Competenta instantei romane. Prorogare de competenta. Contract in forma simplificata. Plata nedatorata.

Competenta instantei romane. Prorogare de  competenta. Contract in  forma  simplificata. Plata nedatorata.

Sectia  a  II – a  civila – Decizia nr. 33/04 mai 2012

Prin Sentinta nr. 1190/2011/C pronuntata de Tribunalul Sibiu s-a admis actiunea, asa cum a fost precizata ulterior, formulata de reclamanta SC C.M.P. SRL Selimbar in contradictoriu cu parata C.S. Italia si, in consecinta, s-a dispus, obligarea paratei sa restituie reclamantei suma de 184.950 lei reprezentand echivalentul in lei a valorii de 45.000 EUR, precum si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata in suma de 11.251,6 lei.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut ca, potrivit ordinelor de plata emise in data de 5.02.2009 si respectiv 8.05.2009, reclamanta SC C.M.P. SRL a procedat la efectuarea, din eroare, a unei plati in suma totala de 45.000 EUR (15.000 EUR + 30.000 EUR) catre parata C.S., fapt dovedit prin actele depuse la dosar.
     Intrucat parata a contestat imprejurarea ca suma incasata ar reprezenta o plata nedatorata mentionand ca aceasta reprezinta contravaloarea prestatiei efectuate pentru activitatea de control a produselor furnizate de catre reclamanta catre beneficiara F.I., in perioada 22.10.2007-2.12.2007, instanta i-a pus in vedere, in mod repetat, acestei parate sa faca dovada a existentei unor raporturi comerciale derulate intre parti in baza unui  contract sau a unei comenzi urmate de executare.
     Din probele depuse la dosar, confirmate de recunoasterea ambelor parti, a rezultat ca, in perioada mentionata, s-au derulat raporturi comerciale intre reclamanta in calitate de furnizor si F.I., in calitate de beneficiar, pentru realizarea unor piese componente la autovehiculele produse de catre aceasta.
     Controlul de calitate a produselor livrate s-a efectuat de catre parata, asa cum rezulta din corespondenta in sistem electronic depusa de catre parata la filele X dosar la cererea beneficiarei F.I. Acest fapt se coroboreaza si cu adresa depusa de catre parata la fila X dosar, prin care se confirma imprejurarea ca beneficiarul (F.I.) a impus furnizorului ( reclamanta SC C.M.P. SRL) efectuarea unui control complet al tuturor produselor pregatite pentru livrare, control efectuat de o firma specializata agreata  si acreditata de catre beneficiar, respectiv parata  C.S.
     Fata de aceste considerente s-a constatat ca raporturile comerciale nascute in baza comenzii urmate de executare s-au derulat la solicitarea beneficiarului F.I. catre parata C.S. si nu la cererea reclamantei, in calitate de furnizor al produselor livrate.
     Drept urmare reclamanta nu avea obligatia de a achita contravaloarea facturilor depuse la filele X dosar, ce reprezinta contravaloarea prestatiei efectuate privind controlul de calitate al produselor livrate in perioada 22.10.2007-2.12.2007.
     Pe cale de consecinta, instanta a constatat ca suma achitata prin ordinele de plata din 5.02.2009 si 8.05.2009, in valoare totala de 45.000 EUR, reprezinta o plata nedatorata ce consta in executarea de catre reclamanta (solvens), din eroare, a unei prestatii fata de parata (accipiens), prestatie la care nu era indatorata si fara intentia de a efectua o plata pentru altul.
     Rezulta asadar, ca, in cauza, sunt indeplinite conditiile privind existenta unei plati nedatorate, reglementate expres prin dispozitiile art.992-997 Cod civil.
     Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata C.T.S. solicitand casarea sentintei atacate si respingerea actiunii reclamantei.
