Normele de competenta teritoriala

Normele de competenta teritoriala , instituite de art. 2 alin 3 din OG 5/2001 privind somatia de plata au caracter imperativ
Potrivit art. 59 cod comercial, orice obligatiune comerciala trebuie sa fie executata la locul aratat in contract, la cel care rezulta din natura operatiunii ori din intentia partilor contractante. "In lipsa de o clauza expresa, contractul trebuie sa fie executat in locul unde cel ce s-a obligat isi avea stabilimentul sau comercial sau cel putin domiciliul ori resedinta la formarea contractului".
    Decizia nr. 22/RC/29.11.2009 a Tribunalului Comercial Arges in dosar nr.5094/1259/2008  
Prin sentinta comerciala nr.4523/23.07.2007, Judecatoria Pitesti a admis exceptia necompetentei teritoriale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea  Judecatoriei Gaesti .
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca la data de 25.06.2008 creditoarea SC P P S.A. a solicitat emiterea somatiei de plata impotriva debitorului V I pentru suma de 258,46 lei .
In motivarea actiunii , creditoarea a aratat ca in anul 2005 a executat lucrari de bransare la alimentarea cu apa a localitatii Valea Mare, jud. Dambovita , in folosul debitorului. Pentru aceste lucrari s-a emis factura fiscala pentru care s-a cerut emiterea ordonantei. Factura a fost acceptata la plata de beneficiar dar nu a fost achitata .
Impotriva sentintei in termen legal a declarat recurs S.C PP SA in temeiul disp. art. 304 pct.9 c.pr.civ. .
In criticile formulate  recurenta  a apreciat ca hotararea este nelegala si netemeinica intrucat dreptul de a alege intre  mai multe instante  competente  conf. art. 12 c.pr.civ. apartine reclamantului in virtutea principiului disponibilitatii.
Art. 10 pct.4 c.pr.civ. trebuie inteles in sensul ca se instituie o competenta alternativa in cererile avand ca obiect obligatii comerciale, in raport de care actiunea poate fi introdusa la instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii . Instanta sesizata nu este indreptatita sa analizeze din oficiu competenta teritoriala  intrucat este relativa si prin urmare numai paratul ar putea cere declinarea competentei .
In raport de aceste considerente se solicita admiterea recursului casarea sentintei si stabilirea competentei in favoarea Judecatoriei Pitesti .
Intimata debitoare nu a formulat intampinare .
Examinand recursul prin prisma criticilor invocate, cat si din oficiu, conf. art. 306 alin. 2, c.pr.civ., Tribunalul Comercial constata ca este nefondat.
Critica privind imposibilitatea instantei de a invoca din oficiu competenta teritoriala este neintemeiata .
La data de 25/iunie/2008, reclamanta creditoare a sesizat Judecatoria Pitesti cu o cerere de emitere a somatiei de plata pentru suma de 297,46 lei in sarcina debitorului Voicu Ion.
La termenul de judecata din data de 23/07/2008, in baza art. 137 c.pr.civ.,  coroborat  cu art. 158 c.pr.civ. instanta a admis exceptia privind necompetenta teritoriala a Judecatoriei Pitesti in solutionarea cauzei, fata de dispozitiile art.2 alin. 3 din O.G. 5/2001 si a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Gaesti.
Sentinta pronuntata de instanta de fond este legala si temeinica.
Potrivit art.2 alin.1 din O.G.5/2001, cererile privind somatia de plata se depun la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta.
Asadar, in privinta competentei materiale, sunt aplicabile regulile de drept comun prevazute de art.1 si 2, pct.1 lit.a si b c.pr.civ., referitoare la judecata in prima instanta.
In solutionarea cererii prin care creditorul a declansat procedura somatiei de plata, instanta va verifica din oficiu nu numai competenta materiala, ci si competenta teritoriala, fata de dispozitiile art.2 alin.3 din O.G. 5/2001, chiar daca, potrivit dreptului comun, competenta teritoriala ar avea caracter relativ. Aceasta deoarece textul din legea speciala nu distinge si prin urmare nici instanta nu trebuie sa distinga.(ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus)
Regula de interpretare conform careia, in situatia in care un text de lege are o formulare generala, atunci si aplicarea lui va fi generala, trebuie inteleasa in sensul ca instanta nu poate face distinctii, daca legea nu le incorporeaza.
 Interpretand restrictiv dispozitiile art.2 alin.3 din O.G. 5/2001, concluzia care se impune este ca textul normei juridice este mai larg decat in dreptul comun, astfel ca, in materia O.G. 5/2001 normele de competenta teritoriala sunt de ordine publica, instanta putand sa le invoce si din oficiu.
In ceea ce priveste incidenta dispozitiilor art.12 c.pr.civ si a principiului disponibilitatii, se retine ca, intr-adevar, in toate cazurile de competenta teritoriala alternativa, alegerea intre mai multe instante deopotriva competente, revine reclamantului. Insa, aceste dispozitii trebuie privite in stransa corelatie cu art. 10 alin.1 si alin.2 pct.4, in raport de care in cererile privitoare la obligatii comerciale, in afara de instanta domiciliului paratului, mai sunt competente instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii.
In mod nelegal, reclamanta a sesizat instanta de la domiciliul sau - Judecatoria Pitesti, desi alegerea de competenta putea opera numai intre instanta de la domiciliul paratului sau de la locul executarii obligatiei ori a locului platii.
Din inscrisurile aflate la dosar(factura fiscala nr. 4949002/2005, cererea de chemare in judecata) nu rezulta locul unde obligatia a luat nastere, iar in ceea ce priveste locul platii, in absenta unui contract intre parti care sa stipuleze locul executarii obligatiei, devin incidente dispozitiile art. 59 c. com. si 1104 c.civ.
Plata trebuie sa fie efectuata la locul convenit de parti, iar daca partile nu au stabilit expres locul platii, Codul Civil prevede ca plata se efectueaza la domiciliul debitorului - art. 1104 alin. 2, in acest caz plata este cherabila.
Aceste dispozitii sunt prevazute si in art. 59 din c. com. potrivit carora orice obligatie comerciala trebuie sa fie executata in locul aratat in contract sau in locul care ar rezulta din natura operatiunii ori din intentia partilor.
In prezenta caracterului imperativ al normelor de competenta teritoriala, instituit de art.2 alin.3 din O.G. 5/2001 privind somatia de plata, instanta competenta privind solutionarea cauzei este Judecatoria Gaesti.
Pentru aceste considerente, in baza art. 312 c.pr.civ Tribunalul Comercial Arges a respins recursul ca nefondat .