Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Judecatoria Ramnicu Valcea

Exercitarea abuziva a dreptului de petitionare. Lezarea onoarei, reputatiei si a dreptului la imagine prin intermediulmass-media. Daune morale. Criterii de stabilire a cuantumului acestora.

(Sentinta civila nr. 3394 din data de 16.04.2009 pronuntata de Judecatoria Ramnicu Valcea)

Domeniu Despagubiri, penalitati | Dosare Judecatoria Ramnicu Valcea | Jurisprudenta Judecatoria Ramnicu Valcea

Exercitarea abuziva a dreptului de petitionare. Lezarea onoarei, reputatiei si a dreptului la imagine prin intermediulmass-media. Daune morale. Criterii de stabilire a cuantumului acestora.

                                   Judecatoria Rm. Valcea, sentinta civila nr. 3394 din 16 aprilie 2009
     Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Rm. Valcea, astfel cum a fost precizata prin cererea de la fila 14 din dosar, reclamantul C.C.G. a chemat in judecata pe paratii G.T. si SC T. SRL, solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa fie obligati, in solidar, la plata sumelor de 6.000 lei, reprezentand daune morale, si a sumei de 40 lei, reprezentand daune materiale, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat, in fapt, ca este subinspector la I.P.J. V., in cadrul Serviciului Politiei de Ordine Publica si ca, in aceasta calitate, a controlat societatea de paza si protectie SC T. SRL, al carei administrator este paratul G.T., constatand savarsirea mai multor contraventii, pentru care s-a dispus sanctionarea contraventionala a paratilor printr-un proces-verbal de contraventie din data de 11.10.2007.
A mai aratat reclamantul ca, ulterior efectuarii acestui control, licenta societatii parate pentru prestarea activitatilor de paza si protectie a expirat, deoarece aceasta nu a depus in termen documentatia necesara pentru reinnoirea licentei.
Reclamantul a sustinut ca, urmare a imprejurarilor expuse mai sus, pentru a-si acoperi propria culpa, paratii au gasit de cuviinta sa formuleze impotriva sa, succesiv, mai multe plangeri penale si administrative, solicitand sanctionarea lui pentru tot felul de fapte imaginare, acuzandu-l de abuz in serviciu si alte abateri disciplinare, plangeri care au fost respinse.
     In ceea ce priveste prejudiciul moral invocat de reclamant, acesta a precizat ca este reprezentat de disconfortul psihic ce i s-a creat prin imputarea in mod public a unor fapte nereale si declansarea impotriva sa a unor proceduri administrative si penale cu scopul de a fi sanctionat penal si administrativ.
      Reclamantul a mai aratat ca paratii au pornit chiar un razboi mediatic impotriva sa, acordand interviuri in ziarul "Arena Valceana" si la postul de televiziune VTV Rm.Valcea, ocazie cu care au reiterat acuzatiile formulate impotriva sa prin plangerile mentionate mai sus, incalcandu-i, astfel, demnitatea, onoarea si dreptul la propria-i imagine.
     In ceea ce priveste prejudiciul moral invocat in actiune, reclamantul a precizat ca acesta este reprezentat de cheltuielile efectuate cu ocazia deplasarii in fata organelor de urmarire penala pentru a da declaratii ca urmare a plangerilor formulate de parati.
  In drept, au fost invocate disp.art.57, art.30 alin.6 din Constitutia Romaniei, art.3 din Decretul nr.31/1954, art.723 C.pr.civ., art.998 si urm. C.civ.
Paratii au depus la dosarul cauzei intampinare, prin care au solicitat respingerea actiunii reclamantului ca fiind neintemeiata.
In motivarea intampinarii, paratii au aratat, in fapt, ca au facut sesizari catre I.P.J., prin care au solicitat sa se verifice aspecte care aveau legatura directa cu reclamantul si pe care ei le-au considerat eronate si nelegale.
Au sustinut paratii ca aceste sesizari au fost facute catre superiorii reclamantului, si nicidecum in ziarul "A V".