     In motivarea apelului parata a invocat necompetenta teritoriala a instantei romane, intrucat are sediul in Italia. Litigiul este supus legii italiene. C.M.P.S. II Spania este actionar unic al reclamantei. Actionarul unic a condus activitatea reclamantei, a purtat corespondenta cu parata si a efectuat platile de 45.000 Eur. Urmare a initiativei C.M.P.S. II Spania s-au derulat raporturile dintre parata si reclamanta in ce priveste controlul calitatii pieselor produse de reclamanta pentru concernul F. Reclamanta avea obligatia de a plati paratei cheltuielile pentru controlul calitatii produselor. Tribunalul a retinut, nejustificat, ca reclamanta a achitat integral facturile emise de parata, desi nu avea acea obligatie. Nu sunt indeplinite conditiile legii romane pentru intoarcerea platii. Reclamanta nu a dovedit efectuarea platii catre parata. Plata s-a facut de catre asociatul unic al reclamantei si doar acesta ar fi putut sa invoce nedatorarea platii. Actiunea reclamantei are un caracter tendentios. Intre parti exista si alte litigii de valoare mult mai mare. Reclamanta nu a contestat niciodata serviciile prestate de parata si nici nu a solicitat restituirea sumei de 45.000 EUR timp de peste doi ani. Exista suspiciuni de fals cu privire la unul dintre documentele bancare.
     In drept s-au invocat prevederile art. 149 si 104 din Legea nr. 105/1992 si art. 993 C.civ.
     Apelul a fost legal timbrat cu 2240 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
     Reclamanta SC C.M.P. SRL a formulat intampinare si a solicitat respingerea apelului.
     Reclamanta a aratat ca locul platii este in Romania, instantele din Romania fiind competente, potrivit art. 149 pct. 5 din Legea nr. 105/1992. A fost dovedita indeplinirea conditiilor pentru existenta unei plati nedatorate potrivit art. 992-997 C.civ.
     Verificand apelul paratei C.T.S., fata de motivele invocate, raportat la dispozitiile art. 295 si 296 C.pr.civ., curtea de apel a constat ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
     Cu privire la exceptia necompetentei instantelor romane, curtea de apel a constat ca ambele parti avand domiciliul intr-un stat membru al Uniunii europene, reglementarea competentei este data de Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului din 22.12.2000. Regulamentul are aplicabilitate directa in temeiul art. 288 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (fost art. 249 din TCE). Prin urmare, trimiterea facuta de parti la prevederile Legii nr. 105/1992 este eronata.
     Potrivit art. 2 alin. 1 din Regulamentul nr. 44/2001, regula este aceea a competentei instantei de la domiciliul paratului, cu exceptiile prevazute de art. 5 din acelasi Regulament.
     De la aceste reguli se stipuleaza o exceptie de prorogare a competentei, prin art. 24 din Regulament.
      Potrivit art. 24 din Regulamentul nr. 44/2001, in situatia in care paratul se infatiseaza in fata unei instante dintr-un stat membru, aceasta devine competenta daca infatisarea nu are ca obiect chiar contestarea competentei sau competenta este reglementata exclusiv potrivit art. 22 din acelasi regulament.
     In speta, fata de obiectul cauzei, reglementarea nu este supusa prevederilor art. 22.
     Parata C.T.S. s-a prezentat in fata Tribunalului Sibiu, prin avocat (filele X din dosarul Tribunalului Sibiu) si nu a contestat competenta acestei instante. Dimpotriva, parata a solicitat conexarea cauzei la un alt dosar aflat tot pe rolul Tribunalului Sibiu.
     Prin urmare, dupa 15.06.2010, cand parata s-a prezentat in fata Tribunalului Sibiu fara a contesta competenta instantelor romane, parata nu mai putea invoca necompetenta instantelor romane.
     Parata a mai invocat si aplicabilitatea legii italiene.
     Curtea de apel a constat ca, in situatia conflictului de legi in care intervine un element de extraneitate, reglementarea este data de Regulamentul nr. 864/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 11.07.2007, raportat la faptul ca reclamanta invoca o obligatie necontractuala (aceea a restituirii unei plati nedatorate).
