raspundere ciivla delictuala -daune morale
(Sentinta civila nr. 1730 din data de 25.02.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2)Referitor la pozitia subiectiva a paratilor, se retine faptul ca in materia raspunderii civile delictuale, aceasta va fi angajata si pentru cea mai usoara culpa, pornind de la intentie care imbraca doua forme: intentia directa - cand autorul faptei prevede rezultatul faptei si urmareste producerea lui, si intentie indirecta - cand autorul prevede rezultatul faptei si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui. Aprecierea intentiei se realizeaza in functie de elementele sale intrinseci, fara a fi necesara referirea la un criteriu exterior. In ceea ce-i priveste pe parati, instanta apreciaza ca acestia au savarsit fapta ilicita cu forma de vinovatie a intentiei indirecte, acestia avand reprezentarea faptului ca prin actiunile intreprinse, chiar daca recurg la calea justitiei, insa prin deturnarea drepturilor procedurale de la scopul pentru care au fost recunoscute de lege, se va produce reclamantei un prejudiciu, fata de pozitia acesteia de persoana publica si a carei profesie se circumscrie intocmirii de inscrisuri oficiale asupra carora nu trebuie sa planeze nicio suspiciune.(sentinta civila nr. 1730/25.02.2008)
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 18.07.2006, sub nr. 11180/300/2006, reclamanta A.M.V a chemat in judecata pe paratii L:A., N.A., L.E. si N.M., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea paratilor in solidar la plata sumei de 5000 Euro prin echivalent la cursul BNR de la data efectuarii platii, cu titlu de daune morale pentru atingerea deosebit de grava adusa onoarei, reputatiei, demnitatii si prestigiului acesteia prin abuzul de drept ca urmare a formularii plangerii penale impotriva reclamantei pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 246 Cod penal si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin plangerea penala formulata la data de 21.03.2005 in completarea plangerii initiale, paratele, prin mandatarul lor, L.A., au invinuit reclamanta de savarsirea infractiunii prev. de art. 246 Cod penal, in sensul ca aceasta ar fi emis un certificat de mostenitor cu nr. 6/18.02.2004 fara respectarea prevederilor Legii 36/199, iar prin rezolutia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov emisa la data de 25.07.2005 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de reclamanta pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 246 Cod penal. Reclamanta a mai aratat ca impotriva rezolutiei Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov, paratele, prin mandatarul lor au formulat plangere, iar la data de 15.09.2005, prin rezolutia data de Procurorul sef al aceluiasi Parchet, s-a mentinut solutia de neincepere a urmarii penale. Impotriva acestei solutii, paratii au formulat plangere la instanta competenta, aceasta plangere fiind respinsa prin sentinta penala nr. 39/F din 10.11.2005 pronuntata in dosarul nr. 1073/P/F/2005 al Curtii de Apel Brasov. De asemenea, paratii au formulat recurs impotriva sentintei mai sus mentionate, recursul fiind respins de catre I.C.C.J., mentinandu-se sentinta penala atacata.
In continuare, reclamanta a subliniat ca sunt incidente dispozitiile art. 998 - 999 Cod civil, in sensul ca paratii prin actele si faptele lor, respectiv prin promovarea plangerii penale au savarsit un abuz de drept pentru urmatoarele motive: prin sentinta civila nr. 129/16.11.1992 s-a stabilit de catre Tribunalul Brasov, sentinta fiind definitiva si irevocabila, ca S.E. are un drept indiviz asupra unei suprafete de teren de 748,80 mp situat in Orasul Predeal, aceasta procedand la intabularea dreptului sau de proprietate in Cartea Funciara la data de 06.09.1993. Paratii si mandatarul acestora au efectuat o serie de demersuri, la data deschiderii succesiunii autorului lor au prezentat la dezbaterea succesorala acte din care ar fi rezultat ca autorul lor era singurul proprietar al suprafetei de teren de 748,80 mp, prin aceste demersuri nedorindu-se decat a contrazice o hotarare definitiva si irevocabila. Incepand cu anul 2000 paratele prin mandatarul lor au incercat sa confere o aparenta legalitate afirmatiilor nereale din continutul certificatului de mostenitor nr. 694/1995 in sensul obtinerii unei hotarari judecatoresti care sa constate calitatea de unic mostenitor si unic proprietar al numitului N.V. si, pe cale de consecinta, calitatea paratelor de unice proprietare ale suprafetei de teren de 748,80 mp. Aceste demersuri au fost solutionate definitiv si irevocabil de catre Tribunalul Bucuresti si Curtea de Apel in anul 2003 in sensul respingerii actiunii si a respingerii recursului promovat. Reclamanta a mai aratat ca abuzul de drept reprezinta o forma de manifestare a faptei ilicite atunci cand dreptul nu este utilizat in vederea realizarii finalitatii sale, ci in intentia de a pagubi o alta persoana. Reclamanta a mai precizat ca prin plangerea penala promovata de parate si mandatarul acestora, acestia i-au ca prejudiciat drepturile si interesele, deoarece paratii au acuzat atat legalitatea actului emis de reclamanta in calitate de notar public, cat si competenta si probitatea profesionala in raport de justitiabili si in randul specialistilor.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 998 - 999 Cod civil si art. 723 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in suma de 1.129 lei si timbru judiciar in valoare de 5 lei.
In dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu inscrisuri, astfel ca au fost depuse in copii certificate pentru conformitate cu originalul: sentinta penala nr. 39/F pronuntata de Curtea de Apel Brasov in dosarul nr. 1073/P/F/2005 la data de 10.11.2005, sentinta civila nr. 129 pronuntata de Tribunalul Judetean Brasov la data de 16.11.1992 in dosarul 178, sentinta civila nr. 3031 /12.03.2001 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti in dosarul 12678/2000, decizia civila nr. 2862 A/16.10.2001 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV - a Civila in dosarul nr. 2954/2001, decizia civila nr. 948/26.03.2002 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. 46/2002, proba cu interogatoriul paratilor, precum si proba testimoniala, fiind audiati martorii B. A. si S.C.Ghe..
La data de 17.01.2007, paratii au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanta ca neintemeiata. In motivare, paratii au aratat ca prevederile art. 76 din Legea 35/1995 sunt clare in sensul ca notarul public stabileste calitatea mostenitorilor si legatarilor, intinderea drepturilor acestora, iar art. 81 din acelasi act normativ prevede ca incheierea finala va cuprinde intinderea drepturilor tuturor mostenitorilor si legatarilor, insa in certificatul de mostenitor emis de reclamanta in calitate de notar public nu s-a facut nicio referire la cota de proprietate si la intinderea dreptului. Conform art. 58 din Decretul lege 115/1938, au mai aratat paratii, mai multi proprietari nu pot fi inscrisi in aceeasi carte funciara daca se gasesc in indiviziune, trebuind sa se arate partea indiviza a fiecaruia. Reclamanta nu a solicitat sa i se prezinte actul juridic care a dus la inscrierea in C.F. a lui S.E., care este autoarea numitului S.C.Ghe., desi pretinde ca avea cunostinta de continutul sentintei civile nr. 129/1992, fapt care nu corespunde realitatii, pentru ca, daca ar fi cunoscut, ar fi putut afla ca autorul paratilor, N.V., nu a fost parte in acel dosar astfel ca nu-i este opozabila acea sentinta. Paratii mai sustin ca reclamanta nu a facut dovada existentei prejudiciului si au solicitat ca reclamanta sa prezinte situatia contabila pe ultimii 5 ani, chiar daca rezolutia Parchetului a fost data in sensul ca reclamanta a efectuat faptele, dar acestea nu constituie infractiune, neintrunind elementele constitutive ale acesteia, fapta totusi exista, desi nu a fost apreciata ca fapta penala.
Intampinarea nu a fost intemeiata in drept.
In aparare, paratii au solicitat proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse in fotocopii: adresa nr. 941 emisa de Prefectura Judetului Brasov, rezolutia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov cu nr. 61/P/2005 din data de 25.07.2005, rezolutia nr. 757/II/2/2005 din data de 15.09.2005 a procurorului general, decizia civila nr. 548/A/14.03.2003 a Tribunalului Bucuresti Sectia a IV - a Civila , extras de carte funciara nr. 14101, certificat de mostenitor nr. 694/05.04.1995, cererea formulata de S.C. si inregistrata la Primaria Orasului Predeal la data de 18.01.2005 sub nr. 385, certificat de deces al defunctei S.E.a, imputernicire avocatiala, in copii certificate sentinta penala nr. 39F/10.11.2005,decizia penala nr. 1653/14.03.2006 pronuntata de ICCJ Sectia Penala , decizia civila nr. 701/R/1.11.2006 pronuntata de Tribunalul Brasov Sectia Civila, sentinta civila nr. 4576/30.05.2006 pronuntata de Judecatoria Brasov investita cu formula executorie, certificat de deces al defunctei N.A., certificat de mostenitor nr. 6 emis la data de 18.02.2004, sentinta civila nr. 4136/23.04.2004 a Judecatoriei Brasov, in original procura autentificata sub nr. 1428/28.03.2007 de BNP Lepadatu Eugenia si proba cu interogatoriul reclamantei.
