Ordonanta presedintiala

CONTINUT SPETA

Rezumatul spetei

1.Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata la data de 16 iulie 2013, reclamantul T. M. a solicitat instantei ca - pe calea ordonantei presedintiale - sa pronunte o hotarare prin care sa oblige parata sa se abtina de la schimbarea domiciliului minorului, in sensul de a nu-l scoate din tara fara acordul sau si de a nu-i intocmi, fara acest acord, pasaportul, pana la solutionarea definitiva a dosarului nr_. al Judecatoriei Satu Mare.
In motivarea cererii, reclamantul arata ca, in urma divortului dintre el si parata, minorul T. B., nascut la data de X a fost incredintat spre crestere si educare mamei sale, parata din prezenta cauza, in favoarea tatalui fiind stabilit un program de vizitare.
In luna august a anului 2012, parata - fiind de cateva luni la munca in Italia - l-a dus si pe minor, sub pretextul petrecerii vacantei, dupa care m-a informat ca acesta va ramane acolo cu ea, in mod permanent.
Pentru a-si vedea fiul, reclamantul s-a deplasat de mai multe ori in Italia, unde a constatat ca minorul locuia cu sora paratei si concubinul acesteia, deoarece mama lui lucra intr-o alta localitate, iar programul de lucru nu ii permitea sa faca naveta, astfel incat isi vedea copilul numai la sfarsit de saptamana, pentru o zi si o noapte.
In luna iunie a acestui an, parata i-a permis minorului sa vina in vacanta in Romania, astfel incat acum acesta locuieste cu reclamantul, care il ajuta sa treaca peste sentimentul de abandon pe care l-a resimtit minorul datorita faptului ca mama s-a nu s-a ingrijit personal de cresterea si educarea lui.
In drept, reclamantul invoca dispozitiile art.919 C.pr.civ., iar in probatiune solicita depunerea la dosarul cauzei a depozitiei minorului din data de 12 iulie 2013, in dosarul de fond, nr.7821/296/2013 si depune inscrisuri, constand in copia actului de identitate al reclamantului si certificatul de nastere al minorului.
2.In termenul legal, parata a depus intampinare, prin care solicita respingerea cererii formulate de reclamant, invederand aspecte legate de gresita citare a paratei, sub numele purtat in timpul casatoriei, cu indicarea numelui corect al paratei, aceste aspecte fiind lamurite cu ocazia primului termen de judecata.
Pe fond, parata isi motiveaza apararile prezentand o alta stare de fapt, potrivit careia, reclamantul a  introdus actiunea in dosarul nr.7821/296/2012 inainte ca ea sa il duca pe minor in Italia. Subliniaza ca, prin sentinta civila nr.3872/10.06.2010 pronuntata in dosar nr.3793/296/2010 al Judecatoriei Satu Mare, minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare ei.
De indata ce reclamantul a aflat despre plecarea paratei in Italia, a promovat actiunea pentru stabilirea domiciliului minorului la tata, inregistrata in dosarul nr.7821/296/2012, sustinand ca aceasta si-a abandonat copilul. In realitate, parata a plecat in Italia pentru ca i s-a oferit ocazia unui castig mai mare decat cel pe care il realiza in Romania, dorind sa ii ofere copilului un viitor mai bun. Asa cum sustine in continuare, parata l-a dus pe minor in Italia numai dupa ce s-a asigurat ca are toate conditiile sa il creasca acolo.
Mentioneaza ca acesta a locuit la sora paratei si la prietenul acesteia, cei doi ajutand-o cu mare placere in cresterea si ingrijirea minorului, iar copilul, inscris fiind la scoala in Italia, s-a acomodat foarte repede, a invatat limba italiana si a avut rezultate foarte bune la invatatura.
In continuare, parata subliniaza ca minorul a fost consultat in permanenta asupra tuturor modificarilor intervenite in situatia lui, inclusiv atunci cand parata a fost nevoita sa ramana peste noapte in localitatea in care lucra, venind sa isi vada copilul numai in week-end.
