ordonanta presedintiala - suplinire consimtamant autorizare construire balcon

Art.480 C.civ. dispune in sensul ca "proprietate este dreptul ce are cineva de a se bucura si de a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege". In virtutea dreptului sau, proprietarul beneficiaza de prerogativa folosintei, avand astfel facultatea de a-si utiliza bunul intr-un mod cat mai armonios, mai placut, mai satisfacator si corespunzator propriilor nevoi, evident cu respectarea limitelor determinate de lege.(_)
Posibilitatea suplinirii consimtamantului paratului de catre instanta de judecata are la baza obligatia legala retinuta in sarcina acestuia de a-si exercita cu buna credinta drepturile subiective civile, o atare obligatie putand fi adusa la indeplinire pe aceasta cale, in acord cu principiul executarii in natura a obligatiilor, fiind intemeiata in drept pe prevederile art. 1073-1077 C.civ. (sentinta civila nr. 2436/17.03.2009)

Prin cererea inregistrata la data de 21.10.2008 sub nr.11776/300/2008 pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, reclamantii G.M.T. si G.R.R. au chemat in judecata paratul A.V., solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, pe calea ordonantei presedintiale, sa suplineasca acordul paratului in vederea autorizarii construirii unui balcon (atasat de constructia asupra careia reclamantii au un drept de proprietate exclusiv) in curtea interioara a imobilului.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca sunt proprietarii imobilului situat in mun. Bucuresti, str. A.nr.21, corp 1, parter, ap.2, sector 2, in baza contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr.5174/15.11.2004, prin care au dobandit si dreptul de proprietate in cota indiviza asupra unei suprafete de 50 m.p. din terenul aferent imobilului.
Reclamantii au invederat ca fostul proprietar a construit fara autorizatie un balcon, pe care acestia au hotarat sa-l pastreze si sa autorizeze lucrarile de construire, insa acest lucru nu s-a putut realiza pana in prezent din cauza opozitiei abuzive si nejustificate a paratului, in conditiile in care toti ceilalti coproprietari si-au dat acordul in vederea autorizarii construirii balconului.
S-a mai aratat ca urgenta in solicitarea masurii este data de faptul ca neautorizarea va avea consecinte grave intrucat se va ajunge la desfiintarea balconului, desi la Primaria Sectorului 2 Bucuresti - Directia de Urbanism si Gestionarea Teritoriului dosarul de autorizare contine intreaga documentatie, cu exceptia acordului paratului.
S-a subliniat ca regula unanimitatii este o constructie jurisprudentiala, conform aprecierilor Curtii Europene a Drepturilor Omului, care cunoaste o aplicare limitata in cazul actelor materiale in sensul ca fiecare coproprietar are folosinta materiala a bunului cu conditia de a respecta drepturile celorlalti, iar prin acordul solicitat nu se incalca in niciun mod dreptul de proprietate indiviza.
Reclamantii au mai invocat faptul ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a ordonantei presedintiale, deoarece urgenta impune ca acordul paratului sa se substituie cu acordul dat de instanta pentru a se preveni o paguba care nu s-ar putea repara (desfiintarea constructiei) si pentru a se pastra un drept care s-ar pagubi prin intarziere, fara ca in acest mod sa se prejudece fondul cauzei.
In drept, sunt invocate prevederile art.581 si urm. C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 10 lei, potrivit art.3 lit. b din Legea nr.146/1997, si cu timbru judiciar de 0,3 lei, conform art.3 alin.1 din OG nr.32/1995.    
In sustinerea cererii, reclamantii au depus la dosarul cauzei, in copii certificate pentru conformitate cu originalul, contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr.5174/15.11.2004, extras de carte funciara pentru informare nr.1106137/29.11.2007, adresa nr.6305/75932/10.10.2008 emisa de Primaria Sectorului 2 Bucuresti, docuemntatia cadastrala a imobilului, incheierea de intabulare nr.18143/16.11.2004, declaratiile autentificate nr.2404/18.10.2007 si nr.2405/18.10.2007 la bNP "Maria Gabura", contractul de vanzare - cumparare cu plata in rate nr.NO3005/26.03.1997, contractul de inchiriere nr.00358/22.05.2000, contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr.665/12.04.2006.
In conformitate cu art.581 alin.3 C.pr.civ., la solicitarea reclamantilor, instanta nu a dispus citarea paratului A.V., astfel incat acesta nu a fost in masura sa formuleze intampinare si sa-si exprime pozitia procesuala.                                    
