Infractiuni de coruptie

Pe rol fiind  judecarea cauzei penale privind pe  inculpatul  P I sa, pentru savarsirea infractiunii prev. de Lg 78/2000, art. 292 cp si 288 cp.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta inculpatul L G – personal asistat av. F, inculpatul M M – personal asistat av. I, inculpatul D M – personl asistat av. C si G, inculpatul D L – personal asistat av. N, inculpatul P I personal asistat av.  I, av. G, inculpatul R M personal asistat av. B, pentru partea civila – c.j. T, lipsa fiind celelalte parti.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefiera de sedinta, dupa care:
Se constata depuse la dosarul cauzei relatiile solicitate de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Sectia de combatere a coruptiei, prin care comunica instantei faptul ca rechizitoriul nr. 26/P/2002 din 20.11.2002 a fost confirmat de catre domnul D V procuror sef, in perioada respectiva, al Sectiei de combatere a coruptiei.
Aparatorul inculpatului D L, av. N, precizeaza ca intelege sa ridice exceptia neregularitatii actului de sesizare al instantei, intrucat conform adresei existente la dosar fila 168, rechizitoriul nu a fost confirmat de procurorul general, ci de procurorul sef , in perioada respectiva, al sectiei de combatere a coruptiei. Precizeaza ca este adevarat ca in timp au existat mai multe modificari cu privire la regularitatea  sesizarii instantei, insa precizeaza ca modificarile  ulterioare nu pot avea relevanta in cauza, intrucat ele sunt cu aplicare imediata dar dispun pentru viitor, iar nu pentru trecut. Potrivit principiului neretroactiviatii legii penale, aceasta se aplica faptelor care, la data cand au fost savarsite, nu erau prevazute ca infractiuni; iar potrivit art. 209 al.5 cpp, citeaza „Atunci cand urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul este supus confirmarii prim-procurorului parchetului, iar cand urmarirea este facuta de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior. Cand urmarirea penala este efectuata de  un procuror de la Parchetul  de pe langa Curtea Suprema de Justitie, rechizitoriul este suspus confirmarii procurorului – sef, iar cand urmarirea penala este efectuata de acesta, confirmarea se face de catre procurorul  general al acestui parchet. „ , ori rechizitoriul privind pe inculpatii din prezenta cauza, este confirmat de procurorul sef de sectie,  iar textul de lege spune ca trebuie confirmat de prim procurorul unitatii. Invocarea dispozitiilor art. 300 cpp, facuta la instanta de control judiciar, respectiv la tribunal, s-a aratat faptul ca instanta de fond a pus in discutie regularitatea sesizarii instantei, insa a omis sa se pronunte cu privire la acest aspect, strecurandu-se o eroare de logica juridica. Considera ca instanta de fond de dupa casare nu este tinuta de considerentele hotararii de casare, ci doar de dispozitivul hotararii, iar instantei ii revine responsabilitatea de a se pronunta cu privire la acest aspect, aflandu-se in fata unei nulitati absolute. Depune la dosar mai multe hotarari judecatoresti ale instantelor superioare. Totodata precizeaza ca potrivit deciziei instantei de  apel, considera ca aceasta a pronuntat o hotarare nelegala, deoarece a trecut la judecarea cauzei fara a lamuri daca rechizitoriul a fost sau nu confirmat de Procurorul General al parchetului. Chiar daca instanta de fond a retinut ca lipsa semnaturii respective constituie o nulitate relativa si poate fi acoperita imediat, chiar in fata instantei, conform art. 300 al.2 cpp rap. la art. 209 al.5 cpp, acest lucru nu s-a respectat in aceasta cauza si invedereaza ca urmarirea penala trebuia efectuata numai de catre un procuror din cadrul Parchetului National Anticoruptie, ceea ce s-a si intamplat, iar  rechizitoriul trebuia confirmat de seful acestei unitati de Parchet, respectiv Procurorul General al  Parchetului  National Anticoruptie, ori rechizitoriul nr. 26/P/2002 din 20.11.2002 – actul de sesizare al instantei a fost confirmat de procurorul sef adjunct al sectiei de urmarire penala si criminalistica. Potrivit art. 41 din Lg. 92/1992 privind organizarea judecatoreasca se precizeaza ca Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie are in structura sectii conduse de procurori sefi, care pot fi ajutati de adjuncti. Interpretarea acestui text de lege fiind neechivoca, in sensul ca unitatea este Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie si nu sectia din cadrul acestuia. Prin Lg.  281/2003, art. 209 al. ultim a fost modificat, in sensul ca atunci cand urmarirea penala este efectuata de un procuror de la Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, rechizitoriul este suspus confirmarii procurorului sef de sectie, ceea ce dovedeste ca pana la acea data numai conducatorul unitatii, respectiv procurorul general, putea confirma rechizitoriul, nu si procurorul sef de sectie. A admite contrariul insemna a aplica retroactiv  art. 209 al. ultim din cpp modificat prin Lg 281/2003, ceea ce nu este permis. In atare conditii considera ca solutia poate fi una singura, aceea de trimitere a dosarului din nou la parchet, pentru refacerea urmaririi penale, intrucat actul de sesizare a instantei este esenta intregului dosar, este cheia de bolta a intregii urmariri penale, intrucat rechizitoriul nu a fost confirmat asa cum expres cere legea, ceea ce duce la nulitatea absoluta a actului.