Nu a simtit niciun minut ca minorul ar fi timorat ori ca i-ar fi frica sa spuna ce isi doreste, dar este firesc ca - la reintoarcerea in tara - fiind in atmosfera specifica vacantei, excesiv rasfatat de familia reclamantului (care stia ca la numai 2 saptamani acesta va fi audiat in dosarul nr.7821/296/2012), copilul sa isi schimbe atitudinea.
In fine, parata arata ca este dispusa sa renunte la locul de munca din Italia si sa se reintoarca in Romania, daca minorul isi doreste asta, singurul motiv pentru care nu a facut-o, fiind acela ca acesta nu i-a adus la cunostinta vreodata o astfel de dorinta. Isi doreste foarte mult ca minorul sa locuiasca cu ea, insa nu cu orice pret, in sensul ca va tine seama mereu de dorinta copilului, dorind sa se asigure doar, ca acesta a luat o hotarare fara exercitarea unor presiuni asupra sa.
Nu considera ca viitoarea sotie a reclamantului ar fi mai in masura sa ii ofere copilului ei o dragoste mai mare decat cea pe care acesta o regaseste in persoana mamei sale naturale, iar presiunea psihologica la care este supus minorul in familia tatalui nu face decat sa il indeparteze pe acesta de parata.
In probatiune solicita efectuarea unei anchete de evaluare psihologica a minorului si audierea a doi martori.
3.Starea de fapt retinuta de instanta
Pentru stabilirea starii de fapt, instanta va avea in vedere declaratiile martorilor audiati in cauza, declaratia minorului audiat in camera de consiliu la data de 05 august 2013, precum si inscrisurile depuse in probatiune de parti.
Din atitudinea martorei T. E., avuta pe parcursul luarii declaratiei, dar si cu ocazia audierii celorlalti martori, rezulta ca aceasta este implicata afectiv si subiectiv intr-o masura exacerbata in problemele dintre reclamant si parata, nefiind in masura sa faca o analiza obiectiva a situatiei, declarand, de altfel, la inceputul luarii depozitiei, ca exista o stare de tensiune intre aceasta si parata.
Ca atare, declaratia martorei T. E. va fi avuta in vedere de instanta sub rezerva existentei si a altor probe care sa sustina aspectele relevate de aceasta.
Din probele administrate in cauza, instanta retine ca minorul T. B., nascut la data de 15 aprilie 2002 a fost incredintat spre crestere si educare mamei sale, parata T. A. M., ca urmare a desfacerii casatoriei dintre aceasta si reclamantul T. M., prin pronuntarea sentintei civile nr.3872/2010, in dosarul nr.3793/296/2010.
In cursul anului 2012, parata a plecat la munca in Italia, imprejurare care l-a determinat pe reclamant ca - in luna iunie 2012 - sa promoveze actiunea pentru stabilirea domiciliului minorului la tata, in dosarul nr.7821/296/2012 al Judecatoriei Satu Mare.
In toamna anului trecut, probabil in luna august 2012 (declaratiile martorilor T. E. si T. I. - filele 26 si 30 din dosar), minorul a plecat impreuna cu mama sa in Italia, initial pentru a-si petrece vacanta. Dandu-si acordul in acest sens, la inceputul anului scolar, minorul a fost inscris la scoala in Italia, unde a urmat clasa a IV-a primara, obtinand rezultate bune la invatatura (declaratia minorului si caracterizarea scolara - filele 20 si 36 din dosar).
Dupa cateva luni de la sosirea minorului in Italia, parata a fost constransa de programul sau de lucru sa ramana peste noapte in localitatea unde muncea, astfel incat minorul a ramas in grija surorii paratei si a prietenului acesteia, care se ocupau de toate activitatile minorului de peste saptamana (aspecte relevate de toti martorii audiati in cauza si necontestate de parti).
