Actiune in obligarea coproprietarului sa isi dea acordul la repararea si mansardarea imobilului. Imobil compus din doua apartamente, apartinand la doi proprietari. Respingere

Curtea de Apel Cluj, Sectia I civila, decizia nr. 3460/R din 7 octombrie 2011

Prin sentinta civila nr. 348/18.02.2010 a Judecatoriei Gherla, a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamantii S.S. si S.D.A., in contradictoriu cu paratii M.A., C.L. Si Z.F.G., avand ca obiect obligarea paratilor sa-si dea acordul la repararea si mansardarea  imobilului situat in municipiul Gherla, str. S., nr. 21, ap.1, jud.Cluj, inscris in cartea funciara nr. 2107 col. Gherla, ca fiind neintemeiata, au fost  obligati  reclamantii sa plateasca paratei Z.F.G. suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatoria a retinut urmatoarele:
Reclamantii in calitate de proprietari ai apartamentului 1 situat in municipiul Gherla, str. S., nr. 21, jud. Cluj, inscris in cartea funciara colectiva nr. 2107 Gherla, nr. top. 421/I, au facut demersurile pentru obtinerea autorizatiei de construire necesare mansardarii imobilului cumparat, insa nu au obtinut acordul tuturor coproprietarilor inscrisi in cartea funciara, respectiv al paratelor care nu si-au dat acordul in forma autentica pentru ca reclamantii sa-si mansardeze apartamentul.
Lucrarile  prev. de art. 11 din Legea nr.  50/1991 se pot executa fara autorizatie de construire si implicit fara acordul vecinilor, insa pentru mansardarea imobilului asa cum doresc de fapt reclamantii este necesara obtinerea in prealabil a autorizatiei de construire, prevazuta de art. 3 din Legea nr. 50/1991, care se elibereaza numai cu acordul tuturor coproprietarilor inscrisi in cartea funciara.
Instanta a mai retinut  ca atat timp cat intre parti nu exista nici un raport juridic obligational, instanta nu poate interveni sa pronunte o hotarare prin care sa-i oblige pe parati sa-si dea vreun acord sau sa pronunte o hotarare care sa suplineasca acordul de vointa a partilor, intrucat paratii sunt peroane cu capacitate deplina de exercitiu a drepturilor, iar orice interventie a instantei in acest sens ar insemna o incalcare a dreptului de a dispune liber de proprietatea lor si o ingradire a libertatilor civice, respectiv de a se putea pronunta liber in probleme care ii privesc direct.
Instanta a apreciat ca reclamantii trebuiau sa probeze reaua credinta, respectiv abuzul de drept al paratilor, intrucat buna credinta se prezuma si nu trebuie dovedita, iar reclamantii nu au propus nici o proba in dovedirea relei credinte a paratilor.
Potrivit principiului libertatii actelor juridice, atat timp cat se respecta legea si morala, subiectele de drept sunt libere ca prin acordul lor sa incheie sau nu acte juridice, fara nici o interventie a statului in procesul decizional.
Interventia instantelor in a pronunta hotarari care sa substituie consimtamantul de a incheia sau nu un act, ar constitui o ingerinta grava in viata privata a persoanelor si o ingradire a capacitatii de exercitiu a acestora, echivalenta cu declararea acestor persoane ca incapabile sa-si exprime libere consimtamantul.
Pentru a se putea retine un abuz de drept din partea paratilor, in refuzul de a-si da acordul pentru mansardare, trebuia probata de reclamanti existenta exercitarii cu rea credinta a dreptului de a se opune, prin deturnarea acestui drept de la scopul pentru care a fost instituit de lege, respectiv nu paratii trebuiau sa-si justifice refuzul, ci reclamantii trebuiau sa justifice ca exercitarea dreptului de opozitie a paratilor a fost facut cu rea credinta si in afara limitelor sale create de lege, care ar putea constitui un abuz de drept din partea lor.
Libertatea persoanelor presupune ca atat timp cat fiecare actioneaza cu respectarea normelor impuse de lege si de morala, se prezuma ca actioneaza cu buna credinta, pe care nu trebuie sa si-o justifice in niciun fel, iar sarcina probei revine celui care invoca reaua credinta si exercitarea abuziva a dreptului.
Avand in vedere ca pentru repararea imobilului reclamantii nu au nevoie de acordul paratilor, iar pentru mansardarea acestuia nu exista nici un temei juridic pentru care instanta sa-i oblige pe parati sa-si de acordul, sau sa pronunte o hotarare care sa tina loc de consimtamantul liber exprimat al acestora, instanta in temeiul art. 480 - 481 din Codul Civil, a respins ca neintemeiata actiunea civila formulata de reclamantii S.S. si S.D.A. in contradictoriu cu paratii M.A., C.L. si Z.F.G., avand ca obiect obligarea paratilor sa-si dea acordul la repararea si mansardarea imobilului situat in municipiul Gherla, str. S., nr. 21, jud.Cluj, inscris in cartea funciara nr. 2107 col. Gherla.
