Civil - obligatie de a face

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul aceste instante la data de 9.11.2009 sub nr. 12243/320/2009, reclamanta AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR-COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR BUCURESTI-ILFOV a inaintat in baza art. 12 din Legea nr. 193/2000 spre competenta solutionare procesul - verbal de constatare a contraventiei nr. 47/1259/6.10.2009 incheiat impotriva paratei MKB ROMEXTERRA BANK SA, solicitand instantei constatarea existentei in contractul de credit supus controlului efectuat de agentul constatator a clauzelor abuzive, aplicarea sanctiunii corespunzatoare in raport de dispozitiile art. 15 din Legea nr. 193/2000 si obligarea paratei MKB ROMEXTERRA BANK SA la eliminarea din contractele de credit a clauzelor considerate ca fiind abuzive.
In drept au fost invocate prev. Legii nr. 193/2000.
In dovedire au fost depuse la dosar copii ale urmatoarelor inscrisuri: proces-verbal de constatare a contraventiei nr. 47/1259/6.10.2009 (f. 2-4), adresa nr. 1/1301/17.09.2009 (f. 5), e-mail (f. 6, 7), reclamatie/26.06.2009 (f. 8-10), grafic de esalonare/15.06.2009 (f. 11-13), grafic de esalonare (f. 14-15, 28-29), adresa nr. 10167/19.08.2009 (f. 16-17, 23-24), Notificare/4.02.2009 (f. 18, 30), contractul de credit nr. 222/11.08.2007 (f. 19-22), procese-verbale de predare (f. 25, 26), exemplu de calcul in graficul nou (f. 27), Notificare si grafic de esalonare (f. 31, 32-33).
Prin “Notele scrise" depuse la dosar prin serviciul registratura la data de 17.12.2009, reclamanta AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR-COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR BUCURESTI-ILFOV a solicitat constatarea existentei in contractele de credit supuse controlului efectuat de catre agentul constatator a clauzelor abuzive, aplicarea sanctiunii corespunzatoare in raport de dispozitiile art. 16 din Legea nr. 193/2000, obligarea MKB ROMEXTERRA BANK SA la eliminarea din contractele de credit a clauzelor considerate ca fiind abuzive si mentinerea in integralitate a procesului-verbal nr. 47/1259/6.10.2009 ca temeinic si legal.
In fapt a invederat ca la data de 9.07.2009 a primit reclamatia formulata de catre numitul Petre Cristian avand ca obiect clauze abuzive si nerespectarea contractului de credit nr. 222/11.05.2007 incheiat de catre client in calitate de consumator pe de o parte si parata MKB ROMEXTERRA BANK SA in calitate de comerciant pe de alta parte. A aratat ca in urma verificarii inscrisurilor si documentatiei atasate reclamatiei, agentii constatatori, in urma celor constatate, au incheiat procesul-verbal sus-mentionat constatand ca, cu privire la clauzele inserate la pct. 3.1. al art. 3 Costuri si conditii de plata exista indicii clare si neechivoce in a fi considerate ca intrand sub incidenta dispozitiilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive.
A mai precizat ca din simpla lecturare a contractului de credit supus controlului se poate observa intentia Bancii de a modifica natura juridica a acestui contract din act juridic bilateral in act juridic unilateral, contractul ce face obiectul cauzei fiind un contract de adeziune, clauzele contractuale fiind prestabilite de banca, fara a da posibilitate consumatorului de a le modifica sau a le inlatura. Totodata a aratat ca din textul contractului supus controlului, clauzele aratate anterior dau dreptul bancii de a interveni si a modifica in mod unilateral contractul sub aspectul obligatiilor, iar simpla notificare a clientului cu privire la anumite aspecte reprezinta un simplu act unilateral, maniera de a actiona a bancii fiind una discretionara. De asemenea a mai aratat ca nu sunt circumstantiate in niciun mod elermentele specifice si nu este indicat niciun criteriu care sa ofere bancii dreptul de a modifica dobanda si comisionul lunar, referirea la evolutia pietei financiare incalcand in mod flagrant prevederile legale incidente in materie, de natura a produce clientilor grave prejudicii materiale.
