Functionar public. Eliberare din functie ca urmare a restructurarii institutiei. Nelegalitate. Dispozitii referitoare la ocuparea posturilor prin examen. Discriminare pe criteriul varstei.

Curtea de Apel Cluj, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 4314 din 3 noiembrie 2011

Prin sentinta civila nr. 707 din 22.02.2011 pronuntata de Tribunalul Maramures s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.G. in contradictoriu cu parata CASA JUDETEANA DE PENSII MARAMURES.
S-a anulat decizia nr. 53 din 11.08.2010 emisa de parata.
S-a dispus reintegrarea de catre parata a reclamantei in functia publica detinuta anterior emiterii deciziei atacate.
A fost obligata parata sa plateasca reclamantei despagubiri materiale egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, calculate de data incetarii raportului de munca ? 12.09.2010 ?  si pana la reintegrarea efectiva, precum si daune morale in cuantum de 5.000 lei.
A fost obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 1.004 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin decizia nr.53 din 11.08.2010 emisa de parata  s-a dispus, in temeiul art.4 alin.5 din Ordinul pentru aprobarea Procedurii de restructurare si reorganizare la nivelul MMFPS si al prevederilor art.97 lit."c" si art.99 alin.1 lit."b" din Legea nr.188/1999, eliberarea reclamantei din functia publica de executie incepand cu data de 12.09.2010 (fila 4).
La data de 5.08.2010, s-a incheiat intre parata si Sindicatul "Dreptatea" din cadrul paratei, acordul nr.19724 prin care partile au convenit posturile ce urmeaza a fi reduse in functie de anumite criterii, printre altele, fiind si cele referitoare la persoanele care vor indeplini conditiile de pensionare dupa finalizarea perioadei de somaj (in cursul anului 2011), precum si cele referitoare la cea mai mare incadrare din cadrul serviciilor care se desfiinteaza, in vederea asigurarii unei reduceri mai mari a cheltuielilor de personal ? criteriile de la pct.4 si 5.
Reclamanta a intrat in categoria determinata de criteriul nr.4.
In preavizul cu nr.19819, comunicat reclamantei la data de 11.08.2010, s-au indicat ca motive ale eliberarii din functie reorganizarea activitatii paratei prin reducerea numarului de posturi in conformitate cu prevederile OUG nr.68/2010 si desfiintarea postului ocupat de aceasta.
Reclamanta isi desfasura activitatea in calitate de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta 2, gradatia 5, in cadrul Serviciului Plati Prestatii.
Inainte de reorganizare, in cadrul serviciului, existau un numar de 9 posturi, 8 ocupate din care 7 de executie si unul de conducere (fila 22).
Dupa reorganizare, in cadrul serviciului, au ramas 8 posturi  din care 7 de executie si unul de conducere.
In adresa trimisa de catre parata Casei Nationale de Pensii s-a mentionat ca in cadrul Serviciului Plati Prestatii mai exista un post de consilier superior (altul decat cel ocupat de reclamanta insa incadrarile celor doua posturi diferentiau prin treapta de salarizare si, in aceasta ipoteza, s-a restructurat postul ocupat de reclamanta deoarece aceasta va indeplini in anul 2011 conditiile de pensionare anticipata, iar in anul 2012 conditiile de pensionare pentru limita de varsta, deci la finele perioadei de somaj nu va ramane descoperita, ci va beneficia in continuare de a forma de protectie sociala.
Actiunea formulata de reclamanta  este intemeiata partial.
Intr-adevar, prin O.U.G. nr.68 din 30 iunie 2010 privind unele masuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si a activitatii institutiilor aflate in subordinea, in coordonarea sau sub autoritatea sa, s-a prevazut reducerea de posturi a personalului institutiilor publice, printre care Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale.
Prin Ordinul nr.614 din 27 iulie 2010 emis de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale s-a aprobat Procedura de restructurare si reorganizare la nivelul acestui minister (denumita in continuare "Procedura").