     Curtea de apel  a constat ca legea aplicabila este, potrivit art. 10 alin. 1 din Regulamentul nr. 864/2007, legea romana, raportul dintre parti derulandu-se in Romania, unde parata a efectuat controlul calitatii bunurilor produse de reclamanta.
     In aceasta situatie, curtea de apel a constat ca, in mod corect, s-a raportat prima instanta la dispozitiile art. 992-997 din vechiul Cod civil.
     Partile au avut pozitii diferite cu privire la raporturile juridice si comerciale derulate intre ele.
     Reclamanta a aratat ca nu au existat relatii comerciale sau alt fel de raporturi juridice cu parata.
     Parata a sustinut ca intre parti a existat un contract in forma simplificata prin solicitarea unei oferte pentru controlul calitatii produselor realizate de reclamanta si acceptarea ofertei facute de catre parata.
     Prima instanta a apreciat ca raporturile legate de controlul calitatii produselor paratei s-au derulat la cererea facuta paratei de catre beneficiarul pieselor F.I.
     Aceasta apreciere a raporturilor partilor este gresita, cel putin in parte.
      Reclamanta a recunoscut la interogatoriul luat de Tribunalul Sibiu (fila 51) ca fabrica subansambluri (bucse) pentru beneficiarii B. si M.M. Aceste piese erau livrate beneficiarului final F.G. Faptul ca beneficiarul final era F.G. a fost recunoscut de reclamanta si confirmat de imprejurarea ca F.G. a notificat la 3.12.2007 chiar reclamantei ca exista probleme de calitate a subansamblurilor folosite de Fiat si produse de reclamanta (fila X dosarul Tribunalului Sibiu). Aceasta notificare a fost inaintata paratei de directorul A.I.L.S. de la departamentul de management si vanzari al C.M.P.S. II (fila X dosarul Tribunalului Sibiu). Notificarea (fila X dosarul Tribunalului Sibiu) a fost emisa, fara indoiala, reclamantei si anume, managerului responsabil de calitatea produselor livrate, R.U. Notificarea viza controlul calitatii si anume aplicarea clauzei CSL 2.
     Contractele de producere si furnizare piese auto cuprind clauze standardizate. Clauza CSL 2 se aplica daca, in urma constatarii unor deficiente la produsele livrate si al controlului propriu al furnizorului, nu sunt remediate deficientele.
     In speta, reclamanta nu neaga faptul ca beneficiarul final a solicitat un control de calitate conform clauzei CSL 2. Reclamanta neaga un raport contractual intre ea si parata.
     Urmare a defectelor de fabricatie la piesele produse de reclamanta, s-a trecut la aplicarea CSL 2, astfel ca reclamantei i-a fost impus de catre F.G. sa efectueze controlul calitatii de o firma specializata, acreditata de F.G. (filele X dosarul Tribunalului Sibiu).
     Prima instanta a apreciat gresit ca raportul juridic s-a nascut intre F.G. si parata.
     Solicitarea F.G. adresata reclamantei pentru verificarea calitatii produselor era o conditie pentru acceptarea produselor reclamantei si obliga reclamanta sa realizeze controlul calitatii prin apelare la o firma specializata agreata. De altfel,chiar reclamanta avea interesul de a realiza acest control, conform clauzei CSL 2, pentru a putea furniza  in continuare subansamblurile auto catre F.G.
     Curtea de apel a apreciat ca reclamanta era cea care trebuia sa asigure controlul calitatii produselor sale prin apelarea la serviciile unui controlor extern acreditat de F.G. Tot reclamanta este cea care a contractat aceste servicii de la parata.
     Reclamanta nu a avut opozitie fata de negocierile purtate de asociatul sau unic pentru contractarea serviciilor paratei. Asociatul unic la reclamantei, care este, de fapt, societatea mama, a solicitat, urmare a notificarii facute de F.G. chiar reclamantei, o oferta de la parata pentru controlul  calitatii la fabrica din Sibiu apartinand reclamantei (filele X dosarul Tribunalului Sibiu).
