Cerere de notare in CF a dreptului de proprietate in baza unui inscris sub semnatura privata, conform art. 81 punctul 22 din Decretul Lege nr. 115/1938

     Cerere de notare in CF a dreptului de proprietate in baza unui inscris sub semnatura privata, conform art. 81 punctul 22 din Decretul Lege nr. 115/1938
     
     
     Prin decizia civila nr. 246/Ap/2005 a Curtii de Apel Brasov a fost respins apelul formulat de reclamanta impotriva incheierii data in dosarul nr. (***)/8 noiembrie 2004 a Judecatoriei Sf. Gheorghe prin care a fost respinsa cererea de notare in CF a conventiei cu privire la o succesiune viitoare dupa defuncta (A) intrucat contravine dispozitiilor art. 965 Cod civil.
     Instanta de apel a retinut, in considerentele hotararii ca notarea in CF conform art. 81 din Legea nr. 115/1938, se face pentru situatii anume prevazute printre care nu se prevede chestiuni legate de succesiune. Intelegerea incheiata intre succesorii defunctilor, nu indeplineste cerintele prevazute de art. 44 alin. 1 si 5 din Legea nr. 115/1938.
     Inscrisul sub semnatura privata, nu prevede imobilul ce face obiectul succesiunii si nici nu este un act de dezbatere a succesiunii, cu toate ca succesiunea a fost deschisa la data decesului proprietarilor de carte funciara.
     Inscrisul se refera la totalitatea bunurilor mobile si imobile aflate oriunde in lume, fara a fi individualizate. Dispozitiile art. 81 punctul 10 din Legea nr. 115/1938 nu sunt aplicabile in cauza, aceasta referindu-se la promisiunea stipulata prin conventia de a incheia un contract viitor.
     Inscrisul invocat este mai curand o declaratie de acceptare a mostenirii si nu a promisiunii de a incheia in viitor un contract.
     Impotriva acestei hotarari a formulat recurs reclamanta iar prin motivele de recurs se arata ca hotararea instantei de apel nu raspunde la nici unul dintre motivele de apel, fiind practic nemotivata.
     Concluzia instantei potrivit careia inscrisul a carui notare s-a solicitat nu indeplineste conditiile prevazute de art. 44 alin. 1 din Decretul Lege nr. 115/1938 este gresita deoarece potrivit art. 81 punctul 27 din acelasi act normativ se pot nota in CF orice fapt, drept personal sau alte raporturi juridice, ori actiuni ingradite de lege fara ca sa fie necesar ca actele a caror notare se cere sa indeplineasca anumite conditii de forma.
     In consecinta, singura conditie pe care actul trebuie sa o indeplineasca este aceea ca el sa fie valabil iar un act care poarta semnaturile paratilor este perfect valabil.
     In opinia majoritara a completului recursul a fost respins ca nefondat pentru urmatoarele considerente :
     Notarea este inscrierea prin care actele sau faptele juridice privitoare la drepturile personale, la starea si capacitatea persoanelor in legatura cu imobilele inscrise in cartea funciara devin opozabile fata de terti.
     In sistemul cartilor funciare drepturile reale imobiliare, numite si „drepturi tabulare” pot face obiectul doar a unei intabulari sau inscrieri provizorii, dupa caz.
     Obiectul notarii potrivit art. 81 din Decretul Lege nr. 115/1938 poate sa se refere doar la drepturile de creanta, faptele sau raporturile juridice in legatura cu imobilele cuprinse in cartea funciara in cazurile ordonate sau permise de lege.
     In speta, prin cererea adresata biroului de carte funciara de pe langa Judecatoria Sf. Gheorghe petenta a solicitat notarea unei conventii intitulata „contract de mostenitor” prin care 4 frati printre care si petenta declara ca au inteles sa-si imparta averea imobiliara si mobiliara ramasa dupa tatal si mama lor in cote de ? fiecare, fara a se indica din ce este formata aceasta avere. Dupa cum rezulta din cuprinsul cererii petenta tinde la notarea in cartea funciara a unor prezumtive drepturi de proprietate cu titlu de drept de mostenire ori, dupa cum s-a aratat, dreptul de proprietate nu poate face doar obiectul unei notari, ci doar al unei intabulari.