La termenul de judecata din data de 27.01.2010 parata MKB ROMEXTERRA BANK SA a depus intampinare (f. 46-50) prin care a solicitat respingerea pretentiilor ANPC si anularea procesului-verbal nr. 47/1259/2009, aratandu-se ca in speta ar trebui sa se constate ca banca are dreptul de a modifica dobanda sau comisioanele percepute de la client fara ca acesta sa beneficieze de un drept comparabil care sa atenueze acest dezechilibru pe care banca l-ar putea cauza in derularea contractului prin majorarea cuantumului obligatiei in sarcina clientului. S-a invederat ca toate contractele de credit ofera in favoarea clientului posibilitatea incetarii contractului de credit din initiativa si la discretia clientului prin rambursarea anticipata a creditului la orice modificare a dobanzii sau a comisionului de catre banca, fara plata comisionului de rambursare anticipata.
Totodata a aratat ca avand in vedere specificul modului in care bancile obtin sumele de bani pe care le pun la dispozitia clientilor sub forma de credite si care presupun anumite cheltuieli pentru banci, cu caracter variabil in functie de evolutia pietei financiare, pentru a nu conferi un caracter aleatoriu contractelor de credit incheiate cu clientii si a asigura obtinerea unui profit din activitatea curenta, exista o practica utilizata de toate bancile din tara de a oferi credite cu dobanda variabila. S-a invederat ca variatia dobanzii se realizeaza in functie de costurile de finantare proprii ale bancii, astfel incat banca sa poata realiza profit ca urmare a acordarii creditelor catre clienti.
De asemenea a aratat ca potrivit pct. a din Lista cuprinsa in anexa la Legea nr. 193/2000 este considerata clauza abuziva acea prevedere contractuala care da dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract. Astfel s-a precizat ca prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivatie intemeiata, in conditiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul. A mai invederat ca asa cum a aratat in informarea transmisa catre clientul Petre Cristian, modificarea ratei dobanzii a fost determinata de cresterea indicilor Robid-Robor care reprezinta rata dobanzii pe piata interbancara, mai precis rata dobanzii pentru sumele imprumutate de banci in vederea punerii lor la dispozitie catre clienti sub forma de credite. Totodata s-a aratat ca clientul a avut cunostinta si a acceptat la momentul semnarii toate clauzele contractuale, inclusiv cele privind dobanda variabila, iar eliminarea unor clauze din contract ar echivala cu incalcarea principiului libertatii contractuale consacrat de Codul civil.
In drept au fost invocate prev. Legii nr. 193/2000.
In dovedire au fost depuse la dosar copii ale urmatoarelor inscrisuri: Notificare/4.02.2009 (f. 60, 75, 93), proces verbal de predare-primire/5.02.2009 (f. 61), Robid-Robor istoric (f. 62-67), Conditii generale bancare (f. 69-71, 96-98), Notificare si grafic de rambursare (f. 72, 73-74, 90, 91-92), Grafic de esalonare (f. 76-77, 87-89, 94-95), contractul de credit nr. 222/11.05.2007 (f. 83-86), cerere de credit (f. 99-101), adeverinta de salariu (f. 102), cerere de deschidere de cont (f. 103), fisa clientului (f. 104), Declaratie (f. 105).
La data de 26.03.2010 reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratura Raspuns la intampinare (f. 52-56).
Instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri, constand in actele de la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Avand in vedere prev. art. 16 din Legea 193/2000, potrivit carora, dispozitiile acesteia, se completeaza cu dispozitiile OG 2/2001, instanta, din oficiu, va examina aspectele ce tin de legalitatea procesului-verbal de contraventie, si in subsidiar, in masura in care nu exista vreun motiv care sa atraga nulitatea actului atacat, va trece, la examinarea, pe baza de probe a temeiniciei situatiei de fapt, astfel cum a fost retinuta.
  Examinand legalitatea procesului-verbal de contraventie atacat, instanta constata ca parata nu a invocat prin intampinare cauze de nulitate relativa a procesului-verbal.
In acest context instanta retine ca procesul-verbal atacat a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanta retine ca la data de 11.08.2007, intre numitul PETRE CONSTANTIN, in calitate de imprumutat si parata MKB ROMEXTERRA BANK SA Sucursala Traian Bucuresti, in calitate de imprumutator, s-a incheiat contractul de credit nr. 222 pentru suma de 40.000 lei, suma ce urma a fi rambursata in termen de 120 de luni.
