Somatie de plata. Calculul penalitatilor de intarziere in raport de rata dobanzii de referinta a B. N. R.

Sentinta comerciala nr.2899/01.09.2010 Somatie de plata. Calculul penalitatilor de intarziere in raport de rata dobanzii de referinta a B. N. R. Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 16.08.2010, SC F. T. SRL a solicitat emiterea unei somatii de plata in contradictoriu cu debitoarea SC E. SRL, prin care aceasta din urma sa fie obligata la plata sumei totale de 2.199,7 lei, actualizata cu rata inflatiei aplicabila la data platii efective, din care suma de 1.718,7 lei, reprezinta contravaloare marfa livrata, suma de 441 lei, penalitati de intarziere, si 40 lei, reprezinta cheltuieli de judecata.
In motivare, creditoarea a aratat ca in urma relatiilor comerciale desfasurate in forma simplificata cu debitoarea a livrat acesteia mai multe marfuri, insa debitoarea nu si-a onorat obligatia de plata a contravalorii facturilor emise, astfel ca la data introducerii actiunii valoarea totala a creantelor inregistrate in contabilitatea creditoarei era de 1.718,7 lei. De asemenea, a precizat ca potrivit intelegerii intervenite intre parti, debitoarea avea obligatia sa achite obligatiile respective in termen de 30 de zile, fiind notificata in repetate randuri pentru plata debitului restant. Totodata, creditoarea a mentionat ca penalitatile de intarziere au fost calculate in raport de prevederile Legii nr.321/2009, dobanda de referinta a B.N.R. aplicata fiind de 6,25%, aratand ca detine impotriva societatii debitoare o creanta certa, lichida si exigibila, care totalizeaza suma de 2.199,7 lei.
In drept, creditoarea a invocat prevederile O.G. nr.5/2001 privind procedura somatiei de plata, cu modificarile si completarile ulterioare, si dispozitiile Codului civil si ale Codului de procedura civila.
In dovedirea celor sustinute, au fost anexate la cererea de emitere a somatiei de plata, copii ale facturilor fiscale emise pentru marfurile livrate.
Cererea a fost legal timbrata.
Creditoarea a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Fiind legal citata, debitoarea nu s-a prezentat in fata instantei si nu a formulat intampinare.                                                                                                       
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, in baza relatiilor comerciale desfasurate in forma simplificata intre parti, creditoarea a livrat catre societatea debitoare mai multe marfuri, iar aceasta din urma nu a achitat contravaloarea acestora in termen de 30 de zile, asa cum au convenit partile prin mentiunile inserate in cuprinsul facturilor fiscale. 
Din datele consemnate in inscrisurile prezentate la dosarul cauzei de catre creditoare, reiese ca pentru marfurile livrate au fost emise facturi fiscale in valoare totala de 1.718,7 lei, inscrisurile respective fiind insusite la plata de catre societatea debitoare prin semnatura si prin aplicarea stampilei societatii in cauza. 
Fata de dispozitiile legale care reglementeaza somatia de plata solicitata a fi emisa in cauza, instanta a retinut ca procedura respectiva poate fi folosita numai daca sunt intrunite strict conditiile de admisibilitate prevazute de art.1 alin.(1) din O.G. nr.5/2001, si anume, existenta unei creante certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinata potrivit unui statut, regulament ori alt inscris insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
Examinand inscrisurile depuse de creditoare in dovedirea pretentiilor deduse judecatii, instanta a constatat ca acestea se incadreaza in conditiile prevazute de procedura somatiei de plata numai in privinta sumei de 1.718,7 lei, reprezentand contravaloarea marfurilor livrate societatii debitoare, analiza continutului acestora relevand existenta unei creante certe, lichide si exigibile.
Drept urmare, instanta a admis capatul de cerere privind plata debitului restant reprezentand pret neachitat pentru marfurile livrate, cu consecinta obligarii debitoarei sa achite creditoarei suma de 1.718,7 lei, actualizata in raport cu rata inflatiei aplicabila la data platii efective, in termen de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a ordonantei cuprinzand somatia de plata, termenul acordat fiind necesar pentru a da posibilitate societatii debitoare sa procure resursele financiare necesare achitarii facturilor fiscale in cauza.