In luna iunie a acestui an, parata si reclamantul au convenit impreuna ca minorul sa isi petreaca vacanta in Romania, motiv pentru care reclamantul s-a deplasat in Italia si l-a adus pe minor in tara in data de 25 iunie 2013, acesta locuind in prezent la domiciliul reclamantului, din Potau.
In data de 12 iulie 2013 minorul a fost audiat in camera de consiliu asupra domiciliului pe care ar dori sa il aiba in continuare, iar in data de 25 iulie 2013, Judecatoria Satu Mare a stabilit - in prima instanta - domiciliul minorului la tata.
Prin cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamant la data de 16 iulie 2013, acesta a solicitat obligarea paratei de a se abtine sa schimbe domiciliul minorului, in sensul de a nu-l scoate din tara si de a nu-i intocmi pasaport, fara acordul tatalui.
In sedinta publica din 08 august 2013, reclamantul a precizat - prin aparatorul sau - ca nu doreste stabilirea provizorie a domiciliului minorului la tata, obiectul ordonantei presedintiale fiind cel mentionat prin cererea de chemare in judecata (fila 22 din dosar).
Minorul si-a exprimat dorinta de a ramane in Romania, deoarece "prefera sa fie macar cu unul dintre parinti, decat cu niciunul", dorinta lui de a veni din Italia fiind motivata prin aceea ca acolo "el nu sta efectiv cu mama sa, care lucreaza intr-o alta localitate si isi viziteaza fiul doar la sfarsit de saptamana"(declaratia minorului din data de 05 august 2013 - fila 20 din dosar).
Din probele administrate rezulta ca, in perioada in care minorul locuia in Italia acesta pastra legatura telefonic cu tatal sau, acesta vizitandu-l ocazional, iar parata i-a permis tatalui sa il aduca in Romania in vacanta (declaratia martorilor T. E.  (sub cel din urma aspect), T. I. si T.  M., sustinute de declaratia minorului - filele 20, 26, 30 si 36 din dosar).
In prezent, parata se afla in Romania din data de 07 august 2013, insa nu a putut lua legatura cu copilul sau, decat in prezenta unuia din membrii familiei reclamantului, ori telefonic, insa dupa mai multe insistente (declaratiile facute de parti in instanta, retinute in sedinta publica din data de 09.08.2013 si 12.08.2013).
4.Analizand cererea formulata de reclamant, prin prisma motivelor invocate, a apararilor formulate de parata, a probelor administrate in cauza, precum si a dispozitiilor legale incidente in cauza, instanta constata ca aceasta este intemeiata doar in parte, motiv pentru care o va admite in parte.
4.a.Instanta va verifica in primul rand indeplinirea conditiilor de admisibilitate ale cererii formulate de reclamant, pe calea procedurii ordonantei presedintiale.
Dispozitiile legale in materie sunt cuprinse la art.996 si urm. C.pr.civ. potrivit carora “instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.", completate cu dispozitiile art.919 C.pr.civ., potrivit carora "instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei."
Din continutul normei legale rezulta ca, in acceptiunea noului cod de procedura civila, ordonanta presedintiala este admisibila atunci cand sunt indeplinite conditiile aparentei dreptului, caracterului provizoriu al masurii, existenta unor cazuri grabnice si neprejudecarea fondului.
i.) Reclamantul este tatal minorului T. B., fiind, indreptatit sa aiba relatii personale cu copilul sau, precum si sa se implice in cresterea si educarea acestuia.
Dreptul acestuia rezulta din dispozitiile art.401 cod civil, potrivit carora “parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta".
Potrivit dispozitiile art.31 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului "ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor", trebuind sa aiba in vedere interesul superior al copilului cu asigurarea bunastarii materiale si spirituale a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale.
In acest context, aparenta de drept al tatalui de a se implica in cresterea si educarea minorului nu poate fi contestata, la dosarul cauzei neexistand probe care sa nege acest drept intr-o masura atat de grava incat sa ii inlature efectele.
