Furt calificat

Dosar nr. 1891/316/2010

R O M A N I A
JUDECATORIA TARGU BUJOR
JUDETUL GALATI
 

SENTINTA PENALA  Nr. 54
Sedinta publica de la 24 Februarie 2011 
  Pentru astazi fiind amanata pronuntarea cauzei penale privind  pe inculpatul T. V. s.a. ,
trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208 - 209 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 15.02.2011 care s-au consemnat
in incheierea de sedinta din aceeasi zi cand instanta avand nevoie de timp pentru deliberare a amanat
pronuntarea cauzei la data de 23.02.2011 cand instanta in aceeasi compunere si pentru aceleasi motive
a amanat pronuntarea cauzei la data de 24.02.2011.

       
      I N S T A N T A 
      
      
                  Deliberand asupra actiunii penale de fata, constata urmatoarele:
       Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Targu Bujor, judetul Galati nr.
1795/P/2008 din data de 05.10.2010 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in
judecata, in stare de libertate, a inculpatilor T.V, si M. H -I ,  pentru savarsirea infractiunii de furt
calificat, prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e) Cod penal.
                  In fapt, s-a retinut de catre Parchet ca in ziua de 06.12.2008, in jurul orelor 0830,
invinuitul T  V , avand functia de padurar in cadrul Ocolului Silvic Galati, a condus autoturismul marca
Dacia, cu numar de inmatriculare GL -  - , pe raza comunei J , fiind insotit de invinuitul M  H -I .
       La iesirea din localitate, invinuitul T  V  a lovit cu masina o gasca aflata pe strada,
apartinand partii vatamate P A . A coborat din autoturism, a luat pasarea si a introdus-o in portbagaj.
Apoi a mai condus circa 10 m si a oprit din nou. Invinuitul MHI a coborat din autoturism si a fugit dupa o
alta gasca pe care a lovit-o cu o bata luata din portbagajul masinii, apoi i-a rupt gatul.
       In timp ce se indrepta spre masina cu gasca in mana, martorul T I  a strigat la el sa
lase gasca jos. Invinuitul MHI a lasat gasca la pamant, s-a urcat in autoturism si a plecat impreuna cu
invinuitul T V. Cele intamplate au fost vazute de martorii  P.V.s.a.
       La data de 17.12.2008, invinuitii au predat partii vatamate doua gaste.
       Situatia de fapt a fost retinuta de Parchet pe baza urmatoarelor mijloace de proba:
proces-verbal de consemnare a plangerii si declaratiile partii vatamate PA; declaratiile martorilor
P.V.s.a.; declaratiile invinuitilor.
                In cursul cercetarii judecatoresti au fost audiati: inculpatul M  H   (fila 14); inculpatul T  V
(fila 15); partea vatamata P.A  (fila 13); martorii P.V. s.a..
               La termenul de judecata din data de 15.02.2011 s-au depus de catre inculpatul T  V
inscrisuri (filele 42 - 47).
             Analizand coroborat probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarea
situatie de fapt:
              Se confirma ca in ziua de 06.12.2008, in jurul orelor 0830, inculpatul T  V , avand functia
de padurar in cadrul Ocolului Silvic Galati, a condus autoturismul marca Dacia, avand numar de
inmatriculare GL - 39 - PVM, pe raza comunei J  fiind insotit de inculpatul MHI..
              La iesirea din localitate, inculpatul T V a lovit cu masina doua gaste aflate pe strada,
apartinand partii vatamate PA.
              Una dintre cele doua gaste a ramas la locul producerii accidentului, in timp ce cealalta a
fost prinsa sub bara din fata a autoturismului inculpatului.
            Situatia de fapt a fost retinuta de instanta pe baza coroborarii declaratiilor celor doi inculpati
cu declaratiile martorilor P  V. s.a.
            Restul constatarilor din rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Targu Bujor, judetul
Galati nu se mai confirma insa, astfel ca activitatea infractionala la care face referire rechizitoriul nu
poate fi dovedita, dincolo de orice dubiu rezonabil.
             Conform dispozitiilor art. 66 Cod procedura penala, coroborate cu dispozitiile art. 65 Cod
procedura penala, nu inculpatul trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia, sarcina administrarii probelor
revenind, in cursul procesului penal, organelor de urmarire penala si instantei de judecata.