Aparatorul inculpatului R, av. B, precizeaza ca dispozitiile art. 300 cpp, prevad ca instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare, ar incalcarea acestor dispozitii sunt sanctionate cu nulitatea absoluta, aceasta neputand fi inlaturata in nici un fel; invedereaza ca nu putea fi vorba despre o nulitate relativa, decat daca lipsea orice fel de semnatura. Potrivit dispozitiilor art. 300 al.2 cpp „In cazul cand se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia”.
Aparatorul inculpatului L, av. F, precizeaza ca dispozitiile de procedura sunt de stricta interpretare – respectiv confirmarea rechizitoriului de primul procuror trebuia sa cuprinda nu numai semnatura , ci sa aiba in vedere si principiul neretroactivitatii si retroactivitatii legii penale, sa stabileasca care era legea aplicabila momentului, respectiv data sesizarii instantei, iar primul lucru este ca instanta sa verifice legalitatea actului de sesizare a instantei, iar in speta este vorba despre o nulitate absoluta, intrucat la data la care instanta a fost sesizata, rechizitoriul trebuia sa fie confirmat de procurorul general al Parchetului National Anticoruptie.
Aparatorul inculpatului D L, av.  N, precizeaza ca din modalitatea in care a fost semnat actul de sesizare al instantei, rezulta si solicita a se observa ca rechizitoriul a fost semnat  in nume propriu de catre cel nominalizat.
Reprezentanta Parchetului, solicita respingerea acestei nulitati absolute ca nefondate, intrucat de la momentul respectiv din 20.11.2002 si pana in prezent acea institutie era si  este autonoma. Dispozitiile  la care s-a facut referire sunt reale, rechizitoriul trebuia confirmat de prim procurorul acelui parchet, insa in mod corect rechizitoriul a  fost confirmat de procurorul sef de sectie al parchetului, intrucat  la acel moment nu exista nu exista un prim procuror la Parchetul General Anticoruptie care sa confirme acel rechizitoriu, acesta fiind confirmat de procurorul ierarhic superior, care era procurorul sef de sectie.
Aparatorul inculpatului L, av. F, precizeaza ca intelege sa invoce si principiul in dubio pro reo..
Aparatorul inculpatilor D M si P I, av. I, arata ca achieseaza la concluziile celorlalti aparatori ai inculpatilor.
Aparatorul inculpatului D M, av. C si av. G, in acelasi sens arata ca achieseaza la concluziile celorlalti aparatori ai inculpatilor.
Reprezentanta partii civile, c.j. T, arata ca lasa la aprecierea instantei.
Instanta ramane in pronuntare pe exceptia  nulitatii absolute a actului de sesizare al instantei, invocata de catre aparatorii inculpatilor.