Prin incheierea din camera de consiliu din data de 27.10.2008, pronuntata in dosarul nr.11776/300/2008, a fost admisa declaratia de abtinere formulata de presedintele completului de judecata, investit cu solutionarea cauzei si s-a dispus inaintarea dosarului la serviciul Registratura in vederea repartizarii aleatorii.    
In executarea masurii dispuse, s-a format un nou dosar sub nr.11776.01/300/2008 pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, fiind repartizat in mod aleatoriu.     
La termenul din data de 04.11.2008, instanta a incuviintat pentru reclamanti proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul paratului si proba testimoniala constand in audierea unui martor, apreciindu-le utile, pertinente si concludente solutionarii cauzei, potrivit art.167 C.pr.civ.  
Prin cererea modificatoare depusa in sedinta publica din data de 02.12.2008, reclamantii au aratat ca inteleg sa modifice temeiul juridic al cererii, in sensul ca  pretentiile sunt formulate pe calea dreptului comun, iar nu pe calea speciala a ordonantei presedintiale, instanta luand act de vointa partilor, in conditiile art.132 C.pr.civ., tinand seama de faptul ca dispozitiile legale care interzic modificarea obiectului cererii de chemare in judecata dupa prima zi de infatisare sunt de ordine privata, iar paratul nu s-a opus unei astfel de modificari.   
Legal citat, paratul A.V.. nu a formulat intampinare, dar si-a exprimat pozitia procesuala cu prilejul concluziilor asupra fondului cauzei in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost modificata, ca neintemeiata.
Tinand seama de modificarea cadrului procesual sub aspectul obiectului, in sensul formularii cererii pe calea dreptului comun, la termenul din data de 10.02.2009, instanta a acrodat cuvantul partilor pentru a solicita probe, apreciind ca, in raport de obiectul modificat, prima zi de infatisare nu a fost atinsa. In consecinta, i s-au incuviintat paratului proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantilor si proba testimoniala constand in audierea unui martor, apreciindu-le utile, pertinente si concludente solutionarii cauzei, potrivit art.167 C.pr.civ., iar pentru reclamanti s-a suplimentat probatoriul cu interogatoriul paratului. In schimb, instanta a respins proba cu cercetarea la fata locului, solicitata de reclamanti, apreciind ca o asemenea dovada nu prezinta relevanta, nefiind utila solutionarii cauzei, avand in vedere intregul material probator administrat in cauza si obiectul prezentei cereri, intrucat organul judiciar este chemat a se pronunta daca poate suplini sau nu consimtamantul paratului pentru obtinerea autorizatiei de construire, iar nu sa verifice indeplinirea sau nu a cerintelor prevazute de lege din punct de vedere tehnic pentru eliberarea documentului administrativ solicitat, atributie ce intra exclusiv in competenta autoritatii publice locale.                                            
In administrarea probei cu inscrisuri, reclamantii au depus la dosarul cauzei, in copii certificate, extras de pe site-ul Ministerului Justitiei privind dosarul nr.12596/300/2007, adresa nr.48997/03.08.2007 emisa de Primaria Sectorului 2 Bucuresti, declaratia autentificata sub nr.2200/25.09.2006, interogatoriul administrat paratului in dosarul nr.12596/300/2007 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, titlurile de proprietate nr.21795/2/26.01.2006 si nr.21507/2/17.03.2005, documentatia cadastrala a imobilului paratului, raportul de expertiza tehnica judiciara specialitatea topografie, intocmit in dosarul nr.12596/300/2007 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti avand ca obiect iesire din indiviziune, planse foto.
Paratul a depus la dosarul cauzei, in copii certificate, sentinta civila nr.2949/16.04.2006, pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr.1641/300/2007, extras de pe site-ul Ministerului Justitiei privind solutia pronuntata in recursul promovat in dosarul nr.5528/300/2008, planse foto.
La termenul din data de 10.03.2009, instanta a procedat la administrarea interogatoriilor partilor, raspunsurile acestora fiind consmenate separat si atasate la dosarul cauzei.
La solicitarea reclamantilor, a fost audiata martora T.S., iar la cererea paratului martorul C.C.D., declaratiile acestora fiind consemnate separat si atasate la dosarul cauzei.
