Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Cluj

Distrugerea din culpa. Elemete constitutive. Cerinta existentei pericolului public

(Decizie nr. 189 din data de 16.02.2011 pronuntata de Curtea de Apel Cluj)

Domeniu Distrugere | Dosare Curtea de Apel Cluj | Jurisprudenta Curtea de Apel Cluj

CURTEA DE APEL CLUJ, SECTIA PENALA SI DE MINORI, DECIZIA PENALA NR. 189/R/16.02.2011

Prin sentinta penala nr.485/12.05.2010 a Judecatoriei Cluj-Napoca in baza art. 11 pct. 2 lit. a din C.p.p. rap. la art. 10 al. 1 lit. d din C.p.p. a fost achitat  inculpatul T.D.sub aspectul savarsirii infractiunii de distrugere din culpa prev. de art. 219 al. 1 din C.pen..
In temeiul art. 14 si la art. 346 al. 2 din C.p.p rap. la art. 998-999 C.civ. s-a admis in parte, actiunea civila formulata de catre partile civile C.C.I. si C.A.M. si a fost obligat inculpatul T.D. la plata sumei de 13.000 lei, reprezentand daune materiale.
S-a respins capatul de cerere reprezentand daunele morale, ca fiind neintemeiat.
In temeiul art. 193 al. 6 din C.p.p. a fost obligat inculpatul sa plateasca partilor civile suma de 1000 lei, reprezentand cheltuielile de judecata facute de catre partile civile proportional cu admiterea actiunii.
In baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. c C.p.p. a fost obligat inculpatul sa plateasca suma de 500, lei reprezentand cheltuieli de judecata avansate de catre stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca a fost trimis in judecata inculpatul TD pentru savarsirea infractiunii de distrugere din culpa prev. de art. 219 al. 1 din  C.pen.
S-a retinut ca fapta invinuitului T.D., constand in aceea ca la data de 22.07.2009 in jurul orelor 15.00-15.30, in timp ce efectua lucrarile de taiere a unor tevi metalice si blindare a orificiilor de la coloana de termoficare a apartamentului apartinand martorului TM, nu a luat masurile corespunzatoare pentru prevenirea riscului declansarii unui incendiu, astfel ca scanteile produse, ca urmare a folosirii instrumentelor necesare pentru efectuarea lucrarii (un polizor unghiular si un aparat de sudura) au cazut pe langa coloana de termoficare in apartamentul situat la etajul inferior, servind drept locuinta partilor civile C.C.I. si C.A.M. si declansand un incendiu, in urma caruia au fost degradati peretii interiori ai apartamentului si au fost distruse mai multe bunuri, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de distrugere din culpa prevazuta de art.219 alin.1 C.pen..
Instanta a audiat inculpatul si a administrat proba cu inscrisuri si proba cu martori.
Urmarirea penala a inceput impotriva inculpatului prin rezolutia din data de 15 septembrie 2009, confirmata de catre procuror la data de 5 noiembrie 2009.
La data de 22 iulie 2009, inculpatul, la solicitarea martorului TM s-a oferit sa il ajute la efectuarea unor amenajari in interiorul apartamentului acestuia. Inculpatul urma sa taie tevile metalice, care faceau parte din coloana de termoficare, cu un polizor unghiular (flex).
Chiar daca inculpatul ar fi solicitat carpe umede pentru a le aseza in jurul zonei de lucru, dupa cum sustine martora GIM care era in apartamentul martorului T, totusi scantei rezultate in urma taierii tevilor metalice au cazut pe langa coloana de termoficare in apartamentul partilor vatamate C.C.I. si C.A.M. situat la etajul imediat inferior. In coltul camerei apartamentului partilor vatamate unde au cazut scantei, se aflau jucarii de plus care au luat foc. Geamul camerei fiind deschis, persoanele care lucrau la apartamentul martorului T. au simtit imediat mirosul de fum si au constatat ca fumul provine de la apartamentul partilor vatamate. Intrucat nu era nimeni acasa la partile vatamate, martorul T a coborat din balconul apartamentului sau in apartamentul partilor vatamate, a intrat in apartament si a deschis usa de la intrare pentru a permite inculpatului sa intre.