Ca urmare a incheierii contractului, imprumutatul avea obligatia de a restitui creditul si dobanda lunara in conformitate cu graficul de rambursare Anexa nr. 1 la contract (f. 87-89). Rata dobanzii curente era variabila, valoarea initiala a acesteia fiind de 12,95% pe an iar comisionul de administrare periodic era de 0,292 % lunar. Potrivit art. 3 pct. 3.1. lit. a alin. 2 din contract in cazul ratei dobanzii variabile, Banca poate modifica rata dobanzii curente in functie de evolutia pietei financiare, urmand sa aduca la cunostinta imprumutatului noua rata a dobanzii prin intermediul noului grafic de rambursare iar conform art. 3 pct. 3.1. lit. b alin. 2 din contract banca poate modifica comisionul periodic pe parcursul derularii creditului, urmand sa aduca la cunostinta imprumutatului noul comision prin intermediul noului grafic de rambursare.
Prevalandu-se de clauzele sus-mentionate, imprumutatorul a modificat dobanda curenta incepand cu data de 9.03.2009 de la 12,95 %/an la 15,70 %/an, notificand in acest sens imprumutatul, noul grafic de rambursare fiind inmanat acestuia din urma la data de 15.06.2009. De asemenea, imprumutatorul a modificat comisionul lunar practicat de banca incepand cu data de 25.06.2007, majorandu-l de la 0,292% la 0,5 %, aducand la cunostinta imprumutatului aceasta modificare prin intermediul noului grafic de rambursare.
Acest contract de credit bancar intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, intrucat imprumutatul are calitatea de consumator, iar banca de comerciant. Aceasta lege transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5.04.1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Din analiza continutului contractului de credit la care se face referire in procesul-verbal, instanta constata ca, clauzele inserate la art. 3 pct. 3.1. lit. a alin. 2 si respectiv art. 3 pct. 3.1. lit. b alin. 2 din contract, constituie clauze abuzive in sensul legii, acestea incalcand prevederile art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000.
Potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000,  clauza care nu a fost negociata direct cu consumatorul este apreciata ca fiind abuziva daca prin ea insasi, sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
In momentul in care a fost incheiat acest contract, consumatorul a actionat de pe o pozitie inegala in raport cu banca. Contractul incheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de catre imprumutator, fara a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau inlatura vreuna din aceste clauze. Consumatorul nu a avut posibilitatea sa negocieze nicio clauza din contract, intregul act juridic fiindu-i impus, in forma respectiva, de catre banca. Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, bancii ii revenea obligatia de a dovedi ca a negociat in mod direct aceste clauze cu imprumutatul, ceea ce nu s-a intamplat in cauza. Semnarea  contractului de credit  de catre client, dovedeste intr-adevar acordul acesteia pentru incheierea respectivului contract, insa, nu este de natura sa dovedeasca imprejurarea ca, respectiva clauza a fost negociata intre parti, negociere in cadrul carora acestea au formulat pretentii si si-au facut concesii reciproce.
Prin necircumstantierea in nici un mod a elementelor care-i permit bancii modificarea unilaterala a dobanzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept, lasand la libera sa aprecierea majorarea dobanzii - in functie de evolutia pietei financiare, aceasta clauza incalca prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa-l prejudicieze pe consumator. Aceasta clauza care da dreptul imprumutatorului sa modifice unilateral dobanda nu este raportata la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind mentionat generic, drept evolutia pietei monetar financiare, fiind de netagaduit ca piata financiara evolueaza diferit in functie de indicele la care te raportezi. Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea imprumutatorului, servind doar intereselor acestuia, fara a da posibilitatea consumatorului sa verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca este necesara si proportionala scopului urmarit.
In cuprinsul Anexei 1 din Legea nr. 193/2000 se mai prevede la alin. 1 lit a teza 2 ca "prevederile potrivit carora sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivatie intemeiata, in conditiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul."
