DREPT CIVIL. RECTIFICARE DE CARTE FUNCIARA . APLICAREA DISPOZITIILOR ART. 37 DIN DECRETUL LEGE NR. 115/1938 TERTULUI SUBDOBANDITOR DE BUNA CREDINTA SI CU TITLU ONEROS. TERMEN DE PRESCRIPTIE.

SECTIA CIVILA MIXTA

MATERIE: DREPT CIVIL. 
RECTIFICARE DE CARTE FUNCIARA .
APLICAREA DISPOZITIILOR ART. 37 DIN DECRETUL LEGE NR. 115/1938 TERTULUI SUBDOBANDITOR DE BUNA CREDINTA SI CU TITLU ONEROS.
      TERMEN DE PRESCRIPTIE.

      
      Actiunea in rectificare intemeiata pe dispozitiile art. 37 din Legea nr. 115/1938, daca a fost inaintata in termenul legal, isi va produce efectele si fata de tertele persoane, care au dobandit cu buna credinta si prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare.
      Termenul va fi de 3 ani socotiti de la inregistrarea cererii pentru inscrierea dreptului a carui rectificare se cere.
      

Temei de drept: ( Decizia civila nr. 933/25 septembrie 2007)
            Curtea de Apel Oradea
                                                                  dosar nr. 740/111/2006        Prin sentinta civila nr.6087 din 14 noiembrie 2005, pronuntata de Judecatoria Oradea in dosar nr.1782/2004, s-a admis cererea formulata de reclamanta S.T. impotriva paratilor L.A., B.I. si B.M..
A declarat nul contractul de vanzare-cumparare incheiat de parati si autentificat prin incheierea nr.1577/18.09.2000 la B.N.P. S.C. si a declarat nula incheierea nr.1263/18.09.2000 pronuntata de Biroul de Carte Funciara din cadrul Judecatoriei Viseu de Sus, in sensul ca a dispus radierea inscrierilor de sub B.4 din C.F. 2673 Leordina privind imobilul cu nr. top 3598/1 in natura reprezentand casa si arator in zavoi intre ape in suprafata de 2436 m.p.
A obligat paratii sa plateasca reclamantei suma de 600 lei noi cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatoria a retinut ca la data de 18.09.2000 prin contractul de vanzare-cumparare autentificat la B.N.P. S.C., parata L.A. a transmis paratilor B.I. si B.M. dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top 359/1 inscris in C.F. 2673 Leordina in natura reprezentand casa si arator in zavoi intre ape in suprafata de 2436 m.p.
In baza acestui contract paratii B. si-au intabulat dreptul de proprietate in cartea funciara prin incheierea nr.1263/18.09.2000.
Instanta  de fond a retinut ca, prin decizia civila nr.252/A/2004 pronuntata de Tribunalul Bihor, irevocabila, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului incheiat intre numitii I.I. si I.D. in calitate de vanzatori si parata de randul 1 in calitate de cumparatoare, dispunandu-se radierea acestui drept din cartea funciara.
Judecatoria a retinut in continuare ca desfiintarea unui act juridic duce in principiu la inlaturarea efectelor acestuia, produse in intervalul dintre momentul incheierii sale si cel al desfiintarii lui, cu exceptia situatiei in care se retine buna-credinta a subdobanditorului unui bun cu titlu oneros.
Prima instanta a conchis ca paratii B.I. si M. au fost de rea-credinta la incheierea contractului de vanzare-cumparare a carui anulare se solicita in prezenta cauza, concluzie pe care a tras-o din depozitia martorei G.P. care a declarat ca in cuprinsul lunii septembrie 2000 s-a intalnit cu paratul de randul 2 cu care a avut o discutie legata de litigiile prin care reclamanta contesta dreptul de proprietate al altor persoane asupra imobilului, iar cu acest prilej paratul si-a manifestat dispretul fata de ea adresandu-i cuvinte jignitoare.
S-a mai subliniat de judecatorie ca  o asemenea atitudine coroborata cu faptul ca intregii comunitati ii erau cunoscute litigiile purtate de reclamanta, conduce la concluzia ca paratul a avut reprezentarea faptului ca titlul transmitatorului era pus sub semnul indoielii printr-o actiune in justitie.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel paratii B.I.si B.M., solicitand admiterea acestui, schimbarea in totalitate a hotararii apelate, cu consecinta respingerii actiunii.
Prin decizia civila nr.  209/A din 14 martie 2007 pronuntata  de Tribunalul Bihor in dosar nr. 740/111/2006, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus  de apelantii B.I. si B.M., in contradictoriu cu intimatii L.A. si S.T., impotriva sentintei civile nr. 6087 din 14 noiembrie 2005 pronuntata de Judecatoria Oradea, care a fost pastrata in totalitate.
Pentru a pronunta in acest sens, instanta de apel a retinut urmatoarele aspecte:
Asa cum rezulta din expunerea rezumata a lucrarilor dosarului, in speta dedusa judecatii tema pretentiilor si probatiunii vizeaza anularea contractului de vanzare-cumparare, subsecvent incheiat intre apelantii B.I. si B.M. in calitate de cumparatori si intimata L.A. in calitate de vanzatoare, avand ca obiect imobilul cu nr. top 3598/1 in natura reprezentand casa si arator in zavoi intre ape in suprafata de 2436 m.p.
