Plangere impotriva masurii asiguratorii de indisponibilizare a unui bun in litigiu, formulata in baza art.168 Cod proc.pen. Instanta competenta. Termen de formulare a cererii. Cerere privind restituirea bunurilor ridicate potrivit art. 96 Cod proc.pe...

        
Plangere impotriva masurii asiguratorii de indisponibilizare a unui bun in litigiu, formulata in baza art.168 Cod proc.pen. Instanta competenta. Termen de formulare a cererii. Cerere privind restituirea bunurilor ridicate potrivit art. 96 Cod proc.pen. Dovada dreptului de proprietate asupra bunului a carui restituire se solicita.

Prin plangerea inregistrata la Inalta Curte de Casatie si Justitie sub nr. 7364/2004, petenta GMG a contestat rezolutia nr. 7988/215/2002 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a solicitat pe cale de consecinta restituirea autoturismului marca Mercedes indisponibilizat de organele de politie din cadrul Biroului de Furturi Auto- Politia sector 2 Bucuresti, la data de 30.10.2000. In fapt, petenta a aratat ca in legatura cu acest autoturism s-au efectuat cercetari in dosarul penal nr.119097/2001, inregistrat la IGP- Directia Generala de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog, fata de numitul ME si altii sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art.215 alin.1,3 Cod penal. Autoturismul a fost indisponibilizat pentru efectuarea de cercetari in vederea stabilirii provenientei reale a autoturismului, imprejurarile in care acesta a fost introdus in tara si conditiile in care acesta a fost achizitionat de petenta, existand indicii ca  a  fost sustras. Petenta a invocat faptul ca nu exista o hotarare de condamnare definitiva a sa pentru savarsirea vreunei fapte prevazute de legea penala, astfel incat ridicarea autoturismului este nejustificata, bunul fiind prezumat pana la proba contrara  a fi un bun dobandit licit. Petenta a mai precizat ca prin rezolutia nr.253/P/2002 din 20.04.2004  Parchetul de pe  langa  Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus restituirea autoturismului marca Mercedes Benz CLK 2000, catre numitul RVT, in calitate de imputernicit al partii vatamate din Germania firma A A GMBH.
Prin sentinta nr.197/2005 Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins ca nefondata plangerea formulata de petenta impotriva rezolutiei nr.7988/215/2002 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. In motivare instanta a retinut ca, desi plangerea privind indisponibilizarea autoturismului s-a respins prin rezolutia nr.7988/215/19.08.2002, petitionara s-a adresat cu plangere la instanta  abia la 27.12.2004, deci cu mult peste termenul legal prev. de art.278 ind.1 Cod proc.pen. Prin decizia nr.156/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie- Complet de  9 Judecatori, s-a admis recursul declarat de petenta GMG, s-a casat sentinta atacata si s-a trimis dosarul Tribunalului Bucuresti spre competenta solutionare.
In motivarea deciziei s-a precizat ca autoturismul in litigiu a facut obiectul unei masuri asiguratorii contestata de catre petenta, astfel incat aceasta plangere urmeaza a fi solutionata de instanta competenta a judeca cauza penala, stabilita in raport de dispozitiile art.27alin.1 lit.a Cod proc.pen., cu referire la infractiunile care au facut obiectul urmaririi penale, precum si de circumstantele de loc determinate  in art.30 Cod proc.pen. Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr.4206/2005. Prin sentinta penala nr.1742/2005 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a II- a Penala s-a respins ca nefondata plangerea petentei, retinandu-se in motivare ca s-a  depasit termenul prev. de art.278 ind.1 Cod proc.pen.
Prin decizia penala nr.194/2006 a Curtii de Apel Bucuresti- Sectia a II-a Penala s-a respins exceptia tardivitatii recursului, s-a admis recursul petentei GMG impotriva sentintei penale nr. 1742/2005 a Tribunalului Bucuresti, s-a casat sentinta si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta. In motivarea deciziei s-a retinut ca plangerea petentei nu vizeaza o rezolutie sau o ordonanta a procurorului de netrimitere in judecata, intemeiata pe art.278 ind.1 Cod proc.pen., ci este o plangere in contra masurii asiguratorii de indisponibilizare a autoturismului in litigiu, formulata in baza art.168 Cod proc.pen.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr.7553/3/2006, in care s-a pronuntat sentinta penala nr.346/20006, prin care, in baza art.168 alin.1 Cod proc.pen. rap.la art.275 Cod proc.pen., art.25 alin.1 Cod proc.pen. si art.27 pct.1 lit.a Cod proc.pen. s-a declinat competenta de solutionare a cauzei catre Judecatoria sectorului 6 Bucuresti, competenta material si teritorial. In motivarea sentintei s-a aratat ca masura indisponibilizarii a fost dispusa intr-un dosar penal in care se efectuau cercetari pentru savarsirea infractiunii prev. de art.215 alin.1,3 Cod penal, pentru care competenta de a solutiona cauza pe fond apartine judecatoriei si nu tribunalului si ca Judecatoria sector 6 Bucuresti este competenta teritorial avand in vedere domiciliul proprietarului autoturismului, numitul MT.