La termenul din data de 19.11.2007, instanta a luat act de precizarea ca parata N.A. a decedat la data de 22.10.2007, si ca succesoarele acesteia sunt paratele N.M.si L.E..
Din analiza ansamblului materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Terenul in suprafata de 748, 8 mp situat in localitatea Predeal a apartinut numitului B.D., pana in anul 1960, cand a fost preluat de stat. Prin sentinta civila nr. 129/1992, pronuntata de Tribunalul Brasov - ramasa irevocabila, cu privire la terenul mentionat a fost recunoscut dreptul de proprietate al numitei Stoicescu Eugenia, alaturi de numitul N.V., ca succesori al autorului B.D.. Ambii mostenitori au fost inscrisi cu drept de proprietate in cartea funciara deschisa imobilului.
La data de 16.02.2004, ca urmare a cererii formulate de numitul S.C., a fost deschisa procedura succesorala de pe urma numitei S.E. la biroul notarului public al reclamantei, stabilindu-se in certificatul de mostenitor nr. 6/18.02.2004, calitatea de mostenitor a numitului S.C. si componenta masei succesorale ca fiind un drept indiviz pentru terenul in suprafata de 748, 8 mp situat in localitatea Predeal si dreptul de concesiune asupra unui loc de veci. Dezbaterea succesiunii de pe urma numitului N.V. s-a realizat la Notariatul de Stat Popper Constantin, care a emis certificatul de mostenitor nr. 694/05.04.1995, prin care a stabilit calitatea de succesori a paratelor L.E., N.M. si N.A. a, precum si masa succesorala ca fiind compusa din intregul drept de proprietate pentru terenul in suprafata de 748, 8 mp situat in localitatea Predeal.
Prin plangerea penala adresata Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov la data de 28.11.2004, paratul L.A., a solicitat, pentru paratele L.E., N.M. si N.E., efectuarea de cercetari si trimiterea in judecata fata de reclamanta pentru infractiunea prevazuta de art. 246 C.pen. Conform rezolutiei din data de 25.07.2005 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov, a fost dispusa neinceperea urmaririi penale fata de reclamanta, intrucat fapta nu a intrunit elementele constitutive ale infractiunii. Prin rezolutia din data de 15.09.2005 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov, a fost respinsa plangerea formulata de paratul L.A. impotriva rezolutiei mentionate mai sus. Prin sentinta penala nr. 39/10.11.2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, a fost respinsa plangerea formulata de parati impotriva rezolutiilor din data de 25.07.2005 si din data de 15.09.2005 ale Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov, fiind mentinuta aceasta solutie prin decizia nr. 1653/14.03.2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale este necesara intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.
In ceea ce priveste existenta faptei ilicite, aceasta a fost definita ca fiind orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.
Prin raportare la circumstantele particulare ale cauzei de fata, instanta constata ca paratii au savarsit o fapta ilicita. Astfel, din analiza tuturor considerentelor expuse in rezolutiile penale si sentintele civile pronuntate cu privire la obiectul litigiului, rezulta faptul ca instantele care au analizat plangerile penale formulate de catre parate impotriva reclamantei au stabilit faptul ca aceasta a respectat dispozitiile legale in materie si nu au fost identificate imprejurari care sa probeze o alta situatie de fapt. Instanta mai constata ca paratii nu au demarat actiuni civile prin care sa incerce valorificarea drepturilor lor, ci au initiat demersurile lor in justitie formuland plangere penala impotriva reclamantei, fara a analiza temeinicia certificatului de mostenitor, care fusese emis in baza unor inscrisuri, respectiv acte de stare, civila sentinta civila nr. 129/1992, pronuntata de Tribunalul Brasov si extras de carte funciara, necontestate de catre parati.