Potrivit art.1 alin.2 din Procedura, prin compartiment supus  restructurarii/reorganizarii se intelege acel compartiment a carui structura organizatorica sau de posturi a fost modificata.
In cazul in care, in urma restructurarii/reorganizarii, in cadrul unui compartiment exista mai multi functionari publici decat posturi alocate, ocuparea acestora se face prin examen, organizat conform prezentei proceduri, sustinut pentru posturi de aceeasi categorie, clasa si/sau grad profesional (alin.3  al aceluiasi articol).
Pe de alta parte, in cazul in care, in cadrul unui compartiment, astfel cum este definit la alin.2, exista un post de aceeasi categorie, clasa si/sau de acelasi grad profesional, ocupat de un singur functionar public, acesta nu va mai sustine proba de examen, pastrandu-si postul respectiv (alin.4 al aceluiasi articol).
In fine, in cazul in care, in cadrul compartimentului supus restructurarii/reorganizarii, nu mai exista posturi de aceeasi categorie, clasa si/sau de acelasi grad profesional cu posturile ocupate anterior de functionarii publici, functionarilor respectivi li se va acorda preaviz, fara a mai sustine examenul prevazut de prezenta procedura, cu respectarea prevederilor legale in vigoare (alin.6 al acelasi articol).
Dupa cum se poate observa, Procedura defineste notiunea de compartiment supus restructurarii/ reorganizarii, iar, pe de alta parte, vorbeste de posturi de aceeasi categorie, clasa si/sau de acelasi grad profesional.
Procedura nu defineste notiunile de categorie, clasa ori grad profesional, insa nici nu era nevoie deoarece Legea nr.188/1999, in Capitolul 2, clasifica functiile publice in functie de anumite criterii.
Astfel, dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice, functiile publice se impart in trei categorii: categoria inaltilor functionari publici, categoria functionarilor publici de conducere si, in fine, categoria functionarilor publici de executie (art.10 alin.1).
In raport cu nivelul studiilor necesare ocuparii functiei publice, functiile publice se impart in clasa I, clasa a II-a si clasa a III-a (art.9).
In fine, potrivit art.15 din acelasi act normativ, functiile publice de executie sunt structurate pe grade profesionale, dupa cum urmeaza: a)  superior, ca nivel maxim; b) principal; c) asistent; d) debutant.
In speta, Serviciul Plati Prestatii avea in componenta, inainte de restructurare/reorganizare, doua posturi de aceeasi categorie (functie de executie), clasa (clasa I) si de acelasi grad profesional (grad profesional superior).
Este vorba de posturile ocupate de  persoanele mentionate la pct.84-85 din Statul de functii depus de parata, din care unul din posturi era ocupat de catre reclamanta.
Dupa reorganizarea Serviciului Plati Prestatii a ramas un singur post din categoria functiei de executie, clasei I  si gradului profesional superior (pozitia 70 din Statul de functii de la fila 24).
Art.1 alin.3 din Procedura stabileste regula potrivit careia ocuparea postului se face prin examen in cazul in care, in urma restructurarii/reorganizarii, in cadrul unui compartiment, exista mai multi functionari publici decat posturi alocate.
Exista si o exceptie, cea prevazuta de alin.6 a aceluiasi articol, cand examenul nu se mai sustine, in ipoteza in care, in cadrul compartimentului supus restructurarii/reorganizarii, nu mai exista posturi de aceeasi categorie, clasa si/sau de acelasi grad profesional cu posturile ocupate anterior de functionarii publici.
Or, in speta, nu ne gasim in aceasta situatie de exceptie cata vreme in cadrul compartimentului supus restructurarii/reorganizarii ? adica in cadrul  Serviciul Plati Prestatii ?  a continuat sa existe si dupa reorganizare un post de aceeasi categorie, clasa si grad profesional cu cel detinut anterior de reclamanta.
Prin urmare, pentru ocuparea acestui post trebuia organizat examenul prevazut de Procedura ?  in realitate are natura juridica a unui concurs ? (art.19 alin.4 din Procedura).
