CIVIL.AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT IN SENS POZITIV (art.1200 pct.4 si 1202 Cod civil).INEXISTENTA AUTORITATII DE LUCRU JUDECAT IN CAZUL HOTARARII DE EXPEDIENT

      
      
      
    
      
     Hotararea de expedient, nu poate fi privita ca un titlu de proprietate si nici nu se poate retine autoritatea de lucru judecat referitor la un aspect cuprins in tranzactie, dat fiind caracterul unei asemenea hotarari, acela de contract judiciar, opozabil  ca orice contract doar partilor si succesorilor in drepturi ai acestora si neopozabil fata de terti.

Obiectul principal al actiunii promovate de catre reclamanti este revendicarea imobiliara, cel de-al doilea capat de cerere respectiv evacuarea paratului de pe ternul revendicat, fiind o cerere accesorie.
      Dispozitiile legale aplicabile spetei sunt cele ale Codului civil in vigoare la data faptului juridic invocat de catre reclamanti - constand in ocuparea fara drept a terenului in litigiu - si anume dispozitiile art. 480 Cod civil de la 1865 cu modificarile si completarile ulterioare. Aceasta situatie este reglementata de art. 6 alin. 2 si 5  Noul Cod civil.
      Potrivit art. 480 Cod civil ( anterior) - "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut , insa in limitele determinate de lege."
      Din interpretarea acestui text de lege, doctrina a denumit actiunea in revendicare ca fiind acea actiune prin care proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoasterea dreptului sau de proprietate si restituirea lucrului.
      In cadrul actiunii in revendicare si in virtutea regulii " actori incumbit probatio", inscrisa in art. 1169 Cod civil , reclamantul trebuie sa faca dovada ca el este proprietarul lucrului revendicat, precum si a faptului ca bunul revendicat se afla in posesia nelegitima a paratului.
      
      
      
      In speta, din analiza probelor administrate si a sustinerilor partilor, instanta retine urmatoarea situatie de fapt, referitor la dreptul de proprietate al reclamantilor raportat la situatia juridica  a terenului in litigiu:
      Reclamantii sustin ca sunt proprietarii unei suprafete de 4300 m.p. teren in intravilanul orasului Patarlagele, conform certificatului de mostenitor  nr. 440 /2002 ( fila 55) precum si a inscrierilor in  registrul agricol fara  a prezenta acte primare de proprietate, in conditiile in care terenul  nu a facut obiectul colectivizarii ci s-a aflat in proprietate individuala a autorilor reclamantilor si, ulterior a acestora.
      In cadrul unei actiuni ce a avut ca obiect revendicare, granituire si obligatie de a face, actiune formulata de reclamanti in contradictoriu cu numitul B.S. (dosar nr.481/277/2010) - Judecatoria Patarlagele - partile au incheiat o tranzactie, prin care s-au stabilit proprietatile dupa cum urmeaza:
- reclamantii R.D. si R.S. au aratat ca au terenul in suprafata de 926 m.p. , marcat cu semnul " +" in schita nr. 2 anexata la dosarul cauzei;
- paratul B.S., a convenit ca detine terenul in suprafata de 851 m.p., marcat cu semnul "-"din aceeasi schita.
      Este de precizat faptul ca , potrivit certificatului de mostenitor nr. 25 din 26.03.2004 emis de B.N.P.  Filip Nicolae - Patarlagele (fila 33 dosar), B.S. a dobandit prin mostenire legala si testamentara, de pe urma defunctei P.E.E., o casa in suprafata de 28 m.p., o magazie, in suprafata de 24 m.p. si suprafata totala de 850 m.p. teren aferent , din care 100 m.p. - curti - constructii si 750 m.p. teren arabil, imobile situate in intravilanul orasului Patarlagele, intre Vecinii: Pavel C., drum acces, DN 10 , SNCFR si Radu S.
      Tranzactia mentionata mai sus, a fost retinuta in dispozitivul  sentintei civile nr. 40 din 10.01.2011 a Judecatoriei Patarlagele - hotarare ramasa irevocabila.
      Aceasta hotarare judecatoreasca cu schita aferenta intocmita in dosarul respectiv , este invocata ca temei si ca dovada a dreptului de proprietate de catre reclamanti, sustinandu-se in acest sens autoritatea de lucru judecat, aspect asupra caruia instanta va face referire in continuare, " dupa analiza situatiei juridice a terenului aferent casei  de locuit apartinand paratului P.C..
      Conform contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 1062/17.10.1983 ( fila 34 dosar), P.C. a cumparat o casa de locuit situata in vatra satului si comunei Patarlagele intre vecinatatile: N - drum satesc, S - Pavel Tache; E - State Petre si V- Pavel Tache.
      Terenul aferent acestui imobil si conse4mnat in actul de vanzare  ca avand suprafata de 150 m.p. " a trecut in proprietatea statului in conformitate cu dispozitiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, si a ramas in folosinta cumparatorului, conform aceluiasi act normativ, pe durata existentei constructiei.
      
