RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. TICHETE DE MASA. - art.1 si urm. din Legea 142/1998

      SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. TICHETE DE MASA.
- art.1 si urm. din Legea 142/1998;
- art.40 din Legea 511/2004, 24 din Legea 379/2005, art.III din OUG 88/2006;
- art.41 al.2, 53 Constitutie;
- art.5 al.3 Codul Muncii.

      Legiuitorul a prevazut posibilitatea ca anumite categorii de persoane sa beneficieze de o alocatie individuala de hrana  acordata sub forma tichetelor de masa cu conditia indeplinirii cerintelor cumulativ prevazute la art.1 din Legea 142/1998; indeplinirea doar a unora dintre aceste conditii nu poate duce la acordarea beneficiului respectiv.

      Prin sentinta nr.212 din 23.05.2007 pronuntata in dosarul nr.1181/83/2007, Tribunalul Satu Mare a respins actiunea in contencios administrativ inaintata de reclamantele T.I., F.M., M.M., A.I., B.G., C.R., S.A.D., impotriva paratilor Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Satu Mare, pentru drepturi banesti.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere ca reclamantele din cauza, au calitatea de functionari publici la Tribunalul Satu Mare. In aceasta calitate, reclamantelor li se aplica prevederile Legii 188/1999 privind Statutul functionarilor publici. Art. 2 alin. 1 si 2 din acest act normativ prevede "Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative autonome.
Functionarul public este persoana numita, in conditiile legii, intr-o functie publica", iar la art. 4 alin. 1 se prevede in mod expres, "raporturile de serviciu se nasc si se  exercita pe baza actului administrativ de munca, emis in conditiile legii".
Potrivit art. 29 din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a). salariul de baza,
b). sporul de vechime in munca,
c). suplimentul postului,
d). suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici".
Din dispozitiile legale amintite rezulta fara putinta de tagada faptul ca functionarii publici exercita prerogativele unei functii publice in baza unui act administrativ de numire a acestora si nu in baza unui contract individual de munca.
Drepturile banesti solicitate de catre reclamante prin prezenta actiune in contencios administrativ sunt prevazute de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa. Potrivit art. 1 din acest act normativ "salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al  celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, denumite in continuare angajator pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale pentru unitatile din sectorul bugetar si, in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Din cuprinsul acestei dispozitii legale rezulta ca de alocatia individuala de hrana sub forma tichetelor de masa pot beneficia doar salariatii angajati in baza unui contract individual de munca si ca aceasta dispozitie legala nu se aplica celorlalte categorii de salariati, functionari publici, magistrati etc.
Este adevarat ca prin Legea nr. 142/1998 privind tichetele de masa s-a instituit o anumita forma de protectie sociala a salariatilor, insa se constata ca aceasta forma de protectie sociala este prin lege facultativa pentru angajator si nu este garantata prin art. 41 alin. 2 din Constitutia Romaniei "Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si  alte situatii specifice, stabilite prin lege".
In conditiile in care legea speciala privind acordarea tichetelor de masa se aplica doar salariatilor angajati in baza unui contract individual de munca, prin art. 3 din OUG nr. 88/2006 s-a prevazut in mod expres ca "institutiile publice centrale si locale, asa cum sunt definite prin Legea privind finantele publice nr. 500/2002 cu modificarile ulterioare si, prin Legea privind finantele publice locale nr.  273/2006, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, inclusiv activitatile finantate integral din venituri proprii, infiintate pe langa institutiile publice, cu exceptia institutiilor finantate integral din venituri proprii, nu acorda tichete de masa in anul 2007", fiind astfel exclusi de la posibilitatea de a beneficia de tichete de masa si o parte considerabila din salariatii din sectorul bugetar  si, in conditiile in care prin legile succesive de salarizare a functionarilor publici nu s-a facut trimitere in mod expres la posibilitatea ca si functionarii publici sa beneficieze de dispozitiile Legii nr. 142/1998, instanta a apreciat ca reclamantii, functionari publici nu beneficiaza de dispozitiile Legii nr. 142/1998 in sensul ca acestia nu au si nu au avut dreptul de a beneficia de alocatia individuala de hrana sub forma tichetelor de masa, drepturile salariale ale acestora fiind in mod expres si limitativ prevazute de legi speciale in functie de rolul si importanta in societate a functiei publice in care acestia sunt numiti.