Prin Decizia nr.414 din 14 aprilie 2010 referitoare la obiectia de neconstitutionale a dispozitiilor art. I, pct.1, art. I pct.6, art. I pct.27 si ale art. I pct.28 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 291 din 4.05.2010,  Curtea Constitutionala a statuat ca valoare de principiu ca, in temeiul art.16 alin.3 din Constitutia Romaniei revizuita, accesul/ocuparea efectiva a functiilor publice trebuie sa se faca prin concurs si nu prin alte modalitati ce ar ocoli aceasta cerinta constitutionala caci, in caz contrar, s-ar ajunge la situatii de discriminare sub aspectul accesului la functia publica.
Or, in speta, reclamanta a fost discriminata pe criteriul varstei desi se afla in aceeasi situatie cu o alta persoana ce ocupa un post identic cu al sau, fiind incalcat alin.1 al art. 16 din Constitutie care prevede ca cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari.
Prin discriminare, in sensul O.G. nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
Este de mentionat ca, din perspectiva Procedurii de restructurare si reorganizare la nivelul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, nu prezinta relevanta diferentierea prin treapta de salarizare, criteriile avute in vedere fiind, dupa cum s-a aratat mai sus, categoria, clasa si gradul profesional.
De altfel, aceasta comparatie prin treapta de salarizare era favorabila reclamantei, fie si in considerarea scopului avut in vedere de O.U.G. nr.68/2010 de reducere a cheltuielilor de personal (se poate observa ca reclamanta avea un salariu mai mic decat persoana mentionata la pozitia 84 din Satul de functii ? fila 22).
Cu toate acestea, acest criteriu ?  al treptei de salarizare ?  este unul subiectiv, fara sa existe o justificare obiectiva, rationala, temeinica si rezonabila.
Principiul ocuparii functiilor publice prin examen (concurs) are si o consacrare legala.
Astfel, Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici prevede ca in cazul reorganizarii autoritatii sau institutiei publice prin schimbarea structurii compartimentului, daca exista mai multi functionari publici se organizeaza examen de catre autoritatea sau institutia publica in cauza (art.100 alin.1 lit."d" combinat cu alin.3 al aceluiasi articol).
In fine, Tribunalul a mai observat ca, in urma schimbarii cadrului legislativ in materia pensiilor publice ? Legea nr.263/2010 a abrogat Legea nr.19/2000 ?  conditiile de pensionare avute initial in vedere de parata s-au inasprit, aspect recunoscut  chiar de aceasta in notele de sedinta de la fila 57.
In concluzie, actul administrativ prin care reclamanta a fost eliberata din functia publica de executie este nelegal, fiind emis cu nesocotirea prevederilor art.16 alin. 1 si 3 din Constitutia Romaniei revizuita, astfel cum au fost interpretate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr.414 din 14 aprilie 2010 (viciul de neconstitutionalitate a unui act administrativ reprezinta o forma agravata de nelegalitate), ale art.2 alin.1 din O.G. nr.137/2000, precum si ale  art.100 alin.1 si 3 din Legea nr.188/1999 si art.1 alin.3 si 6 din Procedura de restructurare si reorganizare la nivelul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
Asa fiind, Tribunalul a anulat decizia nr.53 din 11.08.2010 emisa de parata.
Constatand nulitatea actului administrativ prin care reclamanta a fost eliberata din functia publica, Tribunalul, in temeiul art.106 alin.2 din Legea nr.188/1999, a dispus reintegrarea de catre parata a reclamantei in functia publica detinuta anterior emiterii deciziei atacate.
De asemenea, ca o consecinta  a anularii actului administrativ si a aplicarii principiului repunerii in situatia anterioara producerii incalcarii, Tribunalul, in temeiul art.106 alin.1 din Legea nr.188/1999, a obligat  parata sa plateasca reclamantei despagubiri materiale egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, calculate de data incetarii raportului de munca ? 12.09.2010 ?  si pana la reintegrarea efectiva.
