Revizuire

SECTIA COMERCIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie : REVIZUIRE.

      Hotararile pronuntate de judecatorul sindic in cadrul procedurii prev.de Legea nr.64/1995 republicata pot face obiectul unei cereri de revizuire, competenta de solutionare a unei asemenea cereri apartinand tribunalului de la sediul falitei prin judecatorul sindic desemnat in conditiile art.9 din Legea nr.64/1995 republicata.
      
Prin Incheierea nr. 1221/12.10.2004 Tribunalul Bistrita Nasaud prin  judecator sindic, a respins ca inadmisibila cererea de revizuire a Incheierii nr. 321/10.03.2004 formulata de debitoarea SC M. SA B. in contradictoriu cu creditorii SC E.T.N. SA B., D.G.F.P.B.N., Primaria B., SC FCB B.SRL ,SC I.SRL B., A V A S Bucuresti , B C R -Sucursala U.B.  si reprezentantul actionarilor SC E.SA B.
Pentru a pronunta astfel , instanta de fond a procedat la examinarea cererii de revizuire prin prisma motivelor invocate  si a temeiurilor legale, respectiv art. 322  cod procedura civila, text de lege care prevede in mod limitativ  care hotarari pot fi atacate cu revizuirea, respectiv acele  hotarari prin care s-a rezolvat fondul pretentiei  ce a fost dedusa judecatii, acest caracter neputand fi atribuit unei incheieri prin care s-a luat masura intrarii in faliment in conditiile stabilite de legea speciala, Legea 64/1995 republicata.
Instanta de fond a apreciat ca pentru a fi admisa cererea de revizuire trebuiau indeplinite cumulativ  mai multe conditii, intre care si cele privind  anterioritatea actului in raport de data pronuntarii hotararii ce se cerea a fi revizuita, imposibilitatea invocarii lui in respectivul proces, respectiv caracterul sau determinant pentru solutionarea cauzei.
Actul nou invocat -adresa nr. 98992 eliberat de BCR- Sucursala Unirea a fost eliberat numai la data de 16 iulie 2004, iar data pronuntarii hotararii atacate  fiind 29.03.2004.
Impotriva hotararii pronuntata de judecatorul sindic a declarat recurs in termen si legal timbrat, recurenta SC M.SA B., solicitand instantei admiterea recursului  casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bistrita Nasaud in vederea analizarii fondului cererii de revizuire.
In dezvoltarea motivelor de recurs, a invederat instantei ca a formulat cerere de revizuire impotriva incheierii nr. 321 din 10 martie 2004 pronuntata de judecatorul sindic in dosarul nr. 107/F/2002 al Tribunalului Bistrita Nasaud, revizuirea fiind solutionata de acelasi magistrat in calitate de judecator sindic desi competenta apartinea Tribunalului, motiv pentru care a apreciat ca instanta care a judecat cererea de revizuire nu a fost alcatuita legal. A aratat ca instanta a pronuntat hotararea cu aplicarea gresita a legii, considerand inadmisibila cererea de revizuire cu motivarea ca a fost indreptata impotriva unei incheieri ce nu evoca fondul, fiind una de trecere din procedura de reorganizare in procedura de faliment, insa numai printr-o interpretare gramaticala gresita a disp.art. 322 alin.1 cod procedura civila s-a ajuns la o asemenea concluzie neobservandu-se ca evocarea fondului privea hotararea instantei de recurs, caz ce nu se aplica in speta. De asemenea deciziile luate de judecatorul sindic erau numite intotdeauna incheieri, indiferent de problema rezolvata si ca atare argumentul ca ar fi fost o incheiere si nu o hotarare, nu avea vreo sustinere in normele speciale ale Legii 64/1995 republicata, iar trecerea de la procedura de reorganizare la procedura falimentului nu putea fi considerata decat o problema de fond care modifica substantial statutul comerciantului aflat in insolventa. Gresit a concluzionat judecatorul sindic ca nu sunt intrunite conditiile legale de revizuire in sensul neindeplinirii conditiei anterioritatii actului in raport cu data pronuntarii hotararii, respectiv