Anterior modificarii temeiul juridic al cererii de chemare in judecata, instanta a invocat din oficiu exceptia existentei autoritatii de lucru judecat, exceptie ce a fost sustinuta ulterior modificarii de catre paratul A.V. si care a fost respinsa ca neintemeiata in sedinta publica din data de 10.03.2009, tinand seama ca sentinta civila nr.6328/26.06.2008 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, in dosarul nr.5528/300/2008, ramasa irevocabila la data de 16.01.2009, conform extrasului de pe site-ul Ministerului Justitiei, atasat la dosar, a fost pronuntata intr-o cauza introdusa pe calea ordonantei presedintiale, in timp ce prezenta cerere a fost formulata pe calea dreptului comun, in urma modificarii cadrului procesual sub aspectul obiectului, astfel ca nu exista identitate de obiect intre cele doua litigii, iar hotararea pronuntata pe calea ordonantei presedintiale nu prezinta autoritate de lucru judecat, potrivit art. 581-582 C.pr.civ., cat priveste fondul dreptului dedus judecatii in procedura de drept comun. In concluzie, neexistand identitate de obiect si cauza intre cele doua litigii, instanta a respins ca neintemeiata exceptia existentei autoritatii de lucru judecat sustinuta de catre paratul A.V..
Analizand intregul material probator administrat in cauza, instanta retine ca reclamantii au dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.2 din imobilul situat in mun. Bucuresti, str.A. nr.21, corp C1, parter, sector 2, impreuna cu cota indiviza din partile si dependintele comune ale imobilului care prin natura si destinatia lor se afla in folosinta comuna a tuturor proprietarilor imobilului, precum si dreptul de proprietate asupra cotei indivize din terenul in suprafata totala de 351,81 m.p., conform contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr.5174/15.11.2004. Apartamentul reclamantilor se afla intr-un imobil cu mai multe apartamente, aflate in proprietatea mai multor persoane, dupa cum rezulta din declaratia autentificata sub nr.2405/18.10.2007, prin care reclamanta G.R.R. a recunoscut faptul ca la adresa din mun. Bucuresti, str. A. nr.21, sector 2, in acelasi corp de cladire, locuiesc doi proprietari  T.S.  la etajul intai si N.G. la subsolul imobilului, iar in corpul alaturat imobilului este proprietar paratul A.V., dovada acestor proprietati fiind facuta cu contractul de vanzare - cumparare cu plata in rate nr.NO3005/26.03.1997, contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr.665/12.04.2006 si titlurile de proprietate nr.21795/2/26.01.2006 si nr.21507/2/17.03.2005.
Din coroborarea raspunsurilor partilor la interogatoriu cu depozitiile martorilor T.S. si C.C.D., dar si cu plansele foto depus la dosar, rezulta ca alaturat apartamentului proprietatea reclamantilor este construit un balcon cu structura si picioare metalice, amplasate pe terenul aflat in proprietate comuna, constructie care nu este autorizata, conform adreselor emise de Primaria Sectorului 2 Bucuresti nr.48997/03.08.2007 si nr.6305/75932/10.10.2008  si cu privire la care s-a dispus desfiintarea, prin sentinta civila nr.2949/16.04.2006 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, pronuntata in dosarul nr.1641/300/2007, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.432/12.03.2008 a Curtii de Apel Bucuresti - sectia a III-a.
Dorind obtinerea autorizatiei de construire pentru balconul sus-mentionat, reclamantii G.M.T. si G.R.R. au formulat cerere in acest sens la autoritatea publica locala competenta, insa pentru a se putea da curs solicitarii Primaria Sectorului 2 Bucuresti - Directia Urbanism si Gestionarea Teritoriului le-a pus in vedere acestora cu adresa nr.48997/03.08.2007 sa prezinte acordurile tuturor coproprietarilor in acest sens.
Pentru a se conforma solicitarii, reclamantii au cerut si obtinut acordul coproprietarilor N.G. si T.S., potrivit declaratiilor autentificate sub nr.2200/25.09.2006
si nr.2404/18.10.2007, in timp ce ultimul coproprietar, respectiv paratul A.V., a refuzat sa-si exprime acordul in vederea autorizarii lucrarii de constructie executate ilegal.
Considerand ca opozitia paratului A.V. este abuziva si nejustificata, reclamantii au formulat prezenta cerere de chemare in judecata, astfel cum a fost modificata, pentru a se suplini pe cale judecatoreasca acordul coproprietarului pentru obtinerea autorizatiei de constructie privitoare la balconul aratat, cerere pe care instanta o apreciaza ca intemeiata si urmeaza sa o admita, pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare.