     Reclamanta a acceptat ca parata sa efectueze controlul de calitate. Managerul de calitate a produselor reclamantei, R.U., a solicitat paratei sa verifice calitatea unor produse, intre parti purtandu-se corespondenta electronica (filele  X dosarul Tribunalului Sibiu).
     Parata s-a prezentat si a efectuat controlul calitatii produselor (filele X dosarul Tribunalului Sibiu). Reclamanta nu a negat aceste aspecte.
     Parata a emis facturi fiscale pentru serviciile prestate reclamantei. Reclamanta a receptionat aceste facturi, insa a mentionat ca a refuzat plata lor, asa cum rezulta din interogatoriu (fila X dosar fond). Reclamanta a recunoscut ca a platit o parte din valoarea facturilor, dar din eroare.
        Curtea de apel a constat ca reclamanta a inregistrat in contabilitatea sa facturile emise de parata C.T.S., asa cum rezulta chiar din documentele contabile ale reclamantei. Din fisele de cont provenite chiar de la reclamanta si stampilate de aceasta (filele X dosarul Tribunalului Sibiu) rezulta clar ca reclamanta nu era in eroare cu privire la raporturile dintre ea si parata, evidentiind facturile si platile partiale.
Din corespondenta electronica (fila X dosarul Tribunalului Sibiu) purtata intre parata si F.G., rezulta ca, prin intermediul F.G. s-au purtat negocieri pentru stingerea pe cale amiabila a litigiului prin plata de catre reclamanta a sumei de 135.000 EUR in rate lunare de 15.000 EUR. Evidentierea serviciilor prestate de parata este confirmata si de platile facute de SC C.M.P. II S. in numele reclamantei.
Curtea de apel a retinut ca, desi reclamanta este o societate comerciala cu raspundere limitata de sine statatoare, activitatea sa este controlata de asociatul unic, firma mama. Din inscrisul depus chiar de reclamanta la fila  X din dosarul Tribunalului Sibiu si din ordinele de plata facute dintr-o banca din Spania rezulta ca asociatul unic priveste reclamanta ca pe o filiala a sa negociind contracte si efectuand plati in numele reclamantei. Tot asociatul unic efectua si controlul contabil al creantelor reciproce ale SC C.M.P. SRL si C.M.P. II SL.
Curtea de apel a retinut ca intre reclamanta, in calitate de beneficiar, si parata, in calitate de furnizor, a existat un contract prin care parata a prestat servicii de control al calitatii produselor reclamantei, urmare a deficientelor semnalate de beneficiarul F.G. Contractul s-a format in forma simplificata prin acceptarea ofertei paratei, a serviciilor acesteia, dar si prin inregistrarea contabila a facturilor emise de parata si plata partiala a acestora. Raporturile juridice dintre parti sunt guvernate de regulile art. 969 C.civ.
Reclamanta s-a limitat la a afirma ca nu a avut raporturi juridice cu parata.
Reclamanta nu a dovedit ca parata nu a prestat serviciile facturate reclamantei si nici ca aceste servicii nu ar fi fost acceptate. Nu s-a probat nici ca s-a platit paratei mai mult decat valoarea facturata.
In aceste conditii, curtea de apel a constat ca nu se poate retine eroarea reclamantei in efectuarea platilor de 45.000 EUR a caror repetitiune se cere si nici ca aceste plati ar fi fost nedatorate paratei.
In cauza, reclamanta nu a probat indeplinirea conditiilor prevazute de art. 992-997 C.civ. pentru admisibilitatea actiunii sale.
Fata de cele retinute, curtea de apel, in temeiul art. 296 C.pr.civ. si art. 969, 992-997 din vechiul Cod civil,  a admis  apelul paratei C.T.S., a schimbat in tot sentinta atacata si  a respins actiunea reclamantei SC C.M.P.SRL.
In temeiul art. 274 C.pr.civ.  a fost  inlaturata  obligarea paratei de la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea cauzei in fata Tribunalului Sibiu.