Mai mult, instanta constata ca, in mod judicios, reclamanta a stabilit mentiunile certificatului de mostenitor de pe urma numitei Stoicescu Eugenia, intrucat a avut in vedere considerentele sentintei civile nr. 129/1992, pronuntate de Tribunalul Brasov care au recunoscut dreptul de proprietate si acestei defuncte cu privire la terenul in suprafata de 748, 8 mp situat in localitatea Predeal. Nemultumirile paratilor cu privire la faptul ca a fost recunoscut un drept de proprietate si numitei S.E., alaturi de autorul lor, numitul N.V., nu erau de natura sa aiba o relevanta din punctul de vedere al reclamantei sub aspectul emiterii certificatului de mostenitor respectiv, atat timp cat acesta a fost eliberat in baza unor inscrisuri a caror validitate juridica nu a fost contestata.
Sub aspectul prejudiciului, instanta constata ca incalcarea unui drept subiectiv nu se reflecta intotdeauna intr-un prejudiciu patrimonial.
Din coroborarea declaratiilor martorilor audiati in cauza, instanta retine faptul ca reclamanta a suferit un prejudiciu de ordin moral prin derularea procedurilor penale declansate de catre parati, prin faptul ca a fost afectata atat sub aspectul imaginii pe care a avut-o fata de alte persoane care nu mai doreau colaborarea cu aceasta dupa promovarea plangerii penale, precum si fata de alti colegi de-ai reclamantei din domeniu, dar si in privinta starii psihice a reclamantei care a refuzat de la acel moment sa mai intocmeasca certificate de mostenitor. Cu privire la cuantumul prejudiciului, instanta apreciaza ca reclamanta este indreptatita la repararea prejudiciului pricinuit, echivalentul sumei de 5000 de euro reprezentand o despagubire rezonabila in raport de toate circumstantele retinute in speta.
Referitor la pozitia subiectiva a paratilor, se retine faptul ca in materia raspunderii civile delictuale, aceasta va fi angajata si pentru cea mai usoara culpa, pornind de la intentie care imbraca doua forme: intentia directa - cand autorul faptei prevede rezultatul faptei si urmareste producerea lui, si intentie indirecta - cand autorul prevede rezultatul faptei si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui. Aprecierea intentiei se realizeaza in functie de elementele sale intrinseci, fara a fi necesara referirea la un criteriu exterior. In ceea ce-i priveste pe parati, instanta apreciaza ca acestia au savarsit fapta ilicita cu forma de vinovatie a intentiei indirecte, acestia avand reprezentarea faptului ca prin actiunile intreprinse, chiar daca recurg la calea justitiei, insa prin deturnarea drepturilor procedurale de la scopul pentru care au fost recunoscute de lege, se va produce reclamantei un prejudiciu, fata de pozitia acesteia de persoana publica si a carei profesie se circumscrie intocmirii de inscrisuri oficiale asupra carora nu trebuie sa planeze nicio suspiciune.
Prin urmare, constatand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, fata de imprejurarea ca in aceasta materie angajarea raspunderii se realizeaza in mod solidar, instanta ii va obliga pe parati la plata catre reclamanta a sumei de 5000 de euro, in echivalent in lei la cursul B.N.R. la data platii efective, cu titlu de daune morale.
Retinand culpa procesuala a paratilor in declansarea prezentului litigiu, fata de art. 274 C.proc.civ., instanta ii va obliga pe parati la plata catre reclamanta a sumei in cuantum de 1134 lei, cheltuieli de judecata.
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 18.07.2006, sub nr. 11180/300/2006, reclamanta A.M.V a chemat in judecata pe paratii L:A., N.A., L.E. si N.M., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea paratilor in solidar la plata sumei de 5000 Euro prin echivalent la cursul BNR de la data efectuarii platii, cu titlu de daune morale pentru atingerea deosebit de grava adusa onoarei, reputatiei, demnitatii si prestigiului acesteia prin abuzul de drept ca urmare a formularii plangerii penale impotriva reclamantei pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 246 Cod penal si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin plangerea penala formulata la data de 21.03.2005 in completarea plangerii initiale, paratele, prin mandatarul lor, L.A., au invinuit reclamanta de savarsirea infractiunii prev. de art. 246 Cod penal, in sensul ca aceasta ar fi emis un certificat de mostenitor cu nr. 6/18.02.2004 fara respectarea prevederilor Legii 36/199, iar prin rezolutia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov emisa la data de 25.07.2005 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de reclamanta pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 246 Cod penal. Reclamanta a mai aratat ca impotriva rezolutiei Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov, paratele, prin mandatarul lor au formulat plangere, iar la data de 15.09.2005, prin rezolutia data de Procurorul sef al aceluiasi Parchet, s-a mentinut solutia de neincepere a urmarii penale. Impotriva acestei solutii, paratii au formulat plangere la instanta competenta, aceasta plangere fiind respinsa prin sentinta penala nr. 39/F din 10.11.2005 pronuntata in dosarul nr. 1073/P/F/2005 al Curtii de Apel Brasov. De asemenea, paratii au formulat recurs impotriva sentintei mai sus mentionate, recursul fiind respins de catre I.C.C.J., mentinandu-se sentinta penala atacata.