            Tot astfel, orice solutie pronuntata de catre instanta nu se poate intemeia decat pe probe
legal administrate si convingatoare, asa cum a statuat si CEDO in cauza Telfner c. Austriei, scopul
procesului penal fiind ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita conform vinovatiei
sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
          Or, analizand probele administrate in cauza, instanta apreciaza ca fapta savarsita de
inculpati nu prezinta elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, pentru care cei doi inculpati
au fost trimisi in judecata, pentru urmatoarele considerente:
         Partea civila audiata in cauza de instanta de judecata a declarat faptul ca a auzit de la
numitul F  N ca inculpatul T V l i-a calcat cu masina doua gaste.
         De asemenea, a aratat ca nu a scris singur declaratia, ci la indemnul agentului de politie, desi
i-a aratat ca lucrurile nu se intamplasera astfel dupa cum politistul dicta.
        Acelasi lucru l-a declarat si martora P  V , sotia partii vatamate, care a aratat ca cei doi
inculpati i-au adus la domiciliu doua gaste in schimbul celor doua gaste calcate cu masina.
       Aceeasi martora a declarat ca una dintre gastele calcate a fost luata de pe drum chiar in ziua
producerii accidentului, aspect care se coroboreaza cu declaratiile inculpatilor, ale martorilor S  N si I  N
dar si ale martorilor ED s.a. care au afirmat ca gasca despre care se retine in rechizitoriu ca a fost
omorata cu bata de inculpatul MHI a fost lasata de acesta la locul accidentului.
        Instanta va inlatura declaratia data de martorul PV care nu se coroboreaza cu materialul
probator administrat in cauza.
       Acest martor a declarat ca a vazut cum gasca omorata a fost dusa in masina autoturismului
inculpatului de catre inculpatul M  si ca de fata cand s-a intamplat aceasta erau si martorii E D  si T I 
care nu confirma ca gasca ar fi fost dusa in masina inculpatului TV , ci ar fi ramas la locul incidentului,
unde, de altfel, a si fost gasita de partea vatamata.
      Instanta constata, de asemenea, ca ceilalti martori, desi au sustinut ca isi mentin declaratiile
date la urmarirea penala, au circumstantiat declaratiile.
      Astfel, martorul P  V a aratat in mod clar in fata instantei, ca in ziua respectiva nu l-a vazut pe
inculpatul M  H  I  (“nu l-am vazut pe M.H.i coborand din masina, de fapt nu l-am vazut pe M H in acea
conjunctura" - fila 40), desi in faza de urmarire penala declarase ca il vazuse pe acesta cum a lovit cu
bata o gasca.
      Tot acesta a declarat in faza de urmarire penala ca a gasit la fata locului atat gasca moarta, cat
si bata, insa despre gasirea vreunei bate nu face vorbire niciun alt martor audiat in cauza, declaratia sa
necoroborandu-se cu niciun alt mijloc de proba aflat la dosarul cauzei.
      Referitor la contradictiile dintre declaratia data in fata instantei de judecata si declaratiile aflate
la dosarul de urmarire penala, martorul insusi a declarat in fata instantei ca declaratiile din faza de
urmarire penala au fost scrise de agentul de politie B C si nu corespund adevarului.
      Aceste neconcordante pun sub semnul incertitudinii si declaratia data de P V , care a mentinut
declaratia de la urmarirea penala, si care, desi se afla impreuna cu P  V a afirmat ca a vazut in mod clar
cum s-a petrecut evenimentul, inclusiv prezenta incupatului MHI.
      Avand in vedere aceste declaratii oscilante ale martorilor, instanta apreciaza ca nu pot constitui
probe certe de vinovatie impotriva celor doi inculpati.
      Fata de materialul probator aflat la dosar, instanta apreciaza ca nu a fost rasturnata prezumtia
de nevinovatie a inculpatilor, in cauza gasindu-si aplicarea principiul "in dubio pro reo".
      Elementul material al laturii obiective a infractiunii de furt, potrivit dispozitiilor art. 208 Cod
penal, consta in actiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul
acestuia, in scopul de a fi insusit pe nedrept.
      Or, in cauza, nu s-a facut dovada, nici a actiunii de luare, una dintre gaste ramanand la locul
accidentului, cealalta fiind prinsa in bara din fata a autoturismului inculpatului T  V si nici scopul
