art.55 Lg.10/2001 - calitate procesuala pasiva

"Potrivit art.55 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicata, restituirea pretului actualizat platit de chiriasi ale caror contracte de vanzare cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desfiintate prin hotararii judecatoresti definitive si irevocabile, se face de catre Ministerul Finantelor Publice din fondul extrabugetar constituit in temeiul art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995.
Instanta constata ca legiuitorul a reglementat un caz special de raspundere pentru evictiune sub aspectul restituirii pretului platit in ipoteza de mai sus, derogatoriu de la dreptul comun, respectiv prevederile art.1337 si urmat. Cod civil obligatie ce-i incumba Ministerului Finantelor Publice." (sentinta civila nr.1849/09.03.2007)

Reclamantii N.M. si N.D. au solicitat in contradictoriu cu paratii Municipiul Bucuresti, prin Primar General, si Statul roman prin Ministerul Finantelor Publice, ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratilor la plata contravalorii actualizate a sumei de 12.810.689 lei achitata ca pret al apartamentului din Bucuresti, str. P nr. 49, corp B. apt.3, sector 2, si la plata contravalorii lucrarilor necesare si utile efectuate la apartamentul anterior mentionat, evaluate la suma de 100.000.000 lei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca  la data de 13.03.1997, in calitate de chiriasi ai imobilului situat in Bucuresti, str. P,nr. 49, corp B. apt.3, sector 2, l-au cumparat baza Legii nr.112/1995, conform contractului de vanzare cumparare nr.2738, pentru pretul de 12.810.689 lei, pret ce a fost achitat integral la momentul incheierii contractului. Prin sentinta civila nr. 2335/2003 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti imobilul a fost restituit fostilor proprietari, constatandu-se totodata si nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr.2738/1997. Au invederat reclamantii faptul ca au adus anumite imbunatatiri imobilului sus mentionat, aceste lucrari avand un caracter necesar si util, drept pentru care se considera indreptatiti la restituirea contravalorii acestora, potrivit dispozitiile art. 49 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, reclamantii au precizat ca preluarea imobilului s-a facut fara titlu valabil, dupa cum rezulta din considerentele sentintei civile nr. 2335/2003 a Judecatoriei Sectorului 2, astfel incat obligatia de despagubire revine paratilor in temeiul art. 49 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.49, 51 din Legea nr. 10/2001, art. 112 si urm. Cod procedura civila.
Actiunea este scutita de plata taxelor de timbru potrivit art. 51 alin. 1 si 2 din Legea nr. 10/2001.
Paratul Municipiul Bucuresti a formulat intampinare la cererea de chemare in judecata si cerere de chemare in garantie a paratului Ministerul Finantelor Publice.
In motivarea intampinarii, paratul a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, sustinand ca obligatia restituirii pretului contractului de vanzare cumparare de care cumparatorii reclamanti au fost evinsi revine Ministerului Finantelor Publice, deoarece acesta a incasat si utilizat pretul vanzarii. Pe fondul cauzei, paratul a precizat ca raspunderea pentru evictiune presupune doua elemente cumulativ prevazute de lege, respectiv plata pretului si despagubiri pentru prejudiciul cauzat, iar in cauza cele doua elemente nu sunt indeplinite, intrucat prejudiciul nu a fost indicat si dovedit.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 115-118 Cod procedura civila.
In motivarea cererii de chemare in garantie, paratul a aratat ca obligatia restituirii pretului contractului de vanzare cumparare nr. 2738/1997 incumba Ministerului Finantelor Publice, deoarece aceste sume a fost varsate in conturile special create de Ministerul Finantelor Publice.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 60-64 Cod procedura civila.
Paratul Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare la cererea de chemare in judecata.
In motivarea intampinarii, paratul s-a aparat invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, apreciind ca fiind lipsita de relevanta imprejurarea ca beneficiarul pretului a fost Ministerul Finantelor Publice, deoarece dispozitiile art. 13 din Legea nr. 112/1995 si art. 39 din HG nr. 20/1996, care prevad destinatia fondurilor obtinute din vanzarea locuintelor, nu trateaza si problematica institutiei obligata sa le restituie. A mai invederat paratul faptul ca doar Municipiul Bucuresti poate avea calitate procesuala, intrucat acesta a fost parte contractanta in raportul juridic dedus judecatii, iar prin dispozitiile art. 49 din Legea nr. 10/2001, s-a stabilit in privinta persoanei obligate la restituirea imobilului ca aceasta este statul sau unitatea administrativ teritoriala. Paratul a mai aratat ca, potrivit prevederilor art. 41 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, unitatile specializate care evalueaza si vand apartamente au obligatia sa incaseze contravaloarea acestora si sa retina comisionul de 1%, astfel incat la plata acestui comision trebuie obligata mandatara Primariei, societatea comerciala.