ca adresa BCR este din 16.07.2004 si privea decizia de acordare a creditului din 29.03.2004, deci ulterioara pronuntarii hotararii insa prin departajarea intre negotium si instrumentum uzuala in doctrina comerciala invocata in cererea de revizuire s-a aratat ca BCR acceptase acordarea creditului pentru finantarea planului de reorganizare cu mult inainte, respectiv la votarea si confirmarea planului de reorganizare  urmand doar a se incheia contractul de creditare ca instrumentum dupa analizele bancare , fapt ce s-a si intamplat, astfel ca, retinerea ulterioritatii actului era gresita.
De asemenea , in considerentele hotararii atacate s-au facut referiri ce nu s-au reflectat in dispozitiv privind natura complexa a situatiei ce a determinat trecerea in faliment , neindeplinirea masurilor din planul de reorganizare, retineri infirmate de probele administrate din care a rezultat ca in perioada de reorganizare s-au indeplinit masurile propuse si au fost obtinute rezultate pozitive.
Instanta de recurs , analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu in baza prevederilor art. 304 1 cod procedura civila a retinut ca este fondat si in baza prevederilor art.8 din Legea 64/1995 republicata, art. 304 punct 9 , 312 alin.3 si 5 cod procedura civila, a dispus admiterea recursului, casarea hotararii atacate cu trimitere spre o noua judecare la aceeasi instanta pentru urmatoarele considerente:
Prin Incheierea nr. 321 din 10.03.2004 pronuntata de catre judecatorul sindic desemnat in dosar nr. 107/f/2002 al Tribunalului Bistrita Nasaud s-a dispus respingerea contestatiei formulate de debitoarea SC M. SA impotriva masurilor luate de administratorul judiciar, s-au admis cererile formulate de o serie de creditori, dispunandu-se intrarea in procedura de faliment a debitoarei SC M. SA cu toate consecintele ce decurg din aceasta dispozitie, s-a luat act de renuntarea creditorului D.G.F.P. la capatul de cerere privind predarea averii debitoarei in vederea valorificarii, respingandu-se si cererile de compensare formulate de doi dintre creditorii debitoarei.
Impotriva acestei hotarari a formulat cerere de revizuire debitoarea SC M.SA, invocandu-se aplicabilitatea prevederilor art. 322 punct 5 cod procedura  civila, cale de atac solutionata de judecatorul sindic prin incheierea atacata prin prezentul recurs.
In privinta primului motiv de recurs invocat de recurenta vizand compunerea gresita a instantei ce a solutionat cererea de revizuire respectiv  faptul ca competenta de solutionare a revizuirii apartinea tribunalului si nu judecatorului sindic, instanta de recurs a retinut ca acest motiv este nefondat deoarece , conform prevederilor art. 323 alin.1 cod procedura  civila , cererea de revizuire se indreapta la instanta care a dat hotararea ramasa definitiva si a carei revizuire se cere, iar in speta , fiind vorba despre o hotarare pronuntata de Tribunal prin judecatorul sindic, cererea de revizuire trebuia indreptata spre aceasta instanta. Aceasta cu atat mai mult cu cat , desfasurarea procedurii de reorganizare judiciara si faliment este supusa prevederilor speciale cuprinse in Legea 64/1995 republicata , care la art.6 stipuleaza expres ca toate procedurile prevazute de lege cu exceptia recursului prevazut la art.8 sunt de competenta exclusiva a tribunalului si sunt exercitate de3 un judecator sindic desemnat in conditiile art.9 de presedintele tribunalului, iar dispozitiile acestei legi speciale privind competenta exclusiva se completeaza cu cele cuprinse in codul de procedura civila.
Aceasta competenta de solutionare este prevazuta expres si exclusiv in favoarea judecatorului sindic, atributiile sale in desfasurarea procedurii cuprinse la art.11 din lege, nefiind prevazute limitativ, ci enumerativ, in competenta sa putand intra si solutionarea altor cereri incidentale ivite pe parcursul desfasurarii procedurii, astfel ca in speta solutionarea cereri de revizuire era de competenta tribunalului prin judecatorul sindic desemnat in dosarul respectiv.
