Civil - plangere impotriva incheierii de carte funciara (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996)

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. de mai sus din 23.12.2010 petenta SC Carion System SA a formulat in contradictoriu cu intimatii NHP si NSR plangere impotriva incheierii nr. 57043/2010 emisa in dosarul nr. 57043/19.10.2010, prin care Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Mures - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Tirgu Mures a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate in baza actului de adjudecare nr. 87/2010, din cartea funciara nr. 120064-C1-U2 (provenita din cartea funciara de pe hartie cu nr. 38539/III) UAT Tirgu Mures, solicitand desfiintarea acesteia si in consecinta, intabularea dreptului de proprietate al S.C. CARION SYSTEM S.A. in baza actului de adjudecare nr. 87/2010, din cartea funciara 120064-C1-U2 (provenita din cartea funciara de pe hartie cu nr. 38539/III) UAT Tirgu Mures, nr. topo 3511/156/3, nr. cadastral 120064-C1-U2.
In motivarea cererii petenta a aratat ca, in urma licitatiei cu strigare organizata in baza art.516 C.pr. civ., societatea a adjudecat imobilul situat in Tirgu Mures, str. Muncii, nr. 31, ap. 3, jud. Mures, inscris in CF 120064-C1-U2 Tg. Mures, proprietatea debitorilor intimati.
In conformitate cu art. 516 pct.8 si 517 C.pr. civ, actul de adjudecare reprezinta titlu de proprietate asupra imobilului adjudecat, in baza caruia se realizeaza inscrierea in cartea funciara, iar refuzul inscrierii ingradeste atat dreptul de proprietate cat si exercitarea acestuia.
In continuare se combate incidenta prevederilor art. 77 1 C fiscal, calitatea de contribuabil nerevenind petentei. Desi in incheierea contestata se face referire la adresa 835.548/04.07.2008 emisa de ANAF in interpretarea dispozitiilor acestui text, sustine petenta ca aceasta nu poate produce efecte, deci nu poate sta la baza incheierii de respingere a inscrierii in careta funciara. Totodata evidentiaza faptul ca actul de adjudecare nu este mentionat expres in Codul fiscal, alaturi de celelalte modalitati de transfer ale dreptului de proprietate.
Sustine ca Legea speciala in materia inregistrarilor de carte funciara nu prevede obligativitatea pentru cel care depune o cerere de inscriere a unui drept in cartea funciara de a depune si chitanta de plata a impozitului pe tranzactii.
In drept au fost invocate art. 112 alin. 2 din Ordinul 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara, Legea 7/1996 actualizata - legea cadastrului si publicitatii imobiliare, art. 516 pct. 8, art. 517 si 274 CPC, Codul fiscal, Constitutia Romaniei, Cauza Brumarescu.
Intimatii nu au formulat intampinare.
La termenul din 04.04.2011 petenta a depus la dosar o completare a plangerii, prin care a modificat obiectul initial solicitand, in plus si desfiintarea incheierii nr. 70737/2010 emisa in dosarul nr. 70737/23.12.2010 prin care Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Mures - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Tg. Mures a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate in baza actului de adjudecare nr. 87/2010, din cartea funciara 120064-C1-U2 UAT Tg. Mures nr. top 3511/156/3, nr. cad 120064-C1-U2.
A precizat ca petenta a formulat atat plangere la Judecatoria Tg Mures cat si cerere de reexaminare la OCPI Mures, impotriva incheierii nr. 57043/2010.
La cererea de reexaminare formulata la OCPI solutia a fost de respingere, data prin incheierea 70737/2010 cu aceleasi motivari ca si in incheierea anterioara, astfel incat prin prezenta completare a plangerii solicita si desfiintarea acestei din urma incheieri.
In ceea ce priveste argumentele care conduc in opinia petentei la desfiintarea ambelor incheieri acestea sunt similare cu cele ce au fost dezvoltate in cererea initiala.
In probatiune s-au administrat inscrisurile continute de dosarul de fond funciar.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin Incheierea nr. 57043 din 30.11.200, in dosarul cu acelasi numar din 19.10.2010 s-a dispus respingerea cererii formulate de S.C. Carion System S.A. privind intabularea dreptului de proprietate dobandit in baza actului de adjudecare, nr. 87/2010, emis in dosarul nr. 87/E/2010 al B.E.J. Puia Romulus.
S-a retinut in cuprinsul acestei Incheieri ca petenta, adjudecatar avea obligatia de a depune la dosar dovada achitarii impozitului prevazut de art. 771 Cod fiscal. Petentei i-a fost adusa la cunostinta aceasta obligatie si, avand in vedere faptul ca, in termenul legal, nu s-a depus completarea solicitata, cererea de intabulare a fost respinsa.