In dovedirea cererii, reclamantii au solicitat administrarea probei cu inscrisuri si expertiza evaluatoare bunuri imobile, avand drept obiective identificarea imobilului in functie de actele de proprietate, stabilirea valorii de circulatie a imobilului si contravaloarea lucrarilor necesare si utile efectuate la acelasi imobil, cereri de probatoriu ce au fost admise de catre instanta ca fiind pertinente si utile solutionarii cauzei, in temeiul dispozitiile art. 167 Cod procedura civila.
In cadrul probei cu inscrisuri, au fost depuse la dosarul cauzei urmatoarele fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: sentinta civila nr. 2335/2003 a Judecatoriei Sectorului 2, decizia civila nr.74A/2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a Civila, decizia civila nr. 470/2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV a Civila, contractul de vanzare cumparare nr. 2738/1997. In sedinta publica din data de 30.09.2005, instanta, in raport de dispozitiile art. 129 alin. 2 teza a II-a Cod procedura civila, a dispus efectuarea unei expertize in constructii civile si industriale avand drept obiectiv stabilirea valorii actualizate a pretului platit pentru apartamentul in litigiu si a cheltuielilor necesare si utile efectuate de reclamanti, concluziile acestuia fiind depuse la dosar.
Prin sentinta civila nr.9668/02.12.2005, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Bucuresti si a respins actiunea reclamantilor ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva. A respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finatelor Publice si a fost admisa actiunea in raport de acesta parat, Ministerul Finantelor Publice fiind obligat sa plateasca reclamantilor 148.028.000 lei, aceasta suma reprezentand valoarea actualizata a pretului de cumparare a apartamentului nr.3 si suma de 199.195.000 lei reprezentand despagubiri pentru sporul de valoare adus imobilului. A fost obligat paratul sa plateasca reclamantilor suma de 800 ron reprezentand cheltuieli de judecata.
Impotriva sentintei civile 9668/02.12.2005 s-a declarat recurs de paratul Ministerul Finantelor Publice, recurs ce a fost admis prin decizia civila nr.902/R/04.05.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, si cauza a fost trimisa spre rejudecare, deoarece s-a apreciat ca in mod gresit instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Bucuresti.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti la data de 03.08.2006 sub nr.12235/300/2006.
In sedinta publica din data de 20.10.2006 instanta a incuviintat efectuarea unei expertize in constructii civile si industriale avand drept obiectiv stabilirea valorii actualizate a pretului platit pentru apartamentul in litigiu si a cheltuielilor necesare si utile efectuate de reclamanti, avand in vedere ca prezenta cauza se afla in cel de-al doilea ciclu procesual, fond dupa casare, si pentru a nu prejudicia pe reclamanti de pronuntarea unei solutii juste in raport si de imprejurarea ca a trecut o perioada lunga de timp de la momentul introducerii actiunii si pana in prezent.
In cauza a fost intocmit raportul de expertiza, concluziile acestuia fiind depuse la dosar.
In sedinta publica din data de 15.12.2006 instanta a incuviintat suplimentarea expertizei cu obiectivul de a se stabili valoarea de piata a imobilului, in raport de decizia pronuntata de CEDO la data de 19.10.2006(cauza Raicu contra Romaniei), concluziile fiind depuse la dosar.
Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul de vanzare cumparare nr. 2738/13.03.1997, reclamantii, N.M. si N.D., in calitate de cumparatori, au achizitionat de la Primaria Municipiului Bucuresti, in calitate de vanzatoare, reprezentata la incheierea contractului prin mandatar SC Foisor SA, locuinta situata in Bucuresti, , str. P. nr. 49, corp B. apt.3, sector 2, compusa din hol, camera, bucatarie, boxa (subsol), WC comun, culoar, baie, avand o suprafata utila de 47,77 mp. Pretul imobilului instrainat prin contractul de vanzare cumparare mentionat a fost stabilit la suma de 12.810.689 lei, pret ce a fost achitat in doua transe astfel cum rezulta din cuprinsul contractului.
Ulterior incheierii actului, cumparatorii au fost evinsi in totalitate de dreptul de proprietate asupra bunului achizitionat prin contractul nr. 2738/1997, intrucat prin sentinta civila nr. 2335/2003 a Judecatoriei Sector 2 Bucuresti, investita cu fomula executorie, a fost admisa actiunea in revendicare formulata de reclamantii S.M. si P.V. in contradictoriu cu Municipiul Bucuresti, prin Primar General si reclamantii din prezentul dosar, constatandu-se nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr.2738/1997.
