Subventii. Refuzul virarii sumelor datorate, motivat prin dispozitii legale statuand limite maxime ce nu ar putea fi depasite. Lipsa disponibilitatilor nu poate fi retinuta ca motiv in masura sa justifice refuzul acordarii subventiei

Curtea de Apel Cluj, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 4289 din 2 noiembrie 2011

Prin sentinta civila nr. 1544/25.03.2011 pronuntata de Tribunalul Cluj, a fost admisa cererea formulata de reclamanta SC G.I. SA  in contradictoriu cu parata Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Cluj.
A fost anulata Decizia nr.30/01.10.2010 emisa de AJOFM Cluj.
A fost obligata  parata la plata catre reclamanta a subventiei prevazute de art.80 alin.1 lit.c din Legea 76/2002 aferenta perioadei MARTIE 2009-MARTIE 2010.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca la data de 29.01.2009, reclamanta a incheiat un contract individual de munca pe perioada nedeterminata cu B.O., persoana care la data respectiva indeplinea conditiile prevazute de art.80 din Legea nr. 76/2002.
Ulterior, la data de 05.03.2009, reclamanta a adresat o cerere catre parata cu solicitarea de a beneficia de subventia prevazuta la articolul mentionat, cerere care i-a fost respinsa motivat de faptul ca au atinse limitele maxime a cheltuielilor bugetare destinate masurilor de stimularea ocuparii fortei de munca epuizandu-se sumele alocate acestor credite bugetare in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 500/2002 privind finantele publice.
Potrivit art.80 alin.1 din Legea 76/2002, angajatorii care incadreaza in munca, pe perioada nedeterminata, absolventi ai unor institutii de invatamant superior sunt scutiti pe o perioada de 12 luni de plata contributiilor datorate la bugetul asigurarilor pentru somaj, aferenta absolventilor incadrati, si primesc lunar, pe aceasta perioada, pentru fiecare absolvent, o suma egala cu 1,5 valoarea indicatorului social de referinta al asiguratilor pentru somaj si stimularii ocuparii fortei de munca in vigoare la data incadrarii in munca, pentru absolventii de invatamant superior.
Reclamanta a depus toate actele pentru a beneficia de subventia prevazuta de art.80 alin.1 din Legea 76/2002, a depus toate documentele legale si a virat la bugetul de stat toate sumele datorate raportat la beneficiile acordate prin legea sus indicata. Nu s-a facut dovada virarii sumelor de bani cuvenite reclamantei, desi aceasta a facut dovada depunerii documentatiei aferente pana in luna septembrie 2010 inclusiv. Ulterior, reclamanta a primit decizia contestata, prin care i s-a adus la cunostinta faptul ca solicitarea sa a fost respinsa, fiind atinsa limita maxima a cheltuielilor bugetare destinate masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca.
Parata a invocat prevederile relevante ale Legii 500/2002 care ii interzic sa efectueze plati dupa atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurarilor sociale, fiind numai ordonator tertiar de credite si se supune ordonatorului principal de credite, insa instanta apreciaza ca nu pot fi in nici un caz imputabile reclamantei disfunctionalitatile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor intre ordonatorii de credite. Aceste aspecte nu pot sub nici o forma afecta existenta si/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, in speta, sunt de natura a stimula incadrarea in munca a unor anumite categorii sociale. Instanta observa ca textul legal nu conditioneaza acordarea subventiei de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autoritati, ci prevede ca angajatorul beneficiaza de acea suma de bani prin simpla indeplinire a conditiilor prevazute la art.85, desigur doar daca formuleaza cerere in acest sens.
Nu poate fi retinuta nici sustinerea conform careia parata nu si-a dat consimtamantul la incheierea conventiei cu reclamanta; instanta apreciaza ca, daca sunt indeplinite restul cerintelor legale pentru acordarea subventiei, aceasta nu poate fi conditionata de semnarea propriu - zisa a conventiei (care poate fi refuzata pe motive neintemeiate de agentia judeteana, cum, de altfel, se si invoca in speta).
Avand in vedere considerentele expuse, instanta a retinut ca decizia contestata este nelegala, motiv pentru care a admis actiunea, a anulat decizia nr.30/2010 si a obligat parata la plata catre reclamanta a subventiei prevazute de art.80 alin.1 lit.c din Legea 76/2002 aferenta perioadei martie 2009 - martie 2010.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA CLUJ solicitand admiterea recursului si modificarea in totalitate a sentintei civile recurate si respingerea contestatiei inaintata de reclamanta S.C. G.I. S.A.
In motivarea recursului a aratat ca la data de 01.04.2010 A.J.O.F.M. Cluj a emis Decizia nr.30, prin care a respins solicitarea reclamantei SC G.I. SA inregistrata cu nr.3495 din data de 05.03.2009 cu privire la acordarea subventiei prevazuta de art.80 din Legea nr.76/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.
