Cerere de rejudecare in caz de extradare. Respingere. Reindividualizarea pedepsei.

CURTEA DE APEL ORADEA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Cerere de rejudecare in caz de extradare. Respingere. Reindividualizarea pedepsei. In situatia in care din probele administrate in cursul rejudecarii nu au rezultat elemente care sa permita o reducere a pedepsei (circumstante atenuante, schimbarea incadrarii juridice intr-o infractiune mai putin grava, aparitia unei legi mai favorabile), instanta nu va putea reindividualiza pedeapsa, conform art.72 din Codul penal, deoarece s-ar transforma intr-o instanta de control judiciar.                                                     Decizia penala nr.84/A/16.09.2008
                                              (dosar nr.3261/111/2007)
Prin sentinta penala nr.362/P din 10 decembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor, in baza art.522/1 Cod procedura penala s-a admis cererea de rejudecare formulata de condamnatul R. R., detinut in Penitenciarul Oradea si, in consecinta:
A fost anulata sentinta penala nr.39/14.02.2000 a Tribunalului Bihor, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 2690/25.05.2001 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In baza art.282 alin.2 Cod penal  rap. la art.284 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2. Cod penal  si art.74 lit. a Cod penal  si art.76  Cod penal  a fost condamnat inculpatul la 1 an inchisoare.
In baza art.215 alin.2 si 3 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.74    lit. a Cod penal si art.76  Cod penal  a fost condamnat inculpatul la 1 an 6 luni inchisoare.
In baza art.33,34 Cod penal au fost contopite pedepsele de mai sus in pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni inchisoare, cu art.71, 64 lit. a teza II si b Cod penal.  
In baza art.81 Cod penal si 71 alin.5 Cod penal  s-a dispus suspendarea conditionata a pedepsei de mai sus, precum si a pedepsei accesorii pe durata unui termen de incercare de 3 ani 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
I-a atras atentia asupra dispozitiilor art.83 Cod penal.  
In baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa retinerea din data de 02.06.1997 precum si perioada executata de la 07.04.2007 la zi.
A anulat ME 62/2000 emis la 20.06.2001 de Tribunalul Bihor si in baza art.350 Cod procedura penala a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului daca nu este arestat in alta cauza.
A constatat ca partile vatamate E. B. si S. E. nu s-au constituit parti civile in cauza.
In baza art.118 lit. b Cod penal a dispus confiscarea in favoarea statului a celor 7 bancnote in valoare de cate 100 marci germane false, ridicate in cursul urmaririi penale.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut ca, prin sentinta penala nr.39/2000 a Tribunalului Bihor, s-a dispus achitarea inculpatului R. R. in baza art.10 lit. d Cod procedura penala raportat la art.282 alin.2 Cod penal cu ref. la art.284 Cod penal si 215 alin.2,3 Cod penal cu aplic. art.41,42 Cod penal, apreciindu-se ca faptelor le lipseste intentia, inculpatul neavand intentia de a insela acele parti vatamate, nu a cunoscut ca valuta cumparata in Ungaria, respectiv 700 marci germane pentru 70.000 forinti este falsa, aspect de care a luat cunostinta in loc. Huedin, cand a fost oprit de organele de politie.
Prin decizia penala nr.132/A/2000 a Curtii de Apel Oradea, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor.
Prin decizia penala nr.2690/25.05.2001 a Curtii Supreme de Justitie, s-a admis recursul parchetului, s-a casat atat decizia cat si sentinta data in cauza si, in urma rejudecarii, s-a dispus condamnarea inculpatului la 2 pedepse a cate 3 ani 6 luni inchisoare pentru comiterea infractiunilor prev. de art. 282 alin.2 Cod penal cu referire la art.284 Cod penal si 215 alin.2,3 Cod penal cu aplicarea art.41,42 Cod penal. S-a aratat in motivare ca solutia de achitare a inculpatului este gresita si nu se intemeiaza pe probele dosarului care confirma vinovatia inculpatului. In consecinta, fapta inculpatului R. R. care a constat in punerea in circulatie de valori falsificate si de a detine astfel de valori pentru punere in circulatie, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev de art.282 alin.2 Cod penal rap. la art.284 Cod penal. De asemenea, fapta aceluiasi inculpat care a constat in inducerea sau mentinerea in eroare a unor persoane prin folosirea de mijloace frauduloase, cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.215 alin.2,3 Cod penal, astfel cum s-a schimbat incadrarea juridica a faptei din infractiunea prev. de art.215 alin.1 Cod penal.
In cererea de rejudecare dupa extradare inregistrata instanta, condamnatul a solicitat admiterea acesteia in principiu si rejudecarea cauzei intrucat desi a fost prezent in prima instanta, ocazie cu car ei s-a luat declaratie, nu s-a mai prezentat in apel, iar recursul s-a judecat fara citarea sa legala, el domiciliind in Ungaria, de unde nu a fost citat si nici nu a fost prezent.