Potrivit art.55 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicata, restituirea pretului actualizat platit de chiriasi ale caror contracte de vanzare cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desfiintate prin hotararii judecatoresti definitive si irevocabile, se face de catre Ministerul Finantelor Publice din fondul extrabugetar constituit in temeiul art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995.
Instanta constata ca legiuitorul a reglementat un caz special de raspundere pentru evictiune sub aspectul restituirii pretului platit in ipoteza de mai sus, derogatoriu de la dreptul comun, respectiv prevederile art.1337 si urmat. Cod civil obligatie ce-i incumba Ministerului Finantelor Publice.
Prin urmare, paratul Ministerul Finantelor Publice are obligatia legala de a restitui suma reprezentand pretul actualizat al imobilului de care cumparatorii reclamanti au fost evinsi, pret platit in baza contractului de vanzare cumparare 2738/1997. Instanta apreciaza ca apararile paratului  Ministerul Finantelor Publice, in sensul ca la plata comisionului de 1% trebuie obligata mandatara Primariei Municipiului Bucuresti, respectiv SC Foisor SA, intrucat aceasta a avut dreptul de-a retine comisionul de 1%, sunt nefondate, deorece  textul legal citat mai sus nu conditioneaza restituirea pretului  de sarcina probei efectuarii virarii acestei sume de catre PMB catre Ministerul Finantelor Publice, aceasta obligatie neincumbind reclamantilor, si de asemenea nu face distinctie cu privire la intinderea pretului, legiuitorul folosind sintagma  " pret actualizat ", ori " ubi lex non distinguit  nec nos distinguere debemus ".
In ambele ipoteze, paratul Ministerul Finantelor Publice avea posibilitatea, daca exista incertitudinea ca PMB a beneficiat de comisionul de 1%, sa formuleze o cerere de chemare in garantie a PMB si SC Foisor SA pentru plata acestor sume de bani, in cazul in care ar cadea in pretentii.
Avand in vedere aceste considerente, precum si imprejurarea ca, din cuprinsul raportului de expertiza contabila judiciara rezulta ca pretul achitat de reclamanti pentru achizitionarea apartamentului nr. 3, situat in Bucuresti, str.P. nr. 49, corp B. sector 2, actualizat in baza indicilor de inflatie este de 15.513 ron,  instanta va admite acest capat de cerere principala, in parte, si va obliga paratul Ministerul Finantelor Publice, sa plateasca reclamantilor suma de 15.513 Ron, reprezentand pretul actualizat al imobilului situat in Bucuresti, str. P.nr. 49, corp B, apt.3, sector 2.
Instanta nu poate retine sustinerea reclamantilor potrivit careia pretul pe care trebuie sa-l plateasca paratul Ministerul Finantelor Publice trebuie raportat la valoarea de piata a imobilului, avand in vedere si decizia pronuntata de CEDO la data de 19.10.2006(cauza Raicu contra Romaniei), deoarece instanta apreciaza ca decizia invocata de reclamanti vizeaza o cu totul alta situatie. Astfel,  din analiza deciziei anterior mentionate, instanta retine faptul ca  titlul in baza caruia doamna Raicu detinea apartamentul in cauza a fost desfiintat intr-o cale extraordinara de atac, respectiv, recursul in anulare declarat de Procurorul General, astfel ca s-a apreciat ca au fost incalcate dispozitiile art.6 din CEDO si art. 1 din Protocolul nr.1, intreaga motivare a deciziei pronuntate de Curtea Europeana si de care se prevaleaza reclamantii intemeindu-se pe faptul ca doamna Raicu a fost lipsita de valoarea reala a apartamentului prin admiterea recursului in anulare. Mai mult decat atat, instanta retine faptul ca doamna Raicu a solicitat contravaloarea sumei de 35.000 Euro, aceasta reprezentand valoarea de care a fost privata ca urmare a admiterii recursului in anulare, situatie ce nu se regaseste in prezenta cauza.
