Prestatie tabulara

Constata ca prin sentinta civila nr. 2108/2012 a Judecatoriei Sibiu s-a respins actiunea civila formulata de reclamantul S. T. in contradictoriu cu paratii S. D. si S. M.; s-au respins cererile de interventie formulate de Consiliul Judetean Sibiu si Complexul Muzeal National „Astra” – Sibiu.
           Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca din  evidenta de carte funciara rezulta ca proprietari tabulari ai imobilelor in litigiu sunt paratii S. D. si S. M.  cu titlu de cumparare, conform incheierii de carte funciara nr. 5214/1938.  Se constata ca nu s-a contestat valabilitatea inscrierii care a stat la baza intabularii in cartea funciara a dreptului de proprietatea al  paratilor  S. iar, potrivit dispozitiilor Decretului Lege 115/1938, intabularea in cartea funciara este  constitutiva  de drepturi.
           Cu privire la posesia invocata a fi exercitata atat de reclamant cat si de autorul sau, instanta constata ca,  din probele administrate nu a rezultat imprejurarea predarii de catre vanzatori a posesiei celor trei loturi despre care se face vorbire in actiune, declaratiile autentificate depuse la dosar, neavand forta probatorie in prezenta cauza.  Potrivit art. 1169 C civil cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca. Imprejurarea nedovedirii posesiei coroborata cu caracterul patrimonial al ac?iunii reclamantului si a termenului general de prescrip?ie de 3 ani pentru actiunea de obligare  rezultand din contract  atrag ca si consecinta  prescriptibilitatea actiunii.
            Cu privire la fondul cauzei , din actele depuse la dosar instanta nu a putut stabili cu certitudine ca inscrisul sub semnatura privata depus , intitulat chitanta , a fost scris si semnat de proprietarii tabulari. Se constata ca  inscrisul nu are data certa,  iar reclamantul nu a solicitat  administrarea unui probatoriu  care sa poata fi coroborat cu inscrisul depus la dosar si sa tinda la dovedirea acordului de vointa al partilor semnatare ale  chitantei, in sensul perfectarii pe viitor a unui contract de vanzare cumparare.
            Reclamantul nu a dovedit ca este titularul  unui drept de creanta nascut ca urmare a incheierii unui antecontract  de vanzare-cumparare, in urma caruia sa poata obtine concursul instantei de judecata pentru executarea in natura a obligatiei asumate de promitentul vanzator - aceea de a transfera proprietatea la un moment ulterior, in mod valabil.
           Ca atare, avand in vedere prevederile art. 1169 raportat la art. 969   si art. 948 si urmatoarele din C civil  instanta a constatat ca ac?iunea formulata  de reclamant nu este fondata, motiv pentru care a fost respinsa.
           Desi invoca un drept de proprietate, intervenientii in interes propriu nu  au depus la dosar actul care sta la baza dobandirii dreptului de proprietate al autorului lor - Statul Roman -  toate actele depuse la dosar vizeaza aprobarea transmiterii bunurilor din domeniul public al Statului in domeniul public al judetului. Atata timp cat din actele depuse la dosar , nu rezulta apartenen?a celor trei imobile la Domeniul Public al Statului  si nu se contesta valabilitatea inscrierii in cartea funciara al dreptului de proprietate al paratilor,  Protocolul de predare a imobilelor din patrimoniul Statului in patrimoniul Consiliului Judetean,  in baza Hotararilor de Guvern urmatoare, nu poate sta la baza constatarii dreptului de proprietate al Consiliului Judetean.
         Din punct de vedere procedural,  pentru a se constata dreptul de proprietate al Consiliului Judetean este necesar si obligatoriu ( fata de evidenta de carte funciara),   a se verifica dreptul de proprietate al Statului Roman, de la care intervenientul  in interes propriu a primit imobilul, fiind necesara contradictorialitatea cu Statul Roman, parte in raportul juridic invocat de Consiliul Judetean.  In prezenta cauza, Statul roman – prin Ministerul Finantelor sau Municipiul Sibiu prin Primar nu are calitatea de parte. In plus, intervenientii formuleaza actiune in constatare , desi au la dispozi?ie actiunea in realizare, iar potrivit art. 111 C. p. c. „Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului”.  
            In baza considerentelor de fapt si de drept mai sus expuse, instanta a respins atat actiunea principala  formulata de reclamantul S. T. cat si cererile de interventie formulate de Consiliul Judetean Sibiu si  Complexul National Muzeal „ASTRA”.
        Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantul  S. T. si intervenientii Consiliul Judetean Sibiu si Complexul National Muzeal „Astra” Sibiu.
        Recurentul S. T. a solicitat modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii, asa cum a fost precizata, cu motivarea ca temeiul juridic al precizarii de actiune il constituie disp. art. 969 c. civ. rap. la art. 5 al.2 din L. 247/2005, care permite valorificarea pe cale judecatoreasca a unui antecontract de vanzare-cumparare nefinalizat prin incheierea unui act autentic, apoi el nu a afirmat niciodata ca actul sub semnatura privata ar fi fost scris, datat si semnat de promitentii vanzatori, singura cerinta impusa de lege este aceea ca vointa partilor sa fi fost consemnata intr-un inscris.  Actul sub semnatura privata depus la dosar este incheiat la 29.07.1996. Acesta atesta trei aspecte certe: vointa partilor de a vinde si de a cumpara, identificarea certa a obiectului vanzarii si a pretului.