De fata mai era si martorul T.Gh., locatar in acelasi bloc, care a adus galeti cu apa de la apartamentul sau pentru a fi stins focul. Desi martorul T.Gh.a declarat ca a dat apa inculpatului si martorului T care aruncau peste foc, martorul T a declarat ca nu a participat la stingerea focului fiind ametit de fum. Declaratia martorului T se coroboreaza cu declaratia inculpatului, care a aratat ca a stins singur focul.
Imediat dupa ce au simtit mirosul de fum, au fost alertati pompierii care au sosit la fata locului la aproximativ 10 minute de la apel, dupa declaratiile martorilor, dar din dosar rezulta ca organele de interventie au fost anuntate la ora 15.30 si au intervenit la ora 15.33.
Coroborand declaratiile martorilor L.N. si V.I., unii dintre pompierii care au intervenit, au declarat ca au ajuns repede la fata locului, respectiv in aproximativ 6 minute si au constatat ca focul era stins, dar nu era lichidat, adica nu exista flacara, ci doar ardea mocnit. Pentru lichidarea focului au folosit aproximativ 100 de litri de apa. La fata locului a fost gasit inculpatul care stingea focul. Martorii au declarat ca, analizand timpul scurt de la anuntarea lor si pana la interventia efectiva, urmarile incendiului localizat intr-un colt al unei camere, precum si dimensiunile focului constatat imediat cand au ajuns, raportat la dimensiunile probabile ale incendiului, in conditiile concrete, nu exista posibilitatea extinderii incendiului la alte camere, la casa scarii sau la bucatarie, unde erau tevile de gaz si chiar daca, ipotetic, ar fi ajuns aici, nu exista pericolul de explozie.
Constatarile si aprecierile celor doi martori, care au experienta necesara pentru a face aprecierile aratate mai sus, se coroboreaza cu celelalte probe, in sensul ca incendiul a fost de dimensiuni reduse, flacara fiind stinsa de catre inculpat in cateva minute, folosind o cantitate mica de apa, avand in vedere ca apa era adusa cu galetile de la un apartament vecin.
Conform art. 219 al.1 din C.pen. distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare, din culpa, a unui bun, chiar daca acesta apartine faptuitorului, in cazul in care fapta este savarsita prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public, se pedepsesc cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Instanta a retinut ca un element esential al laturii obiective a infractiunii de distrugere din culpa prev. de art. 219 al. 1 din C.pen., este acela ca, in urma incendiului sa fi rezultat pericol public. Aceasta conditie implica in mod necesar existenta unui astfel de pericol, exprimat in speta, prin extinderea focului la alte camere sau apartamente ori la retelele de utilitati si astfel sa fie pusa in pericol siguranta bunurilor sau a sanatatii celorlalti locatari, nefiind suficienta prezenta unui potential pericol public.
Din probele administrate rezulta atat faptul ca, focul nu s-a extins mai departe de un colt al unei camere din apartamentul partilor vatamate, dar si faptul ca nici nu exista posibilitatea concreta de extindere, data fiind interventia rapida a inculpatului si mai apoi a pompierilor.
In aceste conditii de fapt, constatand ca fapta inculpatului nu a avut ca urmare un pericol public si astfel, nu sunt indeplinite conditiile pentru existenta laturii obiective a infractiunii de distrugere din culpa prev. de art. 219 al. 1 din C.pen., instanta, in baza art. 11 pct. 2 lit. a din C.p.p. rap. la art. 10 al. 1 lit. d din C. p.p. l-a achitat pe inculpatul TD pentru savarsirea acestei infractiuni.
Despre latura civila, instanta a retinut ca, urmare a incendiului provocat din neglijenta de catre inculpat, intreg apartamentul partilor civile a necesitat reparatii, respectiv toti peretii au fost innegriti de fum, geamul termopan de la camera unde a fost localizat focul s-a spart si a trebuit inlocuit, la fel si parchetul si covorul, placile de faianta de la baie s-au desprins din cauza caldurii degajate.