     In plus daca notarea se cere in baza unui inscris original, acesta trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii (art. 44) :
a) sa satisfaca cerintele de valabilitate a actului sau faptului ce cuprinde ori constata.
In speta, fiind vorba de pretinse drepturi succesorale actul trebuie sa indeplineasca conditiile de fond si de forma necesare dovedirii unor asemenea drepturi.
b) sa aiba deplina putere doveditoare,
c) sa arate numele si denumirea partilor,
d) sa individualizeze imobilul cu numere de parcele,
e) sa fie insotit de o traducere legalizata, daca nu este intocmit in limba romana.
Nefiind indeplinite conditiile legale de mai sus in mod corect cererea de notare
formulata de petenta a fost respinsa.
Intr-adevar, spre deosebire de inscrierea drepturilor tabulare, in cazul notarilor Decretului Lege nr. 115/1938 nu prevede cerinte speciale in afara faptului ca notarea este permisa in cazurile anume prevazute de lege (art. 1).
Prin urmare, principiul legalitatii formale se aplica si in cazul drepturilor de creanta, faptelor sau altor raporturi juridice in legatura cu imobilele cuprinse in cartea funciara.
Este adevarat ca potrivit art. 81 punctul 27 mai pot forma obiect al notarii si „orice fapt, drept personal sau alte raporturi juridice ori actiuni a caror notare este ingaduita de lege”, insa aceasta dispozitie legala face trimitere la cazurile de notare prevazute de alte legi sau acte normative, ceea ce nu este cazul in speta dedusa judecatii.
Fata de aceste considerente, in baza art. 312 Cod procedura civila, curtea a respins recursul petentei.
Prin opinia separata, in dezacord cu majoritatea membrilor completului de judecata, s-a considerat ca recursul trebuia admis pentru urmatoarele considerente :
In conformitate cu prevederile art. 81 punctul 27 din Decretul lege nr. 115/1938 se vor putea nota in cartea funciara orice fapt, drept personal sau alte raporturi juridice ori actiune, a caror notare este ingaduita de lege.
Prin urmare in cartea funciara se pot nota orice fapte, ori drepturi cu caracter personal sau raporturi juridice, fara ca inscrisul sa indeplineasca anumite cerinte, avand in vedere ca inscrierea prin notare nu are decat un simplu efect de publicitate si opozabilitate pentru a atrage atentia tertilor asupra situatiei juridice a imobilului.
Esential este ca faptul, dreptul, raportul juridic ori actiunea sa aiba legatura directa cu imobilul intabulat in cartea funciara si sa existe inscrisul doveditor conform art. 83 alin. 1 din decretul Lege nr. 115/1938, cerinta indeplinita in speta.
Sustinerea ca textul art. 81 punctul 27 se aplica numai in cazurile speciale prevazute de legi speciale este eronata, intrucat daca legea nu interzice inseamna ca permite astfel ca a pretinde ca legea trebuie sa prevada in mod expres „ingaduinta” notarii este un punct de vedere ce nu poate fi primit.
Cum legea nu interzice notarea in speta prevederile punctului 27 al art. 91 sunt pe deplin aplicabile si in consecinta se impune notarea.
Mai mult atat in apel cat si in recurs s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, prin depasirea cadrului procesual, motiv de modificare prevazute de art. 304 punctul 6 Cod procedura civila.
Astfel, desi instanta de carte funciara a respins cererea de notare pe motiv ca nu s-a convenit asupra unei succesiuni nedeschise (concluzie eronata intrucat actul este intocmit ulterior decesului lui de cujus si deci nu exista nici o conventie asupra unei mosteniri nedeschise), atat instanta de apel cat si opinia majoritara din recurs au in vedere un alt cadru procesual desi nu au fost investite si se impunea mai degraba casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului.
Cert este ca prevederile punctului 27 art. 81 din decretul Lege nr. 115/1938 erau aplicabile notarea nefiind interzisa de lege, privea imobilele din masa succesorala si nu se dorea decat sa se previna instrainarea fara acordul petentei.