J U D E C A T O R I A,

Deliberand, asupra cauzei penale de fata constata ca  prin rechizitoriul nr. 26/P din 20.11.2002 Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatului D Lilica, pentru savarsirea infractiunilor prev. de art.  248 rap. la art. 241 ind.1, art. 289, art. 291 si art. 256 cp rap. la art. 1 lit.b si c, art. 6 si art.7 al.3 din Lg. 78/2000, cu aplicarea art.  41 al.2 cp, toate cu aplicarea art. 33 lit.a cp.
Prin acelasi act au mai fost trimisi in judecata si inculpatii:  D M -  pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 292 cu aplicarea art. 41 al.2 si art.33, art. 288 al.1 cu aplic. Art. 41 al.2 si art. 33 lit.a, art. 291 cu aplic. Art. 33 lit.a, art. 25 rap. la art. 288 al.1  cu aplic. Art. 33 lit.a si art. 41 al.2, art. 25 rap. la art. 292 cu aplicarea art. 41 al.2 si art. 33 lit.a cp si art. 78 din Lg. 141/1997 cu aplicarea art. 41 al.2, art. 33 lit.a si art. 75 lit.a cp; Ru M – pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 178 din Lg. 141/1997 cu aplic. Art. 41 al.2 si art.33 lit.a cp, art. 292 cu aplic. Art. 41 al.2 cp si art. 33 lit.a, art. 288 al.1 cu aplic. Art. 41 al.2, art. 33 lit.a si art. 75 lit.a cp; M M – pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 292 cu aplic. Art. 41 al.2 si art. 33 lit.a, art. 26 rap. la art. 178 din Lg. 141/1997 cu aplic.  Art. 41 al.2, art.33 lit.a si art. 75 lit.a cp; P Ion – pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 292 cu aplic. Art. 41 al.2 si art. 33 lit.a, art. 26 rap. la art. 178 din Lg. 141/1997 cu aplic.  Art. 41 al.2, art.33 lit.a si art. 75 lit.a cp; L G – pentru savarsirea infractiunilor  prev. de art. 248 rap. la art. 248 ind.1 cu aplicarea art. 41 al.2 si art. 33 lit.a , art. 289 cu aplic. Art. 33 lit.a si art. 291 cu aplic. Art. 33 lit.a cp.
Investita cu solutionarea cauzei, Judecatoria sectorului 5, prin sentinta penala nr. 2014 din 21.07.2003 a hotarat condamnarea inculpatului D L la o pedeapsa rezultanta de 7 ani si 3 luni inchisoare pentru infractiunile prev. de art. 248 ind.1, cu aplic. Art. 41 al.2 – art. 42 cp, art. 289 al.1 si art. 291 teza ! cod penal.
De asemenea, prin aceeiasi hotarare s-a dispus, in temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. d cpp, achitarea inculpatului D Lilicp , pentru infractiunea prev. de art. 256 cp, rap. la art. 7 al.3  din Lg. 78/2000 si mentinerea masurii arestarii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea, dispusa in cursul judecatii.
In ceea ce priveste latura civila, instanta de fond i-a obligat in solidar  pe inculpatii D L, L G, D M si R M, la plata sumei de  18.084.294.001 lei (reprezentand TVA si taxe vamale), plus  majorarile de intarziere aferente, motiv pentru care s-a mentinut, in temeiul art. 353 cpp, masurile asiguratorii dispuse in faza de urmarire penala.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel Parchetul si inculpatii.
Tribunalul Bucuresti, sectia a II-a penala, prin decizia nr. 582/A din 30.04.2004 a hotarat admiterea apelurilor, desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria sectorului 5.
In urma cererii de stramutare formulata de inculpatul D L, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stramutat cauza la Judecatoria Buzau.
Potrivit deciziei instantei de apel, Judecatoria sectorului 5 a pronuntat o hotarare nelegala deoarece „aceasta a trecut la judecarea cauzei fara a lamuri daca rechizitoriul a fost sau nu confirmat de Procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
Pana la modificarea textului de lege, art. 209 al ultim cpp, prevedea cerinta imperativa a confirmarii rechizitoriului, in cazurile in care urmarirea penala era efectuata in mod obligatoriu de procuror, de catre seful unitatii.
Chiar daca instanta de fond a retinut ca lipsa semnaturii respective constituie o nulitate relativa  si poate fi acoperita imediat, chiar in fata instantei, conform art. 300 al.2 cpp rap. la art. 209 al.5 cpp, acest lucru nu s-a respectat in cauza de fata.