Prin decizia civila nr. 331/A/10 iunie 2010 a Tribunalului Cluj a fost admis in parte apelul declarat de reclamantii Sandor Stefan si S.D.A. impotriva sentintei civile nr. 348/18.02.2010 a Judecatoriei Gherla, care a fost anulata si rejudecand cauza pe fond, a fost respinsa actiunea.
Prin decizia civila nr. 1762/R/9.09.2010 a Curtii de Apel Cluj a fost  admis recursul declarat de reclamantii S.S. si S.D.A. impotriva deciziei civile nr. 331/10 iunie 2010 a Tribunalului Cluj, care a fost  casata si cauza trimisa spre rejudecarea apelului declarat de reclamanti la Tribunalul Cluj.
Prin decizia civila nr. 249/19 mai 2011 a Tribunalului Cluj  fost admis in parte apelul declarat de reclamantii S.S. si S.D.A., impotriva Sentintei civile nr. 348/18.02.2010 a Judecatoriei Gherla, care a fost anulata si rejudecand cauza pe fond a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamantii S.S. si S.D.A. impotriva paratilor M.A., C.L. si Z.F.G..
Apelantii au fost obligati sa plateasca intimatilor M.A. si Z.F.G. suma de 3500 lei, cheltuieli de judecata in apel si la fond.
Pentru a pronunta aceasta  decizie, tribunalul a  retinut ca reclamantii S.S. si S.D.A. sunt, conform  extrasului CF depus la dosar, proprietari ai apartamentului 1 situat in municipiul Gherla, str. S., nr. 21, jud.Cluj, inscris in CF nr. 50785-C1-U1 Gherla (provenita din conversia  de pe hartie a CF nr.2108), nr. top. 421/I, cu titlu de cumparare, compus din una camera, camara de alimente cu 5% din partile indivize comune inscrise in CF colectiva  nr. 2107 Gherla, iar paratii  M.A., C.L. si Z.F.G. sunt proprietari tabulari asupra imobilului apartament nr.II cu suprafata totala de 88,40 mp. compus din : 2 camere, bucatarie camara, sas si baie, anexe gospodaresti formate din cotete de porci si pasari plus o magazie in suprafata totala de 41,30 mp. inscris in CF 2109 Gherla nr. top 421/II cu 95% din  partile comune indivize inscrise in CF colectiva  nr. 2107 Gherla.
Intentionand mansardarea apartamentului lor, apelantii au efectuat demersurile necesare eliberarii autorizatiei de constructie pe care  insa  nu au obtinut-o, in conditiile in care paratii intimati nu si-au dat acordul in acest sens.
Intimatii si-au motivat refuzul de a-si da acordul in vederea efectuarii mansardarii prin aceea ca, pe  de o parte, data fiind vechimea imobilului, aceste lucrari ar afecta peretele comun si implicit, siguranta apartamentului lor, iar pe de alta parte, acoperisul si spatiul de sub acesta fiind in coproprietate fortata, reclamantii nu isi pot constitui asupra acestuia un drept de proprietate exclusiva prin mansardare.
Potrivit indrumarilor din decizia instantei de recurs, tribunalul a administrat proba cu expertiza tehnica judiciara  in constructii, intocmita de expert S.B., care a relevat faptul ca din punct de vedere tehnic si al rezistentei, chiar daca imobilul are o vechime de cca. 90 de ani, este posibila mansardarea, fara ca prin aceasta lucrare sa fie afectat apartamentul proprietatea intimatilor, apartament ce nu va fi afectat nici prin turnarea unui planseu de beton peste apartamentul nr.1, apartinand apelantilor .
Distinct insa de aceste constatari care confirma sustinerile apelantilor privind netemeinicia opozitiei intimatilor la realizarea lucrarilor de mansardare, tribunalul a retinut ca este neintemeiata critica reclamantilor  referitoare la inexistenta starii de coproprietate asupra acoperisului si a spatiului de sub acesta.
Astfel, potrivit inscrierilor din cartea funciara, apelantii  sunt  proprietarii apartamentului nr. 1 situat, inscris in CF nr. 50785-C1-U1 Gherla (provenita din conversia  CF nr.2108 Gherla), nr. top. 421/I,  compus din una camera, camara de alimente cu 5% din partile indivize comune inscrise in CF colectiva  nr. 2107 Gherla, iar paratii  sunt proprietarii apartamentului nr.II inscris in CF 2109 Gherla nr. top 421/II compus din : 2 camere, bucatarie camara, sas si baie, anexe gospodaresti formate din cotete de porci si pasari plus o magazie in suprafata totala de 41,30 mp. cu 95% din  partile comune indivize inscrise in CF colectiva  nr. 2107 Gherla.
