Daune materiale ?i daune morale pentru intarzierea solutionarii notificarii pe care a formulat-o in temeiul Legii 10/2001

Sentinta civila nr. 305 din 25.03.2013 – materie civila - daune materiale si daune morale pentru intarzierea solutionarii notificarii pe care a formulat-o in temeiul Legii 10/2001

Prin cererea inregistrata la T.N. sub nr. …. din data de ….., reclamanta G.E. a chemat in judecata paratii S.C. P.. si orasul B reprezentat prin primar, solicitand obligarea acestora la plata unor despagubiri cu titlu de daune materiale si daune morale pentru intarzierea solutionarii notificarii pe care a formulat-o in temeiul Legii 10/2001, precum si obligarea primei parate la plata cheltuielilor de judecata rezultate din recursul nemotivat declarat de S.C. P. S.A. in dosarul nr. x/2008. S-a solicitat obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces. 
In motivarea cererii, a aratat ca a formulat notificarea nr. 38/27.09.2001 in vederea restituirii in natura sau prin despagubire, a unor imobile preluate de stat in mod abuziv. In baza sentintei civile nr. 61/C/2005 pronuntata de Tribunalul Neamt, modificata prin decizia civila nr. 3/18.01.2006 a Curtii de Apel Bacau, Primaria orasului x a fost obligata sa trimita aceasta notificare, spre solutionare, catre S.C. M.P. S.A. , in calitate de unitate detinatoare, pentru restituirea suprafetei de 2261 mp situati pe str. U. din. B.. Notificarea a fost transmisa insa abia in data de 1.03.2007.
In continuare, notificarea primita de parata S.C. P. trebuia solutionata in termen de 60 de zile (art. 25 al. 1) si comunicata in 10 zile de la solutionare (art. 25 al. 3), or comunicarea catre reclamanta s-a facut la data de 9.01.2008, cu o intarziere de 8 luni. Prin sentinta civila nr. 341/26.05.2008 a T.N., definitiva prin decizia civila nr. 153/12.11.2008 a C.A.B., parata S.C. P. S.A. a fost obligata sa inainteze notificarea reclamantei catre institutia publica care a efectuat privatizarea, respectiv catre AVAS. Desi obligatia comunicarii notificarii si a documentatiei aferente a curs de la data ramanerii definitive a acestei hotarari, parata a transmis documentatia catre AVAS abia la data de 23.02.2009, cu o intarziere de 100 de zile.
Fata de cele aratate, a solicitat obligarea celor doua parate, proportional culpei in intarzierea procedurii de solutionare a notificarii, la plata dobanzii legale raportate la valoarea suprafetei de teren ce s-a solicitat a fi restituita in natura sau prin echivalent, sau la plata valorii lipsei de folosinta a terenului in perioada aferenta fiecarei intarzieri. A estimat contravaloarea daunelor la suma de 8.000 de lei, precizand la termenul din data de 15.03.2010 ca solicita obligarea paratelor la suma de cate 4.000 lei fiecare cu titlu de daune materiale. A mai solicitat, de asemenea, de la fiecare din cele doua parate, daune morale in valoare de cate 10.000 de lei, pentru suferinta creata si pentru alterarea starii sale de sanatate prin tergiversarea procedurii administrative de solutionare a notificarii.
In privinta paratei S.C. P. S.A. a solicitat si obligarea acesteia la a-i plati cheltuielile de judecata reprezentate de valoarea transportului pentru doua drumuri la Inalta Curte de Casatie si Justitie, ocazionate de declararea unui recurs nemotivat, la care ulterior a si renuntat. La termenul din 12.04.2010, reclamanta si-a precizat aceste cheltuieli ca fiind in cuantum de 123 lei.       
In dovedire, reclamanta a depus in copie inscrisuri atestand cheltuielile efectuate in procesele de care a facut vorbire in cererea sa, sentinte si decizii pronuntate in cele doua litigii, notificarea formulata, expertizele efectuate in dosarul nr. 137/C/2004 al T.N., adresele trimise de AVAS catre S.C. P. S.A., purtand nr. de inregistrare 1058/19.01.2009 si 29397/23.10.2008, biletele de transport CFR pe ruta Piatra Neamt – Bucuresti, Bucuresti – Piatra Neamt, la datele de 3.06/4.06. 2009 si 24.06/25.06. 2009, acte medicale si a solicitat efectuarea unei expertize topografice pentru evaluarea lipsei de folosinta a terenului.