In privinta motivului de recurs vizand gresita aplicare a legii, respectiv , respingerea ca inadmisibila a cererii de revizuire , motivat pe faptul ca s-a indreptat impotriva unei incheieri ce nu evoca fondul, instanta de recurs a retinut ca este fondat.
Conform prevederilor art.322 alin.1 cod procedura civila sunt supuse revizuirii hotararile ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare precum si hotararile date de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul. Hotararea atacata in speta cu calea de atac a revizuirii, denumita incheiere a fost pronuntata de judecatorul sindic, fiind definitiva si executorie , atacabila cu recurs. Conditia evocarii fondului vizeaza a doua categorie de hotarari ce fac obiect al revizuirii respectiv cele pronuntate de catre instanta de recurs, conditie ce nu este prevazuta in privinta hotararilor pronuntate in prima instanta sau in apel, conditie impusa in cazul acestor hotarari fiind ca ele sa fie definitive. Hotararile pronuntate de judecatorul sindic indiferent daca sunt denumite incheieri sau sentinte, prin care se rezolva o problema juridica legata de modul de desfasurare a procedurii prevazuta de Legea 64/1995 republicata, a etapelor prevazute de lege, este o hotarare care rezolva fondul etapei respective avand consecinte juridice asupra modului de desfasurare a procedurii, nefiind doar o incheiere preparatorie sau una prin care se rezolva un incident procedural.
Astfel, deoarece prevederile speciale ale Legii 64/1995 republicata, se completeaza cu dispozitiile prevazute in codul de procedura civila, hotararile pronuntate de judecatorul sindic de natura celei din speta prin care s-a dispus trecerea in procedura falimentului din procedura de reorganizare judiciara pot face  obiect al unei cereri de revizuire in conditiile prevazute de lege, retinerea inadmisibilitatii caii de atac prin hotararea atacata , de catre judecatorul sindic fiind gresita.
De asemenea, analizarea in subsidiar tot prin prisma inadmisibilitatii a conditiilor prevazute de lege, pentru motivul de revizuire invocat de revizuienta , in cazul acceptarii tezei contrare exceptiei principale retinute, era superflua si neavenita atata vreme cat in principal s-a retinut ca hotararea atacata nu putea face obiectul unei cereri de revizuire, analizarea prin prisma prevederilor legale a indeplinirii sau nu, a conditiilor aferente motivului invocat putand avea loc doar in situatia in care se retinea ca hotararea putea face obiectul unei cereri de revizuire.
Ori, in situatia in care se retinea ca hotararea atacata cu revizuire nu era o hotarare susceptibila de a fi atacata cu aceasta cale de atac extraordinara si retinerea inadmisibilitatii declararii caii de atac, analizarea in subsidiar si ipotetic a indeplinirii cerintelor legate de fondul cererii de revizuire si a conditiilor impuse de lege, nu putea fi retinuta drept o cercetare corespunzatoare prin prisma prevederilor legale a cererii de revizuire, astfel ca, instanta de recurs retinand ca fondat motivul de recurs vizand gresita retinere a inadmisibilitatii caii de atac a revizuirii, a dispus admiterea recursului, casarea in totalitate a hotararii pronuntate cu trimitere spre o noua judecare la aceeasi instanta - judecator sindic in vederea cercetarii corespunzatoare a conditiilor de fond si de drept a cererii de revizuire formulate de revizuienta.
De asemenea, cu ocazia rejudecarii cauzei, instanta va analiza si argumentele invocate de recurenta revizuienta si intimati in faza procesuala a recursului, referitoare la fondul cererii de revizuire formulate.

