Exceptia inadmisibilitatii cererii - respingerea actiunii avand ca obiect "hotarare care sa tina loc de act autentic"

Exceptia inadmisibilitatii cererii  - respingerea actiunii avand ca obiect "hotarare care sa tina loc de act autentic"  - cererea in constatare  nu poate fi admisa,  daca partea poate cere  realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege

Sentinta civila nr . 2307/16.12.2014

Instanta  retine  ca  exceptia  inadmisibilitatii  este  intemeiata  insa pentru  urmatoarele  considerente :
  Conform  contractului de  vanzare -  cumparare pentru un  vehicul  folosit  incheiat la data  de  6.08.2014, reclamantul a  cumparat  de la  parat, un  autoturism  marca  xxxx, cu numar  de  identificare xxxxxxxx  si  numar  de  inmatriculare ooooooo .
 Reclamantul  sustine  ca  paratul  urma  sa-i  inmaneze  si certificatul  fiscal pentru  a putea  inmatricula  autoturismul  pe  numele  sau  dar  ca  nu l-a  mai  gasit, acesta  fiind  plecat  la o  adresa   necunoscuta, fiind  nevoit  sa promoveze  prezenta  actiune .
  Conform art.  35  NCPC  cel  care  are  interes poate  sa  ceara  constatarea  existentei  sau  inexistentei  unui  drept . Cererea  nu  poate  fi primita  daca  partea  poate cere  realizarea dreptului  pe  orice  alta  cale prevazuta de  lege.
  In cauza, reclamantul  trebuia  sa  solicite  perfectarea  vanzarii -  cumpararii , in situatia  in care  paratul refuza  sa-si  indeplineasca  obligatiile  si de  asemenea  sa  ceara  la  institutia  Prefect - Serviciul  Permise  de  Conducere  si  inmatriculari  pentru a  se  putea  radia  autoturismul  de  pe  numele  acestuia  si a  se  inmatricula  pe  numele  reclamantului .
  Fata de  aceste  considerente,  instanta   va  respinge cererea  ca fiind  inadmisibila.
Sentinta civila nr. 2322/17.12.2014

Actiunea in raspundere delictuala - indeplinirea conditiilor raspunderii delictuale