Parata S.C. P. S.A. a formulat intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii actiunii. In motivarea acestora, a aratat ca reclamanta a formulat notificarea nr. 38/2001 adresata primarului orasului Bicaz, prin care a solicitat restituirea suprafetei de 2261 mp teren intravilan. Prin sentinta civila nr. 61/C/2005, Tribunalul Neamt a dispus trimiterea acestei notificari catre S.C. M. P. S.A., notificarea fiind trimisa de primaria orasului Bicaz la data de 27.02.2007 si primita de S.C. P. S.A la data de 1.03.2007. La data de 9.01.2008, aceasta parata, prin adresa nr. 17, i-a comunicat reclamantei un raspuns prin care ii aducea la cunostinta ca nu este de acord cu restituirea in natura a terenului, intrucat face parte din patrimoniul sau, avand eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO7 nr. 0458/1995.
In dosarul nr. 163/103/20008 promovat de reclamanta, prin care a solicitat obligarea acestei parate sa solutioneze notificarea nr. 38/2001, T.N. a dispus obligarea S.C. P. S.A sa inainteze notificarea catre institutia publica care a efectuat privatizarea societatii, retinand ca acesteia ii revine competenta solutionarii notificarii, in temeiul art. 27 din Legea 10/2001. Asadar, fara nici un echivoc, nu S.C. P. S.A trebuie sa ofere masuri reparatorii reclamantei, ci entitatea care a efectuat privatizarea acestei societati, astfel ca parata nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.
De altfel, a aratat ca sentinta civila nr. 341/26.05.2008 a ramas definitiva si irevocabila pe data de 25.06.2009, insa S.C. P. S.A a trimis notificarea catre AVAS inca din cursul lunii octombrie 2008. Prin adresele nr. 29397/23.10.2008 si 1058/19.01.2009, AVAS a solicitat informatii suplimentare, iar S.C. P. S.A a raspuns prin adresele nr. 479/7.11.2008 si 60/23.02.2009. Considera ca a facut toate demersurile necesare pentru trimiterea notificarii si documentatiei anexe in vederea solutionarii ei, insa AVAS-ul nu a solutionat-o nici pana in prezent.   
In privinta celei de a doua exceptii, a inadmisibilitatii actiunii promovate, a aratat aceeasi parata ca entitatea care va solutiona notificarea reclamantei se va pronunta cu privire la despagubirile pe care aceasta trebuie sa le primeasca, calculate in conformitate cu art. 31 al. 3 din Legea 10/2001. Aceste despagubiri vor insuma si lipsa de folosinta a terenului, de la data exproprierii si pana la data cand se va face plata efectiva, perioada care cuprinde si intervalul in care notificarea, gresit trimisa paratei, a stat la aceasta societate.  
Tot inadmisibila a aratat parata S.C. P. S.A a fi si cererea de acordare a daunelor morale, avand in vedere ca Legea 10/2001 reglementeaza existenta a doua categorii de masuri reparatorii pentru bunurile preluate abuziv de stat in perioada vizata, respectiv compensarea cu alte bunuri sau despagubiri in echivalent. In afara de acestea, cei expropriati nu pot primi alte feluri de daune, acest lucru echivaland cu primirea unor masuri reparatorii duble. Art. 25 din Legea 10 nu prevede nici o sanctiune pentru entitatea detinatoare care trebuie sa solutioneze notificarea, in situatia in care termenul de 60 de zile de la inregistrarea notificarii este depasit fara ca aceasta sa fie solutionata. 
In privinta cheltuielilor de judecata solicitate din dosarul nr. 163/103/2008, a aratat aceeasi parata ca recursul formulat de S.C. P. S.A impotriva deciziei civile nr. 153/12.11.2008 a fost retras, in aceste conditii cheltuielile efectuate de reclamanta in acel dosar neputand fi suportate de actuala parata care a fost recurenta. Mai mult decat atat, acordarea acestor cheltuieli nu se face din oficiu, ele trebuind a fi solicitate in mod expres de partea interesata. Or, reclamanta nu a solicitat acest lucru in mod expres, instantei investite cu solutionarea recursului.
In dovedire, parata S.C. P. S.A a depus in copie adresele de corespondenta purtata cu AVAS in privinta trimiterii notificarii reclamantei, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO7 nr. 0458/1995.
Paratul orasul Bicaz reprezentat prin primar si primarul orasului B., in intampinarea formulata, au aratat ca potrivit art. 21 si 26 din Legea 10/2001 in forma initiala, numai in cazul in care persoana indreptatita nu cunoaste detinatorul bunului imobil solicitat, notificarea se trimite primariei in a carei raza se afla imobilul, doar in acest caz primaria avand obligatia de a identifica si comunica unitatii detinatoare notificarea in termen de 30 de zile. Or, culpa intarzierii notificarii apartine reclamantei, care nu a depus de la bun inceput notificarea la unitatea detinatoare, pe care o cunostea si care era identificata chiar in continutul notificarii. Mai mult, notificatoarea nu depusese toate actele doveditoare necesare pentru solutionarea ei, desi i s-au cerut prin mai multe adrese, astfel ca primarul a emis dispozitiile 15 si 16/13.01.2004 de respingere a notificarilor. 