Inculpatul a incercat repararea prejudiciului prin angajarea celor doi martori M.N. si M.T., care au lucrat la apartamentul partilor civile timp de aproape 2 zile, insa datorita faptului ca lucrau incet si foloseau materiale de calitate scazuta, partile civile nu au mai permis inculpatului si celor doi martori accesul in apartament. Desigur, inculpatul a incercat sa acopere prejudiciul cauzat folosind calea cea mai putin costisitoare, insa, tinand seama de faptul ca era vorba de locuinta partilor civile, s-a apreciat ca este rezonabila atitudinea acestora de a urgenta repararea locuintei pentru a fi folosita in mod corespunzator, inclusiv prin angajarea unei societati specializate in astfel de lucrari. Cheltuielile efectuate de catre partile civile au fost probate cu inscrisurile depuse la dosarul de urmarire penala si se ridica la suma de 13.000 lei. De altfel, organele de interventie au facut o estimare aproximativa a bunurilor distruse specificand suma de 40.000 lei.
In temeiul art. 14 rap. la art. 346 al. 2 din C.p.p. rap. la art. 998-999 din C.civ., constatand ca fapta ilicita a inculpatului, savarsita din culpa cu prevedere, a produs un prejudiciu in patrimoniul partilor civile, instanta de fond a admis actiunea civila si a obligat inculpatul la plata sumei de 13000 lei, cu titlu de daune materiale.
Cat priveste daunele morale solicitate de catre partile civile, instanta de fond a retinut disconfortul emotional produs de lipsa de folosinta a locuintei pe o perioada relativ scurta de timp, precum si faptul ca au fost distruse unele bunuri care faceau parte din cadrul familial, insa aceste aspecte tin in primul rand de un eventual prejudiciu material, care insa nu a fost probat de catre partile civile. Asadar, a respins capatul de cerere referitor la daunele morale ca fiind neintemeiat.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca, solicitand admiterea acestuia, desfiintarea sentintei atacate si pronuntarea unei hotarari legale tinand cont de criticile formulate in motivele de apel.
In motivare s-a aratat ca, in analiza desfasurata, instanta de fond a plecat de la unele premise gresite si se bazeaza pe o analiza trunchiata a probelor; astfel, este eronata concluzia instantei ca, in speta, nu a existat posibilitatea extinderii incendiului la alte camere sau retele de utilitati, de vreme ce martorul L.N., unul dintre pompierii care au intervenit a aratat ca, era posibila extinderea incendiului si in celelalte camere, daca nu se intervenea rapid.
Pe de alta parte, chiar daca nu a existat posibilitatea extinderii incendiului la celelalte apartamente (concluzie indoielnica), instanta nu a analizat si posibilitatea producerii unor explozii ale aparatelor electronice si electrocasnice, cu consecinte mult mai grave pentru apartamentele invecinate, deoarece nu doar tevile de gaz pot exploda.
Totodata, in mod eronat a retinut instanta ca incendiul creat a fost de mici dimensiuni, intrucat, din declaratiile martorilor reiese contrariul; in plus, nu doar focul poate pune in pericol sanatatea celorlalti locatari, ci si fumul degajat ca urmare a incendiului declansat.
Prin decizia penala nr. 310 din 27 septembrie 2010, a Tribunalului Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA CLUJ-NAPOCA impotriva sentintei penale nr. 485/12.05.2010 a Judecatoriei Cluj-Napoca.
Pentru a hotari astfel, instanta de apel  a retinut urmatoarele:
Fara a reitera pe larg mijloacele de probe elocvente ce au condus la starea de fapt retinuta de prima instanta la care tribunalul a achiesat intrutotul, s-au impus doar unele precizari fata de motivele de apel invocate in cauza:
Pentru a fi intrunite elementele constitutive ale infractiunii retinute in sarcina inculpatului, este necesar ca fapta sa produca pericol public; totodata, pericolul trebuie sa se produca in mod efectiv, nefiind suficienta numai posibilitatea producerii acestuia; ori, insusi martorul L. N., unul din pompierii care a facut parte din echipa de interventie si care a si intocmit procesul-verbal de interventie a declarat ca, incendiul a fost la scara redusa, nu a pus in primejdie celelalte apartamente; usa de la apartamentul in discutie era metalica asa incat, incendiul nu se putea extinde pe casa scarilor.