Intervenientii au solicitat modificarea sentintei atacate in sensul admiterii cererilor lor de interventie in interes propriu, cu motivarea ca s-a dovedit cu cele doua expertize ca cele trei parcele in litigiu sunt amplasate sub luciul de apa din Muzeul in aer liber apartinand C.N.M. Astra Sibiu si nu in afara incintei muzeului. De peste 40 de ani Muzeul in aer liber Astra Sibiu a folosit neintrerupt, efectiv, netulburat, posesia asupra lacului si a terenurilor in cauza. Se sustine ca este admisibila actiunea in constatare conf. art. 111 c. pr. civ. ori de cate ori proprietarul bunului se afla in posesia acestuia si are nevoie sa i se recunoasca si sa i se consolideze dreptul in cazul in care este contestat. Conditia pentru admiterea acestui petit este justificarea interesului, motivul pentru care au solicitat doar constatarea dreptului si nu realizarea acestuia fiind acela ca nu erau indrituiti sa formuleze o astfel de actiune.
        In ce priveste recursul reclamantului retinem urmatoarele.
        Toate argumentele aduse de recurent in recurs sunt adevarate, insa nu sunt aplicabile in cauza de fata. Inscrisul sub semnatura privata se refera la terenuri identificate gresit. Asa cum rezulta din expertiza, acestea se gasesc sub luciul de apa din Muzeul in aer liber ASTRA Sibiu, nicidecum in afara perimetrului acestuia.
           Nu a contestat nimeni actul sub semnatura privata pentru ca proprietarii tabulari nu au fost gasiti la domiciliile cunoscute, de unde au fost citati, dar nici nu a fost confirmat. Instanta de fond a retinut ca inscrisul nu poarta o data certa in sensul prevazut de lege, al art. 1182 c. civ., si nu se refera la faptul ca nu poarta data incheierii lui. Cata vreme exista dubii cu privire la veridicitatea actului, cata vreme exista persoane care pretind ca sunt proprietari ai acestor terenuri, nu se poate afirma ca inscrisul nu este contestat. De aceea, instanta de fond in mod corect a analizat conditiile de valabilitate a actului, daca acesta poate sau nu sa produca efecte juridice, care sa conduca la o hotarare care sa tina loc de contract. Dubiul este cu atat mai mare cu cat cu privire la alte doua terenuri alaturate, pe care reclamantul a incercat sa le obtina pe calea uzucapiunii, acesta a fost condamnat irevocabil pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 12 lit. b din L. 78/2000. In dosarul penal s-a retinut ca acele terenuri, ca si cele solicitate in dosarul de fata,  sunt situate in incinta muzeului, parte aflandu-se sub luciul de apa.
            Este adevarat ca potrivit art. 5 al. 2 din titlul X din L. 247/2005 ca de altfel, si anterior acestei reglementari, daca s-a incheiat un antecontract iar una dintre parti refuza ulterior sa incheie act autentic, partea care si-a indeplinit obligatia poate cere instantei sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract. Este adevarat, de asemenea, ca actul sub semnatura privata este datat si semnat si ca nu a contestat nimeni nici semnatura, nici data, insa aceste terenuri faptic nu se mai aflau in posesia proprietarilor tabulari de multa vreme, dinaintea datei incheierii antecontractului. Aceasta rezulta din actele dosarului(f. 120 si urm), potrivit carora amenajarea muzeului a inceput in anul 1963, cand au fost preluate de stat toate terenurile din jurul celor trei in litigiu, iar deasupra acestora s-a creat  lacul de agrement din Muzeul Astra.
           Pe de alta parte, instanta a retinut in mod corect ca reclamantul nu a facut dovada preluarii posesiei terenurilor, ori actiunea in prestatie tabulara este prescriptibila in trei ani.
         Fata de aceste imprejurari instanta constata ca in mod corect instanta de fond a respins actiunea formulata de reclamant ca neintemeiata.
           In ce priveste cererile de interventie, si acestea au fost corect respinse. Terenurile nu sunt intabulate in favoarea Statului Roman, astfel ca toate celelalte acte, hotarari de guvern,  protocol de predare-primire si altele, care atesta apartenenta la domeniul public, nu sunt acte doveditoare ale dreptului de proprietate al Statului. Este evident ca odata cu preluarea celorlalte terenuri, limitrofe celor trei,  si acestea au fost faptic preluate la stat si, probabil, s-a omis intabularea dreptului de proprietate al acestuia, insa pentru reglementarea situatiei juridice si intabularea dreptului de proprietate al statului este necesar, asa cum a aratat si instanta de fond, formularea unei actiuni in realizarea dreptului, nu una in constatare a faptului ca terenurile apartin domeniului public al judetului Sibiu, cum gresit au solicitat intervenientii. Mai inainte de a se constata ca apartin domeniului public, trebuie sa se constate ca sunt in proprietatea statului. Intervenientii nu au formulat cererea in contradictoriu cu Statul Roman si sa dovedeasca modalitatea de trecere in proprietatea acestuia.
Ca urmare, in mod corect instanta de fond a respins si cererile de interventie.
               In consecinta, potrivit art. 312 c. pr. civ. instanta va respinge recursurile si va mentine sentinta atacata.