In CF colectiva  nr. 2107 Gherla sunt inscrise, ca parti comune indivize, curtea si gradina, poarta de intrare, imprejmuirile, instalatiile electrice de gaz, apa, canalizare.
Chiar daca in cartea funciara colectiva nu este inscris in mod distinct, ca parte comuna indiviza, acoperisul si spatiul de sub acesta, aceasta nu poate duce la concluzia ca nu exista o stare de indiviziune asupra acestora, intrucat potrivit art. 20 si art. 25 din Legea nr. 7/1996 inscrierea in cartea funciara nu are caracter constitutiv de drepturi, ci doar rol de publicitate si opozabilitate fata de terti, astfel incat starea de indiviziune asupra podului si acoperisului s-a nascut la data dobandirii de catre parti a dreptului de proprietate asupra apartamentelor lor.
Sub acest aspect este de asemenea semnificativ faptul ca initial, imobilul care in prezent este compus din cele doua apartamente, a constituit o singura unitate de proprietate imobiliara, fiind partajat in anul 1972, prin acordul coproprietarilor. La  momentul respectiv s-a realizat o sistare partiala a indiviziunii, astfel cum atesta actul autentificat sub nr. 310/1972, copartajantii stabilind exact care sunt partile din imobil care vor deveni proprietate individuala a fiecaruia dintre ei, acoperisul si spatiul de sub acesta neregasindu-se intre acestea. In consecinta, chiar daca nu au fost evidentiate ca atare in cartea funciara colectiva, ele au ramas in coproprietatea partilor.
In conditiile in care acoperisul si spatiul de sub acesta se afla in coproprietatea tuturor proprietarilor de apartamente din imobil, in lipsa iesirii din indiviziune nu se poate retine un abuz de drept sau un refuz nejustificat al intimatilor cu privire la realizarea  lucrarilor de mansardare. Acestea ar conduce  practic, la ocuparea si folosirea de catre apelanti, in mod exclusiv, a unei suprafete din partile comune indivize, ceea ce nu poate fi primit in lipsa sistarii de indiviziune, intrucat prin aceasta s-ar incalca dreptul de proprietate al intimatilor asupra cotei lor de proprietate din aceste parti comune.
Raportat la considerentele, tribunalul a apreciat ca actiunea promovata  nu este intemeiata si a respins-o.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs in termenul legal reclamantii, solicitand  modificarea deciziei atacate in sensul admiterii apelului, schimbarea sentintei in sensul admiterii actiunii si in consecinta, obligarea paratilor sa-si dea acordul in vederea obtinerii de catre reclamanti a autorizatiei de  construire pentru apartamentul  proprietatea  lor, situat in Gherla, str. S. nr. 21, inscris in Cf col 2107, nr. top 412/1, in caz de refuz  hotarare sa tina loc de consimtamant.
In  motivarea recursului, recurentii au aratat ca instantele  in mod gresit  nu retin ca in CF  col 2107, nr. top 421 este descris imobilul, in indiviziune mentionandu-se "casa, curte si gradina in suprafata de 720 mp cu partile indivize comune  compuse din curte si gradina, poarta de  intrare, imprejmuirile, instalatiile electrice, de gaz, apa si  canalizare". Starea de fapt stabilita pe baza drepturilor inscrise in cartea  funciara  impun concluzia ca incepand din anul 1972 constructia a fost dezmembrata definitiv in doua loturi, fiecarui proprietar atribuindu-i-se un corp funciar distinct, partile indivize comune fiind cele  indicate in aliniatul precedent.
Prin urmare, concluzia care se  impune este aceea ca podul neregasindu-se in mentiunile cartii funciare ca fiind un bun indiviz  comun, intra in  proprietatea  individuala si exclusiva a fiecaruia  dintre proprietarii celor doua apartamente incepand din anul 1972. Din aceasta perspectiva si a normelor legale in materie, Decretul - lege nr. 115/1938 si Legea nr. 7/1996, solutia  instantei de  respingerea actiunii este nelegala.
Prin intampinarea depusa, intimatii s-au opus admiterii recursului, invocand in primul rand  inadmisibilitatea acestuia, intemeiat pe faptul ca recursul vizeaza doar motive de netemeinicie a deciziei nr. 249/2011 a Tribunalului Cluj, iar in al doilea rand, faptul ca este nefondat.
Cu privire la cea de-a doua pozitie, intimatii au aratat ca in CF col. spatiul "pod" nu este expres precizat, ca partajul voluntar din anul 1972 denota ce anume s-a scos  din indiviziune la acea data, ca singura modalitate legala de rezolvare a problemei deduse  judecati ieste iesirea din indiviziune asupra podului.
