Propunere de arestare preventiva

Tip speta: sentinta civila
Titlu: propunere de arestare preventiva a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.)
Data speta: 31.03.2010






     Prin sesizarea inregistrata la data de 31.03.2010 sub numarul 460/199/2010 pe rolul Judecatoriei B., Parchetul de pe langa Judecatoria B. a propus instantei, in conformitate cu dispozitiile articolului 149? din Codul de procedura penala, luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul M. G.R., pentru savarsirea infractiunii prevazuta si pedepsita de art.208 al.1-209 al.1 lit. a,e,g,i cod penal,art.20 cod penal raportat la art. 208 al.1-209 al.1 lit. g,i cod penal,art.192 al.1 cod penal,art.208 al.1 cod penal toate cu aplicarea art.33 lit. a cod penal,cu aplicarea art.37 lit. a cod penal si art.75 lit. a cod penal constand in savarsirea a sapte acte materiale de furt din care doua cu invinuiti minori precum si un act material de tentativa de furt.
          In motivarea propunerii s-a aratat ca este necesara luarea acestei masuri fata de inculpat avand in vedere ca inculpatul a comis sapte infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani,inculpatul este recidivist,intervalul de timp dintre momentele savarsirii acestora este redus si exista probe certe ca lasarea sa in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica,astfel incat subzista temeiurile prevazute de art.148 alin1 lit. f  C.p.
A fost atasat propunerii dosarul penal nr.921/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria B. .
     Analizand propunerea formulata in raport cu actele dosarului de urmarire penala, instanta retine urmatoarele :
     Prin ordonanta din 31.03.2010 a fost pusa in miscare actiunea penala dupa ce anterior se dispusese inceperea urmaririi penale impotriva invinuitului M. G. R. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta si pedepsita de art.208 al.1-209 al.1 lit. a,e,g,i cod penal,art.20 cod penal raportat la art. 208 al.1-209 al.1 lit. g,i cod penal,art.192 al.1 cod penal,art.208 al.1 cod penal toate cu aplicarea art.33 lit. a cod penal,cu aplicarea art.37 lit.a cod penal si art.75 lit. a cod penal constand in savarsirea a sapte acte materiale de furt din care doua cu invinuiti minori precum si un act material de tentativa de furt.
     In sarcina inculpatului s-a retinut faptul ca in perioada 16.10.2009-21.03.2010 acesta a savarsit mai multe fapte de furt precum si o tentativa de furt. Doua dintre fapte au fost savarsite impreuna cu invinuiti minori. De asemenea,se retine in sarcina inculpatului si o tentativa de furt precum si o infractiune de violare de domiciliu.
      La baza propunerii de arestare preventiva au stat dispozitiile articolului 148 alin 1 litera  f  din Codul de procedura penala, respectiv ca inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si ca exista probe certe ca lasarea lui in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
     Conform dispozitiilor articolului 143 si articolului 148 din Codul de procedura penala, masura arestarii inculpatului poate fi luata numai daca exista probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si exista cel putin unul dintre cazurile prevazute de dispozitiile articolului 148 din Codul de procedura penala la literele a-f.
           Raportat la probatoriul administrat in cauza pana in acest moment procesual, respectiv proces-verbal de consemnare a plangerii penale, declaratiile martorilor,procesul verbal de perchezitie, declaratiile martorilor asistenti, plansele fotografice,planse de identificare a urmelor papilare,declaratiile invinuitului sunt indicii ca inculpatul ar fi savarsit macar o fapta prevazuta de legea penala in sensul dispozitiilor art.143 C.p.p.
            In ceea ce priveste conditia existentei unuia dintre cazurile prevazute de art.148 C.p.p., instanta retine ca, in cuprinsul sesizarii, Parchetul de pe langa Judecatoria B.  a facut referire la dispozitiile art.148 alin1 lit. f C.p.p.
           In privinta dispozitiilor art.148, al. 1,  lit. f C.p.p., instanta constata ca acest temei presupune indeplinirea cumulativa a doua conditii: savarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau inchisoare mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
           Instanta constata ca prima dintre aceste conditii este realizata, fapta presupus a fi savarsita de catre  inculpat fiind o infractiune pedepsita de lege cu pedeapsa inchisorii  mai mare de 4 ani,limitele speciale fiind in cazul de fata 3-15 ani.
           In ceea ce priveste gradul de pericol social concret al inculpatului pentru ordinea publica, instanta apreciaza ca pericolul concret pentru ordinea publica reprezinta o reactie colectiva fata de infractiunea savarsita de infractor care, prin rezonanta ei, afecteaza echilibrul social firesc, creeaza o stare de indignare, revolta, teama. Un astfel de pericol se deduce in lipsa unor criterii legale expres si limitativ prevazute, fie dintr-un pericol social concret deosebit al faptei savarsite, fie din circumstantele personale ale inculpatului.