O prima chestiune ce se impune a fi clarificata este legata de modificarea obiectului cererii si a temeiului juridic al acesteia in sensul parcurgerii caii de drept comun, iar nu a caii speciale a ordonantei presedintiale, raportat la momentul procesual pana la care este posibila o atare modificare. Intr-adevar, asa cum s-a aratat mai sus, modificarea cererii de chemare in judecata poate interveni pana la prima zi de infatisare, potrivit art.132 C.pr.civ., insa aceste norme procesuale sunt de ordine privata, astfel incat decaderea din dreptul reclamantului de a modifica cererea poate interveni numai la solicitarea paratului. Or, in cauza de fata, paratul nu s-a opus modificarii obiectului cererii, ci, mai mult decat atat, la termenul la care a fost legal citat, s-a prezentat prin aparator si a solicitat probe in aparare, fara a invoca tardivitatea intervenirii modificarii si fiind astfel el insusi decazut din dreptul de a invoca tardivitatea. De aceea, sunt lispite de relevanta apararile cuprinse in concluziile scrise si neprefigurate prin concluziile orale in sensul ca obiectul cererii ar fi tot ordonanta presedintiala, urmand ca cererea sa fie solutionata potrivit dreptului comun, corespunzator modificarii efectuate de reclamanti si necenzurate de catre parat la termenul la care ar fi putut face acest lucru.
Astfel, art.480 C.civ. dispune in sensul ca "proprietate este dreptul ce are cineva de a se bucura si de a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege". In virtutea dreptului sau, proprietarul beneficiaza de prerogativa folosintei, avand astfel facultatea de a-si utiliza bunul intr-un mod cat mai armonios, mai placut, mai satisfacator si corespunzator propriilor nevoi, evident cu respectarea limitelor determinate de lege.
In acest context legislativ, reclamantii Gioara Mircea Tiberiu si Gioara Rodica Rozalia au dreptul de a se folosi de bunul proprietatea lor, respectiv apartamentul nr.2, situat in mun. Bucuresti, str. Ardeleni nr.21, corp 1, parter, sector 2,  si de a-l utiliza in concordanta cu propria vointa, fara a incalca legea si drepturile celorlalti, tinzand la asigurarea unui uz cat mai multumitor. Din acest motiv, acestia au inteles sa pastreze balconul aferent proprietatii lor, fiind indreptatiti sa pretinda si sa obtina autorizatia de construire, cat timp acest drept este recunoscut fara discriminare oricarei persoane, cu respectarea tuturor cerintelor impuse de lege.
In incercarea recunoasterii acestui drept, reclamantii au formulat cererea pentru obtinerea autorizatiei de construire, insa in mod legal li s-a solicitat completarea cererii cu acordul exprimat de paratul Andronescu Victor, avand in vedere ca amplasarea constructiei afecteaza dreptul de proprietate comuna al partilor asupra terenului aferent imobilului.
In lipsa exprimarii unui acord din partea paratului Andronescu Victor, instanta judecatoreasca este chemata sa suplineasca acest consimtamant cerut de lege, pentru ca drepturile niciuneia dintre parti sa nu fie afectate. Pentru aceasta se au in vedere dispozitiile art.480 C.civ., anterior citate, care reglementeaza pentru proprietar prerogativele dreptului sau, printre care aceea de a folosi bunul, dar cu respectarea limitelor prevazute de lege. Altfel spus, proprietarul este liber sa se foloseasca de bunul sau pana la limita legii si fara a afecta dreptul similar al altui proprietar.
Trebuie insa subliniat faptul ca apartamentul reclamantilor se afla intr-un imobil cu mai multe apartamente, aflate in proprietatea mai multor persoane, astfel ca partile comune din imobil si terenul aferent intregii constructii se afla in coproprietate fortata, ceea ce presupune ca fiecare dintre coproprietari poate indreprinde acte de folosinta fara ca prin acestea sa afecteze dreptul celorlalti asupra partilor comune din imobil.
Aplicand acest dispozitii legale situatiei din speta, rezulta ca reclamantii au dreptul de a-si folosi bunul conform propriilor necesitati, ceea ce pentru acestia implica autorizarea balconului construit,  si, pe cale de consecinta, dreptul de a pretinde si obtine autorizatia de construire necesara pentru a intra in legalitate, dupa cum si paratul, in calitate de proprietar al propriului apartament si coproprietar al partilor comune din imobil, are dreptul de a se folosi de acest bun al sau in mod liber si de a nu fi constrans in folosinta pe care i-o confera propriul drept, dar in ambele cazuri cu respectarea legii si a dreptului de proprietate al celuilalt.
