Rectificare carte funciara

Prin sentinta instantei de fond - mentinuta prin decizia instantei de apel - a fost respinsa actiunea reclamantilor V.I., V.F. impotriva paratilor C.V., STATUL  ROMAN  prin PRIMARIA  C.M., P.A,, A.I. si R.A..
S-a retinut ca in baza Sentintei Civile nr.1234/1979 pronuntata in dosarul nr.949/1979 s-au intabulat in CF nr.1558 Chesa cu nr.top.451/1, 454/2 si 455 drepturile de proprietate ale numitilor F.S., A.A., C.I. cu titlu de succesiune.
Ulterior, reclamantii au cumparat imobilele de la A.A., initial prin act sub semnatura privata si ulterior prin act autentic.
Prin Sentinta Civila nr.374/1990 pronuntata in dosar nr.223/1990 Judecatoria Beius a stabilit ca masa de impartit este formata din imobilele cu nr.top.454/1 in suprafata de 1.511 mp, nr.top.454/3 in suprafata de 1.092 mp, nr.top.455/1 in suprafata de 316 mp casa de locuit, patul, colna, fantana in valoare de 30.000 lei; reclamantul cota de ½ parte si paratii V.I. si V.F. cota de ½ parte, iar din teren reclamantul are cota de 1460/2919 parti, parata A.A. cota de 1334/2919 parti, STAUL ROMAN cota de 125/2919 parti.
S-a atribut reclamantului constructiile  in valoare de 30.000 lei, iar terenul  reclamantului in indiviziune cu Statul Roman pana la intreaga suprafata de 2919 mp, terenul nefiind cooperativizat.
Sentinta a ramas irevocabila prin Decizia Civila nr.414/1992 a Tribunalului Bihor si s-a bucurat de autoritate de lucru judecat, de vreme ce procedura civila nu prevede un termen dupa implinirea caruia hotararea sa-si piarda puterea de lucru judecat.
Nulitatea absoluta invocata de reclamanti se refera la acte juridice; art.948, 968 si 969 Cod Civil fac parte din Capitolul II intitulat "Despre conditiile esentiale pentru validitatea conventiilor" si in baza lor nu pot fi anulate dispozitiile unei hotarari judecatoresti.
Prin urmare si capatul principal de cerere este inadmisibil.
Pe de alta parte art.405 alin.1 C.Pr.Civ. prevede ca "dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani".
Termenul de 10 ani se aplica si in cazul punerii in executare a hotararilor de partaj.
Pe de alta parte prescriptia dreptului de a cere executare silita este un incident procedural in executarea silita si pe cale de consecinta capetele de cerere subsidiare apare ca inadmisibile.
     Sentinta a fost mentinuta prin Decizia Civila nr.220/R/2009 a Tribunalului Bihor care a respins ca neintemeiat recursul introdus de recurentii V.I. si V.F. in contradictoriu cu intimatii C.V., STATUL  ROMAN  prin PRIMARIA C.M., P.A., A.I. si R.A., apreciat fiind prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei si a prevederilor art.304 pc.9 coroborate cu cele ale art.3041 c.pr.civila, si pentru considerentele ce vor fi  in continuare:
     Referitor la solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare, instanta de apel constata ca dreptul la aparare nu a fost incalcat, prima instanta a respins cererea de lasare a cauzei la ora 14 si a luat concluziile partii prezente, amanand pronuntarea cauzei pentru a putea depune concluzii scris si partea care  nu a fost prezenta, respectiv avocatul reclamantilor.
     Prin aceste masuri, prima instanta a respectat prevederile art.152 c.pr.civila si dreptul la aparare al partilor, ambele avand termen pentru a depune concluzii scrise prin care puteau sa-si sustina cererile si respectiv, apararile.
     Tribunalul a constat ca prima instanta nu era obligata sa faca aplicarea art.225 c.pr.civila, asa cum sustin recurentii, deoarece aplicarea acestei dispozitii poate fi facuta de instanta doar in cazul cand ea se coroboreaza cu alte probe din dosar, instanta nefiind obligata sa faca aplicarea acestui articol cand din actele si probele administrate in cauza rezulta contrariul. Nu este permis ca una din parti, in ignorarea dispozitiilor imperative ale legii, sa se prevaleze de dispozitiile art.225 c.pr.civila, pentru a obtine un folos prin obligarea celeilalte parti, doar pentru ca aceasta nu a raspuns la interogatoriu.