Intr-adevar, martorul a declarat ca incendiul se putea extinde si in celelalte camere, daca nu se intervenea, insa, in speta, inculpatul a actionat rapid, dovada fiind si faptul ca, pompierii au ajuns la fata locului in 6 minute conform depozitiilor acestora, iar focul ardea mocnit, adica fara flacara, intr-o singura incapere, asa incat, pericolul public nu s-a produs in mod efectiv.
De asemenea, s-a facut vorbire in motivele invocate de depozitia martorului V.I.M., alt pompier din echipa de interventie si care a declarat ca "este posibil ca placile de faianta sa fi cazut din cauza caldurii emanate in prima faza de foc"; insa si el, la fel ca si colegul sau a precizat clar faptul ca, "raportat la timpul necesar pentru interventie, la faptul ca am gasit incendiul localizat intr-o singura camera si deja focul mocnea fara flacara, apreciez ca incendiul nu se putea extinde nici intr-un caz la alte apartamente si nici in camere; focul nu putea ajunge in bucatarie la instalatia de gaz, dar si daca ar fi ajuns, daca nu era pornit gazul, nu se putea produce vreo explozie"; 
Martorul a mai mentionat ca si fara interventia lor, inculpatul putea sa stinga singur focul.
S-a mai invocat in motivele de apel ca si fumul degajat ca urmare a incendiului declansat, poate pune in pericol sanatatea persoanelor; in speta, la momentul izbucnirii incendiului, in apartamentul partilor civile nu era nici o persoana; iar din declaratiile martorilor audiati in cauza, nu reiese ca ar fi fost afectata sanatatea vreunei persoane.
Impotriva deciziei Tribunalului Cluj, in termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj solicitand casarea acesteia impreuna cu sentinta Judecatoriei Cluj-Napoca si, pronuntand o noua hotarare, sa se dispuna condamnarea inculpatului T.D. pentru savarsirea infractiunii de distrugere din culpa prev. de art.219 alin.1 C.pen.,  la pedeapsa amenzii.
S-a aratat in motivele de recurs ca ambele instante au dat o gresita interpretare probelor administrate in privinta aprecierii ca  nefiind intrunita conditia esentiala pentru existenta elementului material al infractiunii deduse judecatii, respectiv lipsa pericolului public. Din probele administrate in cauza a rezultat starea de fapt retinuta prin rechizitoriu, aceasta nefiind contestata sub aspectul actiunilor care au condus la producerea urmaririlor vatamatoare, ori sub aspectul urmarilor materiale concrete, atat instanta de fond, cat si instanta de control judiciar dand insa, o interpretare diferita probelor doar in privinta aprecierii existentei pericolului public.
Inculpatul avea obligatia de a lua masurile necesare pentru a asigura securitatea persoanelor care lucrau efectiv, a proprietarilor apartamentului si a bunurilor acestora precum si siguranta personala a bunurilor celorlalti locatari ai imobilului. Cu alte cuvinte, prin insasi natura lucrarilor, a instrumentelor folosite si a obiectelor asupra carora urma sa se desfasoare activitatea periculoasa, se genera un pericol potential, care viza o colectivitate de persoane si bunuri, pericolul potential, prezumtiv, fiind de la bun inceput unul public. In ciuda opiniilor exprimate, privitor la caracterizarea incendiului ca fiind unul de mici dimensiuni, ce putea fi stins de catre inculpat si in lipsa ajutorului profesionist al echipei de interventie, insusi demersul pompierilor care au intervenit prompt si au evacuat mobila si aparatura electrica, actionand pentru stingerea focului care ardea mocnit, pentru a preveni propagarea acestuia si in vederea limitarii efectelor distructive - este de natura sa intareasca aprecierea existentei la momentul interventiei, a unui pericol public concret.
S-a aratata in final ca, raportat la criteriile de individualizare a pedepselor inscrise in art.72 C.pen., fata de conduita buna a inculpatului anterior comiterii infractiunii, in timpul comiterii faptei, precum si pe parcursul urmaririi penale si a judecatii, aplicarea unei pedepse, in limitele legale, constand in amenda penala, este in masura sa asigure rolul si scopul pedepsei, potrivit art.52 C.pen..