Asa cum reiese din continutul art.1 al Deciziei nr.30/01.04.2010, A.J.O.F.M. Cluj a motivat respingerea solicitarii in temeiul Legii nr.500/2002 actualizata, privind finantele publice, care stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar.
La art.1 alin.2 lit.b) din L.500/2002 se prevede ca dispozitiile acestei legi se aplica in domeniul elaborarii. aprobarii. executarii si raportarii bugetului asigurarilor sociale de stat.
Intrucat legea bugetara anuala prevede si autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementarile care sunt specifice exercitiului bugetar, reiese in mod clar din textul de lege faptul ca sumele aprobate la partea de cheltuieli, prin bugetele prevazute la art.1 alin.2, in cadrul carora se angajeaza, se ordonanteaza si se efectueaza plati, reprezinta limite maxime care nu pot fi depasite, in conformitate cu art.4, alin.2.
Mai mult, in continutul art.4, alin.3 din Legea nr.500/2002 se prevede in mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultand astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depasit fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisa.
Astfel toate institutiile publice, implicate in procesul bugetar sunt obligate sa respecte prevederile prezentei legi supunandu-se in cazul de fata la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinatie precisa.
Totodata, in conformitate cu art.l4, alin.l-3, cheltuielile bugetare au o destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continue in legi specifice si in legile bugetare anuale.
De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
AJ.O.F.M. Cluj, la fel ca alte institutii publice are doar calitatea de ordonator tertiar de credite si in consecinta se supune ordonatorului principal de credite avand responsabilitatile prevazute la art.22 alin.l din Legea nr.500/2002, articol al carui continut prevede ca ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale.
AJ.O.F.M. Cluj nu este obligata si nu poate sa prevada sau sa anticipeze un viitor numar de conventii sau un numar de persoane ce vor fi angajate, aceste actiuni tinand cel mai mult de evolutia sectorului de activitate economica care in unele perioade poate creste, depasind posibilitatile financiare de acordare de subventii pentru angajatori, dintr-un buget prestabilit si limitat ca suma.
De asemenea arata unele modificari aduse de Legea nr.233/20l0 pentru modificarea si completarea Legii nr.76/2002 si care consolideaza legatura dintre prevederile Legii nr.76/2002 cu privire la acordarea subventiilor ca masuri de stimulare a ocuparii fortei de munca si prevederile Legii nr.500/2002 cu privire la aplicabilitatea regulilor de efectuare de plati din bugetul special destinat al masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca si anume:
In continutul art.4, alin.3 din L.500/2002 se prevede in mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultand astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depasit fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisa.
Totodata, in conformitate cu art.14, alin.I-3, cheltuielile bugetare au o destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continue in legi specifice si in legile bugetare anuale.
De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. 
Din cele doua modificari aduse Legii nr. 76/2002, rezulta faptul ca legiuitorul a dorit sa evidentieze stransa legatura dintre prevederile celor doua acte normative limitand posibilitatea acordarii de subventii, la un buget anual, cu o destinatie precisa si limitat ca si cuantum financiar.
Analiza recursului formulat in raport de motivele invocate , releva urmatoarele.
Reclamanta  a incheiat un contract individual de munca pe perioada nedeterminata cu B.O., persoana care la data respectiva indeplinea conditiile prevazute de art.80 din Legea nr. 76/2002 , la data de 29.01.2009.
Ulterior, la data de 05.03.2009, reclamanta a adresat o cerere catre parata cu solicitarea de a beneficia de subventia prevazuta la articolul mentionat, cerere care i-a fost respinsa motivat de faptul ca au fost atinse limitele maxime a cheltuielilor bugetare destinate masurilor de stimularea ocuparii fortei de munca, epuizandu-se sumele alocate acestor credite bugetare, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 500/2002 privind finantele publice.
Potrivit art.80 alin.1 din Legea 76/2002, angajatorii care incadreaza in munca, pe perioada nedeterminata, absolventi ai unor institutii de invatamant superior sunt scutiti pe o perioada de 12 luni de plata contributiilor datorate la bugetul asigurarilor pentru somaj, aferenta absolventilor incadrati, si primesc lunar, pe aceasta perioada, pentru fiecare absolvent o suma egala cu 1,5 valoarea indicatorului social de referinta al asiguratilor pentru somaj si stimularii ocuparii fortei de munca in vigoare la data incadrarii in munca, pentru absolventii de invatamant superior.