Plangerea impotriva incheierii nr. 57043/2010.
La data pronuntarii acestei incheieri, art. 50 al Legii nr. 7/1996 suferise modificari, prin O.U.G. nr. 64 din 30 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 451 din 2 iulie 2010. In ceea ce priveste institutia plangerii impotriva incheierii de carte funciara instanta constata ca a fost introdusa o etapa intermediara, administrativa si deci obligatorie, a reexaminarii, in competenta registratorului-sef. Impotriva acestei solutii legiuitorul a prevazut posibilitatea formularii plangerii, in competenta judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla imobilul.
Petenta a formulat impotriva primei Incheieri nr. 57043 din 30.11.2010 atat plangere, inregistrata pe rolul Judecatoriei (la data de 23.12.2010), cat si cerere de reexaminare la O.C.P.I. Mures (22.12.2010).
Avand in vedere ca instanta a fost sesizata pe calea plangerii cu analiza primei Incheieri (nr. 57043/2010) desi textul retinut a fi incident nu permite o analiza directa a acesteia de catre instanta judecatoreasca, precum si ca plangerea a fost completata ulterior prin includerea in obiectul analizei si a solutiei pronuntate ca urmare a parcurgerii procedurii de reexaminare (Incheierea nr.70737 din 29.12.2010), raportat la prevederile modificate, in vigoare la momentul emiterii primei Incheieri se impune analiza admisibilitatii primului capat de cerere.
Instanta retine ca prima etapa, a reexaminarii, are caracterul unei proceduri administrative obligatorii, (nicidecum jurisdictional-facultativa, in raport de art. 21 Constitutie), iar neparcurgerea ei conduce la imposibilitatea obtinerii incheierii de reexaminare, singura care poate fi supusa controlului judiciar.
Acesta fiind cadrul lega in vigoare, instanta apreciaza ca poate fi sesizata pe calea plangerii numai dupa parcurgerea primei etape, prealabile si obligatorii, ce se finalizeaza prin emiterea incheierii de reexaminare. Aceasta devine astfel conditie speciala de exercitiu al dreptului la actiune.
In concluzie, constatand neindeplinita aceasta conditie, plangerea impotriva incheierii de carte funciara nr. 57043 din 30.11.2010, va fi respinsa ca inadmisibila.