Potrivit art. 6 alin. 2 NCC si art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil " actele si faptele juridice incheiate, ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sale, sau dupa caz, a savarsirii sau producerii lor."
Potrivit dispozitiilor art.103 din acelasi act normativ "obligatiile nascute din faptele juridice extra contractuale sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii lor."
Din interpretarea textele legale mai sus mentionate rezulta ca legea aplicabila in speta este legea aflata in vigoare la data producerii faptului juridic, respectiv Codul civil de la 1864.
In prezenta cauza, reclamanta Spitalul Municipal "Anton Cincu" T a chemat in judecata pe M V, pentru ca acesta sa fie obligat la plata sumei de 178.79   lei, reprezentand cheltuieli de spitalizare, pentru victima C E.
Dispozitiile art.998-999 vechiul Cod civ., care reglementeaza raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune civila, cu caracter reparator, care intervine in cazul savarsirii faptului ilicit cauzator de prejudiciu.
Potrivit dispoz.art.998 din vechiul codul civil, orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara iar potrivit art.999 vechiul cod civ. omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Din prevederile art.998-999 vechiul cod civil - rezulta ca, pentru a exista raspundere civila delictuala, trebuie indeplinite urmatoarele conditii generale: existenta unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, a vinovatiei.
Fapta ilicita reprezinta o actiune sau inactiune a unei persoane prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs in dauna persoanei vatamate reprezinta efectul negativ suferit de aceasta care trebuie sa se afle in legatura de cauzalitate cu fapta ilicita in sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al actiunii autorului faptei ilicite.
Vinovatia reprezinta latura subiectiva a raspunderii civile delictuale si consta in atitudinea de vointa si constiinta a autorului faptei ilicite fata de aceasta si rezultatul socialmente periculos.
Prin rezolutia nr. 1275/P/2010 din 08.07.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Tecuci s-a confirmat propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, intrucat desi initial numitul C E a declarat ca numitul MV l-a lovit si i-a cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de ingrijiri medicale, ulterior persoana vatamata s-a impacat cu paratul M V.
Pentru a stabili fapta ilicita savarsita de parat, instanta are in vedere dispozitiile art.180 alin. 2 CP: "Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda".
Instanta retine ca potrivit dispozitiilor art. 358 CPC, neprezentarea la interogatoriul ori refuzul de a raspunde, poate fi socotit o marturisire deplina ori un inceput de dovada in folosul celui care a propus interogatoriu.
Avand in vedere faptul ca paratul a fost legal citat cu mentiunea de a se prezenta personal la interogatoriul si a inteles sa nu se prezinte in fata instantei, instanta urmeaza a face aplicarea dispozitiilor legale de mai sus si va socoti aceasta atitudine un inceput de dovada in folosul reclamantei.
De asemenea, instanta apreciaza ca faptul ca victima a suferit leziuni ce au necesitat e ingrijiri medicale rezulta din foaia de observatie clinica generala (f. 6) potrivit careia victima C E a fost internata la data de 06.05.2014.
Avand in vedere aceste aspecte, instanta constata ca in cauza de fata sunt indeplinite conditiile raspunderii delictuale: fapta ilicita constand in lovirea victimei C E; prejudiciul creat reclamantei, constand in contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei pentru refacerea sanatatii; vinovatia in forma intentiei; intre fapta si prejudiciu existand legatura de cauzalitate, in sensul ca efectuarea de cheltuieli de catre reclamant pentru vindecarea victimei a fost cauzata de fapta paratului.
Totodata, prin dispozitiile art. 313 din Legea nr.95/2006 s-a prevazut antrenarea raspunderii persoanei care a adus alteia daune sanatatii, fiind prevazuta obligatia acesteia sa achite furnizorului de servicii medicale cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata.
Asadar, in ceea ce priveste existenta prejudiciului, instanta retine ca in urma agresiunii, C E a fost internata la Spitalul Municipal T, sectia chirurgie, la data de 06.05.2010 (f.6), suma decontata de Casa de Asigurari G, pentru spitalizarea acestuia fiind de 178.79   lei, potrivit decontului de cheltuieli (f. 7).
Prin fapta sa, de vatamare a numitului C E, paratul a determinat crearea prejudiciului invocat de reclamant, astfel ca este stabilita si legatura de cauzalitate dintre cele doua conditii ale raspunderii civile delictuale, mai sus aratate.
Pe cale de consecinta, instanta retine ca reclamanta a facut dovada, in temeiul art.249 cpc, atat a prejudiciului, cat si a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si a vinovatiei paratului, motiv pentru care urmeaza a fi obligat la plata catre reclamant a sumei de 178.79   lei, reprezentand cheltuieli de spitalizare si a dobanzii legale calculate de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la achitarea integrala a debitului.
In privinta datei de la care se va calcula dobanda legala, instanta retine ca, regula dupa care dobanda moratorie se calculeaza de la data intentarii actiunii se aplica numai in cazul neexecutarii obligatiilor banesti contractuale. In cazul delictelor civile (infractiuni) care au ca obiect material o suma de bani, dobanda curge de drept, de la data comiterii faptei iar daca obiectul infractiunii nu este o suma de bani, la despagubirile stabilite ca echivalent al pagubei, dobanzile se datoreaza de la ramanerea definitiva a hotararii si pana la completa achitare a sumei de bani producatoare de dobanzi legale (avand in vedere si Decizia de Indrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 2/1972).
Cu privire la cheltuielile de judecata, instanta retine dispozitiile art. 452 CPC, potrivit carora partea care pretinde acordarea cheltuielilor de judecata trebuie sa faca dovada acestora. Avand in vedere faptul ca reclamanta nu a facut dovada acestora, instanta urmeaza a respinge cererea ce acordare a cheltuielilor de judecata ca nefondata.