           In acest sens instanta retine ca pericolul social al faptei deriva din imprejurarile savarsirii acesteia si nu din incadrarea juridica data faptei in actul de sesizare, incadrarea juridica a faptei fiind stabilita cu autoritate de lucru judecat doar prin hotararea definitiva a instantei de judecata. In consecinta, instanta constata, din probele administrate pana in acest moment procesual, ca fapta  nu a are un impact major asupra societatii si ca nu se poate vorbi de un pericol social real,major si concret.
In lipsa  unei definitii legale  a notiunii de pericol pentru ordinea publica,in practica  sunt avute in vedere mai multe aspecte ( care constituie totodata criterii complementare  de care se tine cont  la alegerea masurii preventive , conform art. 136 al. final Cod procedura penala ), printre care natura si gravitatea faptei savarsite ,urmarile produse  si circumstantele personale ale inculpatului .
Insa, gravitatea faptelor  si limitele de pedeapsa  prevazute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere  asupra pericolului pentru ordinea publica .
Prezervarea ordinii publice  este apreciata  ca un element  pertinent sau  suficient pentru privarea de libertate a unei persoane,daca se bazeaza pe  fapte de natura sa arate  ca eliberarea respectivei persoane  ar tulbura in mod real ordinea publica,adica doar atunci cand ordinea  publica este efectiv amenintata iar  necesitatea prelungirii arestarii preventive  nu se poate  examina intr-o maniera pur abstracta .
Din analiza intregului probatoriu administrat pana acum in cauza nu exista dovezi temeinice ca inculpatul ar fi savarsit toate aceste infractiuni. Acesta nu a fost surprins,la toate faptele presupus a fi savarsite de inculpat,de organele de politie in flagrant. Mai mult unele dintre fapte au fost inregistrate cu autor necunoscut. De altfel,probatoriul in prezenta cauza nu este administrat in totalitate.
Instanta considera, fata de gravitatea concreta a faptelor, ca lasarea in liberate a inculpatului nu prezinta pericol pentru ordinea publica si apreciaza ca exista indoieli cu privire la faptul ca inculpatul ar prezenta un pericol.
     In ceea ce priveste persoana inculpatului, instanta retine ca acesta nu a exercitat violente asupra partilor vatamate, nu a premeditat faptele savarsite, necunoscand partile vatamate, a avut o pozitie sincera pe parcursul cercetarilor si in fata instantei si a colaborat cu organele de politie.
     Fara indoiala toate aceste aspecte vor fi avute in vedere la cercetarea pe fond a cauzei alaturi de chestiunile pe fondul cauzei.
     Mai mult, potrivit dispozitiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Conventia europeana a drepturilor omului, conform carora este permisa restrangerea libertatii persoanei, cand exista motive verosimile pentru a banui ca persoana fata de care s-a luat aceasta masura extrema, a savarsit o infractiune si fara a aduce atingere prin aceasta prezumtiei de nevinovatie de care se bucura inculpatul, instanta apreciaza ca in speta nu exista motive serioase de banuiala, in sensul conventiei.
     De altfel,in ultimele doua hotarari ale CEDO in cauze impotriva Romaniei – Scudeanu si Jiga - curtea a constatat ca, in speta, existau suficiente motive pentru a considera ca reclamantul a comis o infractiune, insa acest fapt nu este suficient pentru a permite arestarea sa. Curtea a amintit ca referirea la pericolul pentru ordinea publica nu poate fi invocata de o maniera abstracta de catre autoritati, acestea trebuind sa se bazeze pe probe, nu pe prezumtii si presupuneri. Curtea a amintit si faptul ca, asa cum a decis in hotararea Letellier c. Franta, luarea in considerare a pericolului pentru ordinea publica se poate face doar in circumstante exceptionale, in care exista probe care sa indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea unui acuzat in libertate.
          In consecinta, avand in vedere circumstantele concrete in care se presupune ca au fost savarsite faptele, atitudinea inculpatului fata de fapta, urmarile savarsirii faptei, instanta apreciaza ca,in cauza,nu este indeplinita cerinta existentei unui pericol social concret pentru ordinea publica.
     Ori judecarea in stare de libertate constituie regula, in orice stat de drept, privarea de libertate avand doar caracter exceptional, exceptie care nu isi gaseste aplicare in speta cata vreme nu exista nici unul din temeiurile prevazute de art. 148 C.p.p. iar buna desfasurare a procesului penal poate fi realizata in contextul stabilirii unei masuri preventive restrictive si nu privative de libertate.
     Pentru considerentele aratate anterior instanta va respinge propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria B..
Instanta va dispune plata onorariului avocatului din oficiu din fondurile MJLC.





Red. ANT