     Au mai aratat paratii in legatura cu interviul dat pe postul de televiziune VTV R.V. ca, cu acea ocazie, nu au aratat decat niste adrese emise si trimise de reclamant catre firmele cu care acestia aveau contracte de prestari servicii si ca, prin aceste adrese, se impunea acestor firme sa rezilieze contractele de prestari servicii incheiate cu societatea parata, fiind considerate nelegale.
     Paratii au mai aratat ca au prezentat si un CD cu o convorbire inregistrata cu un reportofon, purtata cu reclamantul, in care acesta "se dadea de gol" ca a dat o amenda in baza unor criterii nelegale.
     Analizand probele administrate in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
     Reclamantul este subinspector in cadrul I.P.J.V. - Serviciul Politiei de Ordine Publica si in aceasta calitate, a efectuat un control la societatea de protectie si paza SC T. SRL, al carei administrator este paratul G.T..
     Cu ocazia controlului efectuat, reclamantul a constatat savarsirea mai multor contraventii, motiv pentru care a dispus sanctionarea contraventionala a paratilor prin procesul-verbal de contraventie intocmit la data de 11.10.2007, in cuprinsul caruia a retinut ca SC T. SRL a angajat mai multe persoane ca agenti de paza, fara ca acestia sa detina la data angajarii atestat profesional eliberat de organele de politie in conformitate cu Legea nr.333/2003.
     Ulterior efectuarii acestui control, prin decizia nr.61441/23.05.2008 a Inspectoratului General al Politiei Romane, s-a dispus anularea licentei de functionare 0123/P/24.01.2005 emisa pentru SC T. SRL Rm.Valcea, deoarece aceasta societatea nu a depus in termen documentatia necesara pentru reinnoirea licentei, masura contestata de catre parati, insa mentinuta prin hotararea pronuntata la data de 11.03.2009 de Curtea de Apel Pitesti in dosarul.
     In acest context, paratii au formulat impotriva reclamantului mai multe plangeri penale si administrative, prin care au solicitat sanctionarea acestuia, acuzandu-l de abuz in serviciu si alte abateri disciplinare.
     Astfel, la data de 12.11.2007, prin plangerea inregistrata sub nr.26999 la I.P.J. V., paratii au solicitat cercetarea reclamantului pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu si trecerea sa in rezerva, acuzandu-l ca ar fi sanctionat cu rea-credinta  societatea SC T. SRL, pentru fapte nereale, si ca nu ar fi comunicat in mod legal procesul-verbal de contraventie.
     Legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie intocmit de reclamant a fost verificata de instante cu ocazia solutionarii plangerii contraventionale formulate de parati impotriva acestuia. Pe baza probatoriului administrat, Judecatoria Rm.Valcea a pronuntat sent.civ.nr.2450/15.04.2008, prin care a respins plangerea contraventionala ca neintemeiata, retinand ca mentiunile facute de agentul constatator sunt reale, iar actul sanctionator a fost intocmit cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de lege si a fost legal comunicat petentului. Aceasta sentinta a intrat in puterea lucrului judecat ca urmare a respingerii recursului declarat impotriva sa, prin dec.nr.893/25.09.2008 a Tribunalului Valcea.
     Cu privire la faptele reclamate de parati prin plangerea din data de 12.11.2007, s-a pronuntat si Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitesti, prin rezolutia din data de 12.06.2008, data in dosarul nr.519/P/2007, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de reclamant sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu prevazuta de art.246 C.pen., retinandu-se ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni.
     La data de 11.03.2008, paratul G.T. a adresat Inspectoratului de Politie al Judetului V o noua plangere, inregistrata sub nr.39768/RPS/11.03.2008, invinuindu-l pe reclamant de abuz in serviciu si alte abateri disciplinare, pretinzand ca ar fi denigrat activitatea SC T. SRL in prezenta altor politisti si ca ar fi facut lobby pentru o firma de paza (firma lui M. C.) in schimbul unor bunuri necuvenite.
     In urma anchetei disciplinare efectuate, s-a constatat ca faptele imputate reclamantului nu exista, iar discutiile la care acestia s-au referit in plangere nu au avut loc niciodata. Aceasta solutie a fost comunicata paratilor la data de 18.04.2008.