Cat priveste petitul formulat de reclamanta de acordare a daunelor morale, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Desi art.106 din Legea nr.188/1999 face referire exclusiv la despagubiri cu caracter patrimonial, functionarul public poate sa solicite si plata unor pagube cu caracter moral daca apreciaza ca a suferit prejudicii cu acest caracter.
De altfel, art.117 din Legea nr.188/1999 prevede ca dispozitiile sale se completeaza cu reglementarile de drept  comun administrative in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.
Or, art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004 da posibilitatea  instantei sa hotarasca si asupra despagubirilor pentru daunele morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.
Pe fond, Tribunalul a retinut ca, spre deosebire de celelalte despagubiri civile care presupun un suport probator, in privinta daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecatorul fiind singurul care, in raport de  consecintele suferite de partea vatamata, va aprecia o anumita suma globala care sa compenseze prejudiciul moral cauzat.
Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, Tribunalul a avut in vedere ca acestea sa aiba efecte compensatorii, neputand sa constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor si nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
In speta, in mod neindoielnic eliberarea in mod abuziv de catre parata (fapta ilicita) a reclamantei din functia publica i-a produs acesteia un prejudiciu moral, existand un raport de cauzalitate intre prejudiciu si fapta.
Tribunalul a apreciat ca stresul cauzat reclamantei de catre autoritatea publica se regaseste si in prezent, afectandu-i acesteia cariera profesionala, precum si prestigiul social si familial.
In plus, parata, prin actul administrativ emis, a lezat si  valori de ordin constitutional, cum sunt dreptul (complex) de acces la o functie publica si  principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor.
Pe de alta parte, Tribunalul a observat ca problemele de sanatate invocate de reclamanta nu au fost dovedite in nici un fel  prin acte medicale sau alte mijloace de proba.
In raport de aceste considerente, Tribunalul a apreciat ca o reparatie echitabila si adecvata a suferintelor morale incercate  de reclamanta va fi facuta daca parata va fi obligata la plata sumei de 5.000 lei.
Prin urmare, acest petit este intemeiat doar partial.
Parata, fiind in culpa procesuala, a fost obligata, in temeiul art.274 alin.1 Cod procedura civila, sa plateasca reclamantei suma de 1.004 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial si taxa judiciara de timbru.
In raport de toate aceste considerente, Tribunalul a admis in parte actiunea, conform dispozitivului.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata CASA JUDETEANA DE PENSII MARAMURES prin care, in principal, solicita admiterea recursului si modificarea hotararii pronuntate In sensul respingerii actiunii, iar in subsidiar solicita admiterea recursului si modificarea hotararii pronuntate de instanta de fond, In sensul Inlaturarii dispozitiei de obligare a institutiei parate la plata daunelor morale.
In dezvoltarea motivelor de recurs, arata recurenta ca hotararea pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a prevederilor art.30 alin.(3) din Legea nr.330/2009, art.5 alin.(2) din O.G. nr.6/2007 art.2 alin. 1 din O.G. nr.37/2000 si art. 106 din Legea nr.188/1999, fiind incidente In cauza prevederile art. 304 pct.9 cod procedura civila, pentru motivele pe care le vom expune in continuare.
1. Instanta de fond a apreciat ca treapta de salarizare - element prin care se diferentiau cele doua functii de consilier superior din cadrul serviciului plati prestatii, este un criteriu subiectiv, fara sa existe o justificare obiectiva, rationala, temeinica si rezonabila. In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin.(3) din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, incepand cu 1 ianuarie 2010 reincadrarea personalului se face "corespunzator transelor de vechime in munca si pe functiile corespunzatoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute In luna decembrie 2009". In anul 2009, existau trei trepte de salarizare; invoca in acest sens prevederile art.5 alin.(2) din O.G. nr.6/.2007, "pentru fiecare grad profesional al functiei publice de executie se stabilesc trei trepte de salarizare .... ". Din aceste dispozitii rezulta ca treapta de salarizare este lin element de diferentiere a functiilor publice. Chiar si in conditiile in care procedura aprobata prin Ordinul nr.614/2010 emis Ministrul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale face referire la posturi de aceeasi categorie, clasa si/sau grad profesional, considera ca in mod gresit a apreciat instanta de fond ca treapta de salarizare este un criteriu subiectiv, raportat la dispozitiile art.30 alin.(3) din Legea nr.330/2009 si la dispozitiile art.5 alin.(2) din O.G, nr.6/2007. In acest context, considera ca In mod gresit a apreciat instanta de fond ca decizia contestata a fost emisa cu nerespectarea art.16 alin.(1) si (3) din Constitutia Romaniei.