Considera ca primaria nu poate fi facuta raspunzatoare pentru neexecutarea unei obligatii care era, potrivit legii, chiar in sarcina reclamantei, iar reclamanta nu-si poate invoca propria culpa pentru dobandirea unor drepturi. Cu toate ca reclamanta avea obligatia sa depuna notificarea la unitatea detinatoare, primaria a trimis notificarea acesteia la data de 27.02.2007, chiar inainte de solutionarea recursului de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia civila nr. 3585/3.05.2007. Procedura speciala a Legii 10 este derogatorie de la dreptul comun, in sensul ca nu se poate lua o hotarare administrativa decat in baza unei hotarari judecatoresti irevocabile.
Cu privire la daunele materiale, a aratat ca actiunea este prematur introdusa, intrucat competenta in evaluarea terenului este ANRP, instanta neputand aplica dobanzi decat dupa evaluarea facuta de aceasta autoritate administrativa. Nici contravaloarea lipsei de folosinta nu este justificata, in conditiile in care reclamanta nu poate obtine restituirea terenului in natura, acesta fiind ocupat de S.C. M.P. S.A. care are eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate.
In privinta daunelor morale, a aratat ca reclamanta nu a facut dovada unei rele credinte a paratei in ce priveste restituirea de masuri reparatorii in echivalent pentru terenul expropriat si nici dovada unei legaturi cauzale directe intre imbolnavirea sa de depresie si o invocata rea credinta a institutiei parate.
La ultimul termen de judecata, tribunalul, din oficiu, a pus in discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului orasul Bicaz reprezentat prin primar si a admis-o, constatand ca are calitate primarul orasului Bicaz, intrucat actiunea promovata vizeaza despagubiri derivand din raspunderea civila delictuala pentru nerespectarea unor obligatii pe care paratii le aveau in temeiul dispozitiilor speciale din Legea 10/2001, lege care da competente de solutionare a notificarilor in sarcina persoanelor juridice detinatoare ale imobilelor notificate, iar in cazul in care detinator este unitatea administrativ teritoriala, primarului sau, dupa caz, presedintelui consiliului judetean. 
In dovedire, paratul a depus in copie adresele prin care i s-a solicitat reclamantei depunerea dovezilor si clarificarilor necesare, dispozitiile emise sub nr. 15 si 16 la data de 13.01.2004 si nr. 272 si 273 din data de 14.04.2008, decizia nr. 3585/3.05.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si adresa nr. 1804/27.02.2007 de inaintare a notificarii si documentatiei catre S.C. P. S.A.             
In raspuns la intampinarile formulate, reclamanta a aratat urmatoarele:
Fata de exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.C. P. S.A. a aratat ca prin actiunea promovata nu a solicitat rezolvarea masurilor reparatorii cuvenite pentru imobilul preluat abuziv, ci daune pentru intarzierea solutionarii notificarii, intarziere care s-a produs din culpa celor doua parate, in speta fiind vorba de raspunderea civila delictuala.
Cheltuielile de judecata solicitate din dosarul nr. 163/103/2008 parata le datoreaza, intrucat reclamanta, in calitate de intimata in acel recurs, s-a deplasat de doua ori la Bucuresti pentru a studia dosarul si pentru a participa la primul termen de judecata. Pretentiile pot fi formulate si printr-o cerere separata, in interiorul termenului general de prescriptie, fiind dovedite cu documentele de transport. Culpa procesuala exista si in cazul in care cererea a fost respinsa in temeiul unei exceptii procesuale, cum este in speta nemotivarea recursului in termenul legal.
Daunele morale nu sunt datorate ca masuri reparatorii stabilite de Legea 10/2001, ci ca o compensare a suferintei si alterarii starii sale de sanatate prin intarzierea cu rea-credinta a solutionarii cauzei. Ele nu au fost solicitate numai pentru starea de sanatate alterata, ci si pentru suferinta psihica la care a fost supusa prin aceasta intarziere, stresul asteptarii prelungite a solutionarii notificarii.
