Exercitarea in comun a autoritatii parintesti

 Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin  cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul  Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti sub numarul de mai sus, la data de 31.01.2012, reclamanta   a chemat in judecata pe paratul  , solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna incredintarea catre sine, spre crestere si educare, a minorei Iftimie Maria Alessia, nascuta la data de 29.11.2004 si obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea minorei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamanta a aratat ca  din relatia de concubinaj cu paratul a rezultat minora  , nascuta la data de 29.11.2004.
A sustinut reclamanta ca relatia lor a luat sfarsit la data de 02.10.2007, iar de atunci minora a ramas in grija sa exclusiva. Precizeaza ca paratul nu are loc de munca si solicita obligarea acestuia la plata unei pensii de intretinere stabilita la venitul minim pe economie.
 In drept , actiunea nu este motivata.
          In dovedirea cererii, reclamanta a solicitat incuviintarea probelor cu inscrisuri, cu martori si interogatoriul paratului si a depus la dosarul cauzei, in copie, certificatul de nastere al minorei. 
 Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Din relatia de concubinaj a partilor, s-a nascut minora Iftimie Maria Alessia, nascuta la data de 29.11.2004.
  Instanta apreciaza ca potrivit legii, copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, ambii parinti fiind responsabili pentru cresterea si educarea copiilor lor, insa in situatia de fata, instanta este chemata sa se pronunte cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti.
Potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti, acestui principiu urmand a i se subordona masura incredintarii copiilor catre unul dintre parintii sai, in conditiile in care ambele parti au solicitat acest lucru.
Din analiza coroborata a inscrisurilor, cu sustinerile reclamantei din actiune si pozitia paratului care doreste ca autoritatea parinteasca sa fie comuna asupra minorei, instanta retine ca  ambii parinti prezinta toate garantiile materiale si morale pentru a asigura educarea si cresterea armonioasa a minorei Iftimie Maria Alessia, nascuta la data de 29.11.2004.
Instanta nu poate impartasi opinia reclamantei, care doreste ca autoritatea parinteasca asupra minorei sa se exercite exclusiv de catre ea, in conditiile in care paratul declara ca doreste ca aceasta sa fie comuna, nefiind  administrate probe in dosar, care sa convinga instanta sa se abata de la regula generala si sa incuviinteze  exercitarea autoritatii parintesti unice, din partea mamei. Nu reprezinta o baza suficienta pentru a decide exercitarea autoritatii parintesti unice din partea mamei, faptul ca aceasta numai doreste sa colaboreze cu fostul concubin in procesul decizional privind cresterea copilului, acest fapt nefiind suficient ca instanta sa se abata de la regula generala, a autoritatii comune.
  Avand in vedere aceste considerente, instanta, in temeiul art. 398, rap. la art. 483 si urm. NCC si avand in vedere interesul superior al copilului, va incuviinta ca exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minora sa se  faca  in comun de catre parinti, astfel incat deciziile importante cu privire la cresterea si educarea minorului vor fi luate de parti in comun (de exemplu, in probleme privind scolarizarea, sanatatea etc.) cu exceptia actelor de ingrijire curente care vor fi exercitate exclusiv de catre parintele rezident.
  Instanta va incuviinta stabilirea locuintei minorului la  parintele la care locuieste in mod statornic, respectiv la reclamanta, constatand ca este in concordanta cu interesul superior al copilului, fata de disp. art.  400 al.2 rap. la art. 496 NCC art.613/1 alin.4 C.p.c. 
  Potrivit art. 499 alin. 1 Noul Cod Civil, tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea profesionala.
           In temeiul art. 402 din Noul C.civ., art. 43 si art. 44 din Legea nr. 272/2004, instanta are obligatia sa se pronunte cu privire la pensia de intretinere datorata de catre parat in favoarea minorului, avand in vedere ca, potrivit art. 525 alin. 1 din Noul C.civ., minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri. In temeiul art. 527 din Noul C.civ. coroborat cu art. 529 alin. 1 din Noul C.civ., instanta de judecata va stabili in sarcina paratului o pensie de intretinere tinand cont de mijloacele de care dispune si de nevoile cotidiene ale minorilor, pana la o  patrime din veniturile acestuia, conform art. 529 alin. 2 din Noul C.civ, retinand ca paratul nu mai presteaza intretinere unei alte persoane fata de care sa fie in mod legal obligat. 
    Avand in vedere ca din dosar nu rezulta ca paratul realizeaza venituri, instanta va calcula pensia de intretinere prin raportare la venitul minim pe economia nationala.
Prin urmare, in baza art. 402 alin. 1 N.C.civ, instanta il va obliga pe parat sa plateasca pensie de intretinere in cuantum de cate 175 lei lei lunar  in favoarea  minorei, incepand cu data  introducerii actiunii (31.01.2012) si pana la majorat, suma fiind de drept indexabila in raport de rata inflatiei.
  Instanta, in respectarea principiului disponibilitatii, va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.