De asemenea, desi prin incheierea de sedinta din data de 18.02.2003 s-a admis cererea de audiere a inculpatului D L pentru completarea declaratiei, fara a reveni asupra acestei probe, nu l-a mai audiat pe acesta, vatamandu-i dreptul de a-si pregati apararea si de a administra toate probele ce ar fi rezultat din suplimentul declaratiei.
Referitor la raportul de expertiza tehnica depus la dosar, concluziile acestuia sunt imprecise, nu lamuresc toate aspectele legate de participarea fiecarui inculpat la producerea eventualului prejudiciu, impunandu-se efectuarea unui supliment la  raportul de expertiza mentionat pentru a fi solutionat  corect fondul cauzei ( fila 168 din decizie).
La termenul de judecata din data de 3.04.2007, avocatii inculpatilor au invocat exceptia nulitatii absolute a actului de sesizare  a instantei.
Astfel, potrivit art. 300  al.1 cpp, la prima zi de infatisare, instanta este datoare sa verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare. In cadrul acestui demers, instanta va verifica nu doar actul de sesizare – rechizitoriul, ci si daca actele de urmarire penala au fost efectuate  in conformitate cu dispozitiile codului de procedura penala.
Rechizitoriul nu reprezinta altceva decat expresia juridica a intregii activitati de urmarire penala, astfel incat verificarea  regularitatii sesizarii instantei nu poate fi redusa doar la examinarea actului de investire.
In acest sens, instanta este datoare sa verifice daca administrarea  probelor s-a facut cu respectarea legii si daca procedura  prezentarii materialului de urmarire penala a oferit garantiile legale in  vederea asigurarii depline a dreptului la aparare. Ori, in cazul incalcarii legii pe parcursul urmarii penale, actul de sesizare a instantei va purta aceleasi  vicii de procedura ca act final emis in baza probelor astfel administrate in cauza.
Incalcari, expres prevazute in art. 197 in alin. 2 din cpp, printre care si cea care vizeaza sesizarea instantei, sunt sanctionate cu nulitatea absoluta, acestea neputand fi inlaturate in nici un fel. Legiuitorul a inteles  astfel sa ofere partilor un remediu la incalcarea normelor de procedura penala care reglementeaza desfasurarea  procesului – in prima sa faza – in acord cu principiul legalitatii. Specific acestor incalcari este faptul ca inlaturarea lor nu se poate face de catre instanta, ci de catre organul judiciar care le-a savarsit, conform art. 300 al. 2 cpp : „In cazul cand se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia”.
Dispozitiile legale generale situate in capitolul 1 titlul 2 din codul de procedura penala, cu privire la judecata, prevad ca prim act efectuat de  instanta dupa realizarea procedurii de instiintare a partilor si asigurarea  dreptului la aparare al acestora, in dispozitiile art. 300 al.1 cpp : „instanta este datoare sa verifice, din oficiu …, legalitatea actului de sesizare”.
De asemenea, instanta constata ca rechizitoriul  nu a fost confirmat de procurorul general al Parchetului National Anticoruptie, asa  cum impune in mod expres si imperativ art. 209 al. ultim din cpp, inainte de modificare.
Potrivit art. 209 al.5 cpp, la data emiterii rechizitoriului – 20.11.2002 – textul de lege prevedea ca „Atunci cand urmarirea penala este efectuata de procuror, ordonanta  prin care s-a dispus arestarea preventiva si rechizitoriul sunt supuse confirmarii prim-procurorului parchetului, iar cand urmarirea penale este facuta de acesta, confirmarea se face la procurorul ierarhic superior”. Printre aceste infractiuni, asa cum rezulta din continutul art. 209 al.3 cpp, in forma  anterioara, se numarau si cele prev. de art. 29 pct.1 cpp
Din textele mentionate mai sus rezulta ca:
- urmarirea penala trebuia efectuata de catre un procuror din cadrul  Parchetului National Anticoruptie, ceea ce s-a si intamplat;
- rechizitoriul trebuia confirmat de seful acestei unitati de parchet, respectiv procurorul – general al Parchetului National Anticoruptie.