Referitor la penalitatile de intarziere solicitate de creditoare, instanta a retinut ca partile au inserat in cuprinsul facturilor fiscale emise o clauza penala, stabilind de comun acord ca nerespectarea termenului de plata de 30 de zile pentru achitarea sumelor datorate va atrage penalitati potrivit dispozitiilor Legii nr.321/2009 privind comercializarea produselor alimentare. Fata de aceasta clauza contractuala, instanta a retinut ca partile au evaluat conventional prejudiciul produs prin neachitarea in termen a sumelor datorate pentru marfurile livrate, inserand in facturile fiscale emise o clauza penala valabila potrivit art. 1066 si urm. din Codul civil.   
In conformitate cu prevederile art.10 din Legea nr.321/2009, in cazul in care plata nu se efectueaza la termenul stabilit, debitorul este pus in intarziere fara nicio alta formalitate si plateste de la acel termen o penalitate zilnica egala cu dublul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, calculata la suma datorata.
Raportand situatia de fapt existenta in cauza dedusa judecatii la dispozitiile legale mai sus invocate, s-a constatat ca societatea creditoare nu a calculat penalitatile de intarziere pretinse prin actiune potrivit dispozitiilor legale mai sus citate, incalcand astfel conventia partilor referitoare la modul de calcul al penalitatilor.
Astfel, sub aspectul procentului de penalitate luat in calcul de creditoare, s-a constatat ca aceasta s-a raportat la o rata a dobanzii de referinta a B. N. R. de 6,25 %, desi pe parcursul intregii perioade pentru care a calculat penalitati nivelul acestei dobanzi a inregistrat valori diferite de la o luna la alta, dupa cum rezulta din informatiile furnizate de Banca Nationala a Romaniei (februarie 2010-7,50% p.a.; martie 2010-7,25% p.a.; aprilie 2010-7,00% p.a.; mai 2010-6,50% p.a.; iunie 2010-6,25% p.a.; iulie 2010-6,25% p.a.; august 2010-6,25% p.a.). 
De asemenea, si in ceea ce priveste modul efectiv de calcul, s-a constatat ca societatea creditoare nu a tinut seama de faptul ca rata dobanzii de referinta a B. N. R. este stabilita pe an, iar nu pe zile sau luni, astfel ca rezultatele obtinute de creditoare prin calculul realizat au fost distorsionate, continand erori generate de determinarea incorecta a procentului de penalitate zilnica, care ar fi trebuit sa antreneze valori mult mai mici ale penalitatilor calculate pentru fiecare factura, fata cele stabilite de creditoare, si care era diferit de la o luna la alta, in functie de fluctuatiile inregistrate de rata dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei.    
Pentru motivele de fapt si de drept expuse, instanta a considerat ca pretentiile creditoarei referitoare la plata penalitatilor de intarziere in cuantumul solicitat sunt nejustificate si, in consecinta, nefiind indeplinite conditiile prevazute de O.G. nr.5/2001, a respins acest capat de cerere.
Fata de dispozitiile art.7 teza finala din O.G. nr.5/2001 privind procedura somatiei de plata, cu modificarile si completarile ulterioare, societatea creditoare va avea posibilitatea sa introduca pentru recuperarea creantelor respinse cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun.
Avand in vedere dispozitiile art.274 C. pr. civ. si tinand seama de faptul ca la art. 1 alin.(2) din O.G. nr.5/2001 este prevazut in mod expres ca  actualizarea cu rata inflatiei se realizeaza doar in cazul sumelor prevazute la alin.(1) al aceluiasi articol,  instanta a admis in parte capatul de cerere privind cheltuielile de judecata si a obligat debitoarea la plata catre creditoare a sumei achitata ca cheltuieli de judecata, fara sa se dispuna si actualizarea acestora cu rata inflatiei, asa cum solicitase societatea creditoare.