In sedinta publica din 1.10.2007, s-a admis in principiu cererea de rejudecare dupa extradare considerand ca au fost indeplinite conditiile prev. de art.522/1 Cod procedura penala inculpatul fiind judecat si condamnat in lipsa, respingandu-se totodata si cererea de suspendare a executarii.
Rejudecand cauza, s-a luat declaratie inculpatului si au fost audiati martorii M.P. si H. K..
In declaratia data in fata instantei, inculpatul si-a mentinut declaratia din fata primei instante, aflata la f.11, aratand ca nu a aflat ca bancnotele sunt false decat in momentul in care a fost oprit de organele de politie din Huedin. De asemenea, a aratat ca nu a oprit la Vama Bors sa alimenteze autoturismul, decat intr-o localitate situata la 20-30 km de Oradea, de unde a cumparat benzina si ulei de motor pentru care a dat o bancnota de 100 marci, dupa care, a mai schimbat o suta de marci, marci pe care le cumparase pe teritoriul Ungariei de la niste tineri care voiau forinti intr-o benzinarie. Acelasi inculpat a mai aratat ca, in loc. Urvind a oprit si a cumparat sotiei sale struguri in valoare de 80.000 lei, de la partea vatamata, pentru care a platit 100 marci. Pentru restul pana la 100 marci a primit lei de la aceeasi parte vatamata.
Martorul M. P. audiat, si-a mentinut declaratia data initial in fata primei instante, declaratie care nu coincide cu cea data in fata organelor de politie. Astfel, martorul a aratat ca inculpatul a vrut sa-i plateasca in marci si i-a prezentat 2 bancnote de 100 marci pe care vanzatorul a vrut sa le duca la casa de schimb valutar din incinta statiei, insa a observat ca acestea sunt uzate si i le-a dat inapoi. Tot martorul arata ca in mod obisnuit, persoana care trebuia sa faca plata mergea la casa de schimb valutar si schimba valuta, dupa care revenea sa faca plata, cu alte cuvinte, nu-si poate explica aceasta atitudine adoptata, de a pleca personal sa schimbe valuta data de inculpat.
Audiata, martora H. K., concubina inculpatului, a confirmat spusele acestuia, cum ca nu a oprit in statia Peco din Bors. In continuare a aratat ca inculpatul a cumparat struguri din Urvind, pentru care a inmanat vanzatorului o bancnota de 100 marci, iar din Auseu a cumparat ulei pentru care a inmanat vanzatorului tot 100 marci, pentru restul primind lei pana la concurenta sumei de 100 marci.
Din coroborarea intregului probatoriu administrat in cauza, a rezultat ca inculpatul se face vinovat de savarsirea faptelor retinute in sarcina sa.
De retinut faptul ca inculpatul si-a retractat partial in fata primei instante declaratia data initial, aratand ca nu a oprit in statia Bors si ca nu a cunoscut ca valuta este falsa decat in momentul in care a fost oprit in localitatea Huedin insa, trebuie avute in vedere si celelalte probe administrate in cauza. Si martorul M. P. si-a schimbat declaratia data initial, aratand ca a aflat doar la cca o saptamana ca bancnotele date de inculpat sunt false, si nu de la casiera de la casa de schimb valutar asa cum a declarat initial, afirmand ca aceasta i-a spus doar ca nu poate primi valuta, intrucat este uzata, nespalata. Aceasta revenire asupra declaratiei nu este justificata si nici nu poate fi primita intrucat bancnotele ridicate si depuse la dosarul de urmarire penala nu prezinta urme de uzura si nu arata a fi spalate.
Instanta a retinut ca, date fiind imprejurarile in care s-a comis infractiunea de inselaciune, schimbarea incadrarii juridice in infractiunea prev de art.215 alin.2,3 Cod penal este justificata.
In urma rejudecarii, instanta a retinut ca, fata de faptele savarsite, fata de imprejurarile in care s-au comis acestea, fata de urmarile produse, fiind vorba despre o suma relativ mica de moneda falsa pusa in circulatie, data fiind persoana inculpatului, faptul ca nu are antecedente penale, a retinut in favoarea acestuia circumstanta atenuanta de la art.74 lit. a Cod penal si i-a aplicat o pedeapsa sub minimul prevazut de lege.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor solicitand admiterea apelului,  desfiintarea hotararii instantei de fond ca nelegala in sensul respingerii in principiu a cererii de rejudecare a cauzei dupa extradare. In subsidiar s-a solicitat desfiintarea hotararii atacate si aplicarea pedepselor aplicate de Curtea Suprema de Justitie in aceiasi modalitate de executare.