Ca atare, instanta constata indeplinita conditia aparentei dreptului in favoarea reclamantului.
ii.) Sub aspectul caracterului provizoriu al masurii, instanta observa ca cererea reclamantului vizeaza obligarea paratei de a se abtine de la schimbarea domiciliului minorului, in sensul de a nu-l scoate din tara si de a nu-I intocmi pasaportul, fara acordul tatalui, in mod provizoriu, pana la solutionarea definitiva a dosarului nr.7821/296/2012, avand ca obiect stabilirea domiciliului minorului la tata.
Instanta constanta indeplinita si conditia caracterului provizoriu al masurii astfel solicitate de reclamant.
iii.) In ceea ce priveste existenta unor cazuri grabnice, instanta va analiza daca luarea acestei masuri este justificata pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere.
La o prima vedere, dreptul reclamantului de a avea legaturi cu minorul a fost satisfacut prin existenta unui program de vizitare stabilit prin sentinta civila nr.3872/2010 a Judecatoriei Satu Mare, incredintarea minorului la mama avand si efectul stabilirii locuintei copilului la locuinta mamei, in acceptiunea dispozitiilor legale in materie la data pronuntarii hotararii.
Incredintarea minorului spre crestere si educare unuia dintre parinti, avea - in vechea reglementare - semnificatia incuviintarii de catre instanta a exercitarii autoritatii parintesti in mod exclusiv de catre parintele caruia i-a fost incredintat minorul.
Cu toate acestea, instanta retine ca, in lumina noilor evenimente petrecute intre parti, locuinta minorului nu mai este aceeasi cu cea avuta in vedere la momentul pronuntarii hotararii de incredintare a minorului mamei sale, iar acesta si-a exprimat dorinta de a locui efectiv cu unul dintre parintii sai.
Pentru a concluziona astfel, instanta are in vedere declaratiile martorilor audiati si declaratia minorului, precum si modificarile de natura legala generate de intrarea in vigoare a noilor reglementari in materia dreptului familiei.
Dorinta minorului de a se afla in prezenta permanenta a cel putin unuia dintre parintii sai constituie un element esential in formarea convingerii instantei in sensul nevoii de a asigura minorului un sentiment de stabilitate si siguranta dat nu de prezenta - in particular - a unui parinte anume, ci de prezenta unui parinte, indiferent care ar fi acesta, dar o prezenta efectiva.
Aceasta nevoie a minorului trebuie luata in serios intr-un moment in care dezvoltarea sa psiho-sociala se afla la cumpana dintre pubertate si adolescenta, fiind o perioada de mari transformari in personalitatea acestuia.
Sub acest aspect, instanta constata ca mentinerea in continuare a minorului in prezenta efectiva a unuia dintre parintii sai (acela care ii poate oferi aceasta posibilitate, dar cu luarea in considerare si a dispozitiilor stabilite prin sentinta civila nr. 3872/2010, care continua inca sa isi produca efectel), reclama urgenta, in masura in care exercitarea ei, ar putea fi impiedicata.
Incalcarea dorintei minorului care este la o varsta la care este in masura sa exprime ceea ce simte si doreste constituie o situatie exceptionala care sa justifice luarea unei masuri vremelnice.
iv.) Neprejudecarea fondului deriva din chiar caracterul vremelnic al masurii, in analiza cererii instanta verificand doar existenta unei aparente de drept in favoarea reclamantului.
Conditia neprejudecarii fondului este indeplinita atunci cand prin solutia pronuntata de instanta, aceasta nu dispune masuri care sa duca la rezolvarea litigiului in fond.
Instanta verifica doar aparenta dreptului afirmat de catre reclamant, parata putand aduce critici relative la aparenta acestui drept.