Considera ca au fost aplicate in mod gresit si prevederile art.2 alin. 1 din O.G. nr.37/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Asa cum a mentionat si in intampinare a depusa la instanta de fond, actele normative care au reglementat reorganizarea institutiei nu cuprind criterii pentru reducerea posturilor; in aceasta situatie, la stabilirea criteriilor pe baza carora au fost reduse posturile, s-a urmarit ca prin aplicarea acestora sa fie afectate cat mai putine persoane, iar apoi sa fie reduse posturile ocupate de persoane care au alternativa unui alt venit de cat salariul. In conformitate cu legislatia pensiilor (art. 41, art. 49-50 din Legea nr.19/2000) in vigoare la data emiterii deciziei contestate, in anul 2011, la implinirea varstei de 55 de ani, reclamanta indeplinea conditiile de pensionare anticipata, astfel ca dupa finalizarea perioadei de somaj, ar fi putut beneficia de pensie anticipata.
Faptul ca incepand cu ianuarie 2011 s-a modificat legislatia pensiilor, respectiv conditiile de pensionare, nu putea fi cunoscut de institutia parata la emiterea deciziei contestate. In aceste conditii, considera ca nu se poate interpreta ca prin emiterea deciziei contestate reclamanta a fost discriminata pe criteriul varstei.
II. Referitor la obligarea institutiei parate de a-i plati reclamantei daune morale in cuantum de 5000 de lei, considera ca au fost aplicate in mod gresit prevederile art. 106 si 117 din Legea nr.188/1999, raportat la prevederile art.18 alin.(3) din Legea nr. 554/2004.
Asa cum a retinut si instanta de fond, art.l06 din Legea nr.188/1999 face referire exclusiv la despagubiri cu caracter patrimonial; art.117 din Legea nr.188/1999 prevede ca "dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice", Raportat la aceste dispozitii legale, coroborate cu prevederile legislatiei muncii, avand in vedere si Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. XL(40) din 7 mai 2007  (publicata in Monitorul oficial nr.763 din 12 noiembrie 2007), considera ca in mod gresit a fost obligata la plata daune lor morale in conditiile in care legislatia specifica functiei publice nu contine reglementari exprese in acest sens.
Chiar si in conditiile in care instanta de fond a facut aplicarea dispozitiilor art.117 din Legea nr.188/1999 prin raportare la dispozitiile art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004, considera ca stabilirea cuantumului daunelor morale s-a facut in mod arbitrar. Asa cum s-a retinut in literatura de specialitate si in practica judiciara, indemnizatia acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie" sa reprezinte, In realitate, o reparare a acestuia, in sensul unei compensatii sau satisfactii compensatorii. Despagubirea trebuie raportata la prejudiciul moral suferit, la gravitate, importanta si consecintele acesteia pentru persoana vatamata. Aprecierea prejudiciului se realizeaza sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vatamata pe plan fizic si psihic.
Tinand cont de contextul (obligatia de reducere a celor 15 posturi) in care a fost emisa decizia contestata, de modificarea legislatiei pensiilor dupa emiterea deciziei, In situatia in care se vor mentine dispozitiile instantei de fond sub aspectul anularii deciziei contestate, solicita a constata ca reintegrarea reclamantei pe functia detinuta anterior si plata despagubirilor materiale egale cu salariile indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, calculate de la data incetarii raportului de munca - 12.09.2010 si pana la reintegrarea efectiva (avand in vedere ca dupa eliberarea din functia publica reclamanta a beneficiat de indemnizatie de somaj) constituie o satisfactie echitabila a prejudiciului moral suferit si sa fie inlaturata obligatia de plata a daunelor morale.