In continuare, reclamanta a subliniat ca sunt incidente dispozitiile art. 998 - 999 Cod civil, in sensul ca paratii prin actele si faptele lor, respectiv prin promovarea plangerii penale au savarsit un abuz de drept pentru urmatoarele motive: prin sentinta civila nr. 129/16.11.1992 s-a stabilit de catre Tribunalul Brasov, sentinta fiind definitiva si irevocabila, ca S.E. are un drept indiviz asupra unei suprafete de teren de 748,80 mp situat in Orasul Predeal, aceasta procedand la intabularea dreptului sau de proprietate in Cartea Funciara la data de 06.09.1993. Paratii si mandatarul acestora au efectuat o serie de demersuri, la data deschiderii succesiunii autorului lor au prezentat la dezbaterea succesorala acte din care ar fi rezultat ca autorul lor era singurul proprietar al suprafetei de teren de 748,80 mp, prin aceste demersuri nedorindu-se decat a contrazice o hotarare definitiva si irevocabila. Incepand cu anul 2000 paratele prin mandatarul lor au incercat sa confere o aparenta legalitate afirmatiilor nereale din continutul certificatului de mostenitor nr. 694/1995 in sensul obtinerii unei hotarari judecatoresti care sa constate calitatea de unic mostenitor si unic proprietar al numitului N.V. si, pe cale de consecinta, calitatea paratelor de unice proprietare ale suprafetei de teren de 748,80 mp. Aceste demersuri au fost solutionate definitiv si irevocabil de catre Tribunalul Bucuresti si Curtea de Apel in anul 2003 in sensul respingerii actiunii si a respingerii recursului promovat. Reclamanta a mai aratat ca abuzul de drept reprezinta o forma de manifestare a faptei ilicite atunci cand dreptul nu este utilizat in vederea realizarii finalitatii sale, ci in intentia de a pagubi o alta persoana. Reclamanta a mai precizat ca prin plangerea penala promovata de parate si mandatarul acestora, acestia i-au ca prejudiciat drepturile si interesele, deoarece paratii au acuzat atat legalitatea actului emis de reclamanta in calitate de notar public, cat si competenta si probitatea profesionala in raport de justitiabili si in randul specialistilor.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 998 - 999 Cod civil si art. 723 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in suma de 1.129 lei si timbru judiciar in valoare de 5 lei.
In dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu inscrisuri, astfel ca au fost depuse in copii certificate pentru conformitate cu originalul: sentinta penala nr. 39/F pronuntata de Curtea de Apel Brasov in dosarul nr. 1073/P/F/2005 la data de 10.11.2005, sentinta civila nr. 129 pronuntata de Tribunalul Judetean Brasov la data de 16.11.1992 in dosarul 178, sentinta civila nr. 3031 /12.03.2001 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti in dosarul 12678/2000, decizia civila nr. 2862 A/16.10.2001 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV - a Civila in dosarul nr. 2954/2001, decizia civila nr. 948/26.03.2002 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. 46/2002, proba cu interogatoriul paratilor, precum si proba testimoniala, fiind audiati martorii B. A. si S.C.Ghe..