In alti termeni, reclamanta S.T. invocand desfiintarea titlului initial al vanzatoarei L.A., prin decizia civila nr.252/A/2004 pronuntata de Tribunalul Bihor prin care s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre Ilie Ioan si I.D. in calitate de vanzatori si intimata L.A.in calitate de cumparator, avand  ca obiect tot acelasi imobil; a cerut desfiintarea si a actului subsecvent, incheiat intre vanzatoarea L.A.si cumparatorii apelanti.
In atare situatie, s-a apreciat ca in mod judicios prima instanta si-a circumscris analiza, stabilirii imprejurarii daca paratii apelanti B.I. si B. M. au fost de buna sau de rea-credinta la incheierea contractului in discutie.
In acest sens s-a impus a se avea in vedere dispozitiile art.34 din Legea nr. 7/1996, potrivit caruia cuprinsul cartii funciare se considera exact in folosul acelei persoane care a dobandit prin act juridic cu titlu oneros un drept real daca in momentul dobandirii dreptului nu a fost inscrisa in cartea funciara vreo actiune prin care se contesta cuprinsul ei sau daca nu a cunoscut pe alta cale aceasta inexactitate.
Verificand in coordonatele enuntate admisibilitatea actiunii in anulare spre care se tinde, s-a constatat ca in speta dedusa judecatii nu se poate retine buna-credinta a cumparatorului apelant in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, cata vreme probatoriul cauzei releva ca acesta a cunoscut sau cel putin cu diligente minime putea sa cunoasca faptul ca titlul vanzatorului este pus sub semnul indoielii.
In acest sens, s-a apreciat ca in mod corect a avut in vedere judecatoria declaratia martorei G.P., din depozitia careia rezulta ca printr-o discutie purtata cu apelantul i-a adus acestuia la cunostinta faptul ca asupra imobilului se poarta de mai mult tip o serie de litigii, acesta adresandu-i cuvinte jignitoare.
Depozitia martorului R.V., audiat de instanta de apel, care arata ca nu stie ca apelantul sa fi avut cunostinta de existenta unui litigiu cu privire la acest imobil, nu a fost luata in considerare, intrucat tinde la probarea unui fapt negativ general.
Prin urmare, s-a apreciat ca judecatoria cu temei a conchis imprejurarea ca atat apelantul cat si intimata L.A. au fost de rea- credinta la incheierea contractului, urmarind fraudarea drepturilor reclamantei, motiv pentru care in temeiul dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila, s-a respins apelul ca nefondat, mentinand ca legala si temeinica hotararea apelata.
        Impotriva acestei decizii, in termen au declarat recurs paratii-recurenti B.I. si B.M., solicitand modificarea in totalitate a hotararii atacate si implicit si schimbarea sentintei instantei de fond, in sensul respingerii actiunii principale, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea recursul se arata ca recurentii au fost de buna-credinta la incheierea contractului de vanzare-cumparare, fapt dedus din mai multe imprejurari, respectiv faptul ca nu au locuit niciodata in localitatea Leordina si prin urmare nu o cunosteau pe reclamanta sau litigiile legate de acest imobil, iar in  cartea funciara nu era notat  nici un proces ori alte mentiuni in acest sens.
Referitor la depozitia martorei  G.P., pe langa  faptul ca exista contradictii intre declaratiile date in fata instantei si declaratia autentificata sub nr. 1404/2003, pretinsa discutie la care face referire martora a avut loc ulterior achizitionarii, cand buna sau reaua-credinta a cumparatorilor nu mai prezenta importanta sub aspect juridic.
In drept, invoca dispozitiile art. 38 din  Legea nr. 7/1996.
Examinand recursul, prin prisma motivelor invocate precum si din oficiu, Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 37 din Decretul-Lege nr. 115/1938, actiunea in rectificare, daca a fost inaintata in termenul legal, isi va produce efectele si fata de tertele persoane, care au dobandit cu buna-credinta si prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare.
Termenul va fi de trei socotiti de la inregistrarea  cererii pentru inscrierea dreptului a carui  rectificare se cere.
In cauza contractul de vanzare-cumparare in litigiu a fost incheiat la 18 septembrie 2000,  iar actiunea in rectificare (anulare) a fost depusa la instanta la termenul  din 07.04.2003, inauntrul termenului de  trei ani, mai sus evocat, astfel ca actiunea este admisibila indiferent de buna sau reaua-credinta  a tertilor dobanditori.
Pe cale de consecinta, Curtea urmeaza in temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 si 296 Cod procedura civila urmeaza sa respinga recursul ca nefondat, iar in baza art. 274 Cod procedura civila ii va obliga pe recurenti  la 120 lei cheltuieli de judecata in  favoarea intimatei S.T., reprezentand cheltuieli ocazionate cu transportul la instanta.