Totusi, in exercitarea oricarui drept subiectiv civil nu se poate scapa din vedere obligatia de a actiona cu buna credinta, exercitiul acestuia trebuind sa se faca in acord cu scopul economic si social, iar satisfacerea intereselor personale sa aiba in vedere interesul general, ostesc, potrivit art.1 si art.2 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice.
Verificand respectarea acestor prevederi legale de catre ambele parti, se constata ca reclamantii isi justifica solicitarea pe prevederile Legii nr.50/1991 si pe dreptul lor de proprietate, care le confera o utilizare cat mai armonioasa si satisfacatoare a bunului lor imobil, fara ca prin aceasta sa aduca atingere legii sau dreptului de proprietate al paratului. In schimb, acesta din urma a refuzat sa exprime acordul solicitat de lege, dar fara a-si justifica in vreun fel refuzul, neprezentand nicio explicatie pertinenta pentru atitudinea adoptata.
Astfel, din plansele foto depuse de catre parat si din raspunsurile acestuia la interogatoriu rezulta fara dubiu ca balconul ce se solicita a fi autorizat este realizat in totalitate in dreptul apartamentului reclamantilor, fiind amplasat sub balconul paratului, fara a-i afecta in acest mod dreptul de folosinta al propriului bun. De asemenea, fereastra de la parter a apartamentului paratului este la o distanta de aproximativ un metru fata de coltul balconului, conform declaratiei martorului C.C.D., si nu-i optureaza vizibilitatea sau posibilitatea de a deschide geamul in amplitudinea maxima, potrivit fotografiilor anexate. Elocventa in acest sens este fotografia nr.3, acceptata de ambele parti, care prezinta o imagine de ansamblu a zonei, suprinsa dintr-un unghi care realizeaza o reflectare reala a situatiei, spre deosebire de fotografia numarul 13, care este surpinsa dintr-un unghi lateral, pentru a demonstra, cu rea-credinta, imposibilitatea deschiderii ferestrei de catre parat. Atat timp cat balconul reclamantilor este situat sub cel al paratului, pe aceeasi linie, vazand si documentatia cadastrala atasata la dosar, este evident ca lucrarea de constructie neautorizata nu se intinde in zona ferestrei de la parter a apartamentului paratului si nu-i afecteaza in acest mod folosinta propriului bun. De altfel, martora T.S. a declarat ca "paratul a refuzat sa-si dea acordul, desi nu-l afecteaza cu nimic respectiva constructie". In acelasi sens, martorul C.C.D., propus de de parat, a relatat ca nu poate preciza cu ce il deranjeaza pe parat respectivul balcon, dar personal ar fi deranjat pentru ca acea curte interioara face parte din fatada imobilului paratului. Trebuie insa subliniat ca fatada imobilului face parte din proprietatea fortata a tuturor coproprietarilor, iar nu numai a paratului.
Sustinerile acestuia in sensul ca balconul reclamantilor a fost prins de propriul balcon, aflat deasupra, nu pot conduce la o justificare a refuzului, atat timp cat printr-o asemenea alipire nu s-a facut dovada ca proprietatea paratului ar fi prejudiciata in vreun fel.
In fine, paratul a mai invocat faptul ca o parte a balconului s-ar afla in dreptul proprietatii sale exclusive si ca picoarele metalice ale constructiei sunt amplasate pe terenul proprietate comuna. Intr-adevar partea stanga a balconului reclamantilor este alipita de cladire, insa aceasta vizeaza o parte comuna a imobilului, fiind atasata de un perete exterior al acesteia, iar structura metalica este terminata in terenul proprietate fortata. De aceea, nu se poate considera ca dreptul de folosinta al bunului proprietate exclusiva este afectat, atat timp cat balconul este atasat unor parti comune aflate in coproprietate fortata si care, conform celor aratate mai sus, se afla in folosinta oricaruia dintre coproprietari.
Fata de cele aratate, instanta si-a format convingerea in sensul ca refuzul exprimat de catre paratul A.V. este nejustificat si exercitat cu rea-credinta, nefiind in masura sa opreasca demersul reclamantilor de a obtine autorizatia de construire ceruta de lege pentru pastrarea balconului lor
In orice caz, daca prin lucrarile de constructii ce se urmaresc a fi autorizate s-ar aduce atingere dreptului de folosinta al paratului asupra bunului propriu, conflictul se rezolva potrivit dispozitiilor legale corespunzatoare, iar nu prin refuzul solicitarii autorizatiei de construire. De altfel, un asemenea document nici nu poate fi emis de catre autoritatea competenta daca lucrarile realizate sunt improprii sau daca ar incalca dispozitiile Legii nr.50/1991, iar nerespectarea propriului drept de folosinta se poate rezolva, in caz de neintelegere, in fata instantei judecatoresti.