Plangerea impotriva Incheierii de reexaminare nr. 70737/2010.
In cuprinsul acesteia s-a retinut ca la dosarul de carte funciara nu s-a depus dovada privind achitarea impozitului pe transferul dreptului de proprietate, cerinta impusa de art. 77 1 Cod fiscal si din continutul caruia rezulta indubitabil obligatia impusa registratorului de carte funciara, de a verifica indeplinirea obligatiei de plata a impozitului si de a respinge cererea de inscriere in lipsa acestei dovezi, fara posibilitatea de a face aprecieri cu privire la calitatea persoanei careia ii revine obligatia fiscala mentionata. De asemenea s-a mai retinut in cuprinsul acestei incheieri si indrumarea oferita de A.N.A.F., prin care aceasta institutie si-a exprimat punctul de vedere cu privire la calitatea de contribuabil.
S-a mai retinut si incidenta prevederilor art. 26 din Legea nr. 7/1996, care confera opozabilitate dreptului de proprietate dobandit prin vanzare silita, precum si faptul ca obligatiile fiscale instituite nu reprezinta ingradiri ale acestui drept.
In considerarea acestor argumente s-a dispus respingerea cererii de reexaminare impotriva Incheierii de carte funciara nr. 57043/19.10.2010.
Instanta apreciaza ca aceasta plangere este neintemeiata, pentru cele ce urmeaza:
Potrivit art. 771 C fiscal, alin.1 la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia, prin acte juridice intre vii asupra constructiilor de orice fel si a terenurilor aferente acestora, precum si asupra terenurilor de orice fel fara constructii, contribuabilii datoreaza un impozit. In cazul in care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembramintelor acestuia, se realizeaza prin hotarare judecatoreasca sau prin alta procedura, impozitul prevazut la alin. (1) si (3) se calculeaza si se incaseaza de catre organul fiscal competent. Pentru alte proceduri decat cea notariala sau judecatoreasca contribuabilul are obligatia de a declara venitul obtinut in maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, in vederea calcularii impozitului. Pentru inscrierea drepturilor dobandite in baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, dupa caz, a hotararilor judecatoresti si a altor documente in celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica indeplinirea obligatiei de plata a impozitului prevazut la alin. (1) si (3) si, in cazul in care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de inscriere pana la plata impozitului.
De asemenea dispozitiile art. 1517 alin. 10 din Hotararea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare arata ca in cazul in care se solicita intabularea dreptului de proprietate sau a desmembramintelor acestuia, registratorii de carte funciara vor verifica existenta deciziei de impunere emise de organul fiscal competent si dovada achitarii impozitului. "In cazul transferurilor prin executare silita, dupa expirarea termenului de 10 zile inclusiv, in care contribuabilul avea sarcina declararii venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalitati decat procedura notariala sau judecatoreasca, organul de executare silita sau cumparatorul, dupa caz, trebuie sa solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului si emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentatiei aferente transferului."

Prin actul de adjudecare nr. 87/2010 intocmit in data de 22.09.2010 in dosarul de executare nr. 87/E/2010 al B.E.J. Romulus Puia (f. 31), petenta S.C. Carion System S.A. a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului inscris in C.F. 120064 - C1 - U2 Tg. Mures (provenita din cartea funciara de pe hartie cu numarul 38539/III) UAT Tg. Mures, nr. top.3511/156/II.
Nu poate fi contestata aptitudinea acestui act de a opera un transfer al dreptului de proprietate, in procedura speciala a vanzarii silite asupra imobilului urmarit, din patrimoniul debitorului in cel al adjudecatarului.(art. 518 alin.1 C pr. civila).
Raportat la continutul textului art. 771C fiscal, rezulta ca inclusiv in cazul acestui transfer de proprietate se datoreaza impozitul, a carui modalitate de calcul este acolo detaliata.
Norma este imperativa in ceea ce priveste obligatia registratorului de carte funciara, de a verifica achitarea impozitului (modul de redactare al normei impune aceasta interpretare).
Faptul ca legiuitorul a indicat in mod expres cui revine sarcina colectarii acestui impozit in cazul anumitor proceduri (judecatoreasca, notariala), motivat si de specificul acestora, nu exclude incidenta acestui text in cazul altor proceduri care vizeaza un transfer al dreptului de proprietate. De altfel, nu este necesara reglementarea exhaustiva a tuturor procedurilor de acest tip si care atrag obligatii fiscale, fiind suficienta prevederea inserata in alin.1 care trimite la toate transferurile prin acte intre vii, pentru a determina aplicarea si in cazul analizat.
Instanta mai retine ca intentia legiuitorului a fost ca in cazul registratorului sa nu impuna si obligatia de a verifica cine face plata acestui impozit, cine justifica din perspectiva acestor prevederi calitatea de contribuabil. De altfel, nu exista nici o discutie reala cu privire la calitatea de contribuabil, in acest caz aceasta revenind debitorului care prin transferul silit de proprietate operat, a dobandit aceasta calitate si implicit obligatia de a achita acest impozit.
Revenind la obligatia registratorului, in opinia instantei, acesta nu are puterea de a aprecia si de a solicita contribuabilului in sensul Codului fiscal indeplinirea obligatiei fiscale, mai ales daca se are in vedere si caracterul procedurii pe care acesta o conduce, procedura necontencioasa, declansata de cel interesat sa obtina o inscriere in cartea funciara si la care nu participa efectiv contribuabilul.
Nu sunt intemeiate afirmatiile petentei cu privire la lipsa de incidenta a acestui text din Codul fiscal, in raport de prevederile art. 47-48 din Legea nr. 7/1996, care stabilesc procedura de urmat in cazul inscrierii in cartea funciara, procedura care presupune simpla depunere a inscrisului original sau a copiei legalizate de pe acesta, prin care se constata actul sau faptul juridic a carui inscriere se cere, inscris care trebuie sa prezinte o serie de conditii, redate de art. 48. Caci, prin adoptarea prevederilor continute de art. 771 C fiscal, legiuitorul a completat in mod expres si cu caracter special procedura ce constituie cadrul comun in materia inscrierilor in cartea funciara adaugand inca o conditie la intabularea dreptului de proprietate aceea a prezentarii dovezii achitarii impozitului prev. de art. 771 din Codul fiscal, neavand relevanta din perspectiva legiuitorului fiscal, cine face plata. In concluzie inclusiv acest text se impune cu forta obligatorie, in procedura de inscriere in cartea funciara.

