Plangere contraventionala. Apel nejustificat la 112. Formularea unei acuzatii de supunere la tratamente degradante. Lipsa unei anchete efective. Incalcarea art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Atunci cand o persoana afirma ca a fost supusa la tratamente contrare articolului 3 din Conventie, aceasta dispozitie a Conventiei, coroborata cu obligatia generala impusa statului de articolul 1 din Conventie de a "recunoaste oricarei persoane aflata sub jurisdictia sa drepturile si libertatile garantate de Conventie" instituie o obligatie a statului implicit de a initia si derula o "ancheta oficiala efectiva". Aceasta ancheta, asemenea celei impuse de articolul 2 din Conventie, trebuie sa fie capabila sa conduca la identificarea si pedepsirea persoanelor responsabile. In caz contrar, in ciuda importantei sale fundamentale, interdictia legala generala de a supune o persoana la tratamente inumane sau degradante ar deveni ineficienta in practica. Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de XXX sub nr. XXX, petenta Stanciu Mirela a formulat plangere contraventionala impotriva procesului-verbal seria XXX nr. XXX, incheiat de XXX.
In motivare, petenta a aratat ca in data de XXX, in locuinta petentei a izbucnit un conflict intre petenta si sotul acesteia, numitul XXX. Acesta s-a intors de la tara in stare de ebrietate si a devenit violent, lovind-o pe petenta si spargand usa de la baie. Cand acesta si-a indreptat violentele spre copii, petenta a chemat politia.
Dupa aproximativ 10-15 minute a venit politia, dar nu au intrat in casa sa vada urmarile evenimentului, ci, dimpotriva, l-au salutat pe sotul petentei, deoarece se cunosteau, au stat de vorba si au amendat-o pe petenta.
Petenta a incercat sa relateze ce s-a intamplat, i-a invitat in locuinta sa vada ceea ce a spart sotul si sa stea de vorba cu copiii, dar agentii de politie au refuzat.
Petenta a mai mentionat ca este in proces de divort cu incredintare minor, termenul de judecata fiind pe data de XXX.
In drept, petenta s-a intemeiat pe prevederile Codului civil si ale OG nr. 2/2001.
In dovedire, petenta a depus in fotocopie procesul-verbal seria XXX nr. XXX din XXX.
Intimatul XXX a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea plangerii.
In dovedire, intimatul a depus procesul-verbal seria XXX nr. XXX din XXX in original, proces-verbal de afisare a procesului-verbal de contraventie, raportul agentului constatator.
Analizand probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Prin procesul-verbal seria XXX nr. XXX din XXX, intocmit de XXX, petenta XXX a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 100 lei pentru incalcarea art. 3 pct. 11 din Legea nr. 61/1991.
S-a retinut in actul sanctionator ca in data de XXX, ora XXX, petenta a apelat Serviciul 112 fara motiv intemeiat, fapta semnalata neavand caracter de urgenta.
Agentul constatator a retinut in raportul sau ca in data de XXX, in jurul orei XXX, a fost sesizat prin SNUAU 112 de numita XXX din XXX, despre faptul ca sotul ei se afla sub influenta bauturilor alcoolice si face scandal la domiciliu.
La fata locului, la adresa mai sus mentionata, se afla apelanta XXX, care imediat ce a observat ca in cadrul echipajului de interventie executa serviciul si un jandarm, a refuzat sa dea detalii despre cele intamplate, pe motiv ca il cunoaste pe sotul ei, care a lucrat in cadrul XXX, dupa care le-a solicitat agentilor sa plece, mentionand faptul ca oricum va reclama echipajul comandantului unitatii.
Agentul constatator a insistat ca apelanta sa relateze cele intamplate, insa aceasta a refuzat in continuare, dupa care a intrat intr-o camera a apartamentului si a inchis usa. Agentul a incercat sa poarte discutii si cu numitul XXX, sotul apelantei, care se afla sub influenta bauturilor alcoolice, insa acesta a refuzat sa dea detalii despre cele intamplate si de asemenea sa prezinte datele de stare civila pentru a fi identificat, dupa care a inchis usa apartamentului.
In temeiul art. 3.11 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, constituie contraventie savarsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni: alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni in caz de pericol ori a organelor de mentinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, dupa caz, prin solicitarea interventiei la fata locului, fara motiv intemeiat;
In baza art. 4 alin. (1) lit. a) din acelasi act normativ, contraventiile prevazute la art. 3 se sanctioneaza dupa cum urmeaza: a) cu amenda de la 100 lei la 500 lei, cele prevazute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) si 34).
In ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal seria XXX nr. XXX din XXX, instanta constata ca acesta a fost incheiat cu respectarea cerintelor legale prevazute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Astfel, procesul-verbal contine data si locul unde a fost incheiat, numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator si de un martor-asistent, fiind astfel respectate si dispozitiile art. 19 din acelasi act normativ. De asemenea, instanta constata ca plangerea a fost introdusa in termenul legal prevazut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, avand in vedere ca procesul-verbal de contraventie a fost comunicat petentei la XXX, iar plangerea contraventionala inregistrata pe rolul instantei la data de XXX.
In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal seria XXX nr. XXX din XXX, instanta constata ca, avand in vedere ca petenta a acuzat faptul ca a fost victima unei agresiuni din partea sotului sau, prezenta cauza trebuie analizata cu luarea in considerare a prevederilor art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conform caruia nimeni nu parte fi supus la tortura, nici la pedepse sau tratamente inumane sau degradante. Articolul 3 din Conventie consacra una dintre valorile fundamentale ale unei societati democratice, interzicand, in termeni absoluti, tortura si pedepsele si tratamentele inumane sau degradante.