Fiind o prevedere de exceptie care exclude calificarea unei clauze ca fiind abuzive desi principiul general aplicabil clauzelor de aceeasi natura este in sensul contrar are a fi interpretata si aplicata restrictiv. Se mai retine ca fiind cuprinsa in cadrul unei enumerari exemplificative a clauzelor calificate de lege ca fiind abuzive, conditia mentionata in cuprinsul exceptiei referitoare la existenta unei motivatii intemeiate trebuie nu doar sa fie interpretata restrictiv ci si in acord cu dispozitiile art. 4 alin. 1 din acelasi act normativ. Altfel spus invocarea motivelor sa nu fie contrara bunei credinte si sa fie intemeiata, chiar daca nu mentionate expres in contract. Fata de acestea, instanta retine ca dispozitiile alin. 1 lit a teza 2 din Anexa la lege nu se refera la contractele de credit cu dobanda variabila in sensul de a permite bancii sa modifice dobanda in mod unilateral fara respectarea unor criterii stabilite in contract prin simpla invocare a unor "motive intemeiate" ci doar la clauzele de impreviziune in care dreptul bancii de a modifica unilateral dobanda prevazuta in contract are fi recunoscut in baza clauzei prevazute in contract in ipoteza aparitiei unor imprejurari exceptionale si imposibil de prevazut la momentul incheierii contractului. Instanta considera ca fata de scopul adoptarii Legii 193/2000 privind protectia consumatorului nu se poate aprecia ca o dispozitie continuta de acest act normativ este de natura se permita bancii incalcarea principiului fortei obligatorii a contractului in dauna consumatorului fara a fi incidente niste motive exceptionale. Ca nu este admisibila o astfel de interpretare reiese si din cuprinsul reglementarii speciale adoptate in materia contractelor de credit bancar (dispozitiile art III din OUG 174/2008) care  obliga banca la precizarea in cuprinsul contractului de credit cu dobanda variabila a unor indici de referinta verificabili, mentionati in contract iar variatia dobanzii sa fie independenta de vointa creditorului.
Retinand in consecinta, contrar sustinerilor paratei, ca prevederile alin. 1 lit. a teza 2 ale Anexei la Legea nr. 193/2000 nu sunt aplicabile clauzei supuse analizei instantei, reiese ca in speta devin pe deplin incidente dispozitiile art. 1 lit a potrivit carora este considerata ca fiind abuziva clauza care da dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract.
Fata de aceasta dispozitie legala si cele expuse anterior nu poate fi retinuta nici sustinerea  paratei in sensul ca asa cum a indicat in informarea adresata clientului modificarea ratei dobanzii a fost determinata de cresterea indicilor Robid-Robor care reprezinta rata dobanzii pe piata interbancara, avand in vedere ca aceasta reprezinta doar o simpla afirmatie ce nu poate fi luata in considerare atat timp cat in cuprinsul contractului nu se face o astfel de specificare, lasand deci la facultatea bancii alegerea indicelui in functie de care procedeaza la modificarea ratei dobanzii precum si stabilirea nivelului pana la care cuantumul dobanzii poate fi majorat prin indicarea modului de calcul al acesteia. De altfel, criteriul indicat de parata respectiv rata dobanzii pentru sumele imprumutate de banci in vederea punerii lor la dispozitie catre clienti sub forma de credite si modificarea permanenta a dobanzii in functie de conditiile pietei nu ar trebui sa ridice probleme bancilor in a reinvesti banii la un randament similar.
Fata de cele de mai sus, este lipsita de relevanta sub aspectul solutionarii fondului cauzei, imprejurarea ca parata a informat clientul cu privire la modificarea dobanzii si ca a acordat acestuia posibilitatea de a rezilia contractul in ipoteza neacceptarii noilor conditii, pentru calificarea clauzei ca fiind abuziva. Mai mult, instanta considera ca posibilitatea recunoscuta clientului de a rezilia contractul daca nu accepta majorarea dobanzii, in conditiile in care rezilierea era permisa doar daca se achita in 20 de zile de la notificarea deciziei de majorare intregul debit restant cu dobanzile scadente, in conditiile in care contractul era incheiat pe o perioada de 120 de luni nu poate fi apreciata ca fiind altfel decat pur formala. 
In privinta comisionului periodic de administrare instanta constata ca potrivit prevederilor contractuale banca poate sa il modifice in mod unilateral urmand a aduce la cunostinta imprumutatului noul comision prin intermediul noului grafic de rambursare, asa cum s-a si intamplat in cauza. Nu este indicat niciun criteriu care sa justifice o astfel de modificare si care sa poata fi supusa verificarii consumatorului, direct afectat de orice majorare a costurilor pe care le implica derularea unui contract de credit.
Nici conditiile generale bancare insusite de client prin semnatura, nu detaliaza indicatorul avut in vedere de imprumutator la majorarea dobanzii sau a comisionului de administrare, prevazand in termeni generali faptul ca banca isi rezerva dreptul de a schimba oricand dobanzile si comisioanele in functie de politica proprie si conditiile existente pe piata. Practic, prin neindicarea in contractul de credit si in conditiile generale bancare a unui indicator precis la care Banca se raporteaza, aceasta actionat cu rea-credinta, urmarind crearea unei aparente de legalitate pentru conduita viitoare generatoare de prejudicii pentru consumatori.