In privinta exceptiei inadmisibilitatii a aratat ca pana la pronuntarea autoritatii competente cu privire la modalitatea de restituire, singura baza de calcul pentru prejudiciul produs prin intarzierea procedurii administrative ramane lipsa de folosinta a terenului, astfel ca in temeiul art. 132 al. 2 pct. 2 Cod de procedura civila si-a precizat cuantumul pretentiilor la valoarea lipsei de folosinta a terenului pentru perioada de intarziere, dar nu mai putin decat dobanda legala aferenta eventualelor despagubiri, daca se va stabili aceasta modalitate de restituire. 
T.N., prin sentinta civila, nr.68/C/2011 a solutionat pricina pendinte.
                      Curtea de Apel Bacau, prin decizia civila 1353/2011, admitand recursurile promovate de reclamanta si de parati impotriva hotararii fondului, a casat sentinta civila 68/2011 pronuntata de Tribunalul Neamt, trimitand cauza spre rejudecare la Judecatoria Bicaz.
                      Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Neamt, pe care a admis-a retinand esentialmente ca:
                Actiunea promovata de recurenta – reclamanta a fost intemeiata pe dispozitiile art. 998, art. 999 cod civil, aspect relevat si de motivarea instantei de fond, valoarea despagubirilor materiale si a daunelor morale pretinse, fiind, conform precizarii la actiune, de 8.000 lei, ( cate 4.000 lei pentru fiecare parat daune materiale), respectiv 20.000 lei ( cate 10.000 lei pentru fiecare parat daune morale).
       Potrivit art. 2 lit. b cod procedura civila tribunalul judeca in prima instanta procesele si cererile in materie civila al caror obiect are o valoare de peste 5 miliarde.
        In raport de temeiul juridic al actiunii invocand ( art. 998, art. 999 cod civil) si valoarea despagubirilor pretinse, competenta de solutionare a cauzei revenea, conform art. 1 pct. 1 cod procedura civila judecatoriei si nu tribunalului, imprejurare de natura sa atraga incidenta, in speta, a dispozitiilor art. 304 pct. 3 cod procedura civila.
                   In rejudecare, pricina a fost inregistrata sub nr.4535/103/2009.
                   Paratul Primarul Orasului B. a depus intampinare (f.134 ds.), ulterior precizata (f.223-224), prin care a invocat exceptia netimbrarii actiunii, exceptia prematuritatii actiunii in lipsa  stabilirii de catre AVAS a despagubirii cuvenite reclamantei, astfel incat nu se poate calcula dobanda legala la care sa se raporteze despagubirile materiale, solicitand suspendarea prezentei cauze pana la solutionarea Ds.597/32/2011 a ICCJ, iar pe fond respingerea actiunii, invocand  esentialmente cu privire la fond motive identice cu cele din intampinarea pe care a formulat-o la fond, la prima judecata.
                 Reclamanta, prin cerere precizatoare (f.218) a majorat in temeiul art.132 alin.2 Cpc cuantumul  pretentiilor astfel:
- despagubirile pentru lipsa de folosinta: 18.400. lei in sarcina paratului, si 5100 lei, in sarcina paratei, astfel cum a stabilit expertul Apostol in expertiza efectuata la prima judecata de fond; a renuntat reclamanta la limita despagubirilor materiale raportata la dobanda legala - daune morale, 10.000 lei, pentru fiecare parat.
                    Anterior-f.26 dosar rejudecare - reclamanta a cerut cheltuieli de judecata facute in dosar la fond, recurs si in rejudecare.
                  Instanta a stabilit prin Incheierea din 5.03.2012 ca reclamanta sa achite 2351 lei, taxa timbru, 5 lei timbru judiciar, obligand-o, in urma admiterii cererii de ajutor public judiciar, la plata a ½ din aceste taxe, esalonata in 3 rate lunare egale.
                     Prin Incheierea din 19.03.2012 a fost respinsa cererea de suspendare  a judecatii formulata de parat, care a renuntat la exceptia prematuritatii.
                      Ulterior, acelasi parat a invocat exceptia insuficientei timbrari a actiunii.
                       Partile au depus inscrisuri.   
Analizand coroborat cererea precizata raportat la probatoriul administrat in toate ciclurile procesuale Judecatoria retine ca actiunea este intemeiata in parte, pentru considerentele ce succed:
I. In temeiul art.137 Cpc se vor examina cu prioritate exceptiile invocate:
1.Exceptia insuficientei timbrari, invocata de Primarul Orasului B., va fi respinsa ca neintemeiata, intrucat cu  cele 4 chitante atasate la dosar in valoare de 500+375 lei+300 lei+14 lei s-a achitat taxa judiciara de timbru redusa, datorata de reclamanta.
2. Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. P. S.A este si ea nefondata. Instanta retine ca in sustinerea acesteia s-a invocat faptul ca nu aceasta parata trebuie sa ofere reclamantei masuri reparatorii in temeiul Legii 10/2001, ci entitatea care a efectuat privatizarea, respectiv AVAS. Obiectul prezentei actiuni nu il constituie, insa, obligarea paratilor chemati in judecata la acordarea de masuri reparatorii in temeiul acestei legi speciale, astfel ca parata titulara a invocarii acestei exceptii pare a fi in eroare din acest punct de vedere. Reclamanta are in vedere in promovarea prezentei actiuni atragerea unei raspunderi civile delictuale a paratilor, pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a nerespectarii unor dispozitii din Legea 10/2001, dispozitii a caror respectare le-a fost impusa si prin hotararile judecatoresti pronuntate in litigiile anterior desfasurate intre parti.
Asadar, in nici un caz pretentiile ce formeaza obiectul prezentului dosar nu au fost intemeiate pe dispozitiile art. 1 al. 2 din Legea 10/2001 referitoare la acordarea de masuri reparatorii prin despagubiri, in cazurile in care restituirea in natura nu este posibila. Temeiurile juridice ale prezentei actiuni le constituie dispozitiile art. 998-999 Cod civil, fata de nerespectarea in termen rezonabil a obligatiei impuse acestei parate prin sentinta civila nr. 61/C/2005 a Tribunalului Neamt, astfel cum a fost schimbata in parte prin decizia civila nr. 3/18.01.2006 a Curtii de Apel Bacau. Fata de aceste considerente, aceasta prima exceptie invocata de parata S.C. P. S.A. urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.
3.Exceptia inadmisibilitatii actiunii, cu privire la toate despagubirile solicitate, atat cele materiale si cele morale, cat si cheltuielile de judecata, invocata de aceeasi parata, este nefondata. Cu privire la netemeinicia acestei exceptii fata de despagubirile materiale solicitate, considerentele expuse pentru respingerea exceptiei anterioare subzista si in motivarea respingerii prezentei exceptii, dat fiind faptul ca parata, argumentandu-si apararea invocata, persista in aceeasi eroare asupra obiectului actiunii formulate si a temeiului de drept folosit de reclamanta, aratand din nou ca entitatea care va solutiona notificarea reclamantei se va pronunta cu privire la despagubirile pe care aceasta trebuie sa le primeasca.
Fata de despagubirile morale solicitate, nu se poate retine ca intemeiat rationamentul paratei, care arata ca in afara masurilor reparatorii vizate de art. 1 al. 2 din Legea 10/2001, cei indreptatiti nu ar putea primi alt fel de daune. O asemenea interpretare restrictiva nu este sustinuta nici de jurisprudenta si nici de doctrina de specialitate. Recunoasterea in materie a posibilitatii acordarii de despagubiri pentru acoperirea unui prejudiciu moral a avut in vedere tot dispozitiile art. 998-999 Cod civil, textul de lege in cauza fiind general si necomportand exceptii.
Nici cu privire la cheltuielile de judecata din dosarul nr. 163/103/2008 exceptia inadmisibilitatii nu poate fi retinuta ca intemeiata, dat fiind ca retragerea recursului declarat in acel dosar nu are nici o relevanta din punctul de vedere al culpei procesuale care intereseaza la stabilirea obligatiei de plata a unor cheltuieli cu acest titlu, in acest sens fiind si dispozitiile art. 246 al. 3 Cod de procedura civila. De asemenea, nu are relevanta nici imprejurarea ca acele cheltuieli nu au fost solicitate in mod expres in cadrul judecarii respectivului recurs, practica judiciara fiind in sensul ca este admisibil a fi solicitate aceste cheltuieli, care reprezinta un drept de creanta, si ulterior, pe calea unei actiuni separate.
Asadar, si aceasta exceptie urmeaza a fi respinsa.
II. Asupra fondului cererii reclamantei, instanta retine actiunea ca fiind intemeiata in parte, pentru considerentele ce se vor detalia in cele ce urmeaza.
Actiunea promovata de G.E., titulara unei notificari in baza Legii 10/2001, reclamata a nu fi fost solutionata in termen legal, are in vedere obtinerea unor despagubiri care sa acopere prejudiciul suferit prin netrimiterea in termen legal a notificarii sale catre autoritatile competente, intarziere care s-ar fi datorat unei atitudini culpabile a paratilor.