Avand in vedere cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Bursuc contra Romaniei, instanta retine ca Conventia este un "instrument viu care se interpreteaza in lumina conditiilor de viata actuale", iar evolutia in crestere a exigentelor in materia protectiei drepturilor omului si a libertatilor fundamentale implica, in paralel si inevitabil, un grad mai mare de severitate in aprecierea incalcarilor aduse valorilor fundamentale ale societatilor democratice. Prin urmare, acte care in trecut nu erau calificate ca "tratamente inumane si degradante", ar putea fi calificate diferit in viitor.
Instanta constata, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza M. C. contra Bulgariei, ca obligatia statelor membre ale Consiliului Europei, stabilita de art. 1 din Conventie, de a asigura respectarea drepturilor si libertatilor prevazute de Conventie pentru fiecare persoana aflata sub jurisdictia acestora, coroborata cu art. 3, impune statelor sa adopte masuri menite sa asigure ca persoanele aflate sub jurisdictia acestora nu sunt supuse la rele tratamente, inclusiv rele tratamente aplicate de persoane private.
Articolul 3 din Conventie stabileste in sarcina agentilor statului obligatia de a desfasura o ancheta efectiva atunci cand o persoana acuza ca a fost victima unui tratament interzis de acest articol. O asemenea obligatie pozitiva nu poate sa fie limitata doar la cazurile de rele tratamente aplicate de agenti ai statului. De asemenea, obligatia statului de a asigura integritatea fizica a persoanei, in temeiul art. 8 din Conventie, poate fi avuta in vedere atunci cand se analizeaza efectivitatea unei anchete penale, adica a unei anchete in care se analizeaza pretinsele tratamente interzise de legea penala la care individul ar fi fost supus.
In cauza Pantea contra Romaniei, Curtea a retinut ca, pentru a fi incluse in sfera de aplicare a articolului 3, relele tratamente trebuie sa atinga un minimum de gravitate, minimum ce este relativ, depinzand de ansamblul circumstantelor cauzei, precum, durata tratamentului si efectele psihice sau psihologice asupra victimei si, in anumite cazuri, sexul, varsta, starea de sanatate a acesteia.
In prezenta speta, instanta constata ca petenta a semnalat printr-un apel la Serviciul 112 ca este victima unei agresiuni din partea sotului sau, prin urmare petenta a semnalat un comportament prin care s-ar fi adus atingere demnitatii sale, asadar prin care s-ar fi incalcat dreptul garantat de articolul 3.
Pornind de la principiile statuate in cauza Pantea, instanta arata ca atunci cand o persoana afirma ca a fost supusa la tratamente contrare articolului 3 din Conventie, aceasta dispozitie a Conventiei, coroborata cu obligatia generala impusa statului de articolul 1 din Conventie de a "recunoaste oricarei persoane aflata sub jurisdictia sa drepturile si libertatile garantate de Conventie" instituie o obligatie a statului implicit de a initia si derula o "ancheta oficiala efectiva". Aceasta ancheta, asemenea celei impuse de articolul 2 din Conventie, trebuie sa fie capabila sa conduca la identificarea si pedepsirea persoanelor responsabile. In caz contrar, in ciuda importantei sale fundamentale, interdictia legala generala de a supune o persoana la tratamente inumane sau degradante ar deveni ineficienta in practica.
Analizand toate aceste principii in lumina circumstantelor prezentei cauze, instanta constata ca, desi petenta a semnalat la Serviciul 112 ca a fost lovita de sotul sau aflat in stare de ebrietate, agentii de politie s-au limitat la a merge la domiciliul petentei si la a adresa intrebari acesteia in locul pretinsei agresiuni si in prezenta sotului pretins agresiv. Instanta constata ca agentii de politie nu au avut in vedere in nici un moment ca petenta ar putea fi inhibata de prezenta sotului sau sau ca ar putea fi traumatizata de agresiunile invederate. Din contra, agentii s-au limitat la a constata faptul ca petenta nu doreste sa ofere date suplimentare despre pretinsul incident si au concluzionat ca aceasta a sunat nejustificat la serviciul de urgenta.
Din perspectiva instantei de judecata, agentii statului, desi fusese semnalata o incalcare a art. 3 din Conventie, nu au intreprins o ancheta efectiva, nu au consemnat daca petenta prezenta urme de agresiuni, nu au consemnat in ce stare emotionala se afla aceasta, nu au audiat pe niciunul dintre soti a doua zi sau ulterior, cand impactul emotional al pretinsului eveniment ar fi fost diminuat si petenta ar fi putut oferi mai multe detalii, nemaifiind sub influenta socului evenimentului. Agentii de politie au consemnat doar ca sotul petentei se afla sub influenta bauturilor alcoolice si ca nu a fost colaborativ cu organele de politie, nefiind de acord sa le comunice acestora datele sale de stare civila, atitudine care ar fi putut fi considerat de catre agentii statului un indiciu asupra veridicitatii celor indicate de petenta.
In acest context, instanta atrage atentia ca dreptul la viata privata nu este un drept absolut, acesta putand suferi limitari, in special in scopul protejarii integritatii fizice si psihice a persoanei. In concret, incidentul semnalat de petenta organelor statului nu se circumscria unui eveniment de viata pur privata, conjugala, ci reprezenta o semnalare cu privire la comiterea unei infractiuni flagrante in domiciliul comun, motiv pentru care agentii statului ar fi trebuit sa aiba rol activ si sa cerceteze cu mai multa atentie cele prezentate.
In lipsa unei anchete efective cu privire la circumstantele cauzei, instanta concluzioneaza ca situatia de fapt retinuta de organul constatator in procesul-verbal de contraventie nu este temeinica, motiv pentru care instanta va admite plangerea petentei si va anula procesul-verbal.