Verificand hotararea atacata, in baza lucrarilor si materialului de la dosar, prin prisma motivelor invocate si a reglementarilor in materie, in virtutea dispozitiilor art.385/14 C.pr.pen., Curtea a constatat fondat recursul in cauza, pentru urmatoarele considerente:
Starea de fapt retinuta in actul de sesizare a instantei, precum si de catre instanta fondului, insusita apoi de catre instanta de apel nu comporta discutii, intreaga problematica a spetei rezumandu-se la interpretarea dispozitiilor legale care incrimineaza fapta de distrugere din culpa.
Astfel, rezulta clar din continutul art.219 alin.1 C.pen. ca  legiuitorul incrimineaza distrugerea din culpa doar daca sunt intrunite cumulativ doua conditii: fapta de distrugere sa fie comisa prin incendiere, explozie sau orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public.
Prima conditie, indiscutabil, este indeplinita in cauza, intrucat inculpatul  nu a luat toate masurile necesare prevenirii unui incendiu, asigurarii securitatii bunurilor si persoanelor din jur, desi trebuia si putea sa prevada ca, lucrand la o parte din instalatia comuna de termoficare a imobilului, cu instrumente apte sa declanseze focul, era posibila izbucnirea unui incendiu.
Prin modul in care inculpatul a initiat si realizat lucrarea la coloana de termoficare, dar si prin consecintele produse a rezultat un pericol public efectiv, adica o amenintare la adresa colectivitatii de bunuri si persoane din imobilul, in care se aflau mai multe apartamente, in apropierea celui in care s-au efectuat lucrarile.
Este total gresita si excede textului legal incriminator, aprecierea instantei de fond in sensul ca, pentru existenta infractiunii nu este suficienta prezenta unui potential pericol public, ci existenta pericolului trebuia sa se materializeze  in speta, "prin extinderea focului la alte camere sau apartamente ori la retelele de utilitati si astfel, sa fie pusa in pericol siguranta bunurilor sau a sanatatii celorlalti locatari".
Instanta de apel la randul ei, mai mult, chiar adaugand la lege, arata ca, pentru a fi intrunite elementele constitutive ale infractiunii in discutie, este necesar ca fapta sa produca pericol public, iar pericolul trebuie sa se produca in mod efectiv, nefiind suficienta numai posibilitatea producerii acestuia.
Legea prevede clar ca, urmare a actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii de distrugere, sa rezulte un pericol public, adica o stare de pericol, de amenintare pentru o colectivitate de bunuri ori persoane.
In speta, pericolul a si fost materializat, prin distrugerile produse la nivelul apartamentului partilor vatamate, iar faptul ca focul nu s-a extins si la celelalte apartamente din imobil, doar pentru ca inculpatul a intervenit rapid, nu inseamna ca pericolul nu a existat, dovada in acest sens fiind insasi faptul ca, efectiv, unul din bunurile colectivitatii, au fost afectate.
Insasi impulsul inculpatului de  actiona rapid si a stinge focul si apoi, actiunea prompta a pompierilor care au evacuat mobila si aparatura electronica, actionand pentru lichidarea focului care ardea mocnit si pentru limitarea efectelor distructive - intareste concluzia ca exista la momentul interventiei, un pericol public real
Asa fiind, pentru toate aceste considerente, Curtea constata ca in speta, fapta inculpatului, constand in aceea ca la data de 22.07.2009 in jurul orelor 15.00-15.30, in timp ce efectua lucrarile de taiere a unor tevi metalice si blindare a orificiilor de la coloana de termoficare a apartamentului apartinand martorului T. M., nu a luat masurile corespunzatoare pentru prevenirea riscului declansarii unui incendiu, astfel ca scanteile produse, ca urmare a folosirii instrumentelor necesare pentru efectuarea lucrarii (un polizor unghiular si un aparat de sudura) au cazut pe langa coloana de termoficare in apartamentul situat la etajul inferior, servind drept locuinta partilor civile C.C.I. si C.A.M. si declansand un incendiu, in urma caruia au fost degradati peretii interiori ai apartamentului si au fost distruse mai multe bunuri, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de distrugere din culpa prevazuta de art.219 alin.1 C.pen..