In urma declinarii cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 6 Bucuresti sub nr.5463/303/2006.
La termenul din 24.01.2007 petenta a precizat ca intelege sa-si intemeieze plangerea pe dispozitiile art.169 alin.1 Cod proc.pen. teza finala intrucat in cauza nu s-a dispus vreo masura asiguratorie asupra autoturismului, ci doar ridicarea acestuia in temeiul art. 96 Cpp ce reglementeaza procedura ridicarii bunurilor si inscrisurilor ce pot constitui mijloace de proba si ca solicita sa se stabileasca dreptul de proprietate al petentei asupra autoturismului marca Mercedes. Fata de aceste precizari instanta a dispus introducerea in cauza in calitate de intimata a societatii A A GMBH, catre care s-a dispus restituirea autoturismului prin rezolutia nr.253/P/2002 din 20.04.2004 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prin sentinta penala nr. 434/ 23.05.2007 instanta, in baza art. 169 alin. 1 teza finala Cpp a respins plangerea formulata de petenta GMS, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a avut in vedere ca, prin procesul- verbal din 30.10.2000, D.G.P.M.B.- Politia sector 2- Biroul Furturi de Autovehicule a dispus ridicarea autoturismului  marca Mercedes SLK , in vederea pastrarii acestuia la sediul politiei pana la definitivarea cercetarilor, in conformitate cu prevederile art.96, 108 Cod proc.pen. Autoturismul a fost ridicat de la numitul AMR, cetatean iranian, existand suspiciuni ca autoturismul ar proveni din furt. Acesta din urma  a prezentat certificat de inmatriculare al autoturismului pe numele  MT.
Cu ocazia ridicarii autoturismului AMR a declarat ca a cumparat autoturismul marca mercedes Benz SLK 200 in septembrie 2000 de la MT si ca s-a prezentat impreuna cu acesta la sediul Brigazii de Politie Rutiera unde a fost intocmit contractul de vanzare-cumparare ocazie cu care i s-a predat si certificatul de inmatriculare si cheile masinii, mai putin cartea de identitate a autoturismului. Prin adresa nr.49504/ICA/JV din 12.09.2001 Organizatia Internationala  de Politie Criminala  a comunicat D.G.P.M.B. ca autoturismul marca Mercedes Benz SLK apare in baza de date ca fiind sustras din Germania in urmatoarele circumstante: in data de 28.07.2000 numita OM si OT au inchiriat de la societatea AVIS de la aeroportul din Stuttgart un Mercedes CLK pe care acestia l-au schimbat in aceeasi la aeroportul din Dusseldorf cu un Mercedes CLK 200. Prin rezolutia nr.253/P/2002 din 20.04.2004 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de  Casatie si Justitie- Sectia de Combatere a Criminalitatii Organizate si Antidrog, s-a dispus in temeiul art.169-170 Cod proc.pen. restituirea autoturismului  marca Mercedes Benz CLK 200 catre numitul RVT, in calitate de imputernicit al partii vatamate din Germania firma A A GMBH. In motivarea rezolutiei s-a retinut ca autoturismul a fost prezentat la data de 23.08.2000 la reprezentanta RAR Bucuresti Voluntari de catre numitul  MT, cetatean repatriat din republica Moldova, prezentand documente de provenienta  elvetiene false si obtinand astfel cartea de identitate a vehiculului. Pentru efectuarea formalitatilor vamale la data de 16.08.2000 au fost utilizate drepturile de repatriere ale numitului  MT, folosindu-se pentru obtinerea chitantei vamale nr.918/E documente falsificate, eludandu-se, astfel, taxele vamale datorate statului. La data de 30.08.2000 autoturismul a  fost inmatriculat sub nr. X pe numele lui  MT, care a declarat, insa, ca nu are cunostinta de provenienta autoturismului si ca acesta nu i-a apartinut niciodata. La data de 30.09.2003 persoana vatamata firma A A GMBH a formulat o cerere scrisa in vederea restituirii si preluarii autoturismului prin imputernicitul sau legal RVT. Apreciindu-se ca nu se impune mentinerea masurii de ridicare a autoturismului s-a dispus restituirea catre proprietarul de drept din Germania A A GMBH, reprezentata de imputernicitul sau legal.