In drept s-au invocat dispozitiile: art.304 pct.9 cod procedura civila, Legji nr.188/1999 republicata, privind statutul functionarilor publici, Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, OG nr.37/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, Lgea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, O.U.G. nr.68/2010 privind unele masuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si a activitatii institutiilor aflate in subordinea, in coordonarea sau sub autoritatea sa, H.G. nr.662/2010 privind unele masuri organizatorice si functionale pentru Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale si Inspectia Muncii, Ordinul ministrului muncii nr.614/2010 pentru aprobarea Procedurii de restructurare si reorganizare la nivelul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
Reclamanta intimata S.G. a formulat intampinare prin care solicita respingerea recursului.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constata ca acesta este neintemeiat, din urmatoarele considerente:
Prin decizia nr. 53/11.03.2010 emisa de recurenta, in conformitate cu prevederile art. 4 alin. 5 din Ordinul pentru aprobarea procedurii de restructurare si reorganizare la nivelul MMFPS, prevederile art. 97 lit. c si 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, reclamantei, avand functia de executie de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta 2, gradatia 5, i-a incetat raportul de serviciu prin eliberarea din functia publica de executie.
Astfel cum corect a retinut si instanta de fond, prin dispozitiile OUG nr. 68/2010 privind unele masuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si a activitatii institutiilor aflate in subordinea, in coordonarea sau sub autoritatea sa, s-a prevazut reducerea de posturi a personalului institutiilor publice, printre care si Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale. 
Prin Ordinul nr. 614/27.07.2010 emis de Ministrul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale s-a aprobat procedura de restructurare si reorganizare la nivelul acestui minister.
Potrivit dispozitiilor art. 1 din Procedura, prin compartiment supus restructurarii/reorganizarii se intelege acel compartiment a carui structura organizatorica sau de posturi a fost modificata; in cazul in care, in urma restructurarii/reorganizarii, in cadrul unui compartiment exista mai multi functionari publici decat posturi alocate, ocuparea acestora se face prin examen, organizat conform prezentei proceduri, sustinut pentru posturi de aceeasi categorie, clasa si/sau grad profesional.
 Prin urmare, potrivit dispozitiilor citate anterior, in cazul restructurarii unui compartiment, ocuparea posturilor alocate, in cazul in care exista mai multi functionari publici, se face prin examen sustinut pentru posturi de aceeasi categorie, clasa si/sau grad profesional.
De la aceasta regula, art. 2 alin. 6 instituie si o exceptie, cand examenul nu se mai sustine, respectiv cea a cazului in care, in cadrul compartimentului supus restructurarii/reorganizarii nu mai exista posturi de aceeasi categorie, clasa si/sau de acelasi grad profesional cu posturile ocupate anterior de functionarii publici.
Raportat la dispozitiile legale anuntate anterior, Curtea constata ca treapta de salarizare nu reprezinta un criteriu relevant in prezenta speta, in conditiile in care atat Legea nr. 188/1999 cat si Ordinul nr. 614/27.07.2010 vorbesc despre posturi de aceeasi categorie, clasa si/sau grad profesional. Treapta de salarizare reprezinta un criteriu avut in vedere la stabilirea salariului cuvenit functionarului public, dar nu poate fi extins acest criteriu pentru a diferentia functiile publice in sensul dorit de recurenta, astfel incat sa se ajunga la golirea de continut si, practic, eludarea dispozitiilor legale referitoare la obligativitatea ocuparii posturilor alocate prin examen.
O alta critica adusa de recurenta sentintei atacate o reprezinta gresita aplicare a dispozitiilor art. 2 alin. 1 din OG nr. 37/2000.