Prin urmare, reclamanta, prin actiunea sa, a inteles sa-si fundamenteze solicitarea pe institutia juridica a raspunderii civile delictuale, al carei regim general este reglementat de art. 998 si 999 Cod civil, cu raportare la obligatiile ce reveneau institutiilor investite cu notificarea sa, in temeiul dispozitiilor reparatorii ale Legii 10/2001. Conditiile raspunderii civile ce trebuie analizate a fi indeplinite sau nu, trebuie cantarite prin prisma obligatiilor stabilite in sarcina paratilor de dispozitiile legale din materia legii speciale invocate.    
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevederile legale cer a fi intrunite mai multe conditii, si anume: sa existe un prejudiciu, o fapta ilicita, un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, si sa existe vinovatie din partea celor care au cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care au actionat. Din acest punct de vedere, nu are relevanta faptul ca in legea reparatorie speciala nu exista o dispozitie expresa pentru acordarea unor daune de acest fel, astfel ca apararile invocate pe acest considerent de parata S.C. P. S.A urmeaza a fi inlaturate.
Existenta faptei producatoare de prejudicii din partea paratului Primarul orasului B. a fost analizata de hotararile pronuntate in cauzele anterioare. Astfel, sentinta civila nr. 61/C/2005 a Tribunalului Neamt, definitiva prin decizia civila nr. 3/18.01.2006 a Curtii de Apel Bacau si irevocabila prin decizia civila nr. 3585/3.05.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, obliga paratul Primarul orasului B. sa trimita notificarea nr. 38/27.09.2001 catre S.C. M.P. S.A Bicaz, actuala parata S.C. P. S.A.
Caracterul delictual al faptei imputate acestui parat rezida in aceea ca, desi in privinta lui fusese pronuntata o hotarare judecatoreasca definitiva ce il obliga a proceda la aceasta trimitere, respectarea obligatiei a fost indeplinita de acesta dupa un termen indelungat. Astfel, data fiind stabilirea printr-o hotarare judecatoreasca in sarcina paratului a acestei obligatii ce deriva din lege, sentinta pronuntata trebuia pusa in executare, ca orice titlu executoriu, din momentul ramanerii sale definitive, in acord cu dispozitiile art. 377 al. 1 pct. 3 si art. 300 al. 1 Cod de procedura civila. Apelul promovat de parat impotriva sentintei instantei de fond fusese solutionat prin decizia civila nr. 3/18.01.2006 a Curtii de Apel Bacau, ce a fost comunicata paratului la data de 21.02.2006. Asadar, cel mai tarziu la aceasta data, a comunicarii deciziei, paratul a aflat de solutia definitiva data litigiului purtat intre el si reclamanta. Cum in cauza la acel moment obligatia sa era consfintita intr-o hotarare definitiva, acesta trebuia sa-si indeplineasca obligatia de indata, recursul promovat la Inalta Curte de Casatie si Justitie neavand efect suspensiv de executare.
Cu toate acestea, paratul Primarul orasului B. procedeaza la inaintarea notificarii catre unitatea detinatoare abia la data de 27.02.2007, asadar la mai mult de un an de la data pronuntarii unui titlu executoriu impotriva sa. Fata de aceasta imprejurare, fiind vorba de un titlu executoriu care trebuia respectat, sunt lipsite de relevanta discutiile facute de acest parat prin intampinare, in legatura cu o culpa a reclamantei constand in nedepunerea de la inceput a notificarii la unitatea detinatoare pe care o cunostea si o indicase chiar in cuprinsul notificarii. Ceea pentru ce se solicita a fi raspunzator paratul nu este neexecutarea unei obligatii ce era in sarcina reclamantei, asa cum se apara paratul, ci neexecutarea unei obligatii care era fara echivoc stabilita in sarcina sa, nu a reclamantei, prin hotararile date de instantele judecatoresti, hotarari care trebuiau puse in aplicare dupa ramanerea lor definitiva.
Fata de caracterul obligatoriu al unei sentinte definitive, nu poate fi retinuta ca intemeiata justificarea de catre parat a termenului de mai bine de un an scurs pana la indeplinirea obligatiei, prin aceea ca in procedura speciala a Legii 10 nu a putut lua o hotarare administrativa decat in baza unei hotarari judecatoresti irevocabile. Asa cum corect a sesizat reclamanta, in cauza nu era nevoie de pronuntarea unor hotarari administrative, ci de conformarea fata de masura trimiterii dosarului la unitatea competenta a solutiona notificarea, ceea ce paratul a facut – dar dupa un termen indelungat –, printr-o simpla adresa, depusa in copie la fila 151, nicidecum printr-o hotarare administrativa.
Mai mult decat atat, judecatorul retine si faptul ca apelul declarat de acest parat impotriva sentintei careia trebuia sa i se conformeze nici nu a avut ca obiect contestarea masurii dispuse de instanta cu privire la inaintarea notificarii, ci doar aspecte legate strict de cheltuielile de judecata la plata carora fusese obligat.