Sursa primara

Incheierea nr.1221/12.10.2004 a Tribunalului Bistrita Nasaud;
Decizia nr.247/23.06.2005 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal;
Dosar 2352/C/2005;

Temei de drept
- art.6,8,9,11 din Legea nr.64/1995 republicata;
- art.322  al.1 Cod procedura civila .
SECTIA COMERCIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie : Obiectul  cererii de chemare in judecata. Prescriptia dreptului la actiune.

      Calificarea gresita a obiectului cererii de chemare in judecata de catre instanta de fond drept o actiune in anularea transferului fraudulos introdusa de catre lichidatorul falitei in loc de o actiune in recuperarea debitelor falitei duce la aplicarea gresita a dispozitiilor legale privind prescriptia dreptului la actiune.
      
Prin Sentinta nr. 2265/LC din 03.11.2003, Tribunalul Satu Mare a admis exceptia prescrierii dreptului la actiune ridicata de paratul T.V. in nume propriu  cat si  pentru parata SOCIETATEA AGRICOLA L.D.U., si a respins actiunea formulata de reclamanta SC C.LJ 2000 SA in calitate de lichidator judiciar al falitei SC A.SA, in temeiul art. 23 lit.g si art.42 din Legea 64/1995, impotriva paratilor: S.A.L.D., R.V.,R.M.si T.V., actiunea comerciala fiind prescrisa in temeiul art. 46 din L.64/1995 republicata cu modificarile ulterioare.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca potrivit prev.art.44 din L.64/1995, lichidatorul putea introduce la tribunal actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna drepturilor creditorilor in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, acestea fiind actiuni pentru reintregirea patrimoniului debitorului. In speta s-a deschis procedura falimentului si s-a desemnat lichidator prin incheierea judecatorului sindic din data de 20.04.2000, dosar nr. 4028/1999 .
Potrivit art.46 punct 1 din lege , actiunea lichidatorului intemeiata pe disp.art.44 sau 45 putea fi introdusa in termen de 1 an de la deschiderea procedurii , iar prezenta actiune a fost introdusa de lichidator la data de 27.11.2002, deci peste termenul de 1 an prevazut de lege, motiv pentru care s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune al lichidatorului si s-a respins actiunea formulata de acesta.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, reclamanta SC A.SA prin lichidator SC C.LJ 2000 SA, solicitand admiterea recursului, schimbarea in tot a hotararii atacate si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
In motivare s-a aratat ca este nelegala solutia pronuntata de catre prima instanta, de respingere a actiunii ca fiind prescris dreptul la actiune, in temeiul art. 44- 46 din Legea 64/1995, deoarece actiunea avea ca temei de drept disp.art. 969 , 1703,1080, 1361 si urmat. din codul civil art. 21 din Legea 36/1991 si nu disp.prevazute de legea privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.
Examinand cauza prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu, in temeiul art. 3041 cod procedura  civila, instanta a constatat ca recursul este intemeiat.
Prin actiunea formulata de lichidatorul debitoarei SC A.SA s-a solicitat instantei obligarea paratilor la plata in solidar catre debitoare a sumei de  65.845.160 lei, reprezentand contravaloare produse livrate si neachitate, avans ridicat si contravaloare prestari servicii agricole efectuate de catre aceasta. In drept au fost invocate disp.art.23 lit.g si art. 42 din Legea 64/1995, art. 21 din Legea 36/1991 si art. 25 din Statut.
Instanta nu a fost insa sesizata cu o actiune pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial, in temeiul art.44 sau 45 din Legea 64/1995, chiar daca au fost invocate disp. prevazute de art. 23 lit.g si art. 42 din aceasta lege. Dispozitiile invocate de reclamant se refereau la atributia lichidatorului de a urmari incasarea creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, efectuat de acesta inainte de deschiderea procedurii (art.23 lit.g) , respectiv la scutirea de la plata taxei de timbru a actiunilor introduse de lichidator sau administrator in aplicarea dispozitiilor cuprinse in Sectiunea a III-a din Legea privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului (art. 42 ).
Chiar in situatia indicarii gresite a temeiului de drept al actiunii, instanta nu era tinuta de textul de lege invocat de parte, aceasta avand obligatia stabilirii naturii juridice a pricinii si a temeiului de drept in functie de situatia de fapt descrisa, in virtutea principiului rolului activ al instantei judecatoresti.
In speta, reclamantul nu a calificat actiunea ca fiind o actiune de anulare a unui act fraudulos, intemeiata pe disp.art.44 sau 45 din L.64/1995 ci dimpotriva, facea referire la prevederile art.25 lit.g din aceasta lege care confera dreptul lichidatorului de a urmari incasarea creantelor debitorului de la proprii debitori. Din situatia de fapt expusa in actiune si din inscrisurile depuse in probatiune, rezulta ca natura juridica a pricinii era aceea de actiune in pretentii, intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, urmarindu-se incasarea creantelor pe care debitoarea SC A.SA le avea la diversi debitori, dreptul la actiune prescriindu-se in termenul general de 3 ani prevazut de dispozitiile cuprinse in Decretul nr.167/1958, care trebuia avut in vedere de instanta si nu termenul special de prescriptie de un an prevazut de art. 46 din Legea 64/1995.
Prin urmare, solutia instantei de admitere a exceptiei  prescrierii dreptului la actiune ,in temeiul art. 46 alin.1 din Legea 64/1995 este nelegala.
Pentru aceste considerente in temeiul art.312 alin.5 teza I cod procedura  civila, a fost admis recursul, casata in tot hotararea atacata si trimisa cauza spre rejudecare aceleasi instante.

