Competenta instantei in executare silita

     Atata timp cat prin cererea de executare nu s-a indicat modalitatea in care creditoarea doreste sa execute silit creanta sa si nici bunurile asupra carora urmeaza sa poarte aceasta executare potrivit dispozitiilor art.373 alin.1 si 2 Cod de procedura civila, competenta este instanta de la domiciliul debitorului unde se prezuma ca se afla si averea acestuia
     
     Domeniu - procedura civila. Competenta instantei in executare silita
     
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.59565/3/2011 - DECIZIA CIVILA NR.7/09.01.2012)

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buftea, sub nr.7583/94/2011, Corpul Executorilor IFN al SC "EFG R.S. IFN" SA, prin executor IFN P.N.I. a solicitat incuviintarea executarii silite a creantei in valoare de 14.635,99 Ron, pe care creditoarea SC "EFG R.S. IFN" SA  o are impotriva debitorului O.A., conform contractului de credit nr.9400517232604000/2008.
Prin sentinta civila nr.3745/20.07.2011, Judecatoria Buftea a admis exceptia necompetentei teritoriale absolute a acestei instante, invocata din oficiu si, pe cale de consecinta, a declinat competenta solutionarii cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca procedura incuviintarii executarii silite este una necontencioasa, astfel incat, potrivit art.334 alin.1 Cod procedura civila, instanta este obligata sa-si verifice, din oficiu, si competenta teritoriala.
In continuare, a retinut ca, potrivit art.3731 Cod procedura civila, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.42/2009, competenta de solutionare a unei astfel de cereri apartine instantei de executare, care, potrivit art.371 alin.2 Cod procedura civila, este judecatoria in a carei circumscriptie se face executarea.
Din actele dosarului s-a retinut ca executarea urmeaza sa se faca in raza teritoriala a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti si nu exista nici un element care sa poata atrage competenta teritoriala a Judecatoriei Buftea pentru solutionarea in prima instanta a cererii de incuviintare executare silita.
La Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti cauza a fost inregistrata sub nr.28327/300/2011, iar prin incheierea pronuntata in sedinta din camera de consiliu de la 08.08.2011 s-a admis exceptia necompetentei teritoriale a acestei instante, invocata tot din oficiu, s-a declinat competenta solutionarii cererii de incuviintare executare silita in favoarea Judecatoriei Buftea, s-a constatat existenta unui conflict negativ de competenta intre cele doua judecatorii si s-a inaintat dosarul Tribunalului Bucuresti, in vederea solutionarii conflictului ivit.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca in cazul  procedurii executarii silite, in analiza propriei competente, pentru determinarea locului in care se va face executarea, instanta are mai multe criterii la care sa se raporteze, cum ar fi formele de executare - directa sau indirecta, pe care executorul judecatoresc le are in vedere la momentul sesizarii instantei sau natura obligatiei (a da, a face sau a nu face) stabilita prin titlu executoriu.
In situatia in care astfel de criterii nu pot conduce la stabilirea competentei, cum este cazul din speta, in care executorul judecatoresc cere incuviintarea executarii silite prin toate formele de executare permise de lege, fara a indica bunuri sau modalitati concrete de executare, iar natura obligatiei nu permite stabilirea locului in care se va face executarea, instanta a considerat ca nu are alt element de raportare decat vointa creditorului, care isi manifesta intentia de a executa silit patrimoniul debitorului in circumscriptia instantei sesizate.
S-a considerat in acelasi timp ca prezumtia relativa, conform careia la domiciliul debitorului s-ar gasi si bunurile acestuia, nu poate constitui singura, argumentul hotarator pentru stabilirea competentei, in lipsa altor elemente din dosar si impotriva vointei exprimate expres de catre creditor prin introducerea cererii la o anumita judecatorie.
Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a considerat ca o astfel de concluzie este intarita si de situatia care rezulta din verificarea sistemului informatizat Ecris, creditorul solicitand deja si fiindu-i admisa, in dosarul inregistrat sub nr.25842/300/2011, inceperea executarii silite pe raza Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, situatie in care s-a apreciat ca este si mai evidenta intentia acestuia de a i se incuviinta executarea silita in  mod expres si pe raza teritoriala a Judecatoriei Buftea.
Prin sentinta civila nr.1448/14.09.2011, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, solutionand conflictul negativ de competenta ivit intre cele doua judecatorii, a stabilit competenta solutionarii in prima instanta a cererii de incuviintare executare silita in favoarea Judecatoriei Buftea.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca simpla imprejurare a situarii domiciliului debitorului in sectorul 2 Bucuresti nu reprezinta o premisa suficienta pentru a se prezuma ca executarea silita urma a fi efectuata doar in circumscriptia Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, din moment ce, in lipsa solicitarii de lamuriri in conditiile art.334 alin.1 Cod procedura civila, de catre Judecatoria Buftea, din partea petentului, nu putea fi exclusa de plano posibilitatea de a exista bunuri urmaribile si in orasul Buftea.