Raportat la criticile ce vizeaza incalcarea dreptului de proprietate, astfel cum este el reglementat de art.44 din Constitutia Romaniei, instanta apreciaza ca nu sunt intemeiate.
In primul rand, simpla invocare a acestui articol nu conduce automat la concluzia existentei unor astfel de ingerinte in continutul dreptului sau in exercitarea sa.
In al doilea rand, prevederea constitutionala stabileste in mod neechivoc faptul ca atat continutul, cat si modul de exercitare al dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
In acest caz, o norma care reglementeaza, in spiritul normei constitutionale modalitatea de exercitare a dreptului de proprietate o reprezinta inclusiv cea cuprinsa in art. 26 al Legii nr. 7/1996 potrivit careia dreptul de proprietate obtinut din vanzarea silita este opozabil fara inscrierea in cartea funciara.

Nici, invocarea de catre petitionara a jurisprudentei CEDO, in sensul aprecierii ca fiind excesiva obligatia impusa de lege in exercitarea acestui drept, nu este in masura sa conduca la inlaturarea aplicarii textului analizat.
In primul rand pentru ca inclusiv norma europeana invocata, in art. 1 paragraful 2 al Protocolului 1 recunoaste puterea statelor contractante de a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contributii sau a amenzilor,
In al doilea rand in cauza, se constata ca prin aceasta masura nu se aduce atingere substantei dreptului, caci petenta are in continuare posibilitatea sa isi exercite in mod deplin toate atributele ce decurg din acesta, nefiind adusa atingere nici folosintei bunului.
Jurisprudenta CEDO a statuat in interpretarea acestui text, ca dreptul statului de a recupera creante fiscale neplatite corespunde unui interes general, deoarece priveste asigurarea obtinerii de venituri care urmeaza sa fie folosite in interesul intregii societati.

In concluzie, avand in vedere existenta acestor dispozitii legale (prevederile art. 771 din Codul fiscal), care impun anterior intabularii dreptului de proprietate, indeplinirea obligatiilor fiscale decurgand din transferul dreptului de proprietate, instanta apreciaza ca, in mod justificat a fost respinsa cererea de intabulare.