Sursa primara

Sentinta nr.2265/3.11.2003 a Tribunalului Satu Mare;
Decizia nr.251/23.06.2005 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal;
Dosar 1871/C/2005;

Temei de drept
- art.44 - 45 din Legea nr.64/1995;
- Decretul nr.167/1958;
- art.312  al.5 teza I Cod procedura civila.
SECTIA COMERCIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie : Sechestru asigurator.

      Una dintre conditiile de admisibilitate ale unei cereri de infiintare a sechestrului asigurator este existenta unei creante certe, lichide si exigibile; respingerea ca prescrisa a actiunii in realizarea creantei, duce la neindeplinirea  conditiei exigibilitatii creantei invocate in cererea de infiintare a sechestrului asigurator.
      
Prin incheierea nr. 4/6.01.2005, Tribunalul Bihor, a admis cererea formulata de catre reclamantul S.I.G., in contradictoriu cu parata SC C.I.SRL, dispunand instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale societatii parate  pana la  concurenta sumei de 39.140 USD si 142.491.380 lei, cu conditia achitarii de catre reclamant a unei cautiuni in suma de 2.000.000 lei in termen de 4 zile.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca urmare a analizarii cererii in baza art. 592 cod procedura civila ca aceasta este intemeiata, creanta reclamantului in suma de 39.140 USD si 142.491.380 lei fata de societatea parata fiind constatata prin act scris respectiv scrisoarea societatii parate nr. 28/4.12.2000, depusa la dosar. Aceasta creanta a ajuns la scadenta, reclamantul dovedind  ca a intentat actiune pentru recuperarea acestei sume. Astfel ca s-a apreciat ca sunt indeplinite conditiile  infiintarii unui sechestru asigurator si s-a dispus aceasta masura.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs  in termen si legal timbrat parata SC C.I.SRL , solicitand admiterea recursului, casarea  incheierii atacate si respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurator formulata de reclamantul S.I.G.
In motivarea recursului s-a aratat ca cererea de instituire a sechestrului asigurator este  inadmisibila deoarece, actiunea pentru emiterea somatiei de plata in temeiul OG 5/2001 nu avea caracterul unei actiuni de fond  asa cum prevad disp.art.591 cod procedura civila. Pe de alta parte, cererea de instituire a sechestrului asigurator estre  lipsita de interes si neintemeiata intrucat prin AGA de la SC C.I.SRL, s-a hotarat ca vanzarea oricarui mijloc fix cu valoare de peste 500.000 lei se va face numai cu acordul tuturor asociatilor, deci inclusiv acordul reclamantului intimat, situatie in care instituirea sechestrului asigurator nu avea temei, din moment ce bunurile societatii nu puteau fi instrainate fara acordul intimatului.
Sub aspectul cautiunii,  recurenta a aratat ca suma de 2.000.000 lei la care a fost obligat reclamantul cu titlu de cautiune era atat de derizorie incat nu exista si a solicitat in subsidiar,daca se va aprecia de catre instanta intemeiata cererea formulata de reclamantul S.I.G., sa se fixeze o cautiune de 100.000.000 lei.
