contestatie impotriva procesului verbal de eliberare/distribuire a sumelor rezultate in urma executarii silite. Schimbarea sediului pe parcursul fazei de executare silita. Competenta

      Prin sentinta civila nr. 5509/08.05.2009 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, a fost admisa exceptia de necompetenta a instantelor Romane invocata de parat, prin intampinare si  fost declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea instantelor Republicii Italiene, respectiv a TRIBUNALULUI CIVIL DIN INSERNIA.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr.15.111/281/2008, reclamanta R. A. G. , a chemat in judecata pe paratul F. M., solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei incheiata cu paratul la data de 06.03.2004 in orasul Isernia, Italia si care a fost transcrisa in Registrul de stare civila Ploiesti sub nr. x din culpa exclusiva a paratului; incredintarea spre crestere si educare a minorilor F. G.  si F. M.; obligarea paratului la plata pensiei de intretinere pentru minori, in raport de venitul pe care il realizeaza; obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea prezentei cauze.
      Prin Decretul nr. 1968/25.05.2007 pronuntata de Tribunalul civil din Isernia, reunit in Camera de Consiliu, s-au stabilit urmatoarele, potrivit acordului de separare intervenit, pana la pronuntarea hotararii de divort definitive:
- in privinta intretinerii fiecare sot o va asigura personal;
- minorii sunt incredintati ambilor parinti care vor exercita impreuna autoritatea parinteasca; in privinta perioadelor si modalitatilor de sedere la fiecare parinte se stabileste ca minorii vor sta de luni pana sambata cu mama si duminica cu tatal, care in restul saptamanii munceste. In orice caz, sotii vor putea stabili uneori alte zile in functie de zilele libere;
- in privinta intretinerii copiilor tatal va contribui prin plata sumei lunare de 260 euro:
- sotia va parasi casa conjugala impreuna cu minorii si se va muta in alta parte;
- minorii nu vor putea parasi teritoriul italian fara consimtamantul ambilor parinti;
- cheltuielile medicale, scolare, de vacanta si educare, revin ambilor parinti in proportie de 50%
      Paratul F. M. a depus la dosarul cauzei, la data de 27.03.2009 intampinare, prin care a invocat exceptia de necompetenta a instantelor romane in solutionarea prezentei cauze, aratand ca divortului trebuie sa i se aplice legea italiana si sunt competente sa solutioneze cauza instantele italiene pentru urmatoarele considerente:
- sotii s-au casatorit in Italia si au locuit efectiv in Italia, unde la data de 28.04.2005 s-a nascut fiica G., in Isernia, iar la data de 20.09.2006 fiul, M., in Isernia;
- la putin timp si datorita neintelegerilor iremediabile aparute in cuplu, d-na R. a solicitat separarea judecatoreasca la Tribunalul din Isernia, iar in carul audierilor care au avut loc, partile au ajuns la un acord si au decis sa se separeu de comun acord, sens in care, Tribunalul a solutionat favorabil separare, prin Decretul din 25.05.2007;
- potrivit art. 22 lit. a din Regulamentul CE nr. 2201/2003, privind competenta de jurisdictie, hotararea de divort nu poate fi recunoscuta, daca recunoasterea este vadit contrara ordinii publice respectivului Stat membru si daca hotararea este incompatibila  cu o hotarare anterioara privind aceleasi parti, pronuntata intr-un alt Stat membru sau o terta tara;
- conform art. 64 lit. a din Legea italiana nr. 218/31.05.1995 privind reforma dreptului international privat, sentinta straina este recunoscuta in Italia, fara a fi necesara a se recurge la nici o procedura atunci cand: judecatorul care a pronuntat-o, ar fi putut avea cunostinta despre cauza, conform propriilor principii privind competenta jurisdictionala a ordinii italiene, fiind evident ca Tribunalul din Ploiesti nu poate pronunta divortul intrucat nu este competent si ar fi contrar normelor de drept italian, sentinta insasi neputand fi recunoscuta si transcrisa in Italia.
     In ceea ce priveste fondul cauzei, paratul a aratat ca reclamanta a prezentat in mod nereal faptele in interesul sau exclusiv.