In consecinta, instanta apreciaza ca prevederile art. 3 pct. 3.1. lit. a alin. 2 si respectiv prevederile art.3 pct. 3.1. lit. b alin. 2 din contractul de credit sus-mentionat creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Prin urmare, fata de cele expuse, instanta, apreciind intemeiata sesizarea o va admite si, in temeiul art. 4 alin. 2 si art. 13 din Legea 193/2000, instanta va constata caracterul abuziv al clauzelor prevazute la art. 3 pct. 3.1. lit. a alin. 2 si art. 3 pct. 3.1. lit. b alin. 2 din contractul de credit nr. 222/11.08.2007 incheiat de parti, potrivit carora "In cazul ratei dobanzii variabile, Banca poate modifica Rata dobanzii curente in functie de evolutia pietei financiare, urmand sa aduca la cunostinta Imprumutatului noua Rata a dobanzii prin intermediul noului grafic de rambursare." si respectiv "Banca poate modifica comisionul periodicf pe parcursul derularii creditului, urmand sa aduca la cunostinta Imprumutatului noul comision prin intermediul noului grafic de rambursare.", urmand ca contractul nr. 222/11.08.2007 incheiat de parti sa se desfasoare in continuare cu o dobanda curenta de 12,95 % pe an si un comision de administrare periodic de 0,292% lunar, prevazute la incheierea contractului.
Art. 16 alin. 1 statueaza ca incalcarea interdictiei stipulate la art. 1 alin. 3 (Se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii) constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 200 lei la 1.000 lei. Prin derogare de la dispozitiile de drept comun in materie contraventionala, nu organul constatator este in drept sa aplice sanctiunea, ci, potrivit art. 13 alin.1 din lege, instanta de judecata, este aceea care aplica sanctiunea, dispunand totodata, modificarea clauzelor contractuale, in masura in care contractul ramane in fiinta, sau desfiintarea acelui contract, dupa caz. Contraventia are caracter continuu, astfel cum se arata in art. 13 din OG nr. 2/2001.
In cauza sunt intrunite elementele constitutive ale contraventiei reglementate de art. 16 alin.1 din lege, in sensul ca, fata de cele expuse anterior, in contract au fost stipulate clauze abuzive, incalcandu-se in acest mod prevederile imperative ale legii.
In consecinta instanta constata ca fapta paratei MKB ROMEXTERRA BANK SA de a insera in cadrul contractul de credit nr. 222/11.08.2007, clauzele de la art. 3 pct. 3.1. lit. a alin. 2 si art. 3 pct. 3.1 lit. b alin. 2 constituie contraventia prevazuta de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Totodata instanta va mentine procesul-verbal de constare a contraventiei nr. 47/1259/6.10.2009, incheiat de AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR - COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR BUCURESTI-ILFOV, ca legal si temeinic.
Avand in vedere caracterul continuu al acestei contraventii, clauza abuziva producandu-si efectele si in prezent, in ceea ce priveste sanctiunea ce urmeaza a fi aplicata, fata de limitele fixate de legiuitor, instanta urmeaza sa aplice paratei o amenda contraventionala in cuantum de 1.000 lei.
Fata de prevederile art. 13 din Legea nr. 193/2000, instanta va dispune modificarea clauzelor prevazute la art. 3 pct. 3.1. lit. a alin. 2 si art. 3 pct. 3.1 lit. b alin. 2 din contractul de credit nr. 222/11.08.2007, in sensul, raportarii modificarii dobanzii si a comisionului de administrare periodic la un criteriu precis determinat, acceptat de ambele parti si detaliat corespunzator in cuprinsul clauzei. La adoptarea acestei solutii, instanta are in vedere si prevederile art. 7 din Legea nr. 193/2000 si dezideratele fixate prin Directiva 87/1002/CCE a Consiliului din 22.12.1986, cu privire al armonizarea dispozitiilor legislative, reglementare si administrative ale Statelor Membre in materie de credit, destinat consumului, Directiva 90/1988 CCE a Consiliului din 22.02.1990, de modificare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului din 22.12.1986 cu privire la armonizarea dispozitiilor legislative, reglementare si administrative a statelor membre, in materie de credit, respectiv Directiva 97/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16.02.1988, de modificarea Directivei 87/102/CEE a Consiliului din 22.12.1986, cu privire la armonizarea dispozitiilor legislative, reglementare si administrative ale statelor membre in materie de credit, in sensul prevalentei drepturilor si interesului consumatorului in raport cu cele ale imprumutatorului.