 Examinand  recursul declarat, prin prisma motivelor  invocate, curtea  apreciaza ca este nefondat si in baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmeaza sa-l respinga pentru urmatoarele considerente:
Potrivit inscrierilor din cartea funciara, reclamantii sunt proprietarii apartamentului nr. 1  situat in Gherla, str. Stefan cel Mare nr. 21, inscris in CF 50785- C1-U1 Gherla (provenita din conversia CF 2108 Gherla) nr. top 421/1  compus  din 1 camera, camara de alimente, cu 5% din partile indivize comune inscrise in Cf colectiva 2107  Gherla.
Paratii sunt proprietarii tabulari ai apartamentului nr. 2, compus din 2  camere, bucatarie, camara, sas si baie, anexe gospodaresti formate din cotete de porci si pasari,  plus o magazie inscris in Cf 2109 Gherla, nr. top 421/II cu 95% din partile indivize comune, inscrise in Cf colectiva  2107 Gherla.
In CF colectiva 2107 Gherla sunt inscrise ca parti indivize comune curtea si gradina, poarta de  intrare, imprejmuirile, instalatiile electrice, de gaz, apa si canalizare. Initial, imobilul care  in prezent este compus din cele  doua apartamente a constituit o singura unitate imobiliara, fiind partajat in anul 1972 prin acordul coproprietarilor.
Prin acel act de partaj autentificat sub  nr. 310/1972 s-a stabilit care  sunt partile din imobil care  revin fiecaruia  dintre coproprietari. Este real ca acoperisul si podul nu se regasesc intre acestea, dar nici intre partile indivize comune. Prin urmare, nu se poate trage concluzia ca nu exista o stare de  indiviziune asupra podului si acoperisului, stare de  indiviziune nascuta la data dobandirii de catre parti a dreptului de proprietate asupra apartamentelor lor.
In dreptul civil roman in vigoare sunt retinute cateva cazuri de  proprietate  comuna pe cote parti stabila si fortata, fiind parti comune in sensul dreptului de proprietate fortata, orice parti ale  imobilului care, prin natura lor, se afla in folosinta comuna a tuturor celor care locuiesc in imobil.
In acest sens, art. 56 pct. b lit. b din HG nr. 1275/2000 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 114/1996 prevad obligatia coproprietarilor sa intretina in bune conditii spatiile si instalatiile comune din interiorul si din exteriorul cladirii - casa scarii, casa ascensorului, holuri, coridoare, subsoluri, fatade, poduri, acoperisuri, scari exterioare, ascensor, hidrofor, instalatii de alimentare cu apa, de canalizare, instalatii de incalzire centrala si de preparare a apei calde, instalatii electrice si de gaze, centrale termice, crematorii, instalatii de colectare a deseurilor, instalatii de antena colectiva, telefonie si altele asemenea - si sa ia masuri pentru repararea si mentinerea in stare de siguranta si de functionalitate a locuintei si/sau a spatiului cu alta destinatie din folosinta exclusiva.
Prin urmare, in conditiile in care acoperisul si podul se afla in  proprietate fortata, nu se poate retine ca reprezentand un abuz de drept opozitia din partea intimatilor cu privire la efectuarea lucrarilor de mansardare a apartamentului nr. 1 de catre reclamanti. A accepta pozitia reclamantilor ar echivala cu ocuparea in mod exclusiv a unei suprafete din partile indivize comune de catre ei si implicit o incalcare a dreptului de proprietate al intimatilor.
Practica judiciara a decis ca in mod exceptional  proprietatea  fortata poate sa inceteze cand nu se mai impune cu necesitate a fi mentinuta, iar natura si destinatia functionala a lucrului da posibilitatea impartirii lui. In acest sens practica judiciara a decis si in sensul posibilitatii de partajare a podului.
Prin urmare, in lipsa  iesirii din indiviziune cu privire la acest spatiu, intimatii nu pot fi obligati sa-si dea  consimtamantul pentru ocuparea unei parti din acest spatiu si pentru efectuarea lucrarilor de  mansardare.
In raport de aceste considerente,  instanta a pronuntat o decizie legala, motiv pentru care in baza art. 304 pct. 9 si 312 alin. 1  Cod proc.civ., recursul declarat de reclamantii S.S. SI S.D.A., impotriva deciziei civile numarul 249 din 19 mai 2011 a Tribunalului Cluj va fi respins ca nefondat.
Urmare respingerii recursului, fiind in culpa procesuala, in baza art. 274 Cod proc.civ., recurentii vor fi obligati  sa plateasca intimatilor M.A. si Z.F.G. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariu avocat, conform chitantelor de la fila 43.