Intrucat nici un functionar public nu beneficiaza si nu a beneficiat niciodata de dispozitiile Legii 142/1998, reclamantii privitor la drepturile banesti solicitate nu detin un bun in sensul prevazut de art. 1 din Protocolul 1 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale si de interpretarea data acestei notiuni in practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, astfel ca acestia nu pot invoca in fata instantei nationale dreptul la nediscriminare prevazut de art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece acest drept  poate fi invocat numai cu privire la drepturile si libertatile pe care  Conventia le reglementeaza.
Impotriva hotararii pronuntate de prima instanta au declarat recurs, in termen, reclamantii, solicitand instantei admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat instantei ca prin actiunea depusa la prima instanta au solicitat obligarea paratilor la plata sumelor de bani reprezentand contravaloarea tichetelor de masa prevazute de Legea nr.142/1998 pe perioada martie 2004 - martie 21007, insa prima instanta a respins cererea cu motivarea ca prevederile legii invocate nu se aplica functionarilor publici ce sunt numiti in functii publice si nu au contract individual de munca incheiat. Considera ca sentinta a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, motiv prevazut in art.304 pct.9 Cod procedura civila, retinandu-se gresit ca deoarece functionarii publici nu beneficiaza si nici nu au beneficiat niciodata de dispozitiile Legii 142/1998, acestia nu detin un bun in sensul prev. de art.1 Protocolul 1 la Conventia CEDO. Considera ca sunt beneficiari ai unui bun in sensul vizat de prevederile invocate, mai ales ca in tara, mai multe instante s-au pronuntat in sensul acordarii drepturilor solicitate. Referitor la posibilitatea acordarii tichetelor de masa fara a stabili in sarcina angajatorului obligatia acordarii lor, posibilitatea respectiva nu exclude concluzia ca nu ar fi indreptatiti la asemenea tichete avand in vedere caracterul de masura de protectie sociala al acestora. Acordarea acestor drepturi doar unora din functionarii publici incadrati in sectorul bugetar reprezinta vadit o masura de discriminare care se face intre salariatii aceluiasi sector precum si o practica neunitara a instantelor interne apreciata ca un motiv de condamnare a statului roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Intimatul Ministerul Justitiei, prin intampinarea depusa la dosarul cauzei, a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca legala a sentintei atacate, aratand ca in mod corect a retinut prima instanta ca legiuitorul nu a stabilit in mod imperativ obligatia angajatorului de a acorda tichete de masa si ca acesta este conditionat in privinta aplicarii lui de prevederea in buget a unor sume cu aceasta destinatie, iar in speta nu s-au alocat sume cu aceasta destinatie in bugetul ministerului, neexistand nici situatia discriminatorie invocata atata vreme cat prevederile legilor bugetare anuale au interzis acordarea tichetelor la toate institutiile publice cu exceptia celor finantate integral din venituri proprii.
Instanta de recurs, analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, a retinut ca este nefondat, urmand ca in baza prev. art.312 Cod procedura civila sa dispuna respingerea lui ca atare si mentinerea in totalitate a sentintei atacate pentru urmatoarele considerente :
Recurentii reclamanti au investit prima instanta cu o actiune in contencios administrativ  solicitand obligarea paratilor chemati in judecata la plata contravalorii tichetelor de masa pe o perioada de 3 ani respectiv noiembrie 2003 - noiembrie 2006 actualizata cu rata inflatiei pana la data efectuarii platii, aratand ca au calitate de functionari publici numiti la Tribunalul Satu Mare si li se aplica dispozitiile cuprinse in Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa.
Conform prev.art.1 din Legea 142/1998 salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si a celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract de munca denumit angajator pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa suportata integral pe costuri de angajator. Tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau dupa caz de bugetele locale pentru unitatile din sectorul bugetar si in limita bugetului de venituri si cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Din analiza si interpretarea textului de lege mai sus citat rezulta ca pentru a beneficia de tichetele de masa legiuitorul a prevazut in cuprinsul textului de lege 3 conditii cumulative de indeplinit si anume : calitatea beneficiarului, optiunea angajatorului si limita prevederilor de buget. Astfel, s-a prevazut ca beneficiaza de tichete de masa salariatii societatilor comerciale, regiilor autonome si cei din sectorul bugetar, precum si persoanele angajate cu contract individual de munca in cadrul unitatilor cooperatiste ori a unor persoane fizice sau juridice. In categoria "salariatilor" prevazuti de legiuitor intra orice salariat din cadrul celor trei categorii de angajatori indiferent daca sunt angajati cu contract de munca ori numiti in functie, deoarece sensul vizat de textul de lege este unul mai larg decat cel rezultat din interpretarea data de prima instanta, beneficiar al unui salariu fiind si functionarul public din cadrul unei institutii bugetare nu doar persoana angajata cu contract individual de munca, conditia respectiva fiind  impusa doar la categoriile de angajatori prevazuti in Teza a II-a a textului de lege. Prin urmare prin prisma primei conditii prevazute de lege reclamantii functionari publici ai paratului de randul I indeplinesc cerinta prevazuta de lege pentru munca prestata acestia beneficiind de salariu si avand calitatea de salariat, singura diferenta fata de ceilalti salariati ai institutiei publice fiind actul in baza caruia au ajuns angajati.