Pe de alta parte, faptul ca se obtinuse deja o incuviintare de executare silita din partea instantei in a carei circumscriptie se afla domiciliul debitorului, adica Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, si cu toate acestea, executorul bancar a solicitat incuviintarea executarii silite si Judecatoriei Buftea, a fost apreciat de tribunal ca fiind un indiciu ca cererea nu a fost introdusa in mod eronat la aceasta ultima judecatorie pe a carei raza teritoriala puteau fi identificate bunuri mobile sau imobile urmaribile.
Impotriva regulatorului de competenta pronuntat de tribunal s-a formulat recurs de catre debitor, sustinandu-se ca, potrivit art.3731 Cod procedura civila, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.42/2009, coroborat cu art.371 alin.2 Cod procedura civila, competenta solutionarii cererii apartine Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti  si nu Judecatoriei Buftea.
Analizand critica formulata de recurentul debitor, in raport de dispozitiile art.304 pct.9 Cod Procedura Civila si de textele legale invocate de acesta, Curtea va retine ca recursul este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
    Teza juridica sustinuta de recurent vizeaza competenta teritoriala absoluta a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti pentru solutionarea cererii de incuviintare executare silita, in raport de dispozitiile art.3731 Cod Procedura Civila, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.42/2009 si de dispozitiile art.371 alin.2 Cod Procedura Civila, despre care se sustine ca ar reglementa  instanta de executare.
    Art.3731 din Codul de Procedura Civila  reglementeaza insa depunerea cererii de executare silita la executorul judecatoresc, obligatiile acestuia si modalitatea in care instanta de executare solutioneaza cererea de incuviintare executare silita si nu instanta competenta sa solutioneze o astfel de cerere, iar art.371 alin.2 Cod Procedura Civila este abrogat.
    Reglementarea  invocata insa de recurent o regasim in prezent in dispozitiile art.373 alin.1 Cod Procedura Civila, potrivit caruia titlurile executorii se executa de executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel in care urmeaza sa se faca executarea si in alineatul 2 al aceluiasi articol, in care se mentioneaza expres faptul ca, instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se va face executarea.
    In cauza de fata se solicita instantei incuviintarea executarii silite a creantei in cuantum de 14635.99 Ron, rezultand din contractul de credit nr.9400517232604000/2008, pe care creditoarea EFG R.S. IFN SA o are impotriva debitorului recurent O.A..
    Prin cerere nu s-au indicat modalitatea in care creditoarea doreste sa execute silit creanta sa si nici bunurile asupra carora urmeaza sa poarte aceasta executare.
    Din acte rezulta insa ca debitorul isi are domiciliul in sectorul 2, ceea ce naste prezumtia simpla potrivit careia bunurile acestuia asupra carora se va face executarea sunt situate la acest domiciliu, prezumtie sustinuta si de faptul ca Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis deja o alta cerere a creditoarei impotriva debitorului pentru executarea silita a aceleiasi creante in dosarul nr.25842/300/2011.
    Este adevarat ca potrivit art.334 alin.1 Cod Procedura Civila instanta sesizata cu solutionarea unei cereri de incuviintare executare silita poate cere partii lamuriri necesare in vederea verificarii din oficiu a  competentei sale, lucru pe care Judecatoria Buftea nu l-a facut, dar aceiasi facultate o avea si Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, in favoarea careia s-a declinat prima data competenta, situatie in care, un astfel de argument nu poate fundamenta concluzia tribunalului in sensul stabilirii competentei in favoarea Judecatoriei Buftea.
    Faptul ca executorul judecatoresc a inregistrat cererea de incuviintare executare silita Judecatoriei Buftea nu poate conduce, prin sine insasi, la concluzia competentei acestei instante, cum in mod gresit a apreciat tribunalul prin regulatorul de competenta atacat de recurentul debitor, cata vreme in cerere nu sunt indicate elemente care sa poata duce la o astfel de concluzie, iar din acte rezulta ca sediul creditorului, la care s-a incheiat titlul executoriu si domiciliul debitorului, unde se prezuma ca se afla si averea acestuia, sunt situate in sectorul 2. 
    In consecinta, Curtea va admite, in baza art.312 Cod Procedura Civila coroborat cu art.304 pct.9 Cod Procedura Civila, recursul declarat de recurentul debitor, va modifica in tot sentinta recurata, in sensul stabilirii competentei solutionarii cererii de incuviintare executare silita in favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.