In consecinta, recursul formulat in cauza de catre parchet fiind fondat, a fost admis in temeiul art.385/15 pct.1 lit.d C.pr.pen., decizia atacata a fost casata impreuna cu sentinta penala nr. 485 din 12 mai 2010 a Judecatoriei Cluj-Napoca sub aspectul solutionarii laturii penale si a temeiului legal al acordarii despagubirilor civile, precum si al obligarii la cheltuieli judiciare catre stat si partile civile, a inculpatului T.D..
Rejudecand in aceste limite, a fost condamnat inculpatul T.D.
la pedeapsa amenzii penale de 500 lei, pentru savarsirea infractiunii de distrugere din culpa prev. de art. 219 al.1 C.pen..
La individualizarea judiciara a pedepsei, s-au avut in vedere criteriile prev de art.72 C.pen., respectiv limitele speciale ale pedepsei pentru aceasta infractiune ( inchisoarea de la 1 luna la 2 ani sau amenda de la 500 la 30.000 lei), gradul de pericol social  al faptei - relativ ridicat ( raportat la consecintele efectiv produse), precum si persoana inculpatului - fara antecedente penale, cu un comportament sincer pe tot parcursul procesului penal.
S-a apreciat astfel ca, pedeapsa amenzii penale situate la nivelul minimului special va fi in masura sa asigure scopul prev. de art.52 C.pen.
Intrucat inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, pedeapsa aplicata este amenda, iar fata de persoana inculpatului se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia, in baza art.81-82 C.pen. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate pe durata termenului de incercare de 1 an.
 In baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.pen. privind cazurile de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
 S-au mentinut cuantumul despagubirilor civile la care a fost obligat inculpatul de prima instanta sa le plateasca partilor civile C.C.I. si C.A.M., dar in temeiul art. 346 al.1 C.pr.pen. raportat la art. 14 C.pr.pen. si art. 998-999 Cod civil.
S-au mentinut cuantumul cheltuielilor judiciare catre stat si catre partile civile, la care a fost obligat inculpatul, dar in temeiul art. 191 al.1 C.pr.pen., respectiv art. 193 al.1 C.pr.pen.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Distrugere

distrugere - Sentinta penala nr. 738 din data de 30.03.2018
Plangere impotriva rezolutiei procurorului de netrimitere in judecata . Nelamurirea plangerii sub toate aspectele. Casare in recurs. Trimiterea cauzei procurorului in vederea inceperii uraririi penale. - Decizie nr. 174 din data de 10.05.2010
Plangere impotriva ordonantei procurorului de netrimitere in judecata .Necesitatea suplimentarii probatoriului .Casare in recurs. Trimiterea cauzei procurorului in vederea inceperii urmaririi penale - Decizie nr. 169 din data de 10.05.2010
Plangere contra solutiei procurorului - Decizie nr. 264 din data de 16.11.2009
Pretentii - Sentinta civila nr. 716 din data de 16.09.2010
Plangere solutie procuror - Sentinta penala nr. 83/2014 din data de 02.07.2014
Distrugerea (art. 217 C.p.) art.192,193 C.p. - Sentinta penala nr. 250 din data de 11.06.2009
Distrugerea (art. 217 C.p.), art.321 al.1 CP. - Sentinta penala nr. 375 din data de 18.12.2008
Pretentii - Sentinta civila nr. 1880 din data de 28.11.2008
Distrugerea - Hotarare nr. 451 din data de 10.03.2009
- Sentinta penala nr. 239 din data de 31.01.2006
distrugere - Sentinta penala nr. 586 din data de 29.10.2012
legea 46/2008 (taiere arbori) - Sentinta penala nr. 500 din data de 01.09.2011
Art. 276 al. 1.4 CP - Sentinta penala nr. 194 din data de 18.02.2010
Infractiunea de amenintare si distrugere - Sentinta penala nr. 76 din data de 28.11.2016
Infractiunea de distrugere - Sentinta penala nr. 289 din data de 25.09.2015
Infractiune de distrugere - Sentinta civila nr. 203 din data de 18.05.2015
Distrugere - Sentinta penala nr. 192 din data de 06.05.2015
Infrac?iunea de distrugere - Sentinta penala nr. 106 din data de 10.03.2015
Infractiunea de distrugere si port ilegal de arma alba - Sentinta penala nr. 19 din data de 23.01.2013