Cat priveste celalalt parat, S.C. P. S.A, prin sentinta civila nr. 341/2008 a Tribunalului Neamt, definitiva prin decizia civila nr. 153/12.11.2008 a Curtii de Apel Bacau si irevocabila prin decizia civila nr. 6948/25.06.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, acesta a fost obligat sa inainteze notificarea nr. 38/27.09.2001 impreuna cu toata documentatia aferenta, catre institutia publica care a efectuat privatizarea societatii parate. Asa cum s-a aratat si in cazul celuilalt parat, sentinta pronuntata trebuia pusa in executare, ca orice titlu executoriu, din momentul ramanerii sale definitive, in acord cu dispozitiile art. 377 al. 1 pct. 3 si art. 300 al. 1 Cod de procedura civila. Apelul promovat de parat impotriva sentintei instantei de fond fusese solutionat prin decizia civila nr. 153/12.11.2008 a Curtii de Apel Bacau, de la acel moment obligatia sa consfintita printr-o hotarare definitiva, trebuia indeplinita de indata, recursul promovat neavand efect suspensiv de executare.
Cu toate acestea, parata S.C. P. S.A a procedat la inaintarea notificarii catre AVAS initial printr-o adresa din data de 30.09.2008, adresa care, asa cum a rezultat din probatoriul administrat, nu a fost insotita de documentatia aferenta, la inaintarea careia de asemenea parata fusese obligata, prin acelasi titlu executoriu. Astfel, adresele aflate in copie la filele 59 si 60, emise de AVAS la datele de 23.10.2008 si 19.01.2009 catre parata S.C. P. S.A, dovedesc acest lucru, respectiv ca documentatia inaintata prin adresa initiala nu era completa. Abia in urma raspunsului la cea din urma adresa, intocmit de parata la data de 23.02.2009, aflat in copie la filele 117-118, institutia publica care a efectuat privatizarea nu a mai revenit cu solicitari, avand in posesie intreaga documentatie doveditoare. Asupra fondului cererii, in sensul justificarii nerespectarii de indata a obligatiei continute in sentinta definitiva, parata S.C. P. S.A nu a invocat nici un motiv.
Cat priveste existenta prejudiciului si legatura de cauzalitate, se retine ca indreptatirea reclamantei de a primi masuri reparatorii in baza Legii 10/2001 a fost recunoscuta prin sentinta civila nr. 61/C/2005, insa cu privire la parte din bunul notificat, autoritatea initial sesizata nu era competenta a dispune. Prin urmare, chiar si cu privire la aceasta parte, reclamanta este indrituita a primi masuri reparatorii prin echivalent sau despagubiri banesti. Asa fiind, intarzierea sa de la a beneficia de un bun acordat in compensare sau de o suma de bani, este in mod cert de natura a-i produce un prejudiciu constand in lipsirea sa de folosinta respectivului bun ori a respectivilor bani, aspect ce nu mai are nevoie de dovezi.
Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu este evidenta, deoarece perioada in care paratii au amanat nejustificat inaintarea documentatiei catre institutia competenta, reprezinta un interval de timp cu care a fost prelungita procedura solutionarii notificarii reclamantei si cu care, implicit, a fost amanata obtinerea reparatiei asteptate.
Cat priveste atitudinea culpabila a paratilor, aceasta a fost argumentata in paragraful referitor la indeplinirea conditiei existentei unei fapte ilicite, unde s-a aratat ca paratii nu au invocat si dovedit nici un motiv temeinic pentru a-si indeplini cu mari intarzieri obligatiile stipulate clar in sarcina lor prin niste hotarari definitive, al caror dispozitiv trebuia adus la indeplinire de indata, nefiind stipulat un alt termen pentru respectarea lor.
Dovedita fiind temeinicia solicitarii obligarii paratilor la plata de despagubiri materiale, fiecare pentru perioada cuprinsa intre momentul la care obligatia ce le revenea fusese stabilita definitiv si pana la momentul la care obligatia a fost efectiv si corespunzator indeplinita, respectiv paratul primarul orasului Bicaz pentru perioada 21.02.2006 – 27.02.2007, iar parata S.C. P. S.A pentru perioada 12.11.2008 – 23.02.2009, ramane de argumentat modalitatea aleasa pentru evaluarea prejudiciului. Initial, reclamanta a solicitat obligarea la plata dobanzii legale raportate la valoarea terenului solicitat a fi restituit in natura sau prin echivalent, sau la plata valorii lipsei de folosinta a terenului in perioada aferenta fiecarei intarzieri. Din acest punct de vedere, instanta a retinut ca intemeiata apararea paratului primarul orasului Bicaz, in sensul ca o despagubire constand in dobanda calculata la valoarea terenului nu poate fi data la acest moment, intrucat ANRP este autoritatea competenta a stabili valoarea acelui bun, iar aceasta valoare nefiind inca stabilita, nu exista reperul la care, prin raportare, sa fie calculate dobanzi. De altfel, chiar si reclamanta a achiesat la aceasta varianta, recunoscand ca singura baza de calcul pentru prejudiciul produs ramane lipsa de folosinta a terenului.