Instanta observa ca parata nu a formulat astfel de critici prin care sa conteste aparenta dreptului reclamantului de a avea legaturi personale cu minorul si de a se implica in cresterea si educarea acestuia, ea insasi permitandu-i reclamantului sa petreaca mai mult timp cu fiul sau, decat s-a stabilit prin sentinta de divort. 
Ca atare, instanta constata ca si sub aspectul conditiei neprejudecarii fondului cererea este admisibila.
4.b.Pe fondul cererii de ordonanta presedintiala, sub aspectul cererii de obligare a paratei de a se abtine - pana la finalizarea dosarului nr.7821/296/2012 al Judecatoriei Satu Mare - de a schimba domiciliul minorului, in sensul de a nu-l scoate din tara fara acordul reclamantului, instanta constata ca aceasta este partial intemeiata, motiv pentru care o va admite in parte.
Instanta subliniaza ca solutia adoptata de instanta este una provizorie, avand in vedere insasi natura procedurii alese, partile fiind invitate sa aiba in vedere in primul rand interesul superior al minorului, nu ca pe o simpla sintagma legislativa, ci in continutul sau cel mai natural, membrii aceleiasi familii (tocmai datorita legaturii ce ii uneste prin minor) trebuind sa conlucreze in mod armonios, pentru binele si in interesul suprem si exclusiv al minorului.
Analizand declaratiile de martor aflate la filele 26-35 din dosar, raportate si la declaratia minorului in camera de consiliu, instanta constata ca minorul este atasat de ambii parinti, aflandu-se - insa - intr-un puternic conflict interior.
Drept urmare, instanta atrage atentia partilor, ca minorul se afla la varsta marilor transformari, intr-un moment de ampla dezvoltare a personalitatii, in care orice factor disturbator isi poate pune amprenta in mod ireversibil asupra personalitatii si dezvoltarii sale psiho-afective.
Din declaratiile martorilor T. I. si T. M., sustinute si de declaratia minorului, rezulta ca nu doar plecarea acestuia in Italia, ci si hotararea de a ramane acolo, a fost luata cu consultarea minorului si nu i-a incalcat acestuia vointa.
Din declaratia martorilor T. E., T. I. si T. M., precum si a  minorului, instanta constata ca nici reintoarcerea acestuia in tara nu a constituit tema vreunui conflict, parata fiind de acord ca reclamantul sa il insoteasca pe minor in tara, iar minorul sa stea - pe perioada vacantei - cu tatal sau si familia acestuia.
Instanta va inlatura presupunerea asumata de reclamant prin reprezentantul sau, potrivit careia acordul paratei ar fi fost motivat de existenta unei solutii favorabile reclamantului in dosarul nr.7821/296/2013, in conditiile in care, asa cum rezulta din dosarul cauzei, la data la care parata i-a permis reclamantului sa aduca minorul in Romania (22 iunie 2013) instanta nu pronuntase o solutie in dosarul nr.7821/296/2012 (data pronuntarii sentintei civile 4881 fiind 25 iulie 2013).
Cu toate acestea, este evident ca natura serviciului paratei in Italia nu ii permite acesteia sa petreaca timp suficient cu minorul, acesta simtind lipsa mamei sale, asa cum rezulta din declaratiile minorului, sustinute si de declaratiile bunicii paterne si ale surorii paratei.
Imprejurarea ca minorul are rezultate scolare deosebite, nu este in masura sa atenueze o astfel de insingurare pe care acesta o resimte, latura intelectiva fiind distincta de aspectele emotive ale personalitatii acestuia.
Nici faptul ca minorul nu i s-a plans mamei niciodata nu poate duce la concluzia ca dorinta exprimata de acesta de a se afla in preajma unuia dintre parinti, nu este una reala.
Reactia minorului fata de fiecare dintre parintii sai (in prezent fata de mama) poate fi generata - fara a avea pretentia unei evaluari psihologice de specialitate - de situatia tensionata dintre parinti, pe care minorul ii percepe ca pe doi adulti care au nevoie de ajutor nu doar exterior, dar si public, pentru a rezolva o problema pe care el o simte extrem de intima.