     In aceeasi zi, desi paratii cunosteau solutiile cu privire la plangerile pe care le formulasera anterior, au adresat o noua plangere Inspectoratului General al Politiei Romane inregistrata sub nr.66019/18.04.2008, prin care au reiterat acuzatiile aduse reclamantului si care facusera obiectul verificarilor ocazionate de solutionarea plangerii nr.3978/RPS/11.03.2008, pretinzand in plus faptul ca acesta ar fi refuzat primirea documentatiei depuse de SC T. SRL pentru reinnoirea licentei de functionare si ca ar fi sustras acte din aceasta documentatie, precum si faptul ca ar fi propus, cu rea-credinta, respingerea cererii de reinnoire a licentei.
     Si aceasta plangere a fost respinsa, constatandu-se ca acuzatiile sunt nefondate, iar cauza reala a expirarii licentei de functionare o constituia faptul ca paratii nu au depus in termen legal documentatia necesara, acesta fiind si motivul pentru care la data de 23.05.2008, I.G.P.R.  a dispus anularea licentei de functionare pentru SC T. SRL.
     La data de 17.06.2008, paratii au formulat o alta plangere impotriva reclamantului, pe care au adresat-o I.G.P.R., si prin care au reiterat aceleasi acuzatii care facusera obiectul plangerii contraventionale solutionate de instanta, precum si al plangerii penale solutionate de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitesti prin rezolutia nr.519/P/2007. De asemenea, prin aceasta plangere, paratii au sustinut din nou faptul ca reclamantul ar fi refuzat inregistrarea documentatiei inregistrate de SC T. SRL pentru reinnoirea licentei de functionare, cu toate ca, in urma verificarilor efectuate cu ocazia solutionarii plangerii anterioare inregistrate la I.G.P.R. sub nr.66019/18.04.2008, se stabilise fara echivoc ca acuzatiile aduse sunt nereale,  iar culpa apartine SC T. SRL, care nu a depus documentatia in termenul prevazut de lege.
     Chiar si in cursul solutionarii prezentei cauze, respectiv la data de 20.01.2009, paratii au formulat o noua reclamatie administrativa impotriva reclamantului, inregistrata sub nr.20154/PRS/20.01.2009, in care sustineau faptul ca dosarul SC T. SRL, inaintat la I.P.J. Valcea - S.P.O.P. cu nr.97253/24.10.2008, nu a fost solutionat nici pana la data de 20.01.2009, ceea ce a cauzat societatii prejudicii financiare considerabile.
     Intrucat dosarul fusese repartizat la data respectiva, spre competenta solutionare, reclamantului, pentru clarificarea aspectelor mentionate s-a procedat la audierea acestuia, constatandu-se ca fusese solutionat in termenul prevazut de lege si nu s-a incalcat nicio dispozitie legala.
     Desi dreptul de petitionare este garantat de Constitutia Romaniei, alaturi de celelalte drepturi fundamentale, exercitarea acestuia este supusa unor limitari impuse de urmatoarele dispozitii legale:
     - art.57 din Constitutia Romaniei prevede ca "Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile altora".
     - art.3 din Decretul nr.31/1954 stipuleaza ca: "Drepturile civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social".
     - art.723 C.pr.civ. stabileste ca: " Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege. Partea care foloseste aceste drepturi in chip abuziv raspunde pentru pagubele pricinuite".
     Raportand situatia de fapt retinuta de instanta, la dispozitiile legale enuntate mai sus, se impune concluzia ca paratii si-au exercitat dreptul de a formula plangeri si petitii cu rea-credinta, deturnandu-l de la scopul in vederea caruia a fost recunoscut de lege.
     In conditiile in care paratii au formulat succesiv nenumarate plangeri impotriva reclamantului, aducandu-i aceleasi acuzatii, desi cunosteau solutiile date cu privire la plangerile lor anterioare, reaua-credinta a acestora este evidenta, cu atat mai mult cu cat de fiecare data, afirmatiile lor s-au dovedit a fi lipsite de vreo baza factuala.