Reclamanta a depus toate actele pentru a beneficia de subventia prevazuta de art.80 alin.1 din Legea 76/2002, a depus toate documentele legale si a virat la bugetul de stat toate sumele datorate raportat la beneficiile acordate prin legea sus indicata. Nu s-a facut dovada virarii sumelor de bani cuvenite reclamantei, desi aceasta a facut dovada depunerii documentatiei aferente pana in luna aprilie 2010 inclusiv. Ulterior, reclamanta a primit decizia contestata, prin care i s-a adus la cunostinta faptul ca solicitarea sa a fost respinsa, fiind atinsa limita maxima a cheltuielilor bugetare destinate masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca.
Prima instanta a inlaturat in mod corect sustinerile conform carora parata nu si-a dat consimtamantul la incheierea conventiei cu reclamanta apreciind  ca, daca sunt indeplinite restul cerintelor legale pentru acordarea subventiei, aceasta nu poate fi conditionata de semnarea propriu - zisa a conventiei , care poate fi refuzata pe motive neintemeiate de agentia judeteana, cum, de altfel, se si invoca in speta.
 Asertiunile recurentei ca toate institutiile publice, implicate in procesul bugetar sunt obligate sa respecte prevederile  legii,  supunandu-se in cazul de fata la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinatie precisa, sunt corecte, insa nu sunt de natura sa poata  aduce atingere drepturilor stabilite in favoarea particularilor prin alte legi avand in vedere lipsa instituirii unor astfel de conditionari sau a altor criterii.
Recurenta  mai sustine ca, in conformitate cu art.l4, alin.l-3 din Legea nr. 500/2002, cheltuielile bugetare au o destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continue in legi specifice si in legile bugetare anuale, insa omite sa analizeze posibilitatea  intocmirii documentelor prealabile emiterii textelor invocate de o maniera apta sa satisfaca respectarea drepturilor entitatilor  carora, de altfel, le-a recunoscut legitimitatea drepturilor.
 Nici  o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, iar Curtea apreciaza ca textul  Legii nr. 76/2002 constituie in mod cert temei legal pentru acordarea drepturilor pretinse de reclamanta si negate de recurenta.
 Pentru ca o cheltuiala din fonduri publice sa poata fi angajata, ordonantata si platita trebuie  aprobata potrivit legii si in acest sens autoritatea obligata a face astfel de plati este cea obligata a indeplini toate demersurile necesare anterior pentru ca aceasta plata sa poata fi efectuata in conditiile legii .
  Recurenta a mai sustinut  ca a solicitat sumele insa nu au fost aprobate si ca atare, in lipsa disponibilitatilor, refuzul  nu este nejustificat. Lipsa disponibilitatilor nu poate fi insa retinuta ca motiv in masura sa justifice refuzul acordarii subventiei, din moment ce acordarea acestor sume este prevazuta in lege, iar reclamanta a indeplinit toate cerintele acesteia.
 O astfel de abordare ar echivala cu golirea de continut a unei legi care  instituie beneficiul subventiei, acesta urmand a avea  un caracter pur formal.
 Entitatea care  indeplineste cerintele, prin  angajarea realizata, se va  gasi in imposibilitatea  de a beneficia de dispozitii ce au fost  edictate in favoarea sa, norma  prin care s-a instituit dreptul nemaifiind  astfel una efectiva, ceea ce echivaleaza cu nerespectarea legii  de catre autoritatile obligate a o respecta.
Lipsa unui previziuni din partea autoritatii ce are obligatia de a aplica legea nu poate fi opusa particularului, care  are dreptul la o buna administratie, si, ca atare, nu poate fi retinuta ca motiv de inlaturare a dreptului recunoscut prin lege.
              In exercitarea functiilor sale, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale indeplineste elaboreaza, actualizeaza si monitorizeaza Strategia nationala pentru ocuparea fortei de munca si Strategia pentru formare profesionala continua si   analizeaza, propune modificari si aproba anual Programul national de ocupare a fortei de munca si Planul national de formare profesionala, initiate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca. Potrivit art. 3 din HG 11/2009, astfel ca  obligatia indeplinirii tuturor demersurilor pentru respectarea legii care guverneaza drepturile invocate de reclamanta este in sarcina recurentei. 
          Decizia contestata apare ca fiind nelegala si raportat la imprejurarea ca acele   conventiile prevazute de art.52 alin.(1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002, aprobate prin Hotararea Guvernului nr.174/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, constituie angajamente legale, respectiv acte juridice ce dau nastere unei obligatii pe seama fondurilor publice, in speta, pe seama bugetului asigurarilor pentru somaj iar  indeplinirea obligatiilor apare ca fiind una legala.
          Argumentele evidentiate au relevat ca recursul formulat este nefondat prima instanta realizand o corecta aplicare si interpretare a dispozitiilor legale incidente astfel ca nu este prezent motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.  sau un alt motiv de recurs si in consecinta va respinge recursul declarat de parata AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA CLUJ impotriva sentintei civile nr.1544/25.03.2011, a Tribunalului  Cluj pe care o va mentine in intregime. (Judecator Mirela Budiu)