In aceste conditii, obligarea paratului la plata sumei reprezentand valoarea de circulatie a imobilului situat in litigiu ar reprezenta o imbogatire fara justa cauza a reclamantilor, patrimoniul acestora fiind marit cu suma reprezentand sporul de valoare in dauna patrimoniului paratului, fara ca pentru aceasta sa existe un temei legal.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a admis numai in parte acest capat de cerere si a obligat paratul Ministerul Finantelor Publice, sa plateasca reclamantilor suma de 15.513 Ron, reprezentand pretul actualizat al imobilului situat in Bucuresti, str. P.nr. 49, corp B, apt.3, sector 2.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind restituirea contravalorii cheltuielilor necesare si utile aduse apartamentului nr. 3, situat in Bucuresti, str. P. nr. 49, corp B, sector 2, instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 53 (fost art. 49) alin. 1 din Legea nr. 10/2001, chiriasii au dreptul la despagubire pentru sporul de valoare adus imobilului cumparat cu destinatia de locuinta prin imbunatatirile necesare si utile. In cauza de fata, instanta apreciaza ca imobilul de care au fost deposedati reclamantii in baza dispozitiilor sentintei civile nr. 2335/2003 a Judecatoriei Sectorului 2, avea destinatia de locuinta, astfel cum rezulta din cuprinsul contractului de vanzare cumparare nr. 2738/1997. Pe de alta parte, instanta apreciaza ca prin imbunatatiri im sensul dispozitiilor legale mai sus invocate, precum si a prevederilor art. 53 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, se inteleg cheltuielile necesare si utile, fiind necesare cheltuielile facute pentru insasi conservarea bunului (reparatii capitale), iar utile cele care conduc la sporirea valorii bunului. Raportand aceste prevederi legale la cele constatate in raportul de expertiza tehnica imobiliara intocmit in cauza de fata, instanta retine ca imbunatatirile aduse apartamentului nr. 3, situat in Bucuresti, str. P.  nr. 49, corp B, sector 2, reprezinta cheltuieli necesare si utile, intrucat privesc cheltuieli efectuate cu reparatiile, imbunatatiri, montarea de instalatii in regie proprie.
Cat priveste sarcina suportarii acestor despagubiri, din prevederile art. 53 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, rezulta ca in cazul in care imobilul care se restituie a fost preluat fara titlu valabil, obligatia de despagubire revine statului sau unitatii detinatoare. In cauza de fata, instanta constata ca imobilul situat in Bucuresti,  str. P.  nr. 49, corp B, apt.3, sector 2, a fost preluat fara titlu valabil, fapt ce rezulta din considerentele sentintei civile nr. 2335/2003 a Judecatoriei Sectorului 2, in cuprinsul carora s-a retinut ca Decretul nr. 111/1951 de preluare a imobilului incalca in mod flagrant Constitutia Romaniei, care garanta dreptul de proprietate.
Pe cale de consecinta, avand in vedere aceste considerente, precum si faptul ca din cuprinsul raportului de expertiza tehnica imobiliara efectuat in cauza rezulta ca valoarea de circulatie a lucrarilor efectuate la apartamentul nr. 3, situat in Bucuresti, str. P.nr. 49, corp B, apt.3, sector 2, este de 20.961,83 lei, instanta, avand in vedere dispozitiile art. 53 alin. 1,3,4 si 5 din Legea nr.10/2001, precum si considerentele deciziei de casare (obligatorie pentru instanta investita cu rejudecarea cauzei), va obliga paratul Municipiul Bucuresti, prin Primar General, sa plateasca reclamantilor suma de 20961,83 lei/ron (209.618.343 lei rol) reprezentand contravaloarea lucrarilor necesare si utile aduse de acestia din urma apartamentului nr.3 situat in corpul B al imobilului situat Bucuresti, str.P.nr.49, sectorul 2.
Instanta va admite si cererea de chemare in garantie formulata de Municipiul Bucuresti prin Primarul General, si pe cale de consecinta, va obliga Ministerul Finantelor Publice sa plateasca paratei suma de 20961,83 lei/ron (209618343 rol), avand in vedere ca acesta este ordonatorul principal de credite si in aceasta calitate el este cel care plateste institutiilor publice sumele necesare achitarii obligatiilor ce decurg din executarea sentintelor.
Avand in vedere faptul ca cele doua parate se afla in culpa procesuala, determinata de obligarea acestora la plata sumelor de 15.513 lei/ron si respectiv, 20.961,83 lei/ron, reprezentand pretul actualizat si imbunatatiri aduse imobilului situat in Bucuresti, str.P.nr. 49, corp B, apt.3,  sector 2, instanta va obliga paratii la plata cheltuielilor de judecata, in suma de 800 lei/ron, aceasta suma fiind reprezentata de onorariile de expertiza achitate de reclamanti conform chitantelor nr.3955032/1/26.10.2006 si nr.4730781/1/10.01.2007.