La data de 17.01.2007, paratii au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanta ca neintemeiata. In motivare, paratii au aratat ca prevederile art. 76 din Legea 35/1995 sunt clare in sensul ca notarul public stabileste calitatea mostenitorilor si legatarilor, intinderea drepturilor acestora, iar art. 81 din acelasi act normativ prevede ca incheierea finala va cuprinde intinderea drepturilor tuturor mostenitorilor si legatarilor, insa in certificatul de mostenitor emis de reclamanta in calitate de notar public nu s-a facut nicio referire la cota de proprietate si la intinderea dreptului. Conform art. 58 din Decretul lege 115/1938, au mai aratat paratii, mai multi proprietari nu pot fi inscrisi in aceeasi carte funciara daca se gasesc in indiviziune, trebuind sa se arate partea indiviza a fiecaruia. Reclamanta nu a solicitat sa i se prezinte actul juridic care a dus la inscrierea in C.F. a lui S.E., care este autoarea numitului S.C.Ghe., desi pretinde ca avea cunostinta de continutul sentintei civile nr. 129/1992, fapt care nu corespunde realitatii, pentru ca, daca ar fi cunoscut, ar fi putut afla ca autorul paratilor, N.V., nu a fost parte in acel dosar astfel ca nu-i este opozabila acea sentinta. Paratii mai sustin ca reclamanta nu a facut dovada existentei prejudiciului si au solicitat ca reclamanta sa prezinte situatia contabila pe ultimii 5 ani, chiar daca rezolutia Parchetului a fost data in sensul ca reclamanta a efectuat faptele, dar acestea nu constituie infractiune, neintrunind elementele constitutive ale acesteia, fapta totusi exista, desi nu a fost apreciata ca fapta penala.
Intampinarea nu a fost intemeiata in drept.
In aparare, paratii au solicitat proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse in fotocopii: adresa nr. 941 emisa de Prefectura Judetului Brasov, rezolutia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov cu nr. 61/P/2005 din data de 25.07.2005, rezolutia nr. 757/II/2/2005 din data de 15.09.2005 a procurorului general, decizia civila nr. 548/A/14.03.2003 a Tribunalului Bucuresti Sectia a IV - a Civila , extras de carte funciara nr. 14101, certificat de mostenitor nr. 694/05.04.1995, cererea formulata de S.C. si inregistrata la Primaria Orasului Predeal la data de 18.01.2005 sub nr. 385, certificat de deces al defunctei S.E.a, imputernicire avocatiala, in copii certificate sentinta penala nr. 39F/10.11.2005,decizia penala nr. 1653/14.03.2006 pronuntata de ICCJ Sectia Penala , decizia civila nr. 701/R/1.11.2006 pronuntata de Tribunalul Brasov Sectia Civila, sentinta civila nr. 4576/30.05.2006 pronuntata de Judecatoria Brasov investita cu formula executorie, certificat de deces al defunctei N.A., certificat de mostenitor nr. 6 emis la data de 18.02.2004, sentinta civila nr. 4136/23.04.2004 a Judecatoriei Brasov, in original procura autentificata sub nr. 1428/28.03.2007 de BNP Lepadatu Eugenia si proba cu interogatoriul reclamantei.
La termenul din data de 19.11.2007, instanta a luat act de precizarea ca parata N.A. a decedat la data de 22.10.2007, si ca succesoarele acesteia sunt paratele N.M.si L.E..
Din analiza ansamblului materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Terenul in suprafata de 748, 8 mp situat in localitatea Predeal a apartinut numitului B.D., pana in anul 1960, cand a fost preluat de stat. Prin sentinta civila nr. 129/1992, pronuntata de Tribunalul Brasov - ramasa irevocabila, cu privire la terenul mentionat a fost recunoscut dreptul de proprietate al numitei Stoicescu Eugenia, alaturi de numitul N.V., ca succesori al autorului B.D.. Ambii mostenitori au fost inscrisi cu drept de proprietate in cartea funciara deschisa imobilului.
La data de 16.02.2004, ca urmare a cererii formulate de numitul S.C., a fost deschisa procedura succesorala de pe urma numitei S.E. la biroul notarului public al reclamantei, stabilindu-se in certificatul de mostenitor nr. 6/18.02.2004, calitatea de mostenitor a numitului S.C. si componenta masei succesorale ca fiind un drept indiviz pentru terenul in suprafata de 748, 8 mp situat in localitatea Predeal si dreptul de concesiune asupra unui loc de veci. Dezbaterea succesiunii de pe urma numitului N.V. s-a realizat la Notariatul de Stat Popper Constantin, care a emis certificatul de mostenitor nr. 694/05.04.1995, prin care a stabilit calitatea de succesori a paratelor L.E., N.M. si N.A. a, precum si masa succesorala ca fiind compusa din intregul drept de proprietate pentru terenul in suprafata de 748, 8 mp situat in localitatea Predeal.