Cu privire la cea de-a doua conditie prevazuta de legiuitor s-a retinut ca in cuprinsul textului de lege s-a prevazut posibilitatea pentru angajatori, facultativa de a acorda tichete de masa propriilor salariati. In textul de lege s-a utilizat sintagma "pot primi", la optiunea angajatorului de a le acorda sau nu tichetele si nu sintagma "vor primi" ce ar implica stabilirea unei obligatii in sarcina angajatorului de a acorda tichetele. In consecinta se retine ca in mod corect a retinut prima instanta sub acest aspect ca legiuitorul a stabilit o forma de protectie sociala facultativa pentru angajator, care are dreptul de a opta pentru acordarea sau nu a formei de protectie sociala respective, aceasta masura nefiind una expres prevazuta si garantata de prev.art.41 al.2 din Constitutia Romaniei. Textul de lege constitutional garanteaza dreptul salariatilor la masurile de protectie sociala explicitate expres in cuprinsul prevederii cat si la alte masuri stabilite expres prin lege. Or, prin textul de lege invocat de recurenti nu s-a stabilit in sarcina angajatorului o obligatie, ci doar o facultate, avand drept de optiune intre a o acorda sau nu. Intr-adevar in unele situatii exprimarea acestei optiuni poate avea un caracter discriminatoriu daca in cadrul aceleiasi institutii pentru aceeasi categorie de salariati angajatorul opteaza ca unora dintre ei sa le acorde dreptul si altora nu. Insa caracterul discriminatoriu dispare atunci cand este vorba despre institutii publice diferite si categorii de salariati diferiti care nu presteaza activitati de aceeasi natura. Prin urmare nu se poate retine discriminarea invocata de recurenti in raport de alte categorii sociale de salariati ( medici de ex.) si in raport de alti angajatori, chiar daca acestia poarta denumirea generica de "institutie publica".
Cu privire la cea de a treia conditie s-a retinut ca legiuitorul a conditionat optiunea angajatorului de a acorda tichetele de masa de limita prevederilor bugetare aprobate pentru fiecare angajator. In consecinta chiar daca angajatorul si-ar fi exprimat optiunea in sensul acordarii tichetelor de masa propriilor salariati, acest fapt nu poate avea loc decat daca, in bugetul angajatorului respectiv au fost alocate sume in acest sens. Sub acest aspect se retine ca pentru institutiile publice cu exceptia celor finantate integral din venituri proprii, nu au fost alocate sume bugetare cu destinatia acordarii tichetelor de masa prin nici una din legile bugetare din perioada solicitata de recurenti, astfel cum in mod corect a retinut si prima instanta (art.40 din Legea 511/2004, art.24 din Legea 379/2005, art.III din OUG 88/2006). Prin urmare nefacandu-se dovada ca institutia la care isi desfasoara activitatea recurentii reclamanti, in acelasi sector de activitate ca si cel in care isi desfasoara acestia activitatea,, ar fi aplicat preferential fata de anumiti salariati prevederile legale invocate nu se poate pune problema incalcarii prev.art.41 al.2 si 53 din Constitutie, art.5 al.3 din Codul muncii ori art.14 din CEDO.
In consecinta deoarece reclamantii din prezenta cauza nu au facut dovada indeplinirii cerintelor cumulativ prevazute de lege pentru a beneficia de tichetele de masa in mod corect a retinut de prima instanta ca cererea formulata este neintemeiata.
De asemenea nu a putut fi retinut ca temei legal in vederea admiterii actiunii practica judiciara invocata de recurenti deoarece in sistemul nostru de drept practica judiciara nu constituie izvor de drept.
In consecinta, s-a retinut ca motivele de recurs invocate de recurenti sunt nefondate, astfel ca recursul declarat in cauza a fost respins ca nefondat cu mentinerea in totalitate a sentintei recurate.

(Decizia nr.270/CA/4.10.2007 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).