Din raspunsul de la Directia Nationala Anticoruptie, rezulta ca cel care a confirmat rechizitoriul nr. 26/P/ din 20.11.2002, privind pe inculpatii  D L, D M, Ru M, M M, L G si P Ion, este procurorul sef de sectie din cadrul Parchetului National Anticoruptie – Draghici V (f. 168).
Asa cum se poate constata, examinand prima pagina a rechizitoriului nr. 26/P/2002 din 20.11.2002 actul de sesizare a instantei a fost confirmat de  acesta in nume propriu si nu pentru procurorul general al Parchetului National Anticoruptie al Sectiei de combatere a coruptiei din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie. Formularea din vechiul text – „prim-procurorul parchetului” – semnifica tocmai conducatorul unitatii si nu al unei  structuri din cadrul acesteia, cum este „sectia”.
Interpretarea acestui text de lege este neechivoca, in sensul ca unitatea este Parchetul National Anticoruptie si nu sectia din cadrul acestuia. Coroborand cele doua norme – art. 209  al. ultim cpp (in vechea formulare) si art. 5 din OUG 43/4.04.2002 – privind organizarea judecatoreasca, se precizeaza ca la nivel central Parchetul National Anticoruptie se organizeaza in sectii conduse de procurorii sefi de sectie, rezulta ca prin expresia „prim-procurorul parchetului” se intelege, la nivelul Parchetului National Anticoruptie, procurorul general. De altfel, pana in anul 2003, codul de procedura penala a suferit numeroase modificari, insa legiuitorul nu a dorit sa schimbe sensul si continutul  art. 209 al. ultim, prin largirea sferei procurorilor ce pot confirma  si trimiterea in judecata pentru anumite infractiuni.
Abia, prin Legea 281/2003, art. 209 al. ultim a fost modificat, in sensul ca atunci cand urmarirea penala este efectuata de un procuror de la Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, rechizitoriul este suspus confirmarii procurorului sef de sectie, ceea ce dovedeste ca pana la acea data numai conducatorul unitatii, respectiv procurorul general, putea confirma rechizitoriul, nu si procurorul sef de sectie. A admite contrariul insemna a aplica retroactiv  art. 209 al. ultim din cpp modificat prin Lg 281/2003, ceea ce nu este permis.
Un alt argument tine de tehnica legislativa: daca norma respectiva prevedea posibilitatea confirmarii si de catre procurorul sef  de sectie, atunci nu mai era nevoie de modificarea art. 209 al. ultim cpp.
Ca atare, rechizitoriul procurorului trebuia supus confirmarii, potrivit art.  209 al. ultim cpp, sub sanctiunea nulitatii absolute prev. de art. 192 al.2 cpp privind incalcarile referitoare la sesizarea instantei.
Nerespectandu-se dispozitiile din art. 209 al. ultim cpp, privind confirmarea rechizitoriului de catre prim procurorul  parchetului, prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, se constata ca sesizarea instantei de judecata nu a fost facuta conform legii.
Instanta constata ca fata de situatia retinuta, exceptia invocata sub acest aspect este intemeiata, astfel incat respectand dispozitiile art. 300 al.2 cpp se afla in situatia de a restitui organului care a intocmit actul de sesizare, rechizitoriul, in vederea refacerii acestuia, intrucat se constata ca sesizarea nu a fost facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata prin acordarea unui termen in acest scop, fiind caz de nulitate absoluta.
Fata de considerentele  invocate in  baza art. 300 al.1 si 2 cpp cu referire la  art. 209 si art. 197 al.2 cpp, va  restitui cauza la  Departamentul National Anticoruptie, in vederea refacerii actului inculpat.
Pentru aceste motive,

IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E

Admite exceptia neregularitatii sesizarii instantei.
In baza art. 300 al.1 si 2 cpp cu referire la art. 209 si art. 197 al.2 cpp,  restituie cauza privind pe inculpatii D L, D M, Ru M, M M, P I, L G, Directiei Nationale Anticoruptie in vederea refacerii actului de sesizare.
In baza art. 192 al.3 cpp cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Cu recurs in 3 zile de la pronuntare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 3.04.2007.