martori . 
      Rezulta ca instanta de recurs  prin analiza probelor administrate in cauza, a inlaturat si ipoteza  sustinuta in cererea de revizuire  in sensul ca semnatura  inculpatului CN de pe  chitanta datata 15 noiembrie 2007,  n-ar  apartine acestuia.  De altfel,  revizuientul  nu a adoptat o pozitie constanta  sustinand in prima cerere de revizuire  ca  el a semnat o hartie in alb , nestiind ce va face TM cu ea,  iar in a doua cerere a sustinut  ca a semnat o chitanta in Bucuresti  dar la o alta data calendaristica si cu alta persoana decat SN.
      Fata de aceste considerente,  instanta constata ca aspectul invocat de revizuient   nu constituie un fapt nou,  care sa nu fi fost analizat de instanta  de judecata,  in sentinta de condamnare, motiv pentru care  va respinge cererea de revizuire ca neintemeiata.
         In temeiul art. 192  alin. 2 Cpp.,  revizuientul  va fi obligat  la 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.