     De asemenea, acvirarea unui dosar, ca proba, nu era necesara atata timp cat s-a depus hotararea pronuntata in acel dosar, hotarare ramasa definitiva si irevocabila si care a intrat in puterea de lucru judecat, deoarece situatia juridica constatata prin acea hotarare nu mai poate fi schimbata decat in caile de atac ale acelei hotarari cat timp ea nu a ramas definitiva si irevocabila, astfel incat prima instanta a procedat in mod corect respingand aceasta proba, deoarece nu era utila, concludenta si pertinenta solutionarii cauzei.
     Tribunalul constata ca prima instanta in mod corect a respins actiunea reclamantilor ca inadmisibila, iar temeiul inadmisibilitatii nu trebuia pus in discutia partilor, deoarece aceasta inadmisibilitate nu este o exceptie careia sa-i fie aplicabile dispozitiile art.137 c.pr.civila, ci ea tine de conditiile de admisibilitate ale actiunii reclamantilor. Acestia promovand o actiune, trebuia sa cunoasca conditiile de admisibilitate ale acesteia, conditii care nu trebuie puse in discutia partilor, ci doar dovedite de catre cei care au introdus actiunea. Consecinta neindeplinirii unei din conditiile de admisibilitate ale actiunii, atrage respingerea acesteia pe fond, ca inadmisibila, nu pe cale exceptie.
     Reclamantii solicitand prin actiune constatarea nulitatii absolute a unui partaj efectuat pe cale judecatoreasca printr-o sentinta pronuntata de instantele judecatoresti, sentinta ramasa definitiva si irevocabila, nu au deschisa calea anularii partajului prin actiune in instanta, deoarece consecinta acestei anulari ar fi aceea a anularii unei hotarari judecatoresti printr-o alta modalitate decat aceea recunoscuta de lege prin caile de atac. Daca s-ar admite aceasta posibilitate de anulare a unei hotarari judecatoresti s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice, principiu ce rezulta din practica CEDO, reiterat in cauza Brumarescu c. Romaniei.
     Tribunalul a constat ca neavand posibilitatea promovarii unei actiuni in anularea unei imparteli efectuata printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila, aceasta actiune a reclamantilor recurenti este inadmisibila, cum in mod corect a dispus prima instanta.
     Din aceleasi considerente, nu se poate invoca de catre recurenti faptul ca in procesul de partaj nu au fost chemate toate partile in judecata, ei avand aceasta posibilitate in acel proces in care au fost parte si nu in prezenta actiune.
     Referitor la punerea in executare a hotararii de partaj, respectiv a sentintei nr.374/15.06.1990, pronuntata in dosar nr.223/1990 de Judecatoria Beius, tribunalul a constat ca aceasta hotarare a fost pusa in executare, deoarece paratul C.V. s-a intabulat in C.F. nr.1558-Chesa sub B 15, prin incheierea de C.F. nr.728/12.03.1993, in baza acestei hotarari.
     Acest fapt rezulta si din inscrisul intitulat "Dovada", eliberat de Biroul executorului Judecatoresc in dosarul executional nr.432/1992, unde se arata ca executarea silita imobiliara pornita de paratul C.V., a fost solutionata.
     De asemenea, sentinta civila nr.374/15.06.1990, pronuntata in dosar nr.223/1990 de Judecatoria Beius, fiind o hotarare prin care s-a pronuntat partajul, aceasta are efect declarativ de drepturi, adica drepturile asupra bunurilor atribuite prin imparteala, sunt considerate dobandite de fiecare copartas de la data la care a luat nastere starea de coproprietate, prin imparteala neoperand un transfer de drepturi intre copartasi, ci se constata cu efect retroactiv, drepturile care au existat pentru ei la data cand s-a nascut starea de coproprietate.
     Hotararea de partaj isi pastreaza puterea de lucru judecat, iar prescriptia de a cere executarea hotararii nu opereaza decat in cazul in care se prevede obligatia de a plati o sulta.
     Prin urmare, cu privire la partaj, hotararea are putere de lucru judecat, iar prescriptia nu se poate invoca cu privire la partaj deoarece acesta a constatat drepturi preexistente, retroactiv din momentul nasterii starii de coproprietate, paratul C.V. fiind considerat proprietar exclusiv al bunurilor atribuite lui, inca din momentul nasterii starii de coproprietate iar cu privire la sulta, tribunalul constata ca hotararea a fost executata, asa cum am aratat anterior.