Cat priveste apararile paratului intemeiate pe hotararea judecatoreasca de desfiintare a constructiei neautorizate, respectiv sentinta civila nr.2949/16.04.2006 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, pronuntata in dosarul nr.1641/300/2007, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.432/12.03.2008 a Curtii de Apel Bucuresti - sectia a III-a, instanta le apreciaza ca neintemeiate, avand in vedere ca executarea respectivei hotarari judecatoresti este lasata la dispozitia partilor, creditorul Primarul Sectorului 2 Bucuresti putand renunta la executarea silita a acesteia, dat fiind faptul ca inclusiv aceasta faza a procesului civil este guvernata de principiul disponibilitatii. In orice caz, chiar daca s-ar ajunge la desfiintarea constructiei neautorizate, nimic nu se opune ca reclamantii, dupa ce vor fi obtinut autorizatia ceruta de lege, sa procedeze la reedificarea balconului pe care l-au considerat necesar pentru uzul normal al folosintei apartamentului lor proprietate personala.
De asemenea, sunt irelevante apararile paratului in sensul ca balconul este deja construit si ca edificarea acestuia nu s-a facut de catre reclamanti, ceea ce ar presupune ca doar constructorul ar putea solicita autorizarea. Astfel, din considerentele hotararii judecatoresti sus-aratate rezulta ca i s-a pus in vedere reclamantei chiar de catre autoritatea publica locala sa obtina autorizarea lucrarilor realizate ilegal, astfel incat apare evidenta si reala posibilitatea pentru aceasta de a obtine autorizatie de construire chiar ulterior edificarii lucrarii, solutie reglementata de Legea nr.50/1991. Nu prezinta importanta nici persoana constructorului atat timp cat lucrarea profita proprietarului, iar acesta si-a exprimat neechivoc vointa de a pastra constructia si de a incerca astfel autorizarea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, instanta apreciaza ca cererea reclamantilor este intemeiata, cat timp acestia au dreptul de folosinta auspra imobilului respectiv, iar lucrarile realizate se incadreaza in exercitiul acestui drept, in conditiile in care refuzul paratului pentru solicitarea autorizatiei de construire nu este justificat in niciun mod. In consecinta, in temeiul art.480 C.civ., coroborat cu art.1 si art.2 din Decretul nr.31/1954, va admite cererea astfel cum a fost modificata, urmand ca prezenta hotarare sa suplineasca consimtamantul paratului, in calitate de proprietar al apartamentului nr.5 din mun.Bucuresti, str. A., nr. 21, sector 2, in privinta acordului necesar obtinerii unei autorizatii de construire pentru balconul atasat imobilului din mun. Bucuresti, str.A. nr. 21, bl. corp 1, parter, ap. 2, sector 2, proprietatea reclamantilor, in curtea interioara a imobilului mentionat, aflat in proprietatea comuna a partilor. Posibilitatea suplinirii consimtamantului paratului de catre instanta de judecata are la baza obligatia legala retinuta in sarcina acestuia de a-si exercita cu buna credinta drepturile subiective civile, o atare obligatie putand fi adusa la indeplinire pe aceasta cale, in acord cu principiul executarii in natura a obligatiilor, fiind intemeiata in drept pe prevederile art. 1073-1077 C.civ.
Totodata, in temeiul art.274 C.pr.civ., tinand seama de solutia de admitere a cererii si retinandu-se culpa procesuala a paratului, instanta il va obliga pe acesta la plata catre reclamantul G.M.T. a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1508,3 lei reprezentand taxa judiciara de timbru in cuantum de 8 lei, corespuzatoare obiectului cererii astfel cum a fost modificata, si achitata cu chitanta nr.13221640/1/16.12.2008, timbru judiciar de 0,3 lei si onorariul aparatorului ales in suma de 1500 lei, achitat cu chitanta nr.52/21.10.2008.
In schimb, cererea paratului de acordare a cheltuielilor de judecata urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata, avand in vedere ca doar partea care obtine castig de cauza este indreptatita la recuperarea acestor sume, conform art.274 C.pr.civ.