Prin procesul- verbal din 18.05.2004, agenti de politie din cadrul I.G.P.R.- D.G.C.C.O.A.- D.C.C.O.- Serviciul 2  au restituit autoturismul marca Mercedes Benz CLK 200 catre numitul RVT, in calitate de imputernicit al partii vatamate din Germania firma A A GMBH, in baza imputernicirii prezentate de acesta. Petenta GMG a contestat rezolutia nr.253/P/2002 din 20.04.2004 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de  Casatie si Justitie- Sectia de Combatere a Criminalitatii Organizate si Antidrog prin care s-a dispus restituirea autoturismului catre intimata A A GMBH si a solicita restituirea autoturismului, aratand ca tatal sau, GP, a cumparat acest autoturism din targ pentru ea. Numitul GP a declarat in cursul urmaririi penale ca a cumparat autoturismul  de la MT, in targul de autoturisme Vitan- Barzesti, acesta fiind insotit de mai multe persoane. Martorul a precizat ca a fost incheiata o chitanta de mana cu aceasta ocazie, insa acest inscris nu a fost depus la dosar, in cursul judecatii aparatorul petentei aratand instantei ca un astfel de inscris nu a fost intocmit la acel moment. Petenta a invocat un drept propriu de proprietate asupra autoturismului marca Mercedes Benz CLK 200, dobandit printr-un act de vanzare-cumparare. In cauza, fiind vorba de un act juridic ce are ca obiect un bun mobil cu o valoare mai mare de 250 de lei, dovada acestuia trebuia facuta prin act autentic sau act sub semnatura privata (instrumentum probationes), potriv. art. 1191 alin. 1 C.Civ. Pentru dovada acestor acte juridice nu se admit nici un fel de alte probe, nici alte inscrisuri, declaratii de martori sau prezumtii, legiuitorul dorind sa oblige partile care incheie acte juridice sa isi preconstituie probe care sa asigure certitudine si stabilite raporturilor juridice create. In anumite situatii proba testimoniala devine admisibila, indiferent de valoarea actului juridic, insa petenta nu a facut dovda existentei vreunuia din cazurile de exceptie care sa permita dovada actului juridic cu martori, iar in cursul urmaririi penale nici nu au fost audiati martori care sa confirme existenta acordului de vointa cu privire la autoturism. De altfel, petenta nu a solicitat incuviintarea probei testimoniale in cursul judecarii prezentei plangeri, limitandu-se la a indica inscrisurile de la dosarul de urmarire penala. Incheierea unui act de vanzare-cumparare intre GP si martorul MT, pe numele caruia a fost indigenat si inmatriculat autoturismul este infirmata si de declaratia acestuia din urma, audiat prin comisie rogatorie internationala de catre procuratura Republicii Moldova.
In cauza instanta a  retinut ca nu se poate aplica nici prezumtia de proprietate ce rezulta din posesia de buna-credinta a bunurilor mobile, prev. de art. 1909 alin. 1 C.Civ intrucat nu sunt indeplinite conditiile posesiei de a produce acest efect juridic: sa fie reala (aceeasi persoana trebuie sa intruneasca cumulativ si concomitent ambele elemente ale posesiei, si animus si corpus, or, petenta, la momentul ridicarii autoturismului nu se afla in stapanirea de fapt a bunului, acesta fiind ridicat de la cetateanul iranian AMR), utila si de buna-credinta. In plus aceasta prezumtie poate fi invocata doar de un tert de buna-credinta (buna-credinta se prezuma, insa, in cauza exista indicii de natura a inlatura aceasta prezumtie: nu a fost incheiat un act de vanzare-cumparare, presupusul vanzator nu cunoaste nimic in legatura cu acest autoturism, procura a fost obtinuta printr-un tert dupa plata unei sume de bani, autoturismul ar fi fost ridicat de vanzator dupa doua zile din curtea lui GP) care a dobandit bunul de la un detentor precar caruia bunul i-a fost incredintat de bunavoie de catre proprietar, or, in cauza bunul a fost sustras de la proprietar. In aceasta ultima ipoteza ar fi aplicabile art. 1909 alin. 2 C.Civ. si art. 1910 C.Civ care ocrotesc dreptul adevaratului proprietar fata de cel al dobanditorului de buna-credinta, acesta din urma avand dreptul, in cazul in care bunul a fost cumparat din targ, la pretul platit, sub conditia, insa, ca acesta sa fie in posesia bunului la momentul la care acesta este revendicat de adevaratul proprietar (in cauza petenta nu se afla in posesia bunului, acesta fiind ridicat de la cetateanul iranian AMR). Petenta beneficiaza de prezumtia de dobandire licita a oricarui bun pana la proba contrara, asa cum a invocat aparatorul sau, insa, pentru a face sa functioneze aceasta prezumtie, este necesar ca anterior sa fie facuta dovada dobandirii bunului fara de care nu se poate pune in discutie caracterul licit sau ilicit, or, in cauza, petenta nu a produs probe din care sa rezulte ca i s-a transmis dreptul de proprietate asupra autoturismului in propriul patrimoniu.
Instanta a retinut ca petenta nu a facut dovada dreptului sau de proprietate asupra autoturismului marca Mercedes Benz CLK 200, astfel incat, in baza art. 169 alin. 1 teza finala Cpp, a respins plangerea formulata de petenta GMG, ca neintemeiata.
Sentinta penala nr. 434/ 23.05.2007 a devenit definitiva prin nerecurare.