Prin plangerea penala adresata Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov la data de 28.11.2004, paratul L.A., a solicitat, pentru paratele L.E., N.M. si N.E., efectuarea de cercetari si trimiterea in judecata fata de reclamanta pentru infractiunea prevazuta de art. 246 C.pen. Conform rezolutiei din data de 25.07.2005 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov, a fost dispusa neinceperea urmaririi penale fata de reclamanta, intrucat fapta nu a intrunit elementele constitutive ale infractiunii. Prin rezolutia din data de 15.09.2005 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov, a fost respinsa plangerea formulata de paratul L.A. impotriva rezolutiei mentionate mai sus. Prin sentinta penala nr. 39/10.11.2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, a fost respinsa plangerea formulata de parati impotriva rezolutiilor din data de 25.07.2005 si din data de 15.09.2005 ale Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov, fiind mentinuta aceasta solutie prin decizia nr. 1653/14.03.2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale este necesara intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.
In ceea ce priveste existenta faptei ilicite, aceasta a fost definita ca fiind orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.
Prin raportare la circumstantele particulare ale cauzei de fata, instanta constata ca paratii au savarsit o fapta ilicita. Astfel, din analiza tuturor considerentelor expuse in rezolutiile penale si sentintele civile pronuntate cu privire la obiectul litigiului, rezulta faptul ca instantele care au analizat plangerile penale formulate de catre parate impotriva reclamantei au stabilit faptul ca aceasta a respectat dispozitiile legale in materie si nu au fost identificate imprejurari care sa probeze o alta situatie de fapt. Instanta mai constata ca paratii nu au demarat actiuni civile prin care sa incerce valorificarea drepturilor lor, ci au initiat demersurile lor in justitie formuland plangere penala impotriva reclamantei, fara a analiza temeinicia certificatului de mostenitor, care fusese emis in baza unor inscrisuri, respectiv acte de stare, civila sentinta civila nr. 129/1992, pronuntata de Tribunalul Brasov si extras de carte funciara, necontestate de catre parati.
Mai mult, instanta constata ca, in mod judicios, reclamanta a stabilit mentiunile certificatului de mostenitor de pe urma numitei Stoicescu Eugenia, intrucat a avut in vedere considerentele sentintei civile nr. 129/1992, pronuntate de Tribunalul Brasov care au recunoscut dreptul de proprietate si acestei defuncte cu privire la terenul in suprafata de 748, 8 mp situat in localitatea Predeal. Nemultumirile paratilor cu privire la faptul ca a fost recunoscut un drept de proprietate si numitei S.E., alaturi de autorul lor, numitul N.V., nu erau de natura sa aiba o relevanta din punctul de vedere al reclamantei sub aspectul emiterii certificatului de mostenitor respectiv, atat timp cat acesta a fost eliberat in baza unor inscrisuri a caror validitate juridica nu a fost contestata.
Sub aspectul prejudiciului, instanta constata ca incalcarea unui drept subiectiv nu se reflecta intotdeauna intr-un prejudiciu patrimonial.
Din coroborarea declaratiilor martorilor audiati in cauza, instanta retine faptul ca reclamanta a suferit un prejudiciu de ordin moral prin derularea procedurilor penale declansate de catre parati, prin faptul ca a fost afectata atat sub aspectul imaginii pe care a avut-o fata de alte persoane care nu mai doreau colaborarea cu aceasta dupa promovarea plangerii penale, precum si fata de alti colegi de-ai reclamantei din domeniu, dar si in privinta starii psihice a reclamantei care a refuzat de la acel moment sa mai intocmeasca certificate de mostenitor. Cu privire la cuantumul prejudiciului, instanta apreciaza ca reclamanta este indreptatita la repararea prejudiciului pricinuit, echivalentul sumei de 5000 de euro reprezentand o despagubire rezonabila in raport de toate circumstantele retinute in speta.
Referitor la pozitia subiectiva a paratilor, se retine faptul ca in materia raspunderii civile delictuale, aceasta va fi angajata si pentru cea mai usoara culpa, pornind de la intentie care imbraca doua forme: intentia directa - cand autorul faptei prevede rezultatul faptei si urmareste producerea lui, si intentie indirecta - cand autorul prevede rezultatul faptei si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui. Aprecierea intentiei se realizeaza in functie de elementele sale intrinseci, fara a fi necesara referirea la un criteriu exterior. In ceea ce-i priveste pe parati, instanta apreciaza ca acestia au savarsit fapta ilicita cu forma de vinovatie a intentiei indirecte, acestia avand reprezentarea faptului ca prin actiunile intreprinse, chiar daca recurg la calea justitiei, insa prin deturnarea drepturilor procedurale de la scopul pentru care au fost recunoscute de lege, se va produce reclamantei un prejudiciu, fata de pozitia acesteia de persoana publica si a carei profesie se circumscrie intocmirii de inscrisuri oficiale asupra carora nu trebuie sa planeze nicio suspiciune.