Mai mult decat atat, implicarea exacerbata a altor membri ai familiei largite nu face decat sa amplifice tensiunea existenta intre parinti, pe de o parte, dar si intre acestia si minor.
Ca atare, instanta atrage atentia partilor si subliniaza importanta de a insista asupra rezolvarii amiabile a situatiei in care se afla, sfatuindu-l pe reclamant sa incerce sa ii insufle minorului respect si intelegere fata de parata si fata de situatia acesteia, creata de dorinta paratei de a-i asigura minorului un viitor mai bun. Reclamantul trebuie sa inteleaga ca minorul are nevoie de un exemplu masculin care sa fie reprezentat de o figura paterna puternica, debarasata de orgolii nejustificate intr-o lupta in care nu exista castigatori.
In ceea ce o priveste pe parata, instanta indruma la o atitudine de intelegere fata de nevoile minorului de a se afla in prezenta efectiva a unui dintre parinti, atitudine de intelegere pe care a declarat-o in fata instantei, urmand a gasi o cale de a o pune in practica, cu ajutorul reclamantului, astfel incat nevoile materiale ale familiei sa nu constituie un motiv de instrainare a minorului de restul familiei sale.
Raportat la probatoriul administrat in cauza, instanta constata ca exista posibilitatea ca partile sa gaseasca o cale de a rezolva problemele care sunt mai mult de natura subiectiva, decat obiectiva.
Instanta constata ca schimbarea mediului socio-familial al minorului nu este benefica dezvoltarii psihice a acestuia. Chiar daca acesta a urmat cursurile scolare in Italia timp de 1 an, dorinta acestuia de a se afla in preajma unuia dintre parintii sai, trebuie respectata, cu atat mai mult cu cat, in esenta, ea exprima dorinta de stabilitate pe care i-o ofera un mediu familial.
Astfel, pentru perioada in care parata se afla in tara, ambele parti au fata de minor toate drepturile rezultate din sentinta civila nr.3872/2010 pronuntata in dosarul nr.3793/296/2010 al Judecatoriei Satu Mare, aceasta nefiind modificata si - deci - continuand sa isi produca efectele, urmand ca, in perioada in care se afla plecata in Italia, sa solicite acordul paratului, in cazul in care doreste stabilirea domiciliului minorului in aceasta tara, pana la ramanerea definitiva a solutiei in dosarul nr.7821/296/2012 al Judecatoriei Satu Mare.
Pentru perioada in care parata este impiedicata de motive obiective sa isi indeplineasca obligatia stabilita prin sentinta de incredintare a minorului, tatal minorului este urmatoarea persoana care - in mod firesc - are dreptul de a indeplini obligatia de crestere si educare a acestuia, atata timp cat nu au intervenit motive care sa il impiedice sa o faca.
Fiecare dintre parinti trebuie sa se implice activ in cultivarea unor relatii ale minorului cu celalalt parinte, intr-o maniera sanatoasa, pentru buna dezvoltare psiho-afectiva a minorului.
In adoptarea acestei solutii, instanta a avut in vedere existenta unor presiuni manifestate asupra minorului, atat din partea familiei paterne, precum si a celei materne, motiv pentru care recomanda partilor sa incerce evitarea rezolvarii conflictelor dintre adulti in prezenta copilului, precum si ponegrirea unuia sau altuia dintre parinti. Aceasta obligatia cade in primul rand in sarcina parintilor sai, care trebuie sa atraga atentia celorlalti adulti implicati in cresterea si educarea minorului, asupra implicatiilor pe care anumite atitudini negative le poate avea asupra dezvoltarii minorului.
Relatiile personale dintre oricare parinte si copilul sau nu pot fi inlaturate chiar si in conditiile existentei unei eventuale inertii din partea minorului, cu atat mai mult cu cat din probele administrate (in special declaratia minorului) rezulta existenta unei bune relatii a minorului cu ambii parinti de la desfacerea casatoriei parintilor si pana la data formularii prezentei cereri.