prevazut de textul de lege, in speta insusirea gastelor.
      In cea ce priveste latura subiectiva a infractiunii, atitudinea psihica a inculpatului fata de fapta
savarsita si urmarile acesteia trebuie sa imbrace forma vinovatiei in modalitatea intentiei directe.
Asadar, inculpatul trebuie sa savarseasca fapta cu intentie directa, asa cum aceasta este
definita in art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod penal, in sensul ca inculpatul prevede rezultatul faptei sale,
urmarind producerea lui prin savarsirea faptei.
      Declaratiile martorilor audiati in cauza pot proba, cel mult, intentia inculpatului T V  de a se
deplasa cu autoturismul, deoarece orice alt incident sau accident pe care acesta l-ar fi savarsit cu
masina, nu se poate datora decat culpei, astfel cum legea insasi prevede si cum practica judiciara in
materie a statuat in mod constant, fiind cunoscute ca infractiuni uciderea din culpa, vatamarea corporala
din culpa, etc., cei doi inculpati recunoscand faptul ca cele doua gaste au fost lovite cu masina,
neputandu-se evita acest lucru.
      In aprecierea laturii subiective a infractiunii, instanta urmeaza sa aiba in vedere si atitudinea
celor doi inculpati imediat dupa accident, prima gasca fiind lasata pe marginea drumului, iar cea de-a
doua, strivita, fiind gasita prinsa sub bara din fata a masinii, in prezenta martorilor S  N  si I.N-.
      Or, a crede ca gasca astfel gasita a fost luata de inculpati cu intentie directa, in scopul insusirii
pe nedrept, este absurd.
          Tot cu privire la latura subiectiva, daca s-a retinut de catre Parchet in sarcina inculpatilor
savarsirea infractiunii de furt calificat, intrebarea care se naste este care ar fi fost mobilul "infractiunii",
de ce ar fi avut o astfel de conduita cei doi inculpati.
          Este greu de crezut ca in plina zi, intr-un loc public, o persoana care vegheaza la
respectarea legilor din domeniul fondului forestier in zona sa de competenta, s-ar deda la o astfel de
fapta pentru a-si insusi pe nedrept doua gaste, in valoare de 40 - 50 de lei, astfel cum au declarat parte
din persoanele audiate in cauza.
         Instanta nu poate sa ignore nici sustinerile inculpatului T  V referitoare la faptul ca s-a aflat
intr-o puternica stare conflictuala cu agentul de politie B C , cat timp acesta si-a desfasurat activitatea
in cadrul Postului de Politie J , aspecte probate cu inscrisurile depuse de acesta la dosarul cauzei,
respectiv o cerere de inlaturare din functie a acestui agent de politie insotita de semnaturile mai multor
locuitori ai comunei J precum si o copie de pe procesul verbal al unei sedinte a Consiliului local al
comunei J , judetul G din decembrie 2008, cand inculpatul T.V. a luat cuvantul cerand a se face
demersuri pentru inlaturarea din functie a politistului avand in vedere starea de nemultumire a cetatenilor
fata de modul in care acesta isi exercita atributiile.
       Tot in acest sens, instanta are in vedere ca atat partea vatamata, cat si parte din martorii
audiati au declarat ca in faza de urmarire penala declaratiile au fost scrise de agentul de politie B C , iar
in cazul partii vatamate, aceasta a aratat instantei, referitor la declaratia olografa data in faza de
urmarire penala, ca aceasta i-a fost dictata de agentul de politie si ca a spus agentului ca ceea ce i se
dicteaza nu corespunde adevarului.
      In Codul de procedura penala roman, prezumtia de nevinovatie este inscrisa intre regulile de
baza ale procesului penal, in art. 52 statuandu-se ca "orice persoana este considerata nevinovata pana
la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva".
      Prin adoptarea prezumtiei de nevinovatie ca principiu de baza, distinct de celelalte drepturi care
garanteaza si ele libertatea persoanei - dreptul la aparare, respectarea demnitatii umane - s-au produs o
serie de restructurari ale procesului penal si a conceptiei organelor judiciare, care trebuie sa raspunda
urmatoarelor cerinte:
      - vinovatia se stabileste in cadrul unui proces, cu respectarea garantiilor procesuale, deoarece
simpla invinuire nu inseamna si stabilirea vinovatiei;
      - sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face in