      Vanzatorii si-au rezervat uzufructul viager  asupra casei de locuit.
      De la data dobandirii constructiei, paratul a folosit terenul aferent, suprafata folosita  fiind aceea convenita de parti, conform vointei reale a acestora la incheierea contractului, iar nu suprafata inscrisa in actul de vanzare.
      Dupa aparitia Legii 18/1991, paratul P.C., in calitate de dobanditor al constructiei , nu a utilizat procedura prevazuta de alin 51 si 6 din art. 36 al Legii 18/1991, pentru a beneficia de dispozitiile alin 3 al aceluiasi articol privind atribuirea in proprietate  a terenului aferent constructiei, preluat in conditiile art. 30 din Legea nr. 58/1974.
      Actiunea in constatarea dreptului de proprietate asupra terenului aferent  casei de locuit, promovata de catre reclamant, actiune ce a facut obiectul dosarului nr. 816/277/2009 al Judecatoriei Patarlagele, a fost respinsa ca neintemeiata, prin sentinta civila nr. 849/06.07.2010 - fila 9 dosar - ramasa irevocabila.
      Concluzia care reiese din analiza situatiei juridice a terenului aferent constructiei casa de locuit apartinand paratului , este aceea ca acest teren aferent - fie ca este vorba de 150 m.p. cat s-a mentionat in actul de vanzare - cumparare, fie de o suprafata mai mare, asa cum a fost vointa partilor si cum rezulta din expertiza efectuata in dosarul nr. 816/277/2009 - a trecut si a ramas in proprietatea statului, si se afla in folosinta actuala a proprietarului locuintei, dar nu a fost dobandit de acesta in proprietate, in baza art. 36 din Legea 18/1991.
      Pe de alta parte, fiind trecut in proprietatea  statului - terenul respectiv nu s-a mai aflat in  patrimoniul vanzatoarei - Pavel Elena - la data decesului acesteia( 28.09.2003), astfel ca nu a putut face parte din masa succesorala retinuta in certificatul de mostenitor nr. 25 din 26.03.2004 ( fila 33) si dobandita de numitul B.S.
      Terenul in suprafata de 850 m.p. dobandit de B.S., conform certificatului de mostenitor mentionat mai sus, excede terenului aferent casei de locuit apartinand paratului P.C., teren cu regimul juridic aratat mai sus ( proprietate de stat).
      Acest aspect reiese si din cuprinsul certificatului de mostenitor nr.25/2004, potrivit caruia terenul de 800 m.p. ( 100 m.p. curti - constructii si 750 m.p. teren arabil) se invecineaza cu P. C. si nicidecum nu se suprapune peste terenul aferent casei acestuia si aflat in proprietatea statului .
      Din schita anexata tranzactiei incheiata intre reclamantii din cauza de fata si numitul B. S. reiese ca suprafata de 850 m.p. teren, mostenita de B.S.  asa cum s-a aratat mai sus, se afla in partea de sud  a terenului aferent locuintei paratului P.C., insa nu se poate obtine nici un temei al atribuirii in proprietatea reclamantilor a terenului marcat pe schita cu " +"si, in mod deosebit a terenului aferent casei de locuit  apartinand paratului, teren care are regimul juridic mentionat in cele ce preced.
      