Un aspect deloc neglijabil pe care instanta l-a avut in vedere cu ocazia adoptarii solutiei, il constituie atitudinea paratei, care a permis minorului sa aiba relatii personale cu tatal sau, l-a lasat sa se reintoarca cu acesta in tara, fara a pune la indoiala buna credinta a reclamantului (aceste imprejurari fiind dovedite prin declaratiile martorilor T. I. si T. M., sustinute de declaratiile minorului - filele 20, 30 si 33 din dosar). O astfel de atitudine indreptateste instanta sa retina ca impiedicarea paratei de a-si exercita drepturile conferite prin sentinta civila nr.3872/2010 ar constitui un abuz, astfel incat temeinicia cererii formulate de reclamant se justifica exclusiv sub aspectul impiedicarii paratei de a stabili domiciliul minorului in Italia, in absenta acordului reclamantului.
In ceea ce privesc celelalte capete de cerere, prin care reclamantul solicita obligarea paratei de a nu-l scoate pe minor din tara si de a nu-i intocmi pasaportul fara acordul reclamantului, instanta constata ca acestea nu au legatura cu obiectul dosarului de fond, respectiv cu stabilirea domiciliului la tata, motiv pentru care va respinge cererea de ordonanta presedintiala sub aceste aspecte.
Intocmirea pasaportului minorului si posibilitatea acestuia de a se deplasa in strainatate fac parte din dreptul minorului la libera circulatie, stabilit de dispozitiile Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, drept care nu ii poate fi ingradit in lipsa unor motive intemeiate. Or, in prezenta cauza nu s-a facut dovada existentei unor astfel de motive intemeiate, nici macar a aparentei existentei unor astfel de motive.
Instanta retine ca, in conditiile in care prin prezenta hotarare stabilirea domiciliului minorului in Italia a fost conditionata de obtinerea acordului patern, nerespectarea dispozitiilor instantei de catre parata ar expune-o pe aceasta rigorilor legii penale.
Mai mult decat atat, nicio proba din dosar nu indreptateste instanta sa nu acorde credit sustinerilor paratei, potrivit carora aceasta va respecta dorinta minorului in privinta locuintei pe care doreste sa o aiba in cazul in care ea se va reintoarce in Italia.
In acest sens, instanta are in vedere declaratiile martorilor, sustinute de declaratia minorului, potrivit carora acesta a ramas in Italia ca urmare a unei hotarari luate in comun cu minorul, i s-a permis acestuia sa pastreze legatura cu tatal sau, atat prin intermediul telefonului/internetului, cat si personal, cu ocazia vizitelor reclamantului in Italia, precum si sa revina in Romania impreuna cu reclamantul in vacanta de vara.
Pentru toate aceste motive, instanta constata intemeiata in parte cererea reclamantului, sub aspectul obligarii paratei de a obtine acordul acestuia pentru stabilirea domiciliului minorului in Italia, si respinge celelalte capete de cerere privind impiedicarea paratei de a intocmi pasaportul minorului si de a-l scoate din tara, fara acordul reclamantului.
In temeiul art.453 C.pr.civ., instanta nu va acorda cheltuieli de judecata, avand in vedere ca partile nu le-au solicitat.
Pentru aceste motive instanta admite in parte cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantul T. M., in contradictoriu cu parata T. A. M. si obliga parata sa obtina acordul reclamantului pentru stabilirea domiciliului minorului in strainatate, pana la solutionarea definitiva a dosarului nr.X.
Respinge celelalte capete de cerere privind impiedicarea paratei de a intocmi pasaportul minorului si de a-l scoate din tara, fara acordul reclamantului, ca neintemeiate.
Fara cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 5 zile de la pronuntare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Satu Mare si se judeca la Tribunalul Satu Mare.