fiecare etapa a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii si definitive pentru
urmatoarea faza a procesului;
      - la adoptarea unei hotarari de condamnare, pana la ramanerea definitiva, inculpatul are statutul
de persoana nevinovata; la adoptarea unei hotarari de condamnare definitive prezumtia de nevinovatie
este rasturnata cu efecte "erga omnes" ;
      - hotararea de condamnare trebuie sa se bazeze pe probe certe de vinovatie, iar in caz de
indoiala, ce nu poate fi inlaturata prin probe, trebuie sa se pronunte o solutie de achitare.
      Toate aceste cerinte sunt argumente pentru transformarea conceptiei asupra prezumtiei de
nevinovatie, dintr-o simpla regula, garantie a unor drepturi fundamentale, intr-un drept distinct al fiecarei
persoane, de a fi tratata ca nevinovata pana la stabilirea vinovatiei printr-o hotarare penala definitiva.
      Inainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Infaptuirea
justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe
probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masura sa
reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii).
      Numai asa se formeaza convingerea, izvorata din dovezile administrate in cauza, ca realitatea
obiectiva (fapta supusa judecatii) este fara echivoc, cea pe care o infatiseaza realitatea reconstituita
ideologic cu ajutorul probelor.
      In speta dedusa judecatii insa, toate aspectele prezentate anterior la analizarea, coroborata, a
intregului material probator administrat in cauza, atat in faza de urmarire penala, cat si nemijlocit, in
faza cercetarii judecatoresti, sunt tot atatea incertitudini pentru instanta de judecata.
      Fata de aceste considerente, instanta urmeaza ca in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.
10 lit. d) Cod procedura penala, sa achite pe cei doi inculpati pentru savarsirea infractiunii de furt
calificat, prevazuta de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e) Cod penal.
      Avand in vedere pozitia exprimata de partea vatamata P  A , in sensul ca nu are pretentii de la
cei doi inculpati, intrucat inculpatul T   V  i-a adus imediat dupa incident doua gaste, in temeiul art. 346
alin. 1 si 2 raportat la art. 14 Cod procedura penala, va lua act ca partea vatamata P A  nu s-a constituit
parte civila, prejudiciul fiind recuperat.
      In temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod procedura penala, va obliga pe partea vatamata P  A 
la plata sumei de 410 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
      Onorariul aparatorului din oficiu al inculpatului MHI (av. NC) in cuantum de 200 de lei, va fi
avansat din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.

      
      PENTRU ACESTE MOTIVE
        IN NUMELE LEGII
      H O T A R A S T E:
      
      
      In temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedura penala, achita pe inculpatul
T.V    pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prevazuta de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e)
Cod penal.
      In temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedura penala, achita pe inculpatul
M.H - I,  pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prevazuta de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a),
e) Cod penal.
      In temeiul art. 346 alin. 1 si 2 raportat la art. 14 Cod procedura penala, ia act ca partea
vatamata P A,  nu s-a constituit parte civila, prejudiciul fiind recuperat.
      In temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod procedura penala, obliga pe partea vatamata P A  la
plata sumei de 410 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
      Onorariul aparatorului din oficiu al inculpatului M H  - I (av. NC) in cuantum de 200 de lei, va fi
avansat din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
      Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronuntare pentru Ministerul Public, pentru
inculpati si pentru partea vatamata.
      Pronuntata in sedinta publica, azi, 24.02.2011.

      Presedinte,                                        Grefier,  
Red.A.A./16.03.2011
Tehnred.M.M./16.03.2011
3 ex./16.03.2011