Chiar daca, asa cum a aratat primarul orasului Bicaz, reclamanta nu poate obtine restituirea terenului in natura, tribunalul retine ca aceasta modalitate de reparare a prejudiciului este cea mai echitabila, intrucat legea reparatorie speciala invocata are in vedere, primordial, modalitatea restituirii in natura a bunului preluat de stat in mod abuziv, si doar in situatia in care acest lucru nu este posibil, acordarea de masuri echivalente, constand fie in compensarea cu un bun de aceeasi valoare, fie in acordarea de despagubiri – corespunzatoare valorii bunului. Prin urmare, si in cazul acordarii de masuri compensatorii, Legea 10 are in vedere a inlocui in patrimoniul persoanei indreptatite, valoarea pierduta, cu o valoare echivalenta, ceea ce are in vedere tot valoarea bunului preluat si imposibil de restituit in natura.
Sub acest aspect, Judecatoria  urmeaza a obliga paratii la plata catre reclamanta a sumelor calculate prin expertiza efectuata, ca reprezentand lipsa de folosinta bunului pe perioadele mentionate anterior.
Ca un capat de cerere incident, reclamanta a solicitat si obligarea paratei S.C. P. S.A la plata cheltuielilor de judecata pe care dansa le-a efectuat in dosarul nr. 163/103/2008 in stadiul recursului declarat de aceasta parata, cale de atac la care ulterior aceasta a renuntat. Potrivit art. 246 al. 3 Cod de procedura civila, daca renuntarea la judecata se face dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, instanta, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Asadar, retragerea unei cai de atac declarate nu inlatura obligatia suportarii cheltuielilor de judecata pe care cealalta parte le-a facut, cu conditia ca retragerea sa nu intervina anterior comunicarii cererii de recurs catre intimat. In cazul de fata, din studierea dosarului de recurs al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, rezulta ca declaratia de renuntare la recurs a fost formulata de actuala parata la data de 25.06.2009, care era data primului termen de judecata stabilit in cauza, in timp ce intimata – actuala reclamanta – fusese citata inca din data de 18.05.2009. Cum renuntarea a fost facuta dupa comunicarea cererii de recurs, acest fapt atrage obligativitatea celui ce s-a desistat de cererea sa, de a plati partii adverse cheltuielile de judecata efectuate.
Nimic nu se opune ca partea care a efectuat astfel de cheltuieli sa le poata cere printr-o actiune separata, imprejurarea ca nu le-a solicitat in acel recurs neoperand o decadere din dreptul de a le solicita. Acestea reprezinta un simplu drept de creanta pe care reclamanta intelege sa-l valorifice in prezent, cu respectarea termenului de prescriptie stabilit la art. 3 teza 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.
Cuantumul solicitat, de 123 de lei, a fost dovedit prin biletele de transport depuse la fila 91 dosar, reprezentand cele doua drumuri efectuate de reclamanta la instanta suprema, unul pentru studierea dosarului si imputernicirea unui mandatar sa o reprezinte, celalalt pentru a se prezenta la termenul fixat in cauza.     
In privinta daunelor morale solicitate, judecatorul constata ca prin intarzierea prelungita si culpabila a fiecaruia dintre parati in punerea in aplicare a 2 hotarari judecatoresti definitive acestia au provocat reclamantei suferinte psihice, stres, disconfort, apt sa altereze starea de starea de sanatate a acesteia, ceea ce impune repararea prejudiciului de catre autorii lui.
Judecand in echitate, in raport de durata intarzierii, varsta reclamantei, importanta valorilor sociale lezate va fi obligat Primarul Orasului B. la 6000 lei, daune morale,i ar SC P. S.A., la 4000 lei, daune morale.
In temeiul art.274 alin.1 rap. la art.276, ambele din Cpc., va obliga paratii cazuti in pretentii la cheltuieli de judecata, conform dispozitivului.
Avand in vederea respingerea in parte a petitului privind daunele morale va fi obligata reclamanta catre parata la cheltuieli de judecata proportional cu pretentiile respinse.