     In conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. 1 c.pr.civ., potrivit cu care "Instanta s-a pronuntat mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii", precum si in conformitate cu dispozitiile art. 158 alin. 1 c.pr.civ. care dispun ca "Cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta competenta ori, daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent" instanta se va pronunta asupra exceptiei de necompetenta a instantelor Romane invocata de parat, prin intampinarea din data de 27.03.2009.
     Analizand exceptia de necompetenta a instantelor Romane invocata de parat, prin intampinarea din data de 27.03.2009, in raport de actele si lucrarile dosarului, precum si de dispozitiile legale incidente in cauza, instanta constata ca aceasta este intemeiata si urmeaza a fi admisa, pentru urmatoarele considerente:
     Potrivit dispozitiilor art. 11 alin. 2 din Constitutia Romaniei "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
       In conformitate cu dispozitiile art. 1 din Legea 157/2005 "se ratifica Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Elena, Regatul Spaniei, Republica Franceza, Irlanda, Republica Italiana, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungara, Republica Malta, Regatul fiarilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portugheza, Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) si Republica Bulgaria si Romania privind aderarea Republicii Bulgaria si a Romaniei la Uniunea Europeana, semnat de Romania la Luxemburg la 25 aprilie 2005...", iar potrivit art. 2, "Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza ducerea la indeplinire a obligatiilor Romaniei rezultate din actul aderarii si din prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si din celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu".
     De asemenea, prin  Tratatul de aderare : actul de aderare, la art. 2 s-a statuat ca   "de la data aderarii, dispozitiile tratatelor originare si actele adoptate de institutii si de Banca Centrala Europeana inainte de aderare sunt obligatorii pentru Bulgaria si Romania si se aplica in aceste state in conditiile stabilite prin aceste tratate si prin prezentul act".
     Prin dispozitiile Ordonantei de Urgenta a Guvernului Romaniei nr. 119/2006, aprobata si completata prin Legea 191/2006 s-au stabilit anumite reguli in vederea aplicarii Regulamentului nr. 2201/2003 al Consiliului Europei.
     Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului Europei in art. 1 alin. 1 lit. a) dispune ca "prezentul regulament se aplica oricare ar fi natura instantei, materiilor civile privind  "divortul, separarea de drept si anularea casatoriei".
     Conform art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 4 din Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului Europei, "sunt competente sa hotarasca in problemele privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei instantele din statul membru - in caz de cerere comuna, resedinta obisnuita a unuia dintre soti"
     In prezenta cauza, instanta a constatat ca partile au formulat in anul 2007 o cerere de divort consensual ce a fost inaintata Tribunalului din Isernia (filele 14-18 dosar) ce a format obiectul dosarului nr. 236/07 al acelei instante, cu termen pentru prezentarea sotilor la data de 25.05.2007 si in care s-a pronuntat Decretul nr. 1968/25.05.2007 prin care s-a confirmat intelegerea de divort consensual dintre parti.
     In atare situatie, sunt aplicabile dispozitiile art. 5 din Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului Europei in conformitate cu care "fara a aduce atingere articolului 3, instanta judecatoreasca dintr-un stat membru care a pronuntat o hotarare privind separarea de drept este competenta, de asemenea, sa transforme aceasta hotarare in divort, in cazul in care dreptul acelui stat membru prevede aceasta".
     Avand in vedere ca reclamanta a formulat o cerere de divort de parat in fata unor instante judecatoresti din state membre diferite ITALIA si ROMANIA, devin incidente dispozitiile art. 19 alin. 3 din Regulament potrivit carora, in cazul in care se stabileste competenta primei instante sesizate, instanta sesizata in al doilea rand isi declina competenta in favoarea acesteia, partile necontestand competenta instantei din Insernia.
Sustinerile reclamantei in sensul ca ii sunt aplicabile dispozitiile Legii 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat sunt neintemeiate, intrucat, incepand cu data de 01.01.2007 (data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana), aceste dispozitii sunt aplicabile raporturilor juridice de drept international privat cu cetateni ale caror state nu sunt membre ale Uniunii Europene.