     Paratii nu s-au limitat doar la formularea de plangeri impotriva reclamantului, ci au acordat si interviuri in ziarul "A.V." si la postul de televiziune VTV R..V., in cursul carora au reiterat acuzatiile calomnioase facute la adresa acestuia prin plangerile anterioare, referitoare la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, la efectuarea de lobby pentru o alta firma de paza in schimbul unor bunuri necuvenite, incalcand astfel demnitatea, onoarea reclamantului si dreptul la propria imagine, ceea ce contravine prevederilor art.30 alin.6 din Constitutia Romaniei.
     Impactul acestor afirmatii asupra publicului a fost semnificativ, avand in vedere faptul ca numeroase persoane (printre care si colegi de serviciu ai reclamantului, care luasera cunostinta de ele) au inceput sa-si puna serioase semne de intrebare cu privire la activitatea profesionala a reclamantului si la moralitatea acestuia, asa cum a rezultat din depozitiile celor doi martori audiati in cauza.
     Chiar si in fata instantei, paratii au dat dovada de aceeasi rea-credinta. Astfel, cu ocazia administrarii probei cu interogatoriul paratului G.T., acesta a avut o atitudine nesincera, declarand ca nu a acordat niciodata un interviu in ziarul "A. V." (in care a afirmat ca activitatea reclamantului "este o pata neagra pe obrazul politiei") si ca acuzatiile din acest ziar nu au fost reluate ulterior in plangerile adresate I.G.P.R. si I.P.J., desi probele din dosarul cauzei dovedeau contrariul.
     Totodata, paratul G.T. nu a recunoscut prin raspunsurile date la interogatoriu nici faptul ca l-ar fi acuzat pe reclamant in cadrul unor emisiuni TV de faptul ca ar fi savarsit abuzuri in serviciu si ca sprijina firma de paza a lui M. C. in schimbul unor foloase necuvenite, desi cei doi martori audiati in cauza au confirmat faptul ca paratii au adus aceste acuzatii.Pe  de alta parte, prin decizia nr.13840/10.10.2008, Consiliul National al Audiovizualului a constatat faptul ca reclamantului i-a fost lezat dreptul la propria imagine prin difuzarea unor acuzatii fara a se detine dovezi, fiind incalcate prevederile art.42 alin.1 si 2 din Codul  audiovizualului.
     Referitor la adresele emise de I.P.J. V., care poarta si semnatura reclamantului, depuse de parati la dosar in aparare, instanta a constatat ca prin acestea se aduceau la cunostinta unor societati de protectie si paza masuri luate de organele competente in conformitate cu dispozitiile Legii nr.333/2003, astfel ca nu se poate vorbi despre o exercitare abuziva, de catre reclamant, a atributiilor sale de serviciu.
     Nici in cursul judecarii cauzei paratii nu au dovedit realitatea faptelor imputate reclamantului.
     Prin modul abuziv in care acestia si-au exercitat dreptul de petitionare, s-a urmarit, in realitate, sicanarea reclamantului in scop de razbunare pentru actele sale indeplinite in exercitiul functiunii. Anchetele judiciare si administrative au confirmat insa netemeinicia acuzatiilor facute de parati la adresa reclamantului, si realitatea faptelor pentru care acestia au fost sanctionati, si anume angajarea de persoane fara atestat profesional si depunerea documentatiei pentru reinnoirea licentei de functionare dupa expirarea termenului prevazut de lege.
     Prin actiunile lor, paratii i-au cauzat reclamantului o stare de neliniste, neplaceri si incertitudini ca urmare a declansarii impotriva sa a unor proceduri penale si administrative si, de asemenea, i-au incalcat onoarea, demnitatea si dreptul la imagine, astfel ca prejudiciul moral suferit de acesta se impune a fi reparat pe cale pecuniara, temeiul juridic al raspunderii constituindu-l disp.art.998 si urm.C.civ.
     Referitor la cuantumul prejudiciului, instanta a apreciat ca, in raport de gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite de lege, de intensitatea si gravitatea atingerii aduse acestora, suma de 6000 lei solicitata de reclamant cu titlu de despagubiri morale este suficienta pentru a acoperi, macar in parte, prejudiciul moral incercat de acesta.