Prin urmare, constatand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, fata de imprejurarea ca in aceasta materie angajarea raspunderii se realizeaza in mod solidar, instanta ii va obliga pe parati la plata catre reclamanta a sumei de 5000 de euro, in echivalent in lei la cursul B.N.R. la data platii efective, cu titlu de daune morale.
Retinand culpa procesuala a paratilor in declansarea prezentului litigiu, fata de art. 274 C.proc.civ., instanta ii va obliga pe parati la plata catre reclamanta a sumei in cuantum de 1134 lei, cheltuieli de judecata.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Despagubiri, penalitati
DREPTURI SALARIALE ALE PERSONALULUI DIDACTIC. APLICAREA DISPOZITIILOR LEGALE PRIVIND PLATA AJUTORULUI FINANCIAR PENTRU ACHIZITIONAREA DE CARTI SI PROGRAME EDUCATIONALE IN FORMAT ELECTRONIC - Sentinta civila nr. 1921/LM/2011 din data de 15.11.2011Despagubiri din asigurare de raspundere in cazul accidentelor de circulatie. Subrogatie. Neaplicarea solidaritatii. - Decizie nr. speta 5 din data de 08.01.2008
Repararea pagubei materiale sau a daunei morale in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrangerii dreptului de libertate in mod nelegal (art.504-507 Cod proc. penala). Data de la care incepe sa curga termenul de exercitare a actiunii p... - Sentinta civila nr. speta 2 din data de 04.01.2008
Despagubiri pentru lipsa de folosinta corelativ cu dreptul de retentie - Decizie nr. 88 din data de 05.03.2015
Folosinta teren agricol. Despagubiri acordate la valoarea corespunzatoare a folosului de tras - Decizie nr. 660 din data de 04.12.2014
LITIGIU CU PROFESIONISTI - Sentinta comerciala nr. 1049 din data de 04.11.2014
Solicitare pe cale separata a cheltuielilor de judecata. Reducere onorar de avocat. - Decizie nr. 219 din data de 03.04.2014
Despagubiri solicitate in baza Legii 221 din 2009. Constatarea caracterului politic a deportarii - Sentinta civila nr. 240 din data de 07.03.2011
Despagubiri - Decizie nr. 60 din data de 28.01.2011
Despagubiri - Sentinta civila nr. 138 din data de 04.02.2011
Despagubiri solicitate in baza Legii 221/2009 reprezentand contravaloarea unor bunuri confiscate abuziv de regimul comunist, fara ca masura confiscarii sa aiba caracter politic. - Sentinta civila nr. 969 din data de 15.10.2010
Esalonarea platilor stabilite prin titlul executoriu. - Decizie nr. 152 din data de 04.03.2010
Despagubiri - Sentinta civila nr. 1 din data de 15.09.2008
Pretentii - Sentinta civila nr. 330 din data de 05.05.2010
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 17 din data de 13.01.2010
Evacuare - Sentinta civila nr. 181 din data de 26.02.2009
Fonduri europene. Natura de acte administrative a proceselor-verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creantei bugetare si consecintele ce decurg din aceasta cu privire la prezumtiile legale si sarcina probei. - Decizie nr. 658/R din data de 04.06.2015
Validarea de catre vicepresedintele A.N.R.P. a hotararii unei comisii judetene de aplicare a Legii nr. 9/1998. A.N.R.P. nu se poate apara invocand propria culpa in negasirea resurselor financiare efectuarii platii acestor despagubiri. - Decizie nr. 71/R din data de 16.01.2015
Art. 41 din Legea nr. 165/2013 interpretare notiunea de hotarare judecatoreasca prin care s-a stabilit cuantumul despagubirilor. - Decizie nr. 284/R din data de 03.03.2015
Competenta legala de luare a masurii alocarii unor judecatori de la alte sectii la constituirea completurilor de judecata ale unei sectii, in mod exceptional. Diferenta intre aceasta masura, pe de o parte si delegare/detasare/transfer, pe de alta parte. - Decizie nr. 2110/R din data de 19.09.2014