Analizand acest motiv de recurs, Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor legale enuntate anterior, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
        De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. 3 din acelasi act normativ, se considera ca fiind discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
Raportat la dispozitiile legale precitate, Curtea constata ca numarul de posturi aferente institutiei recurente a fost redus de la 91 la 76, reducerea celor 15 posturi facandu-se pe baza criteriilor stabilite prin acordul nr. 19724/05.08.2010 incheiat intre conducerea institutiei si sindicat, respectiv: reducerea posturilor vacante, reducerea posturilor ocupate de persoanele care si-au depus cerere de pensionare anticipata, reducerea posturilor ocupate de persoanele care indeplinesc conditiile de pensionare in cursul anului 2010, reducerea posturilor ocupate de persoanele care indeplinesc conditiile de pensionare in perioada de somaj sau dupa terminarea perioadei de somaj-in cursul anului 2011. In baza acestui din urma criteriu, a fost redus si postul reclamantei.
Or, la fel ca si instanta de fond, Curtea apreciaza ca, prin reducerea postului reclamantei ca urmare a indeplinirii, de catre aceasta, a conditiilor de pensionare anticipata, reclamanta a fost discriminata pe criteriu varstei, in conditiile in care insusi criteriul folosit pentru desfiintarea postului a fost unul doar in aparenta obiectiv, in realitate fiind profund discriminatoriu. Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat reclamanta, in cursul anului 2011, nu indeplinea nici macar conditiile de pensionare pentru limita de varsta, ci doar cele pentru pensionare anticipata. Or, decizia de pensionare anticipata apartine exclusiv persoanei indreptatite, nimeni neputand fi fortat sa apeleze la acest tip de pensie.
In ceea ce priveste obligatia stabilita in sarcina recurentei de plata a daunelor morale, Curtea constata, potrivit dispozitiilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, dispozitiile Legii nr. 188/1999 se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.
In acest context, Curtea constata ca dispozitiile Legii nr. 188/1999 nu se opun, de plano, acordarii daunelor morale. De asemenea, Curtea constata ca Decizia nr. XL/07.05.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie nu priveste dispozitiile Legii nr. 188/1999, ci cele ale dispozitiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii in legatura cu daunele morale pretinse de salariati in cadrul litigiilor de munca referitoare la atragerea raspunderii patrimoniale a angajatorilor astfel incat nu este aplicabila in prezenta speta. De altfel, aceasta decizie de recurs in interesul legii nu mai are aplicabilitate in conditiile in care, ulterior, insusi Codul muncii a fost modificat, prevazandu-se expres posibilitatea acordarii de daune morale.
Prin urmare, Curtea constata ca instanta de fond avea temei legal pentru a dispune obligarea recurentei la plata daunelor morale.
In ceea ce priveste cuantumul acestora, Curtea constata ca, prin eliberarea, in mod abuziv, a reclamantei din functia publica detinuta, acesteia i s-a creat un prejudiciu moral, aspect care nu poate fi contestat. Astfel cum corect a retinut si prima instanta, daunele morale nu pot constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor si nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, dar ele trebuie sa reprezinte o justa si echitabila reparatie a prejudiciului moral suferit.
Or, avand in vedere stresul cauzat reclamantei care, la o varsta destul de inaintata a ramas fara un loc de munca si fara perspectiva obtinerii unuia in viitor, faptul ca in speta s-a retinut discriminarea acesteia pe criteriul varstei, judecand in echitate, Curtea constata ca suma de 5.000 lei acordata cu titlu de daune morale reprezinta o reparatie justa, sustinerile recurentei in sens contrar nefiind intemeiate. Astfel, obligarea paratei la plata salariilor indexate, majorate si recalculate si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, calculate de la data incetarii raportului de munca si pana la integrarea efectiva s-a dispus in temeiul legii, operand de drept ca urmare a concedierii nelegale a reclamantei, neavand nici o legatura cu prejudiciul moral suferit de reclamanta, ci fiind in legatura cu cel material.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constata ca recursul formulat este nefondat, motiv pentru care il va respinge. (Judecator Monica Diaconescu)