Somatie de plata. Clauze abuzive. Incidenta dispozitiilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sentinta comerciala nr.2815/18.08.2010 Somatie de plata. Clauze abuzive. Incidenta dispozitiilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei C. la data de 09.03.2010, creditoarea SC V. R. SA  a solicitat emiterea unei ordonante care sa contina somarea debitoarei S. V. la plata urmatoarelor sume: 689,49 lei, reprezentand pret al serviciilor de telefonie mobila prestate debitorului; penalitati de intarziere de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere aferente pretului neachitat de 689,49 lei, pentru perioada cuprinsa intre scadenta fiecarei facturi anexate si data indeplinirii obligatiei de plata; contravaloarea dobanzilor comerciale legale aferente pretului neachitat de 689,49 lei, pentru perioada cuprinsa intre scadenta fiecarei sume ce compune debitul principal si data platii integrale a acestuia; 1.422,68 lei, reprezentand "taxa pentru rezilierea contractului inainte de termen"; 98,80 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, din care suma de 39,30 lei consta in taxe de timbru si timbru judiciar, iar suma de 59,50 lei, onorariu de avocat. 
In motivare, creditoarea a aratat ca serviciile de telefonie mobila au fost prestate debitoarei in baza unor contracte, fiind emise in acest sens facturi fiscale a caror valoare totala neachitata este de 689,49 lei, creditoarea precizand ca termenul de scadenta stabilit de parti a fost depasit, iar pretul serviciilor prestate a fost insusit de debitoare.
Referitor la plata penalitatilor de 0,5% pe zi intarziere, creditoarea a aratat ca acestea sunt datorate de debitoare in temeiul art. 6.1 din conventia partilor, debitoarea confirmand prin semnatura ca a luat cunostinta si accepta aceasta clauza care se regaseste in conditiile generale de contractare, precum si ca a primit un exemplar din aceste inscrisuri.
In ceea ce priveste plata taxei de reziliere, creditoarea a precizat ca temeiul acestei pretentii este dat de prevederile art.15, art.10.2 si art.9.2 din conventia partilor, aratand ca sanctionarea debitorului cu plata unei taxe de reziliere in suma fixa de 1.422, 68 lei, pentru nerespectarea duratei de 1 an pentru care a fost incheiat contractul, s-a realizat ca urmare a neplatii facturilor, fapt ce a dus la rezilierea contractelor la data de 23.11.2008. In acest sens, creditoarea a precizat ca este vorba de un pact comisoriu de gradul patru, continut de clauza de la art. 9.2 din conventia partilor, motiv pentru care rezilierea a operat fara interventia instantei.
Cu privire la caracterul cert, lichid si exigibil al creantei, creditoarea a aratat ca acesta rezulta din intelegerea partilor de prestare a serviciilor de telefonie mobila si facturile emise in contul acestor servicii, facturi ce au fost acceptate la plata, coroborat cu achitarea acestora in perioada cuprinsa intre data incheierii contractelor de telefonie mobila si data de 06.09.2008, data scadentei primei facturi neachitate.
In drept, creditoarea a invocat dispozitiile O.G. nr.5/2001 privind procedura somatiei de plata, cu modificarile si completarile ulterioare, O.G. nr.9/2000, dispozitiile art. 969 C. civ. si art.1066 si urm. C. civ., prevederile art.379 si 274 din Codul de procedura civila.
In dovedirea celor sustinute, creditoarea a anexat cererii sale, in conformitate cu dispozitiile art.3 din O.G. nr.5/2001, conventiile dintre parti si facturile emise, modelul de conditii generale, inscrisul privind invitatia la solutionare amiabila si dovada comunicarii acestuia catre debitor.
Cererea a fost legal timbrata.
La termenul de judecata din data de 31.05.2010, instanta a admis exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei C., invocata din oficiu, si a dispus declinarea competentei de solutionare a cererii de fata in favoarea Judecatoriei Vaslui, cauza fiind inregistrata pe rolul acestei instante la data de 29.07.2010.
Fiind legal citata, debitoarea nu s-a prezentat in instanta si nu a formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
I. Intre creditoarea SC V. R. SA si debitorul S. V. s-au incheiat 3 contracte de abonament la serviciile de telefonie mobila, prin conditiile generale anexate contractelor si care fac parte din acestea, creditoarea obligandu-se sa presteze servicii de telefonie mobila, iar debitoarea sa plateasca tariful pentru aceste servicii, in termen de cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de catre creditoare (art. 5). De asemenea, partile au convenit ca in caz de intarziere in efectuarea platii, debitorul sa plateasca penalitati in cuantum de 0,5 % pentru fiecare zi de intarziere (art. 6), fiind stipulat in mod expres ca penalitatile pot depasi cuantumul debitului principal.