     Ca urmare a plangerilor formulate de parati impotriva reclamantului, acesta a fost nevoit sa efectueze cheltuieli in cuantum de 40 lei, in vederea deplasarii in fata organelor de urmarire penala pentru a fi audiat, astfel ca este indreptatit sa recupereze de la parati aceasta suma solicitata cu titlu de despagubiri materiale.
   Pentru considerentele expuse mai sus, instanta a admis actiunea reclamantului astfel cum a fost precizata prin cererea de la fila 14 din dosar si a obligat paratii, in solidar, sa plateasca acestuia suma de 6 000 lei, reprezentand daune morale, precum si suma de 40 lei, reprezentand daune materiale.                                             
     

6
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Despagubiri, penalitati

DREPTURI SALARIALE ALE PERSONALULUI DIDACTIC. APLICAREA DISPOZITIILOR LEGALE PRIVIND PLATA AJUTORULUI FINANCIAR PENTRU ACHIZITIONAREA DE CARTI SI PROGRAME EDUCATIONALE IN FORMAT ELECTRONIC - Sentinta civila nr. 1921/LM/2011 din data de 15.11.2011
Despagubiri din asigurare de raspundere in cazul accidentelor de circulatie. Subrogatie. Neaplicarea solidaritatii. - Decizie nr. speta 5 din data de 08.01.2008
Repararea pagubei materiale sau a daunei morale in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrangerii dreptului de libertate in mod nelegal (art.504-507 Cod proc. penala). Data de la care incepe sa curga termenul de exercitare a actiunii p... - Sentinta civila nr. speta 2 din data de 04.01.2008
Despagubiri pentru lipsa de folosinta corelativ cu dreptul de retentie - Decizie nr. 88 din data de 05.03.2015
Folosinta teren agricol. Despagubiri acordate la valoarea corespunzatoare a folosului de tras - Decizie nr. 660 din data de 04.12.2014
LITIGIU CU PROFESIONISTI - Sentinta comerciala nr. 1049 din data de 04.11.2014
Solicitare pe cale separata a cheltuielilor de judecata. Reducere onorar de avocat. - Decizie nr. 219 din data de 03.04.2014
Despagubiri solicitate in baza Legii 221 din 2009. Constatarea caracterului politic a deportarii - Sentinta civila nr. 240 din data de 07.03.2011
Despagubiri - Decizie nr. 60 din data de 28.01.2011
Despagubiri - Sentinta civila nr. 138 din data de 04.02.2011
Despagubiri solicitate in baza Legii 221/2009 reprezentand contravaloarea unor bunuri confiscate abuziv de regimul comunist, fara ca masura confiscarii sa aiba caracter politic. - Sentinta civila nr. 969 din data de 15.10.2010
Esalonarea platilor stabilite prin titlul executoriu. - Decizie nr. 152 din data de 04.03.2010
Despagubiri - Sentinta civila nr. 1 din data de 15.09.2008
Pretentii - Sentinta civila nr. 330 din data de 05.05.2010
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 17 din data de 13.01.2010
Evacuare - Sentinta civila nr. 181 din data de 26.02.2009
Fonduri europene. Natura de acte administrative a proceselor-verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creantei bugetare si consecintele ce decurg din aceasta cu privire la prezumtiile legale si sarcina probei. - Decizie nr. 658/R din data de 04.06.2015
Validarea de catre vicepresedintele A.N.R.P. a hotararii unei comisii judetene de aplicare a Legii nr. 9/1998. A.N.R.P. nu se poate apara invocand propria culpa in negasirea resurselor financiare efectuarii platii acestor despagubiri. - Decizie nr. 71/R din data de 16.01.2015
Art. 41 din Legea nr. 165/2013 interpretare notiunea de hotarare judecatoreasca prin care s-a stabilit cuantumul despagubirilor. - Decizie nr. 284/R din data de 03.03.2015
Competenta legala de luare a masurii alocarii unor judecatori de la alte sectii la constituirea completurilor de judecata ale unei sectii, in mod exceptional. Diferenta intre aceasta masura, pe de o parte si delegare/detasare/transfer, pe de alta parte. - Decizie nr. 2110/R din data de 19.09.2014