Prin intampinarea formulata, intimatul a solicitat respingerea recursului si mentinerea incheierii nr. 4/2005 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator, intrucat actiunea prin care a solicitat instantei pronuntarea unei ordonante privind somatia de plata intemeiata pe disp.OG 5/2001 , facea dovada indeplinirii conditiei prevazuta de art.591 cod procedura civila a intentarii actiunii , prin actiune intelegandu-se toate cererile adresate instantei care aveau obiect patrimonial. Intimatul a mai aratat ca luarea acestei masuri asiguratorii era intemeiata, urmarindu-se prin aceasta asigurarea recuperarii creantei sale , atunci cand va avea un titlu executoriu in acest sens, cu plata unei cautiuni legale.
Examinand cauza prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu in temeiul art.304 ind.1 cod procedura civila, instanta a constatat ca recursul este intemeiat.
Una din conditiile prevazute de art. 591 cod procedura civila pentru instituirea masurii sechestrului asigurator o reprezenta intentarea actiunii civile, deoarece aceasta era o masura  asiguratorie temporara, destinata sa indisponibilizeze bunurile mobile sau imobile ale paratului pana la terminarea procesului , in scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-si realiza creanta constatata prin hotararea ce se va pronunta.
In speta reclamantul intimat a facut dovada introducerii actiunii prin cererea pentru emiterea somatiei de plata , dar prin sentinta comerciala nr. 199/5.04.2005 s-a admis exceptia prescrierii dreptului la actiune si s-a respins cererea pentru emiterea somatiei de plata, aceasta hotarare judecatoreasca fiind irevocabila.
Prin urmare , fata de solutionarea actiunii principale in sensul respingerii ca fiind prescris dreptul la actiune, printr-o hotarare irevocabila, instanta a constatat ca creanta creditorului intimat S.I.G. nu era exigibila, conditie prevazuta de asemenea de disp.art.591 cod procedura civila pentru infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor debitorului.
Intimatul nu a facut dovada faptului ca, debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise sau exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori risipeasca averea conform art. 591 alin.3 cod procedura civila, situatie in care fata de imprejurarea ca creanta nu era exigibila, mentinerea masurii dispusa prin incheierea nr. 4/6.01.2005 nu se justifica.
Formularea unei contestatii in anulare impotriva sentintei comerciale nr. 199/5.04.2005 nu avea relevanta intrucat contestatia in anulare este o cale de atac extraordinara, de retractare a hotararii.
Pentru aceste considerente in temeiul art.304 ind.1 si art.312 alin.1 cod procedura civila a fost admis recursul, modificata incheierea atacata si respinsa cererea formulata de reclamant pentru infiintarea sechestrului asigurator.
Motivele invocate de recurent, privind intentarea unei actiuni , respectiv lipsa de interes a cererii de instituire a sechestrului asigurator erau neintemeiate intrucat si actiunea  pentru emiterea somatiei de plata, avand ca scop obtinerea unui titlu executoriu, facea dovada intentarii actiunii prevazuta de disp.art. 591 cod procedura civila, situatie in care pana la obtinerea titlului executoriu , creditorul avea dreptul sa-si sigure valorificarea creantei prin instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor debitorului.

Sursa primara

Incheierea nr.4/COM/6.01.2005 a Tribunalului Bihor;
Decizia nr.248/23.06.2005 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal;
Dosar 722/C/2005;

Temei de drept
- art.591 si urm. Cod procedura civila ;
- art.3041, 312 Cod procedura civila.