In temeiul contractelor incheiate intre parti, creditoarea a procedat la emiterea de facturi fiscale pentru serviciile prestate, insa debitoarea a achitat partial sumele facturate, astfel ca valoarea debitelor restante reprezentand contravaloarea serviciilor de telefonie mobila de care a beneficiat debitoarea totalizeaza suma de 689,49 lei, scadenta primei facturi neachitate implinindu-se la data de 06.09.2008.
Fata de dispozitiile legale care reglementeaza somatia de plata solicitata a fi emisa in cauza, instanta a retinut ca procedura respectiva poate fi folosita numai daca sunt intrunite strict conditiile de admisibilitate prevazute de art.1 alin.(1) din O.G. nr.5/2001, si anume, existenta unei creante certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinata potrivit unui statut, regulament ori alt inscris insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
Examinand inscrisurile depuse de creditoare in dovedirea pretentiilor deduse judecatii, instanta a retinut ca acestea se incadreaza in conditiile prevazute de procedura somatiei de plata in privinta debitului restant in suma de 689,49 lei, reprezentand pret al serviciilor de telefonie mobila prestate debitorului, analiza continutului acestora relevand existenta unei creante certe, lichide si exigibile, motiv pentru care instanta a admis acest capat de cerere, cu consecinta obligarii debitorului sa achite creditoarei suma de 689,49 lei, in termen de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a ordonantei continand somatia de plata.

II. Referitor la penalitatile de intarziere de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere aferente pretului neachitat de 689,49 lei, solicitate de creditoare pentru perioada cuprinsa intre data scadentei fiecarei facturi anexate si data indeplinirii obligatiei de plata, instanta a apreciat ca stipularea unei penalitati de 0,5 % pe zi de intarziere, care echivaleaza cu o penalitate cumulata de 182,5% pe an - o cota disproportionat de mare fata de dobanzile practicate pe piata bancara, contravine dispozitiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, legiuitorul indicand in mod expres la pct.1 lit.i) din anexa  legii, ca este considerata clauza abuziva acea prevedere contractuala care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Raportand situatia de fapt existenta in cauza dedusa judecatii la dispozitiile legale mai sus invocate, instanta a apreciat ca prevederea contractuala referitoare la plata unor penalitati de 0,5% pe zi intarziere, prevazuta la art.6.1 din conventiile partilor, constituie in mod evident o clauza abuziva, in conditiile in care aceste daune moratorii de 182,5% pe an impuse debitoarei se afla intr-o disproportie vadita cu orice prejudiciu ce ar putea fi in mod rezonabil presupus.
Referitor la competenta instantei de a constata caracterul abuziv al unei clauze inscrise intr-un contract comerciant - consumator, instanta a avut in vedere Hotararea din 27 iunie 2000 pronuntata de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene in speta Oceano Grupo Editorial SA vs Rocio Murciano Quintero (C- 240/98) prin care s-a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr.93/13/05.04.1993 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii implica cu puterea necesitatii ca instanta nationala sa poata verifica din oficiu daca o clauza a contractului din cauza dedusa judecatii are caracter abuziv.
Totodata, s-a constatat ca nici declaratia contractuala a debitoarei ca a luat la cunostinta de conditiile generale ale prestatorului nu inlatura aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei privind plata unor penalitati de 0,5% pe zi intarziere, in conditiile in care la art.1 alin.(3) din acelasi act normativ legiuitorul a stabilit in mod imperativ ca este interzisa stipularea unor clauze abuzive de catre comercianti in contractele incheiate cu consumatorii.
Pentru motivele de fapt si de drept expuse si avand in vedere dispozitiile art.6 din Legea nr. 193/2000, potrivit carora clauzele abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, instanta a considerat ca pretentiile creditoarei referitoare la plata penalitatilor in cuantumul solicitat sunt nejustificate si, in consecinta, a respins acest capat de cerere.
Date fiind dispozitiile art.7 teza finala din O.G. nr.5/2001 privind procedura somatiei de plata, cu modificarile si completarile ulterioare, societatea creditoare va avea posibilitatea sa introduca pentru recuperarea creantelor respinse cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun, urmand ca in cadrul actiunii respective sa faca dovada prejudiciului efectiv suferit, in conditiile raspunderii civile delictuale.