In motivarea apelului se arata in esenta ca in mod gresit s-a apreciat ca inculpatul a fost judecat in lipsa, deoarece a indicat instantei un domiciliu ales in Romania. De asemenea inculpatul a fost prezent la Tribunalul Bihor la doua termene de judecata respectiv la termenul din 31.01.2000 si 14.02.2000 cand cauza a fost judecata in fond si instanta le-a acordat ultimul cuvant. In fata Curtii Supreme de Justitie inculpatul a fost citat la domiciliul ales si a fost reprezentat de doi aparatori alesi.
In situatia in care se va considera ca cererea de rejudecare este admisibila s-a solicitat mentinerea pedepselor aplicate de Curtea Suprema de Justitie deoarece starea de fapt nu s-a modificat sub nici un aspect iar retinerea circumstantelor atenuante nu se justifica cu atat mai mult cu cat inculpatul audiat fiind nu a recunoscut savarsirea faptei.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor de apel cat si din oficiu,  curtea a constatat ca apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor este fondat si in consecinta l-a admis, a desfiintat in totalitate sentinta primei instante, in sensul ca in baza art.406 alin.4 Cod procedura penala a respins ca neintemeiata cererea de rejudecare dupa extradare formulata de condamnatul R. R. cu privire la sentinta penala nr.39/14.02.2000 a Tribunalului Bihor, definitiva prin decizia penala nr.2690/25.05.2001 a Curtii Supreme de Justitie.
Curtea a retinut ca, in ceea ce priveste admisibilitatea in principiu a cererii de rejudecare dupa extradare, a apreciaat ca in mod corect instanta de fond a dispus admiterea in principiu a acestei cereri fiind intrunite conditiile prevazute de art.522/1 Cod procedura penala, respectiv ca in cauza sa fie vorba de o persoana extradata care a fost judecata si condamnata in lipsa.
Astfel, inculpatul intimat R. R. a fost condamnat pentru prima data  in fata instantei de recurs unde nu a fost prezent la nici un termen de judecata.
Imprejurarea ca inculpatul a fost prezent in fata Tribunalului Bihor nu are relevanta, deoarece atat Tribunalul Bihor cat si Curtea de Apel Oradea au dispus achitarea sa in cauza.
Cu privire la solutia data de prima instanta, dupa admiterea in principiu, Curtea a retinut urmatoarele :
Procedura rejudecarii cauzei dupa extradarea condamnatului este o procedura speciala menita sa asigure garantarea dreptului la aparare si contradictorialitatea judecatii.
Dupa admiterea in principiu a cererii, instanta in mod obligatoriu trebuie sa-l audieze pe inculpat si poate dispune, daca gaseste necesar, administrarea din nou a probelor care au fost efectuate in cursul judecatii si de asemenea, va putea administra alte probe noi cerute de condamnat in raport de caracterul pertinent si concludent al acestora.
Daca din probele administrate rezulta ca hotararea pronuntata in prima judecata este netemeinica sau nelegala, instanta, rejudecand cauza, anuleaza hotararile pronuntate in prima judecata, chiar daca hotararea de condamnare a fost pronuntata de instanta de apel sau de recurs si pronunta o noua hotarare potrivit disp. art. 345- 353 Cod procedura penala.
Daca in urma rejudecarii cauzei, dupa administrarea probatoriului solicitat de inculpat, instanta constata ca acesta nu are nici o influenta asupra hotararii pronuntate in cursul primei judecati, respinge cererea de rejudecare.
In mod corect instanta de fond a retinut ca dupa administrarea probelor nu s-au modificat sub aspect probator elementele starii de fapt in ceea ce priveste vinovatia inculpatului, care de altfel nici nu a inteles sa declare apel impotriva hotararii primei instante.
Din probele administrate in cauza aratate pe larg de catre prima instanta rezulta ca inculpatul a pus in circulatie bancnote false, avand cunostinta despre acest aspect si inseland partile civile E. B. si S. E. 
S-a apreciat ca in mod gresit insa prima instanta a admis cererea de rejudecare dupa extradare si a dispus reindividualizarea pedepsei, deoarece din probele administrate in cursul rejudecarii nu au rezultat elemente care sa permita o asemenea reducere a pedepsei (circumstante atenuate, schimbarea incadrarii juridice intr-o infractiune mai putin grava, aparitia unei legi mai favorabile).
Retinand aceeasi stare de fapt cat si vinovatia inculpatului, daca din probele nou administrate in cauza nu rezulta circumstante care sa conduca la atenuarea raspunderii condamnatului, instanta nu putea reindividualiza pedeapsa conform art. 72 Cod penal, deoarece astfel s-ar transforma intr-o instanta de control judiciar.