      Situatia decurgand din tranzactie nu poate fi primita si contravine realitatii si sub aspectul ca, " desi proprietatea reclamantilor se arata a fi intr-un singur timp ( conform certificatului de mostenitor nr. 440/2002), in schita mentionata apar doua parcele, intre care se interpune terenul proprietatea numitului  B.S.
      Prin tranzactia incheiata, partile nu puteau conveni asupra unor bunuri care nu le apartineau, cum este cazul terenului aferent casei paratului, teren care nu a apartinut niciodata nici reclamantilor din cauza de fata, nici numitului B.S.
      Hotararea de expedient, nu poate fi privita ca un titlu de proprietate si nici nu se poate retine autoritatea de lucru judecat referitor la un aspect cuprins in tranzactie, dat fiind caracterul unei asemenea hotarari, acela de contract judiciar, opozabil  ca orice contract doar partilor si succesorilor in drepturi ai acestora si neopozabil fata de terti.
      Aceasta natura juridica da posibilitatea desfiintarii hotararii de expedient, nu numai in caile de atac, ci si pe calea actiunii in anulare, in conditiile dreptului comun.
      Problema autoritatii de lucru judecat - referitoare la dovada dreptului de proprietate, decurgand din hotararea de expedient - sentinta civila nr. 40/10.01.2011 a Judecatoriei Patarlagele, a fost invocata inca in cursul procesului  de catre reclamantul R.D., acesta sustinand in sedinta de judecata din data de 23.09.2011ca ridica aceasta problema pe cale de exceptie.
      Instanta a retinut in motivarea incheierii ca, in realitate reclamantul intelegea sa invoce asa numitul "efect pozitiv al autoritatii  lucrului judecat" manifestat ca prezumtie, ca mijloc de proba (conform art. 1200 pct. 4 si art. 1202 alin. 2 Cod civil), iar nu ca o exceptie procesuala (conf. art. 1201 Cod civil  si art. 166 Cod procedura civila) - care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa opreasca o a doua judecata. Aceasta interpretare decurge din faptul ca aceasta din urma manifestare procesuala  nu era logic sa provina tocmai de la titularul actiunii.
      Referitor la efectul pozitiv al lucrului judecat, aceasta se impune intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, ca o prezumtie, inlaturand posibilitatea de a fi contrazisa, si se intemeiaza pe nevoia de ordine si stabilitate juridica.
      Revenind la problema in speta , aceea a puterii lucrului judecat, decurgand dintr-o hotarare de expedient, instanta retine ca o asemenea autoritate nu poate fi retinuta.
      Din interpretarea art.271 si 272 Cod procedura civila, rezulta ca hotararile care consfintesc invoiala partilor, adica dispozitivul lor, reprezinta de fapt o  transpunere a conventiei partilor , ceea ce nu echivaleaza cu o judecata intemeiata pe probe si finalizata pe convingerile instantei.
      
      
      
      Pentru a-si sustine actiunea in revendicare, reclamantii trebuiau sa dovedeasca in mod concludent ca suprafata de 926 m.p. teren revendicata , face parte din terenul de 4300 m.p. aflat in proprietatea lor comuna.
      In acest sens, proprietatea asupra terenului de 4300 m.p. trebuia dovedita cu acte primare de proprietate in conditiile in care este vorba de o proprietate individuala  ce nu a facut obiectul legilor fondului funciar si, pe calea unei expertize judiciare, sa se identifice amplasamentul si limitele acestei proprietati  si faptul ca terenul revendicat  face parte din amplasamentul respectiv si se afla in posesia nelegitima a paratului.
      Aceste aspecte nu au fost dovedite in speta de fata , desi, in virtutea rolului sau activ, instanta le-a pus in discutia partilor atat in sedinta din data de 22.07.2011,cat si in sedinta din data de 23.09.2011, ocazie cu care reclamantul R.D. a sustinut ca autoritatea de lucru judecat decurgand din sentinta civila nr. 40/10.01.2011 este suficienta pentru admisibilitatea actiunii si a apreciat inutila administrarea altor probe.
      Pentru aceste considerente, instanta , in baza art. 480 Cod civil , va respinge actiunea in revendicare  formulata de reclamanti , ca fiind neintemeiata.
      In ceea ce priveste capatul de cerere in evacuarea paratului de pe proprietatea reclamantilor , acesta urmeaza a fi respins ca neintemeiat , ca o consecinta a respingerii actiunii in revendicare.
      Cu toate ca actiunea in evacuare , in sens strict, este de esenta raporturilor  de locatiune (inchiriere) a unui imobil - ( spatiu locativ), in speta se apreciaza a fi un capat de cerere accesoriu revendicarii si se va solutiona ca atare, asa cum s-a aratat mai sus.
      Oricum, sub aspectul efectelor sale, admiterea actiunii in revendicare  presupune lasarea bunului revendicat in deplina proprietate si posesie a reclamantului , ceea ce presupune posibilitatea acestuia din urma de a-si exercita dreptul sau de proprietate sub toate atributiile sale sub toate atributiile sale , inclusiv folosinta , astfel incat formularea unui capat de cerere accesoriu - vizand " evacuarea"  sub aspectul inlaturarii paratului de la folosinta bunului , in cazul unui teren este superflua.
      In baza art. 274 Cod procedura civila , instanta va respinge si cererea reclamantilor privind cheltuielile de judecata  ca o consecinta a respingerii actiunii acestora.
      
M.St.
5