III. In ceea ce priveste capatul de cerere prin care creditoarea solicita contravaloarea dobanzilor comerciale legale aferente pretului neachitat de 689,49 lei, pentru perioada cuprinsa intre scadenta fiecarei sume ce compune debitul principal si data platii integrale a acestuia, instanta a constatat ca partile au stabilit la art.6.1 din conditiile generale de contractare plata unor penalitatile de intarziere de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere, ceea ce echivaleaza cu stipularea unei clauze penale pentru evaluarea conventionala a despagubirilor.
In conformitate cu dispozitiile art.1 din O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, cu modificarile si completarile ulterioare, partile sunt libere sa stabileasca, in conventii, rata dobanzii pentru intarzierea la plata unei obligatii banesti, la art.2 din acelasi act normativ stipulandu-se ca in cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi fara sa se arate rata dobanzii, se va plati dobanda legala.
Fata de aceste dispozitii legale, instanta a apreciat ca aplicarea dobanzii legale in raporturile contractuale dintre parti este posibila doar in situatia in care partile nu au procedat la o evaluare conventionala a prejudiciului cauzat prin intarzierile in efectuarea platilor.
In acest sens, este de mentionat faptul ca prin stipularea unei clauze penale se inlatura posibilitatea acordarii, pe calea somatiei de plata, si a dobanzii legale comerciale, deoarece atat dobanda legala, cat si penalitatile de intarziere reprezinta daune moratorii, echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea obligatiei de catre debitorul sau. In consecinta, societatea creditoare nu se mai poate prevala si de dispozitiile O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, cu modificarile si completarile ulterioare, in conditiile in care partile au convenit, prin contract, cuantumul despagubirilor datorate de debitor, iar acest cuantum a fost determinat si limitat prin contractele incheiate.
Fata de considerentele anterior expuse, instanta a respins capatul de cerere prin care au fost solicitate dobanzile comerciale legale aferente pretului neachitat de 689,49 lei, pentru perioada cuprinsa intre scadenta fiecarei sume ce compune debitul principal si data platii integrale a acestuia, ca fiind neintemeiat.

IV. Referitor la plata sumei de 1.422,68 lei, reprezentand "taxa pentru rezilierea contractului inainte de termen", instanta a apreciat, fata de considerentele pe larg expuse in cadrul analizarii capatului de cerere legat de plata penalitatilor, si tinand seama de dispozitiile Legii nr.193/2000, ca si aceasta prevedere contractuala constituie o clauza abuziva care, potrivit art.6 din acest act normativ, nu va produce efecte asupra consumatorului.
In acest sens, instanta a retinut ca potrivit art.1 alin.(3) din Legea nr.193/2000, comerciantilor le este interzisa stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, la pct.1 lit.j) din anexa legii indicandu-se ca fiind o clauza abuziva si prevederea contractuala care restrange sau anuleaza dreptul consumatorului de a denunta sau de a rezilia unilateral contractul, in cazul in care comerciantul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe in cazul denuntarii unilaterale.     
Or, raportand datele cauzei la dispozitiile legale mai sus citate, s-a constatat ca societatea creditoare a impus plata unei sume de 1.422,68 lei, cu titlu de sanctiune pentru incetarea efectelor contractelor inainte de implinirea termenului limita de un an ca urmare a manifestarii de vointa a debitoarei in acest sens, clauza respectiva fiind in mod evident una abuziva, in conditiile in care restrictioneaza dreptul consumatorului de a denunta sau de a rezilia unilateral contractul, impunandu-i plata unei sume fixe in astfel cazuri.    
Pentru motivele de fapt si de drept expuse si avand in vedere dispozitiile art.6 din Legea nr. 193/2000, potrivit carora clauzele abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, instanta a considerat ca pretentiile creditoarei referitoare la plata sumei de 1.422,68 lei, reprezentand "taxa pentru rezilierea contractului inainte de termen", sunt nejustificate si, in consecinta, a respins acest capat de cerere.

V. Avand in vedere dispozitiile art.274 C. pr. civ. si tinand seama de faptul ca in cauza s-a facut dovada cheltuielilor de judecata pretinse de creditoare numai in privinta taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, fara a se prezenta documentul de plata a onorariului avocatului, instanta a admis in parte capatul de cerere privind cheltuielile de judecata si a obligat debitorul la plata catre creditoare numai a sumelor aferente timbrajului actiunii.